896 matches
-
implicate în procesul de adaptare a personalității, sunt următoarele lucruri: dacă forma „primară” a frustrației poate fi înțeleasă numai prin privațiune (blocarea unei pulsiuni, tendințe organice și prin descărcarea uneori nediferențiată, a tensiunii, în forma „secundară” a frustrației, starea de privațiune este finalizată și conștientizată fie prin atribuind altei persoane intenția de a ne deposeda de un bun sau de un drept, fie având conștiința unor cauze de ordin subiectiv, intrapersonal, a unei deposedări de ordin natural, ereditar. La acești doi
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
având conștiința unor cauze de ordin subiectiv, intrapersonal, a unei deposedări de ordin natural, ereditar. La acești doi poli ai finalității explicative, se cuvine să adăugăm și o poziție mai puțin determinată, mai difuză, când subiectul trăiește acut starea, de privațiune fără a o lega de o cauză adecvată, reală. În acest ultim caz, persoana aflată în asemenea stare de tensiune este înclinată să caute un prilej de descărcare a tensiunii, oricât de neadecvată ar fi ea, creând, astfel, prilejuri de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ducă însă la identificarea lor, la lărgirea exagerată a sferei noțiunii de frustratie, înglobând în ea toate cazurile de obstacole sau de interferențe, care împiedică obținerea obiectului-scop. Ceea ce formează, nota distinctivă/definitorie a fenomenului de frustrație este - după cum arătam - sentimentul privațiunii, pe care subiectul frustrat îl explică fie prin nedreptatea pe care i-o pricinuieste altcineva, fie prin cauze găsite în propriul mediu inten, în propriile inaptitudini și incapacități. Acest sentiment restrânge, prin urmare, aria situațiilor în care se poate vorbi
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
nu toate situațiile în care rezultatul acțiunii este resimțit ca „insucces”, sau ca „eșec”, determină apariția sentimentului de frustrație. Este necesar ca situația, frustrantă respectivă (de opoziție, contrariere sau conflict) să fie însoțită, de un afect puternic și de conștiința, privațiunii, a deposedării de un drept, de un bun individual. În acest înțeles, fenomenul frustrației este specific lumii umane, implicând, de cele mai multe ori, un raport social direct în care „bariera, obstacolul, se identifică cu persoane concrete considerate, pe drept sau pe
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Pavelcu - „un raport social și conștient între ceea ce ni se cuvine și ceea ce datorăm noi, între drept și obligație”. Pentru toate celelalte situații, în care obstacolul are un caracter impersonal, în care „eșecul”, „insuccesul”, nu este resimțit sub forma „sentimentului privațiunii/deposedării”, adecvați sunt alți termeni: „sentimentul eșecului”, „senzația propriei neputințe” etc. 3) Nu există fenomene de frustrație în sine, rupte de realitatea exterioară și de personalitatea umană, ci mai ales moduri personal de a simți și de a trăi sentimentul
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
conflict și agresiune, în lumea umană și civilizată, unde satisfaceraea unuia deși presupune adesea eșecul altuia, lupta se poate efectua în cadrul celor mai cordiale sentimente. Așadar, nu orice obstacol în fața unei satisfacții dă naștere în mod necesar unei stări de privațiune și nici oric eprivațiune nu provoacă reacția de agresiune. Ceea ce poate fi valabil pentru lumea animalș nu este aplicabil lumii umane”. Modurile agresive de apărare ale „eului” (ca mecanisme de origine biologică), ca și cele regresive, de altfel, nu contribuie
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mai atentă a „complexelor psihanalitice”, a felului în care a evoluat înțelesul acordat termenului de „complex” și a diverselor întrebuințări care i s-au dat, ne va edifica mai bine asupra faptului dacă „ansamblul structural” al trăirii unei stări de privațiune, compus din evaluarea unui anumit tip de situație, din anumite reacții afective și motorii, i se potrivește sau nu, termenul de „complex al frustrației”. Termenul de „ complex” s-a impus spre sfârșitul secolului al XIX-lea, mai mult sub forma
