1,039 matches
-
fost nevoit să țină lecții de limba rusă și să lucreze ca actor și corist la teatrele din Zittau și Görlitz. Acolo a avut loc prima confruntare a scriitorului cu marile probleme care zguduiau omenirea în perioada Primului Război Mondial. Perioada de prizonierat în Germania i-a oferit ocazia să studieze obiceiurile și mentalitatea germanilor. A văzut zeci de procesiuni solemne cu torțe pe străzile orașului, precum și exploatarea prizonierilor ruși puși să muncească până la epuizare în ocoalele de vite și la irigarea ogoarelor
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
Spartacus. Odată cu încheierea păcii, prizonierii au putut să se întoarcă în țările de origine, iar Fedin a fost inclus într-un eșalon care a fost repatriat în cadrul schimbului de prizonieri. A plecat cu un geamantan plin cu însemnări din perioada prizonieratului german, precum și cu un teanc de tăieturi din ziare, și a ajuns în cele din urmă la Moscova. Întors în patrie, Konstantin Fedin s-a alăturat bolșevicilor, s-a înrolat în Armata Roșie și a participat cu entuziasm ca ziarist
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
Albe. Următoarele capitole se reîntorc tot mai mult în trecut până în perioada studiilor lui Andrei în Germania, existând digresiuni frecvente pe diferite subiecte. Autorul prezintă cronologic prietenia lui Andrei Starțov cu Kurt Wann, viața lor la Nürnberg, izbucnirea războiului și prizonieratul lui Andrei în orașul Bischoffsberg, apoi introduce un capitol de digresiuni despre Marie Urbach și relația ei de dragoste cu markgraful von Schönau, apoi cu Starțov. Ordinea cronologică este iarăși restabilită și sunt relatate evenimentele revoluționare din Germania, repatrierea prizonierilor
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
la Timișoara, unde a fost din nou profesor de sport la școala de învățători "Banatia" (1940-1942). Între 1942 și 1945 a luptat pe front, în al Doilea Război Mondial și a căzut prizonier la americani, în 1945. După eliberarea din prizonierat, s-a stabilit întâi la Gmunden (1945-46), apoi la Bad Ischl (1946-1948). Între 1948-1956 a trăit în "Lager Haid" lângă Linz, iar din 1956 în Hörsching în Oberösterreich. În 1991 s-a retras într-un cămin de bătrâni în orașul
Hans Wolfram Hockl () [Corola-website/Science/313796_a_315125]
-
cu Heinicke timp de 17 ani, înainte de a a obține brevetul de meșter lutier. Și-a întrerupt activitatea, fiind concentrat în timpul celui de al Doilea Război Mondial și apoi fiind luat prizonier de război. După de a fost eliberat din prizonierat, în 1949, a aflat că familia sa fusese expulzată din Cehoslovacia și se mutase la Schwandorf, în Bavaria. Johann Goldfuß și-a reluat meseria de lutier întâi reparând viori, iar apoi deschizându-și un nou atelier. Soția sa, Katharina, a
Johann Goldfuß () [Corola-website/Science/313596_a_314925]
-
în perioada 1909-1914. Începutul Primului Război Mondial l-a prins în concediu acasă, astfel că a fost mobilizat pentru a lupta în Galiția, unde a ajuns comandant al Fortul Nr. XI „Duńkowiczki” din Fortăreața Przemyśl. Căzut după capitularea fortăreței, în 1915, în prizonieratul rus, a reluat, în 1917, lupta de partea Antantei , în cadrul Legiunii Cehoslovace, distingându-se ca unul dintre cei mai proeminenți ofițeri ai ei. În această calitate, a intervenit decisiv în câteva dintre momentele critice ale acesteia, precum Bătălia de la Bahmaci
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
