459 matches
-
Pavaroti indigen de-al nostru. Merci. SIIIIIII ! (BAS PROFUNDĂ DOOOOOOOOO ! SIIIIIIII ! DOOO domnule Președinte, pot să încep ? Poftiți. Conform aliniatelor și paragrafelor corespunzătoare, inculpatul, numit cu un termen simplu și concentrat, scriitor, publicist și redactor umorist, nu numai că a profanat libertatea de mișcare a victimei dar a și sechestrat-o, pardon, molestat-o, pentru a induce ideea că sub actuala guvernare s-ar cam trage mâța de coadă. Proba irefutabilă e aici și, dacă cu evenimentele din’89 nu se
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
au fost unii factori locali care au luat măsuri abuzive, că n-a întâlnit niciun evreu din România în lagăr. Evreii din Polonia au trecut în România până în 17 septembrie 1939 și s-au salvat. Că n-ai voie să profanezi memoria cuiva. Un alt intervievat, Lazăr Schol, afirmă că au fost chiar unii legionari care au salvat evrei atunci, la rebeliunea legionară. Dacă vom spune adevărul despre Ion Antonescu, pe noi ne reabilităm. Și rabinul Alexandru Șafran a afirmat că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Polonia trecând în România,au rămas în viață. Reafirmă și mai clar spunând: „ Nu există nici un motiv să spunem că în România ar fi fost Holocaust”. Antonescu și-a ispășit vina lui privind războiul antisovietic, dar nu avem voie să profanăm memoria unui om. Mai relatează un fapt semnificativ care disculpă România și poporul român de o crimă de care nu e vinovat. O familie de evrei din România alege o posibilitate de salvare: trei dintre ei pleacă în Franța și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
sistemul castelor funcționează În selecția valorilor!“ „Nu mă interesează să fiu selectat de nimeni. Eu sunt eu. Singur. Doar sing...“ Vocea ei continuă să mă agaseze. „Ar fi fost amuzant să vii...“ Izbucnesc: „Ce să fac la Călinescu acasă? Să profanez intimitatea geniului și să simt cât este de ridicol? Să mă zgâiesc la nenorociții ăia de cercetători transformați În actorași? Nu vreau la Călinescu! Nu suport să-l văd simulând senilitatea. Îmi ajunge acel Călinescu sclipitor de la curs, acel Giove
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă iubească, va trebui să fiu mereu o actriță În fața spectatorilor, care văd numai masca de pe fața mea și corpul. Sufletul nu-l voi da nimănui. E un suflet mare, pe care nimeni nu l-ar Înțelege și l-ar profana, dacă l-ar cunoaște. Mai bine singură toată viața, decât adaptarea sufletului meu la meschinăria dragostei cotidiene, Înguste! Nu sunt tristă. Iubesc dragostea altora, dar eu nu pot iubi ca ei. Ia, mai bine culcă-te! E mai sănătos! 17
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a-l apăra. Puneți-vă încrederea în Atotputernicul și înainte! Izbînda e aproape! Și e neîndoielnică!"226 Prin fraze scurte, desemnînd locuri sacre pe care toți le cunosc din văzute sau din auzite, numindu-și dușmanii care le-ar fi profanat, oratorul schițează un tablou pe care orice auditoriu și-l poate reprezenta cît se poate de clar forțe obscure și diabolice invadînd sfintele moschei. În puține cuvinte, le explică de ce trebuie să se bată. Îi cheamă pe toți să se
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
intelectual îi pune și mai pregnant în relief trăsăturile psihologice minate continuu de o angoasă existențială ce are ca mobil principal simpla existență a unui personaj care constituie cauza aparentă a conflictului dintre Ioana și Sandu - „celălalt”, bărbatul care a profanat trupul femeii iubite.„Celălalt” apare astfel ca un fel de mediator în conflictul dintre cei doi. Voința de putere asupra femeii iubite se accentuează la extrem în momentul apariției în planul discuțiilor a celuilalt bărbat care a devenit mobilul geloziei
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
