564 matches
-
ajuns să pună la contribuție acel auxiliar tot-deauna folositor când genul acesta de scriitor vrea să redea lucruri cu adevărat întâmplate, anume: fantezia și deci să apropie de logică o disparitate de întâmplări și de figuri umane cu care un profan niciodată nu s-ar întâlni. Dar eu l-am rupt din povestea mea pe colegul lui Victor și l-am lăsat în afară, căci firul vieții lui mi se părea despărțit de cel care plecase din țară pentru cel puțin
În umbra unei crime by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7523_a_8848]
-
singure, niciodată povestea nu trăiește ca atare. întotdeauna se simt, explicit sau nu, sunetele unei alte semnificații. Poate pentru că autorul lor, înzestrat cu o ureche foarte fină și cu un ochi deprins a vedea senzaționalul în cotidian, sacrul camuflat în profan, nu vrea să dea autonomie literară acestor întîmplări, așa cum îndeobște vor scriitorii, ci parcurge un drum invers. Vrea să le reintegreze într-un complex de semnificații ce a devenit între timp opac ochiului neexersat. De aici structura aparent haotică, ruperile
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
o astfel de lume terestră, despre miraculosul nostru cotidian presărat cu sfinți rămași necunoscuți. Sfințenia-de-zi-cu-zi, ascunsă dar revelată la momentul potrivit (și iarăși aș înlocui potrivit cu mai miezosul, aici, „folositor”), este supratema acestui volum, similară întrucâtva acelui „sacru camuflat în profan” despre care vorbea Eliade. Aflăm, astfel, că descoperitorii lui Hristos, fie că e vorba de „stareți” cu experiență sau de ierarhi, fie de călugărițe neștiutoare de carte, fie de simpli monahi începători, minunat „accidentați” de harul dumnezeiesc, sunt de multe
Sfinții de zi cu zi by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2722_a_4047]
-
canavaua mizerabilistă a cotidianului, cel psihologic din ce în ce mai complex pe măsură ce jocul Anei evoluează și unul care ne plasează la limita cu fantasticul, un fantastic de altă factură decât realismul magic, și fără funcție parabolică, un fantastic eliadesc al sacrului camuflat în profan. Cine este această fată care apare și dispare, un posibil înec al ei în lac fără ca Mihai să intervină ambiguizează și mai mult situația, sau doar o simulare așa cum simulată este și amnezia ei în urma accidentului? Cui aparține privirea care
Cârligul și peștele by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7579_a_8904]
-
dominant. Folosirea adjectivului ortodox, chiar în sensul larg, evocă adesea și înțelesul religios, de obicei cu efectul producerii unui nou sens contextual: ortodox devine mai mult sau mai putin sinonim al lui creștinesc. În citatul următor, de pildă, pește sensul "profan" se suprapune cel religios, cu intenție eufemistica dar și cu riscul de a crea implicații nedorite: "Vrăjitoarea a asigurat-o că, dacă aceasta rețetă magică nu va da rezultate, este pregătită să facă alte ritualuri mai puțin ortodoxe, dar mult
Schimbări semantice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17680_a_19005]
-
neant, sau nimb profan, cum sugerează Deleuze?). Adesea, trupurile roz-vineții ale morților sunt mâncate, descompuse, erodate de neantul negru din care vin (sau pleacă). Deși Bacon (în interviurile cu Sylvester) se declară ateu convins, arta sa abundă în simbolurile unui profan sacralizat, ce par să actualizeze un cult arhaic al morților. Nimic din toate acestea la Picasso: ușa cabinei rămâne ferecată, iar senina Bagneuse nu-i trece pragul pentru a rătăci în lumea umbrelor. 3. Crucificări Crucificarea din 1932 expusă la
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
Or tocmai din acest punct de vedere interesează în mod deosebit povestirile lui Tudor Octavian. Prejudecata temelor minore și a banalului ca subiect permanent a complicat, probabil, rezolvarea ecuației scriiturii acestui autor. Însușindu-și de la sud-americani lecția misteriosului camuflat în profan, iar de la postmoderniștii nord-americani dezinvoltura parodiei și a ficțiunii din orice frântură de viață sau text, Tudor Octavian a început să construiască povestiri exersându-și inventivitatea pe spații tot mai reduse. În 1968, (re)scria un basm cu Făt-Frumos în
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
De toate descarnat). "Unghie înfipta în hazard" (dar nu e oare așa orice creație autentică?), "scriind pe nisipul cristic", aflat "la frontiera unde nu mai șunt/ Ori m-am făcut și eu hotar", frontieră, desigur, între real și ireal, între profan și sacru, autorul deconstruieste frenetic natură pentru a-și construi, la fel de frenetic, Neantul vizionar. Miron Kiropol e unul dintre cei mai înzestrați poeți pe care îi are azi literatura română. Miron Kiropol - Solitudinea lui Eros, Ed. Albatros, 1998, 132 pag
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