apropierea Tabrizului (30 august), unde ultimul a fost ucis, acesta fiind ultimul suveran din dinastiei Djelairizilor (1341-1410). În locul statului respectiv s-a înființat statul Qaraqoyunlu cu capitala în Tebriz (1410-1468). Comandantul armatei Șirvanului, Kayumars, fiul lui Ibrahim I, căzut în prizonierat, a fost eliberat de Qara Yusif, fără nici-o condiție, într-un mod foarte straniu pentru timpul respectiv și bănuindu-l de înțelegere secretă cu suveranul Qaraqoyunlu, Ibrahim I și-a executat pe propriul fiu. În acești ani situația în Șirvan
Statul Qaraqoyunlu () [Corola-website/Science/309211_a_310540]
-
retrageri”, Garda este nevoită să intre în acțiune de mai multe ori. De exemplu, la Gorodnia, cartierul general al Împăratului este atacat de 8,000 de cazaci și doar intervenția „cailor negri ai lui Bessières” îl salvează pe Împărat de la prizonierat. La Krasnoi, Garda este din nou în acțiune, de data aceasta pentru a contraataca infanteria rusă, al cărei atac este oprit. Apoi, Garda pedestră formează careu pentru a-l proteja pe Napoleon. Martor ocular, partizanul rus Denis Davidov observă Garda
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
acestora au sosit forțe noi care au reușit să mențină cuceririle realizate de Ciavciavadze în pașalîcul Baiazet . Către începutul lunii septembrie pe frontul din Caucaz rușii reușiseră să cucerească trei pașalîcuri - Karas, Ahalițih și Baiazet, nouă cetăți, să ia în prizonierat aproximativ 8.000 soldați turci și să captureze armament . Astfel, campania din Caucaz se încheie cu cuceriri importante. Campania din 1829 Planul de acțiune pentru anul 1829 a fost supus unor discuții aprige datorită insuccesului suferit pe frontul din Balcani
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
multe controverse când Secretarul Afacerilor Externe Britanic, Ernest Bevin a ordonat unei nave care avea imigranți ilegali să se întoarcă înapoi în Europa. Imigranții de pe vas au fost înlăturați forțat de către forțele britanice în Hamburg după o lungă perioadă de prizonierat pe vas. Principalul partid al evreilor ortodocși non-zionist a cerut Comisiei ca nici o decizie să nu se ia până când nu se ajunge la un acord asupra statutului religios cu Ben Gurion. Acordul garanta excepție pentru serviciul militar pentru studenții yeshiva
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
credincioși. Pe 19 septembrie 1676, el a fost nevoit să cedeze funcția de hatman în favoarea lui [[Ivan Samoilovici]] și s-a refugiat în Rusia. În 1678, turcii l-au numit hatman pe Iuri Hmelnițki, care fusese ținut până atunci în prizonierat. El a participat alături de turci la a doua campanie de la [[Cihirin]], dar protectorii lui îndepărtat de la putere în 1681. În timpul a mai multor ani de lupte, [[Ucraina de pe malul drept|Ucraina apuseană]] a fost puternic depopulată, mulți dintre cei care
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
celebra Șarjă de la Prunaru a Regimentului 2 Roșiori sub comanda colonelului Naumescu Gheorghe. Aici își lasă un camarad grav rănit (plutonierul Chițan)în grija unei sătence, ca mai târziu, acesta, după multe peripeții (printre care și o evadare spectaculoasă din prizonieratul german) ajunge la regimentul său, dincolo de linia de demarcație, spre bucuria tuturor, dar mai ales a prietenului său bun, lt. Hristea. În anul 1917 a fost avansat la gradul de locotenent, iar în 1920 a devenit căpitan. A participat la
Ioan Hristea () [Corola-website/Science/307575_a_308904]
-
să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărțișorului simbolizează sângele ei roșu pe zăpada albă. „Legenda ului este foarte veche, datând pentru Bulgari din perioada primului han. Pe când sora sa și fratele său se aflau în prizonierat, hanul le-a trimis un șoim care avea legat un fir de ață albă pentru a-i înștiința că îi va ajuta să evadeze. Cei doi au reușit să fugă, însă în apropiere de malul Dunării, el a fost ucis