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
semnifică acel ansamblu de disponibilități care determină, ordonează și orientează condițiile interne, în vederea realizării activității ulterioare a persoanei. În concepția lui Uznadze, fenomenele de „frustrație” și „conflict” îndeplinesc un rol important,, acela de a facilita realizarea proceselor de „obiectivare”: obstacole, privațiunile și contrarierile întâlnite în calea reealizării disponibilităților de moment ale „activității” impun modificarea de către persoană a vechilor disponibilități, devenite inadecvate, reorientarea acstora în vederea depășirii disponibilităților impulsive, și elaborarea unui nou „montaj”, capbil să reorienteze acțiunile conform exigențelor realității. Deși teoria
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
o treaptă superioară de evoluție - depinde, desigur, de nivelul anterior de dezvoltare psihică a sbiectului frustrat, de experiența individuală în situații de frustrare, dar, în primul rând, de personalitatea celui în cauză; astfel, s-a observat că în unele cazuri, privațiunea de moment a devenit un stimulent pentru mobilizarea unor eforturi mai mari în direcția armonizării raporturilor cu semenii sau cu „Eul” propriu (frustrarea devine, deci, o premisă a reușitei următoare). Situația inversă, însă, când frustrarea inițială devine premisa unei noi
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
teama exagerată, sentimentele de inferioritate sau cele de superioritate, tendințele masochiste, susceptibilitatea crescută, orgoliul accentuat etc.). S. Rosenzweig - cercetător recunoscut în domeniul teoriei frustrației - consemnează trei tipuri de sitații frustrante: a) lipsa mijloacelor necesare pentru atingerea scopului atins, b) pierderile, privațiunile (de ordin material sau spiritual), c) situațiile propriu-zise de conflic. Comentând tipologia lui S. Rosenzweig, N.D. Levitov arată insuficiențele acesteia (mai ales în legătură cu situațiile de conflic), cu care suntem și noi de acord: „Nu putem numi drept conflict cazurile când
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de „simbol” și „fabulație”. 3) Referitor la caracterul, mai mult sau mai puțin, adecvat al reacțiilor la frustrare, S. Rosenzweig precizează că orice reacție la deposedare este adaptativă, din punct de vedere biologic, deoarece organismul urmărește, în toate situațiile de privațiune, să-și restabilească echilibrul homeostatic (echilibrul interior). Avem, afirmă S. Rosenzweig, răspuns adaptiv atunci când individul stăruie progresiv în direcția realizării scopului, în ciuda obstacolelor existente, și răspuns neadaptiv când comportamentul este mereu repetat în mod stupid, fiind nejustificat de condițiile existente
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de reacții, celor legate de tendința activă de dominare și revendicare, le corespund trăiri emoționale caracteristice: accese de mânie, furie, impulsivitate, iritabilitate, crize de violență etc.; aceste reacții se întemeiază pe un mod de interpretare caracteristic a „situațiiei frustrante”: astfel, privațiunea este apreciată ca arbitrară, nejustă, răuvoitoare. Celui de-al doilea tip de reacții, întemeiate pe tendința defensivă de retragere din fața obstacolelor, le corespund frica, tristețea, depresiunea, remușcarea etc.; aceste reacții decurg și ele dintr-un mod de interpretare specific: fie
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