impostor, de criminal prin culpă medicală și de falsificator al rezultatelor terapeutice? Își vede liniștit de treabă, căci tot Onfray ne divulgă cele trei stratageme prin care psihanaliștii resping orice critică la adresa religiei lor: 1) o critică venită de la un profan care nu a trecut printr-o analiză abisală e neavenită; 2) critica psihanalizei se hrănește din motivații secrete de ordin antisemit; 3) cine critică psihanaliza o face dintr-o patologie ascunsă de natură erotică. Pînă cînd dosarul psihanalizei va căpăta
Omul cu canapeaua by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5363_a_6688]
-
săptămâni, în colecții prestigioase, confirmând că destinul cristic a generat o linie interesantă și simptomatică a prozei, vizibilă și în secolul XXI, după ce s-a impus prin câteva capodopere în secolul trecut. Relația între Evanghelii și ficțiune ilustrează relația sacru - profan, despre care a scris Mircea Eliade și demonstrează că, și după două milenii, jertfa de întemeiere a credinței creștine naște interogații și meditații. Romanele anunță din titlu formula preferată - Evanghelia după Fiul de Norman Mailer, Evanghelia lui Iuda de Roberto
Romanul reîntors la Evanghelii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2642_a_3967]
-
Bebe Ivanovici, a diplomelor de revoluționar. Oricât de luxoase ar fi acestea, tot nu-mi vine să cred că ele costă douăzeci și cinci de mii de dolari lunar, la cât se ridică bugetul secretariatului cu pricina! La fel de enigmatic sună pentru un profan existența, în paralel, a următoarelor instituții (toate scrise cu majusculă, probabil pentru intimidarea cetățeanului!): "Agenția Națională pentru Dezvoltarea și Implementarea Programelor de Reconstrucție a Zonelor Miniere", "Agenția Națională pentru Dezvoltare Regională", "Agenția Națională pentru Dezvoltare". Trei agenții care, fiecare pe
Bugetul, un loc umed, întunecat și rece by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17206_a_18531]
-
altul îl conduce prin Alpi. în ansamblu, "urmărirea unui cervideu are ca rezultat o schimbare radicală a situației, sau a felului de a fi al vînătorului. Este vorba de o Ťruptură de nivelť se trece de la viață la moarte, de la profan la sacru, de la condiția obișnuită la suveranitate. ș...ț în toate aceste cezuri ruptura de nivel fondează un nou mod de a exista (și asta e adevărat și pentru variantele în care eroul moare sau pătrunde în altă lume)." O
Epistolă către Odobescu (III) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8073_a_9398]
-
și semnele transcendenței au în fundal Veneția ce se insinuează ca prezență perpetuă, iar surprizele acumulate odată cu trecerea timpului o preschimbă în suprapersonaj acaparator. Frumusețea și farmecul romanului vin din ceea ce el încifrează: pătrunderea pe tărâmul religiozității, iruperea sacrului în profan, păcatul și mântuirea însoțind strădania artistului, rosturile adânci ale unor taine, de neînțeles pentru mintea omenească. Statuia din piatră îl bântuie pe cititor îndată ce își încheie lectura, așa cum Taverna Dogelui Loredan trezește plăcerea speculației. La fel de intensă este dorința de a
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]
-
Nero megaloman, este silit, căpătând treptat alt chip între zidirile Vaticanului și riscând să devină de nerecunoscut și arestat precum un intrus în locul "adevăratului" Pontif, să fugă într-un pelerinaj fără de sfârșit precum Jidovul rătăcitor....Sacrul s-a camuflat în profan. Nu Domnul va fi răstignit de data asta, ci omul, "o răstignire prin anonimizare, nu te mai știe nimeni și în cele din urmă nici tu nu mai știi cine ești. E ca un Alzheimer spiritual..." . Cartea lui Dan Stanca
Ultimul Papă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6718_a_8043]
-
acel paragraf trei al capitolului VIII, de cînd deasupra și în miezul pădurii montane vibrează o nedeslușită transcendență, romanul deviază de la previzibila și îndestul de banala traiectorie inițială, căci textul capătă, de la sine, un dublu registru: nibelungic (sacru) și săsesc (profan). Nu exagerez, susținînd asta. Căci muntele și pădurea își păstrează, natural, o sacralitate originară. După cum cabana de basm a lui Gunther, ascunsă în adîncul pădurii, provine tot dintr-un străvechi scenariu legendar. Atîta doar că „amabilul” romancier se ferește, din
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
noi, având în vedere doar contribuțiile lui Eugen Simion (din București) și Gh. Glodeanu, de la Univ. de Nord (din Baia Mare). Ei bine, Mircea Eliade, după periplul indian, atât de savuros în înțelegerea orizonturilor vieții, care, în Europa, apasă mereu pe profan, și-a adăugat, pentru restul existenței sale, conceptul de sacru. De aici înainte, lumea a început să fie văzută numai pentru și în sine, înlăturându-se limitele strâmte ale acestui univers. Irepetabilul de aici, intrat în mentalul de cerc, de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
al istoriei, întrucât nu recunoaște nicio chemare către transcendență. Totodată, el consideră că sacrul este o piedică în calea libertății sale. Majoritatea celor fără Dumnezeu sau fără religie, au însă în continuare în mod inconștient un comportament religios. Nu există profan în stare pură. Se pune întrebarea dacă existența omului modern mai este încărcată de vreun sens sau are un destin tragic. El trăiește în istorie, dar în istoria evenimențială, fără încercarea de a o aboli. În esență, istoria înseamnă memorie