Mărțișor () [Corola-website/Science/298167_a_299496]
-
a instituit supremația asupra Burgundiei și Italiei, prin formarea unor alianțe matrimoniale și prin intervenții directe.Adelaida, fiica lui Rudolf al II-lea al Burgungiei și văduva regelui Lothar al II-lea al Italiei, mort în 950, a căzut în prizonierat, fiind întemnițată de markgraful Berengar al II-lea de Ivrea, un protejat al lui Otto, care s-a proclamat rege. Otto I a traversat Alpii, în 951, învingându-l pe Berengar, iar în 952, l-a obligat să-i depună
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
de prim-ministru și de comandant suprem al forțelor armate poloneze. Cea mai mare parte a marinei poloneze reușise să ajungă în Marea Britanie mai înainte de 1 septembrie 1939 și mai multe zeci de mii de soldați și aviatori scăpaseră de prizonierat fugind prin Ungaria și România, sau traversând Marea Baltică. Ei au ajuns în Franța sau în Siria aflată sub mandatul francez. Polonezii au luat parte la operațiunile aliate din Norvegia, (bătălia de la Narvik), Franța (bătălia Franței), Regatul Unit (Bătălia Angliei), Atlantic
Guvernul polonez în exil () [Corola-website/Science/304909_a_306238]
-
un moral ridicat datorită numeroșilor ofițeri de carieră și a cazacilor încadrați în rândurile lor, eficiența Armatei ca întreg a scăzut în continuu datorită pierderilor suferite în lupte, compensate prin recrutarea țăranilor sau chiar a soldaților Armatei Roșii aflați în prizonierat. În timpul contraofensivei Armatei Roșii începută în octombrie 1919, Armata Voluntarilor a suferit o serie de înfrângeri, fiind împinsă constant către sud. La începutul anului 1920, armata fusese redusă la numai aproximativ 5.000 de oameni, sub comanda generalului Alexandr Kutepov
Armata Voluntarilor () [Corola-website/Science/304040_a_305369]
-
captivă, datorită unui ordin nefericit. A capitulat necondiționat, fără un document parafat. Armistițiul legal, oficial, pe hârtie, s a semnat la Moscova, abia la 12 septembrie 1944. Pentru sutele de mii de nevinovați, oferiți pe tavă, care au murit în prizonierat, datorită unei erori monarhice, răspunde cineva? Nimeni. După cum se știe de contemporanii timpului, alegerile din 19 noiembrie 1946, au fost fraudate într-un mod unicat de către comuniști. Era epoca în care Partidul Național Țărănesc a fost votat de majoritatea alegătorilor
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_407]
-
care anunța revenirea la un regim democratic, încheierea războiului cu Națiunile Unite și întoarcerea armelor împotriva Germaniei. Acestea, însă, nu au împiedicat o ocupație sovietică, rapidă, nici capturarea de către URSS a circa 130.000 de militari români, duși, ulterior, în prizonierat în Uniunea Sovietică, unde mulți au pierit în lagăre de muncă forțată. La 12 septembrie, România semnează Armistițiul cu Națiunile Unite, asumându-și obligația de a contribui cu 38 de divizii la efortul de luptă antihitlerist. La 25 octombrie, sunt
22 decembrie () [Corola-website/Science/296780_a_298109]
-
au fugit la Liov. Pe 29 iunie, forțele sovietice au evacuat Liovul și în oraș a pătrus Battalion Ukrainische Gruppe Nachtigall (Batalionul Ucrainean „Privighetoarea”). Comandantul acestei unități a Wehrmacht formată din prizonieri de etnie ucraineană eliberați de armata germană din prizonieratul polonez a fost Roman Șuhevici. Vasil Kuk avea să consemneze în memoriile sale: Există mai multe versiuni ale Declarației de Independență, funcție de editori, între ele existând mici diferențe. Declarația de independență prevedea printre altele: Armata Revoluționară Ucraineană, formată pe teritoriile