aceste cuvinte și altele asemănătoare, dalmatul căuta să-i trezească pe romani amintindu-le sacralitatea pământului lor, pe care până și dușmanii se temeau să-l calce, ca și cum amenințarea unei morți oculte ar fi apăsat asupra lor, dacă ar fi profanat locurile sacre ale măreței istorii romane: Armata romană, învingătoare și stăpâna lumii, este învinsă de aceia, înfricoșată de aceia, se înspăimântă la vederea acelora, care nu au curajul să intre, care cred că vor muri dacă vor atinge acel pământ
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
va evoca efectele supravegherii nu numai asupra lecturii, ci și asupra scenei. Așadar, cartea de față nu propune un discurs suplimentar despre supraveghere, ci o reflecție asupra spectatorului, pornind de la acea „dublare” a privirii pe care supravegherea o implică. Supravegherea profană La rândul său, puterea profană practică supravegherea pentru a se informa și, implicit, pentru a-și consolida autoritatea. „Supraveghează și vei stăpâni”, iată un dicton în care se recunoaște orice putere. În realitate, nu există stat care să nu organizeze
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
1). Abia într-o asemenea pecetluire a conștiinței imposibilității de evadare dintr-un infern domestico-urbano-generaliza(n)t stă miezul amar, patetic al cărții: "lumea e într-adevăr la picioarele mele,/ nu mai aștept decât să vină cineva și să-mi profaneze mormântul/ ca să pot ieși de acolo" (ca să pot ieși de acolo). Dar, cum se poate observa și din versurile citate mai sus, ca și din toată puzderia de secvențe de gen, lesne de selectat din oricare ciclu al volumului, lui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din „diaspora”. Totuși, serviciul sinagogal ce presupunea citiri din cărțile sacre, rugăciuni și cântece, era substanțial diferit de cel sacrificial de la templu. În prima jumătate a secolului al II-lea î.C., sub domnia lui Antioh IV Epifanul, templul este profanat de sirieni, în timpul unei dure persecuții religioase din anul 167 î.C. (1Mac 1,54 ș.u.; Soggin 1984, pp. 442 ș.u.), dar va fi reconsacrat imediat după primele victorii ale macabeilor în 164 î.C. (1Mac 4,36
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
un post). Există indicii ale celebrării sale înainte de perioada macabeilor, dar apoi, deși nu putem afirma mai multe, oficierea sa a fost mutată cu două luni înainte. b) În Cărțile Macabeilor, sărbătoarea este celebrată cu ocazia recuceririi și reconsacrării templului, profanat în anul 168 î.C. prin oferirea unor sacrificii în cinstea lui Jupiter din Olimp: 1Mac 1,20 ș.u.; 2Mac 5,11 ș.u.; cf. Dan 7,25; 11,31 (Soggin 1987, capp. 51-52). Statuia lui Jupiter, așezată în
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
de exemplu, situația din perioada revoltei Macabeilor (1Mac 2,29 ș.u.; 2Mac 6,10 ș.u.) în care se punea problema per-misiunii de a lupta în bătălie sâmbăta; în primă fază, răzvrătiții au preferat să fie masacrați decât să profaneze solemnitatea (lucru de care soldații lui Antioh IV au profitat); apoi au decis că, fiind vorba de un pericol iminent asupra vieții, apărarea era permisă. e) În orice caz, rezultă clar că în epoca preexilică se respecta sâmbăta, deși acest
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
fapt foarte ciudat la care nu s-a găsit nici o explicație logică. Nu-i nimic, o dau eu; este dovada de netăgăduit a furtului religiei geților de către tîrîturile ce își spuneau iudeo-creștini și care în sălbăticia lor fana- tică au profanat pînă și mormintele adevăraților creștini! Culturnicii occidentali practică o diversiune foarte parșivă vorbind de Mitra, Sabasios, Sebesio, Deus Aeternus, și alte nume ca și cum ar fi religii diferite, ori ei știu, ca și mine că era o singură religie iar artefactele
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
îl exasperează, fiind percepute ca atentate la noblețea nației: "Am scris de nenumărate ori și aici și aiurea că nenorocirea cea mai mare a țării noastre e spiritul acesta de pehlivănie, de operetă, scepticismul glumeț și vulgar cu care se profanează cele mai serioase, adînci și tragice inițiative. Ne-am ridicat de atîtea ori contra fanariotismului subtil ori șiret, contra ipocriziei orientale care ne roade ce e mai curat și mai nobil în nația aceasta" (Viața românească, 1929). În privința posibilei confuzii