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
locul primei iubiri. Aceste spații devin Locuri Sfinte pentru că determină o schimbare în universul de cunoaștere al celui implicat direct. Ele oferă revelația unei alte realități decât aceea la care participă zilnic. În aceasta constă sacrul. Sacrul se diferențiază de profan tocmai prin determinarea producerii unei revelații. Profanul este echivalentul cotidianului, în timp ce sacrul presupune „ieșirea” din profan. Manifestările sacrului, „ieșirile din profan” sunt numite de autor hierofanii. Sacrul se manifestă ca spațiu și ca timp. Pentru omul religios, spațiul nu este
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
al celui implicat direct. Ele oferă revelația unei alte realități decât aceea la care participă zilnic. În aceasta constă sacrul. Sacrul se diferențiază de profan tocmai prin determinarea producerii unei revelații. Profanul este echivalentul cotidianului, în timp ce sacrul presupune „ieșirea” din profan. Manifestările sacrului, „ieșirile din profan” sunt numite de autor hierofanii. Sacrul se manifestă ca spațiu și ca timp. Pentru omul religios, spațiul nu este omogen, ci are rupturi și spărturi, unele porțiuni de spațiu fiind calitativ diferite de celelalte. Din
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
oferă revelația unei alte realități decât aceea la care participă zilnic. În aceasta constă sacrul. Sacrul se diferențiază de profan tocmai prin determinarea producerii unei revelații. Profanul este echivalentul cotidianului, în timp ce sacrul presupune „ieșirea” din profan. Manifestările sacrului, „ieșirile din profan” sunt numite de autor hierofanii. Sacrul se manifestă ca spațiu și ca timp. Pentru omul religios, spațiul nu este omogen, ci are rupturi și spărturi, unele porțiuni de spațiu fiind calitativ diferite de celelalte. Din punctul de vedere al spațiului
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
nu este nici omogen, nici continuu pentru omul religios. Există intervale de Timp sacru și pe de altă parte Timpul profan. Timpul sacru este timpul sărbătorilor, cu ocazia cărora se readuce în prezent Timpul mitic, primordial. Riturile înlesnesc „trecerea” de la profan la sacru, un timp recuperabil și repetabil la nesfârșit. Spațiul sacru se distinge de cel profan grație unei experiențe originare specifică omului religios. Diferența semnalată de Mircea Eliade ridică o problemă importantă: cum se poate supune analizei spațiul sacru având
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
de altă parte Timpul profan. Timpul sacru este timpul sărbătorilor, cu ocazia cărora se readuce în prezent Timpul mitic, primordial. Riturile înlesnesc „trecerea” de la profan la sacru, un timp recuperabil și repetabil la nesfârșit. Spațiul sacru se distinge de cel profan grație unei experiențe originare specifică omului religios. Diferența semnalată de Mircea Eliade ridică o problemă importantă: cum se poate supune analizei spațiul sacru având în vedere faptul ca survenirea acestuia implică o mutație în cadrul celui profan? Cum se definește atunci
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
se distinge de cel profan grație unei experiențe originare specifică omului religios. Diferența semnalată de Mircea Eliade ridică o problemă importantă: cum se poate supune analizei spațiul sacru având în vedere faptul ca survenirea acestuia implică o mutație în cadrul celui profan? Cum se definește atunci spațiul profan? Dincolo de această dificultate metodologică, ceea ce considerăm a fi un punct esențial menit să deschidă cercetări complexe din punct de vedere fenomenologic asupra spațiului sacru este faptul că cei doi termini, sacruprofan se vădesc a
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
a reveni în realul obiectiv, de a redeveni Gavrilescu, de a ajunge în temporal prin camera cu numărul șapte. Șapte este la pythagoreici, printre altele, viața reprezintă și redă ciclurile vieții, alegerea acestei camere ar fi însemnat o revenire la profan, la viața temporală, la banal. Însă Gavrilescu-Orfeu nu ia în seamă, uită, caută și găsește Iubirea, Iubirea veritabilă, autentică, esențială, „marea lui iubire”, iubirea pură orfică, Hildegard-Euridice. Gavrilescu Orfeu nu se mai întoarce după „pălăria de paie”, casca magică a
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
căiți din raft, ediții de autori greci și latini de la Renaștere încoace, unele încheiate în copci de metal, lexicoane de limbă sanscrită, arabă, volume din Epigraphia Indica, enciclopedii, studii germane, engleze, așa de speciale, încît toată biblioteca părea bizară unui profan. Lui Ioanide i se păru foarte straniu ca Hagienuș să citească Thomas Hide, De religione veterum Persarum. "Nu cunoaștem niciodată bine pe oameni, medită el; ei au încăperi închise pentru ochiul superficial. Te pomenești că și Botticelli al meu când
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]