559 matches
-
ucigașe. Față de umanitățile tradiționale, organizate de principii transcendente, omul modern le pare o tulburătoare excepție. Fie că trăiește heideggerian în uitarea Ființei, absorbit de lumea ființărilor maniabile, fie că nu mai are acces decît la un sacru adumbrit, camuflat în profan, fie că a devenit o ființă provincială, autoexilată într-un domeniu periferic al realului, omul modern pare să fie într-o situație proastă, în criză de mijloace pentru a se orienta spre transcendent . Există oare loc, într-o reflexie stîrnită
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
adică a geniului, ci altceva, „ca nălucind frumusețile cele cerești, să mă faci și pe mine privitor al lor prin solirile tale”. Geniul creștin, prin urmare, rămânând același dar natural, al fanteziei plăsmuitoare, ceea ce se precizează în plus, peste cel profan, e directiva spirituală și sublimul obiect identificat al viziunii. Această directivă spirituală și această identificare certă a obiectului aparțin asemănării harice, dar forța genială de creație rămâne tot după chipul lui Dumnezeu. Ascetul însă nu e sfânt numai după chipul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de dorința carnală, el se comportă aici asemenea monahilor care fetișizează "chipul" divinității, uitând, fie și doar pentru o clipă, principiul pur spiritual care se află în spatele lui. Tocmai de aceea, tentativa lui Breb de a media prin EROS-ul profan (fenomenal) "dizanalogia" dintre cele două serii de câmpuri eșuează. Iar reflecția resemnată a eroului ("Mărită stăpână, [...] nefericirea nu ți-a adus-o purtarea Împăratului, ci iubirea mea", p. 144) nu se referă, de fapt, la eroarea de a o fi
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
tărâmul utopic se află in fantezia individului, el fiind doar o creație literară. Ținuturile mitice sunt considerate ca fiind reale, cele utopice nu. De fapt, în cazul utopiilor se realizează desacralizarea unor opere mitice și prin aceasta coborârea lor în profan. Această formă de desacralizare ne permite să discutăm despre predicția autorealizatoare în cadrul utopiilor. Nu am fi putut discuta despre așa ceva dacă nu s-ar fi modificat percepția asupra realității. În cazul în care discutăm despre un tărâm mitic, profeția nu
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
rol de mediator al contactului între public și intelectual, mediul de lucru poate fi și poarta (invizibilă) a turnului de fildeș. Pentru secolul XIX, sociologul depistează secta politică, boema și revista de nișă ca zona de înstrăinare a intelectualului din profan 15. Accepțiunea elitistă asupra intelectualului conectează indisolubil cărturarul de produsul activității sale - bunul cultural -, iar dacă intelectualul preia și rolul intelighenției, el va fi și distribuitorul creațiilor, linia de transmisie către marele public. O astfel de abordare aparține sociologului american
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
muzeului ca „muzeu de artă modernă― sau „muzeu de artă contemporană―. Cu cât opera de artă se deosebește mai puțin din punct de vedere vizual de un lucru profan, cu atât mai necesară devine deosebirea dintre contextul artistic și cel profan, cotidian, extramuzeal, ca o condiție a apariției produsului artistic. De Îndată ce opera de artă arată ca un lucrunormal, ea necesită contextualizarea și protecția muzeului, care să-i confere 4 McGetrick & Koolhaas 2004: 73. Termenul de „condensator social― (care este folosit pentru
Polarităţile arhitecturi by Anca Mihaela Cioarec () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92991]
-
de actuală mai este arta deja trecută prin filtrul muzeificării? Și cât de adecvată este alegerea instituției muzeului pentru expunerea artei de astăzi? Învățasem că muzeul este un loc În care ne putem Îndepărta de propriul prezent, de cotidian, de profan, pentru a putea contempla operele de artă și de a ne compara cu alte epoci. Ori, așa cum se Întâmplă acum, expunerea artei contemporane, arta prezentului, Într-un spațiu al atemporalității, al captării timpului, este indubitabil un paradox. Cu toate acestea
Polarităţile arhitecturi by Anca Mihaela Cioarec () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92991]
-
ucigașe. Față de umanitățile tradiționale, organizate de principii transcendente, omul modern le pare o tulburătoare excepție. Fie că trăiește heideggerian în uitarea Ființei, absorbit de lumea ființărilor maniabile, fie că nu mai are acces decît la un sacru adumbrit, camuflat în profan, fie că a devenit o ființă provincială, autoexilată într-un domeniu periferic al realului, omul modern pare să fie într-o situație proastă, în criză de mijloace pentru a se orienta spre transcendent . Există oare loc, într-o reflexie stîrnită
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