însușiri psihologice autentice), sau în obstacolele externe, apreciate întotdeauna ca foarte puternice, de neînvins. 2) În categoria a doua, grupăm reacțiile cu caracter predominant intelectual și obiectiv, care se întemeiază pe un mod adecvat/realistă de interpretare a „situației frustrante”: privațiunea este apreciată ca rezonabilă și nu neapărat ca arbitrară, nejustă, răuvoitoare. De data aceasta, persoana frustrată este capabilă să aprecieze că, în contextul situației concrete respective, obținerea satisfacției dorinței/aspirației sale de moment, sau nu este posibilă, datorită unor motive
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
între cei mai bine pregătiți, greșesc de multe ori: nerăbdători să-și verifice cât mai repede eficiența măsurilor luate, ei revin la procedeele obișnuite, atunci când se constată că schimbare dorită nu apare (adică revin la procedeele clasice: injurii, pedepse corporale, privațiunea libertății de joc, de întâlnire cu prietenii etc.). Este știut că în munca de educație nu pot exista rețete practice cu valoare universală; ele pot fi adaptate cu finețea cazului concret respectiv, în raport cu particularitățile psihologice individuale și de vârstă ale
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
un mod deficitar de către unii părinți: înțeleg s-o realizeze fie prin intermediul pedepselor fizice și a celor materiale, fie prin recurgerea la admonestări verbale degradante, înjositoare. Cei care vor sancționa greșeala de moment a copilului prin folosirea forței și prin privațiuni materiale sunt, totuși, mai puțin numeroși decât acei părinți care folosesc mijloacele considerate de ei mai „elevate” ale sancțiunii verbale, dar care sunt în realitate la fel de periculoase (ex. poate fi ceva mai stresant pentru sensibilitatea copilului, ca aprecieri de genul
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
p. 474). De altfel, folosim termenul de „frustrație” ca termenul cel mai general, care curprinde cele trei elemente componente ale procesului de frustrație: 1) cauza, sau situația frustrantă; 2) starea psihică de frustrare, care constă din trăiri specifice, cauzate de privațiune, 3) reacțiile comportamentale la frustrare, care pot fi imediate, amânate și de durată. Asupra câtorva din aceste teorii emise de N.R.F.Maier, T.M. Franch, Nina Bull, J. Dollard etc., ne vom opri în capitolul al III-lea. „Examenul critic al
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
la mînă; moșneag; neajutorat; nebun; neputință; niciuna; un nod; de noi; nor; oaie; obliga; a obliga; obligație; obligații; oboseală; om; a opri; pachet; păr; părul; perversiune; picioare; picior; piciorul; piedică; pleca; pluș; poarta; pod; poliția; poliție; prețui; prins; a priva; privațiune; prizonier; promisiune; putere; rana; răpire; rău; regulă; relații; restricționa; sac; saci; sălbatic; scapă; a-și da seama; sechestra; secret; semn; sentimente; sex; cu sfoara; cu sila; sili; snopul; soartă; sora; spătarul; spice; sta; a sta pe loc; stăpîni; stop; stopa
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
nefericit; negru; neîncredere; nemeritat; nemiloasă; neputință; neregulă; nerespectare; nesupunere; nevinovăție; nimic; noapte; normală; nu vreau; nu; nuci; nu-u-u!; obidă; obrăznicii; a fi ocărît; om; onorariu; oprire; orez; orgoliu; pătură; pedeapsă; a pedepsi; pedepsire; penală; penitenciar; pierdut; plictiseală; plîns; porumb; porumbel; privațiune; prost; putere; ramura; rea; reguli; reparare; repercusiune; restricții; restrîngere; roata norocului; sarcină; schimbare; scurtă; sechestru; sentiment urît; soție; spaimă; sta la colț; strunare; student; suferința; supremă; șarpe; școală; teamă; televizor; teme; timp; tiran; toamnă; umilință; ungher; ușor; vinovat; violență (1
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
militar; minciuni; miracol; mîndrie; multe; mulți; mut; nădejde; nebănuit; nedezvăluit; neinteresant; neîmpărtășit; neîncredere; neplăcut; nesecret; de nespus; a nimănui; nimănui; nimeni; nimic; noapte; nu; oameni; pachet; pădure; a păstra; de păstrat; păzit; pericol; periculos; persoană; PIN; plictisitor; prețios; prietena; privat; privațiune; problemă; a promite; psiholog; public; puțin; răutate; relație; responsabilitate; rușinos; sacru; să nu știe nimeni; secretar; secretară; secretariat; seif; sfat; sfîșietor; sincer; spaimă; spart; spion; nu spun; spune; nu spune la nimeni; stat; stop; strîns; succes; suspans; șocată; șoptit; șoșotire