Declarația de Independență a Ucrainei, 1941 () [Corola-website/Science/320272_a_321601]
-
publicat "Varaq Pareh'ha-ye Zendan" și și-a continuat activitățile politice, devenind un membru fondator al partidului Tudeh din Iran. Alavi era în Germania când 1953 Coup d'état a răsturnat guvernul lui Mossadegh unde a rezultat arest masiv și prizonierat. Alavi a stat în exil în Berlinul de Est predând la Universitatea Humboldt până la căderea dinastiei lui Pahlavi. În primăvara anului 1979 Alavi s-a întors în Iran după 25 de ani de stat în exil. A fost primit cu
Bozorg Alavi () [Corola-website/Science/313380_a_314709]
-
în martie 1945 de delegatia militară a Comisiei române pentru aplicarea armistițiului se afirmă că până la 23 august 1944 numărul dispăruților în luptă a fost de 163.015 militari, iar, începând cu 24 august, sovieticii au dezarmat și luat în prizonierat 97.732 de militari români. Pe teritoiul regiunii Karaganda din RSS Kazahă au funcționat mai multe lagăre pentru prizonierii de război: Spassk nr. 99, Balhaș nr. 37 și Jeskazgan nr. 39. Ultimele două au fost înființate în 1945 și au
Prizonierii de război români în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/310146_a_311475]
-
epocă, dar Congar va deveni suspect în ochii Romei, unde ecumenismul era "foarte rău văzut", și care a interzis atunci orice participare la mișcarea ecumenică. A fost mobilizat în 1939 ca sanitar în armata franceză. În 1940 a căzut în prizonieratul armatei germane și a fost internat în lagărul de prizonieri de război de la Colditz, unde a rămas până în 1945. Acolo a susținut conferințe în care a combătut ideologia nazistă. Reîntors din captivitate, și-a reluat învățământul ecleziologic la Saulchoir, de
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
într-adevăr, că laicatul trebuie să-și primească locul de drept în această "adevărată Biserică, Popor al lui Dumnezeu", și a participat de altfel ca expert la primul "Congrès mondial pour l’apostolat des laïcs" în 1951. După reîntoarcerea din prizonierat, în 1946, știa că a rămas suspect în ochii Curiei Romane. În 1950 a publicat lucrarea « Vraie et fausse réforme dans l’Église », una din cărțile sale cele mai importante, care, publicată cu puțin timp înainte de enciclica "Humani generis", îl
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
februarie 1954, a fost trimis, la propunerea sa la École biblique de Jérusalem, înainte de a fi fost fixat în 1955 într-o mănăstire din Cambridge, unde restricțiile care i-au fost impuse îl vor face să compare această recluziune cu prizonieratul pe care-l suportase în vremea războiului. La sfârșitul lui 1956, este fixat la mănăstirea dominicană din Strasbourg unde, sub protecția episcopului și exegetului sulpician Jean-Julien Weber, neputând lua parte la activitățile ecumenice, el "își pregătește acolo propria Biserică" și
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
întrevederea dorită. Petre Pustnicul-căci cu acest nume a rămas în istorie-, în cursul pelerinajului său, a trăit toate greutățile pe care turcii selgiucizi le făceau pelerinilor europeni.Fiecare pas spre Ierusalim trebuia răscumpărat cu bani sau cu timp îndelungat de prizonierat. Atacați și jefuiți de punga ascunsă ori siliți să se travestească în negustori ca să nu fie recunoscuți, să-și ofere serviciile cui se nimerea și unde se cerea, pentru a avea cu ce se hrăni. Petre Pustnicul-căci cu acest nume
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]