realități sacre și epifanii, fie relegat din timpul sacru (unde poate ajunge adesea printr-o întâmplare) în Istoria care-l ține captiv. Identitatea lui mitică sau profană trimite la reeditarea opoziției semnificație /vs/ lipsă de sens, a dialecticii/relației sacru/profan ("prin simplul fapt că se arată, sacrul se ascunde"), este sursă a întâlnirii cu mitul, cu miracolul, a recunoașterii sacrului în structuri profane, singura șansă a omului modern de a ieși din Istorie și de a dobândi perspectiva reală asupra
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
repetarea actelor arhetipale din illo tempore, prin care omul participă la sacru; creatorul de personaje repetă gestul arhetipal al numirii, nomothetul atașează personajului-arhetip numele care îi redă esența, ousia. Povestirea mitică relatând despre întâmplări sacre și semne cosmice camuflate în profan și creatoare a unor personaje - mit este inteligibilă printr-o lectură a semnelor 2 - numele 3 personajului fiind un astfel de semn - care să releve simbolurile și miturile. În cele ce urmează am avut în vedere caracterul de semn lingvistic
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
utilizarea unui limbaj profan, cu efecte de putere diminuate. La nivel cosmic, gradul de sacralitate a cuvântului scade pe măsura îndepărtării de momentul genezei. Dacă în planul limbajului-obiect, îndepărtarea "de utilizarea cuvintelor de "putere divină"" înseamnă trecerea de la sacru la profan, în planul metalimbajului înseamnă trecerea de la un limbaj conotativ, la unul denotativ, de la un discurs hermeneutic, intuitiv- poetic, la un discurs semiotic, rațional-științific33. Primele nume de persoană erau cuvinte comune ale limbii, aveau semnificație și erau adevărate, deoarece aduceau informații
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Traian D. Stănciulescu vorbește de cuvântul sacru ("cascadă") constituit ca gând, proiect, semn, conceput de divinitatea creatoare, cuvântul profan ("fluviu"), de predilecție cel cu care operează ființa umană, și cuvântul sacralizat ("havuz") care valorifică germenul de sacralitate existent în cuvântul profan 49. Orizontul cuvântului sacru se caracterizează prin "prezența explicită a semnificatului", orizontul cuvântului profan prin întâietatea semnificantului, iar orizontul cuvântului sacralizat "se definește la intersecția planului de manifestare a cuvântului sacru cu cel al cuvântului profan"50. Așadar, etapele genezei
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de care vorbea în Jurnal. "Fără să fi știut, fără să fi vrut, izbutisem să "arăt" în Șarpele ceea ce voi dezvolta mai târziu în lucrările mele de filosofia și istoria religiilor, și anume că, aparent, "sacrul" nu se deosebește de "profan", că fantasticul se camuflează în "real", că Lumea este ceea ce se arată a fi și totodată un cifru. Aceeași dialectică (...) susține și Noaptea de Sânziene, începută doisprezece ani mai târziu, 1949 (referirea temporală este un indiciu pentru faptul că interferența
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
irecognoscibilitate, camuflare și uitare - precum și în opusele lor: recunoaștere, revelare și amintire - "cheile pentru a pătrunde și a te orienta în tumultoasa lume narativă a nuvelelor lui Eliade"60, Sorin Alexandrescu găsește fantasticul în "prezența neștiuta a Sacrului camuflată în Profan, fantastică pentru că rațiunea noastră, aparținând ea însăși Profanului, n-o mai poate integra firesc unui Cosmos Total, ci o refuză, adică o proiectează în lumea de dincolo"61. Gheorghe Glodeanu formulează "repercusiunile semnificative" ale "originalei fenomenologii a sacrului" asupra operei
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Profanului, n-o mai poate integra firesc unui Cosmos Total, ci o refuză, adică o proiectează în lumea de dincolo"61. Gheorghe Glodeanu formulează "repercusiunile semnificative" ale "originalei fenomenologii a sacrului" asupra operei literare, și consideră teoria camuflării sacrului în profan ca "decisivă pentru întreaga creație a lui Mircea Eliade. Cu ea autorul se vede confruntat atât în studiile sale dedicate miturilor, cât și în operele sale literare, alcătuind un adevărat liant între cele două sectoare aflate într-o aparentă dihotomie
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
orice act, scenariu uman imită un model exemplar.) și participare (realitatea se dobândește exclusiv prin repetare sau participare; tot ceea ce nu are un model exemplar este "golit de sens", adică lipsit de realitate"88; "omul încetează să mai trăiască în timpul profan și lipsit de sens pentru că el imită un arhetip divin (...) tot așa orice acțiune plină de sens săvârșită de omul arhaic, orice acțiune reală, adică orice repetare a unui gest arhetipal, suspendă durata, abolește timpul profan, participă la timpul mitic
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pot observa însă din faza premergătoare narațiunii mitice (de aceea, seria de proze destinate analizei poate fi extinsă și la altele decât cele mitice). Numele propriu intră într-o semioză care relevă adeseori o tehnică a camuflajului, conformă dialecticii sacru/profan: "prin simplul fapt că se arată, sacrul se ascunde". Capitolul 4 Numele ficționale eliadești 4.1. Dreapta potrivire a numelui sau Nuntă în Cer Începutul romanului Nuntă în Cer se află, asemeni dialogului platonician Cratylos, sub semnul onomaturgului, într-un