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
o mostră „vie” supusă documentării publice, însă prin chiar „vizibilitatea” sa este lipsită de intimitatea și integritatea propriului corp chiar și după moarte. Acest exemplu dovedește încă o dată faptul că viitorul corpului uman, în contextualizare digitală, în lipsa coerenței și a privațiunii, nu se fundamentează doar pe promisiuni, ci și pe amenințări existențiale și psihologice legate de noțiunea controlului și a manipulării (vezi de pildă Cartwright, 1998, 2000, pentru accentuarea problematicilor sociale în legătură cu noile tehnologii medicaleă. Potențialul „eliberator” al realității virtuale și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
chiar de sistem. În nici un alt domeniu, nici chiar în educație, unde salariile erau la fel de mici, nu se generalizează „șpaga” așa ca în domeniul medical. Chiar dacă are un caracter degradant, medicii o văd ca pe o soluție de evitare a privațiunilor din acea perioadă, de confirmare a statusului lor social și de diferențiere față de alte categorii profesionale. Cadrele medicale erau prost plătite, iar recompensele financiare oficiale nu aveau legătură cu performanțele. Doar sistemul plăților informale realiza diferențieri între medici. Atunci când un
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
scrie despre mine printre altele “...datorită condițiilor istorice vitrege (tatăl preot, arestat din considerente politice pe timp de 5 ani), eleva Bratoveanu Servilia, ca și fratele său (Bratoveanu Marcel, elev eminent al liceului, promotia 1952) a îndurat tot felul de privațiuni dintre care cea mai grea a fost împiedicarea admiterii la liceu pe motive de “dosar”. Cursurile școlii generale le-a urmat la Liceul Nr.1 Tecuci până în clasa a VII-a, când a fost avertizată că nu va fi primită
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
fragil, care sar destrăma sub povara libertății îngrădite și a luptei dure pentru existență, pentru succes social. Spirit boem, însuflețit de muzică, de lux, de nostalgia unor călătorii în spații exotice, eroina nu este gata să aleagă o existență de privațiuni în numele iubirii. În mijlocul unei lumi care ar putea s-o schimbe în rău, Otilia se teme că dragostea lui Felix sar transforma în reversul ei și hotărăște săși apere visul de iubire, despăr țin duse de cel care i la
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
primă etapă, binefăcătoare, pentru ca tară tânjea după ordine și liniște, fapt pentru care a și beneficiat la început de consensul general, dar care s-a dovedit a fi o mare dezamăgire, pentru că i-au urmat ani lungi de umilințe și privațiuni, de o adevarată vânătoare de vrăjitoare. Vânătorii de vrăjitoare calificau drept comuniști sau ideologi ai terorismului pe oricine preconiza justiția socială ori sprijinea lupta popoarelor subjugate împotriva colonialismului. Cuvântul "dialectic" era în Argentina un stigmat diabolic ce dezvăluia existența Râului
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
fi aplicată în opera camilpetresciană decât dinspre textele cu tentă autobiografică (jurnalul, fragmente disparate din Doctrina substanței, ca și confesiunile din câteva interviuri și conferințe) spre lumea ficțiunii. Notele zilnice ne apar de o aparent dezarmantă monotonie, notațiile alternând între privațiuni materiale și idiosincrazii literare. Lectorul avizat nu poate trece cu vederea o serie de amănunte dintre cele mai bizare. Însemnările au un caracter discontinuu, luni și chiar ani întregi Camil Petrescu nu notează nimic. E de presupus, și aici Mircea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]