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
covorului. Eliade lasă cititorului rolul de a imagina ceea ce este indentat prin sensul ficțiunii, dându-i niște semne. Ideea fundamentală a prozei eliadești, "cheia de boltă a tuturor operelor sale de maturitate" (Virgil Ierunca) este că sacrul este camuflat în profan, că miracolul este irecognoscibil. Miracolul ascuns poate fi descoperit printr-un proces de "trans-semnificare" a obiectelor, proces care le dezvăluie ca hierofanii. Într-un timp al misterului, sacru, obiectele devin hierofanii, "își evocă originea care, în mod obișnuit, nu este
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în accepția concretă de "sculat din somn", fie în aceea figurată, "cu mintea trează, activ" (ngr. Grégoros "rapid, iute")216. Semnificația acestei variante desacralizate a numelui aduce în discuție două probleme. În primul rând, se referă la experiența ieșirii din profan pe care o trăiește individul, fără a ști ce a fost real în experiența sa, și aduce în atenție o temă dezbătută în mai multe locuri din Istoria credințelor și a ideilor religioase. (Somnul, captivitatea, înlănțuirea, uitarea, beția, neștiința sunt
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
amnezice (Gavrilescu, Emanuel, Lixandru, Adrian) pentru care "trezirea" implică anamneză, redescoperirea adevăratei identități a sufletului" sunt prefigurate aici. În al doilea rând, folosirea voit banalei variante hipocoristice, Gore, care desemnează individul obișnuit, banal, corespunde teoriei eliadești a sacrului camuflat în profan. Lucrul este întărit de asocierea cu Iancu 218, nume legat de timpul solstițial sau al amiezii în care are lor trecerea. Alegerea deliberată a individului comun, cu atribute asemănătoare eroului caragialian - "dorință patologică de comunicare", graba, orgoliul de nu se
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
neîmplinire semiotică, în care semnificantul oscilează în mod liber (fata căpitanului nu este interesată de realizarea semiozei, ci doar de natura ornamentală a semnificantului). Conform normei semiozei sacre semnificatul sacru nu poate fi numit, căci, în felul acesta, ar deveni profan 249. Brânduș, din categoria inițiaților lui Eliade, nu poate numi misterul la care participă: "Acum se întâmplă altele și mai frumoase, dar nu ți le pot spune. Toate câte mi se întâmplă mie, și numai mie, sunt secretele mele. Nu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dat totuși posibilitatea de a exprima misterele în care trăiește" și, pe de alta, credința neclintită a lui Dumitru în minunea săvârșită care îl reconvertește pe falsul taumaturg 263. Drumul parcurs de Dumitru de la natură la cultură, de la sacru la profan care înseamnă "evoluție" însoțită de o inerentă degradare, nu-l atinge pe țăranul de la Dunăre: el nu se îndepărtează de mit264. Cea prin care se arată gloria lui Dumnezeu este Thecla, din gr. Theókleia, nume ale cărui moneme lexicale sunt
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
caselor...") și inserarea în nuvelă a lui "Lawrence al Arabiei" sunt explicate de către Ștefan Borbély283 prin calitățile de "inițiator și model exemplar" ale acestuia, prin însușirile sale "hermetice" "de ființă care trece de una singură de la sacru (glorie mitizată), la profan, de om care "moare" și "învie" sub identități civile alternative"; identitatea sa eroică se ascunde în nume anodine, "epifanii histrionice ale unei ființe trecute - cel puțin în conștiința publică - în moarte". Într-o astfel de cheie, existența cenușie a lui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
trimite la alt semn ascuns, latent (Hildegard) printr-un semn intermediar, colonelul Lawrence, despre care vorbesc eminenții studenți în stația de tramvai, și repetat obsesiv de către protagonist. Neîmplinirea semiotică este tradusă de Sorin Alexandrescu ca "un fel de semi-cădere în profan, amnezia de care omul modern poate fi vindecat"289, și o exemplifică prin amnezicul Adrian din În curte la Dionis care își amintește semnificantul, dar nu și semnificatul și nici codul care ar putea produce semnificatul. În această situație se
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
să nu le răstoarne"323. Hildegard, o nouă Beatrice 324, într-o pădure la fel de obscură, fără a fi malefică, este semnul căutat și găsit în momentul suprapunerii lumilor, universuri paralele (până acum) ale lui Gavrilescu; cele două planuri temporale, real/ profan și ireal/sacru, Hildegard și birjarul, eroi în universuri diferite se întâlnesc în noaptea misterelor sacre. Condiția lui Hildegard devine condiția lor325. Utilizarea pluralului solidarității ("toți visăm") de către Hildegard, cea care l-a așteptat în popasul dintre viață și moarte
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]