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
dar și maimuțăreala joasă a curentului la noi, textul restituie simbolului străvechea lui demnitate în comunicarea gândirii, definind omul ca ființă simbolizantă. Un lung post-scriptum al articolului - demonstrând pe text incompetența în materie de poezie a lui G. Panu care profanează, încercând să și-o explice, eminesciana Mortua est! - prilejuiește aprecieri superlative ale modernului Arghezi pentru înaintașul său romantic: „Eminescu [...], mai mult decât oricine, caută expresia fericită, sintetică și o găsește foarte des [...]. Lui Eminescu îi trebuiesc sinteze; d-lui Panu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287819_a_289148]
-
verbal redactorului șef că se retrag. Cei demisionați scot, însă, o altă Fântâna Blandusiei și-l atacă pe Radu Popea, care răspunde astfel: „Organul noilor blanduziști susține că prin Fântâna Blandusiei cât timp a continuat fără dânșii s-ar fi profanat numele lui Eminescu. Desfid pe oricine să-mi spună dacă în privința lui Eminescu s-a făcut în vreun ziar atâtea sacrificii de bani și de muncă precum s-au făcut în Fântâna Blandusiei. Ba ceea ce este mai mult, s-au
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
descoperiri și prin publicarea mai multor lucrări traduse și comentate. În anul 1886, A.M. Ceriani a descoperit întâmplător în Biblioteca Ambrosiana din Milano un manuscris sirian al cărții lui Baruch, ce va fi publicat în cadrul colecției sale Monumenta sacra et profana. În 1904 Edgar Hennecke publică prima traducere în limba germană a scrierilor apocrife ale Noului Testament, cu titlul Neutestamentaliche Apokryphen indeutcher Uebersetzung și, în același an, apare lucrarea Handbuch zu den Neutestamentlichen Apokryphen. în a doua jumătate a secolului al
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
i-l poate lua. O mare statuie trebuia să i se ridice deja în Bârlad, lui Ioan Popescu, dar... nerecunoscătorii în număr de câțiva au crezut să rădice o statuie lui Gh. Palade, care fără a avea intenția de a profana memoria defunctului, trebuie să declarăm purul adevăr că alt merit nu a avut Palade, decât că s-a născut în Bârlad, care l-a ridicat la cea mai înaltă treaptă, dar numele său nu este legat de nici o operă care
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
lăutarii de mai tîrziu; Eminescu este fluerul prin care ciobanul își doinește jalea, este buciumul ce se înalță majestos și amenințător în zare, plîngînd durerea unui neam și prevestindu-i totuși viitor măreț. Eminescu este biciu de Crist în biserica profanată de venetici, este Samariteanul care vindecă plăgile de pe trupul unei clase prădate, schingiuite, însîngerate; poezia lirică a lui Eminescu este vibrarea coardelor acelei viori fără de-nceput și fără sfîrșit - sunete pornite din adîncuri de tristețe și vuet de furtună...". Din
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
moștenire să-i revină fiului ei, Tiberiu, îl suspecta sau îl detesta de-a dreptul pe Ovidiu. Cauza exilului ar fi, deci, ura Liviei împotriva lui Ovidiu și ocazia i-ar fi fost oferită de faptul că Ovidiu ar fi profanat misterele lui Isis, la care Livia era afiliată 25. În opinia lui Nardi 26, versiunea lui Ripert ar fi fost "expusă anterior de alți scriitori francezi și italieni, dintre aceștia de către un concetățean de-al lui Ovidiu, de sulmonezul Francesco
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
intelectuali și maghiari unor suplicii și atrocități greu egalabile. Or, de fapt. situația ar sta tocmai invers, susține Viorel Roman. "În județele Harghita și Covasna, au fost imediat linșați securiști și milițieni români de către unguri revoluționari. La Timișoara au fost profanate mormintele săracilor și cadavrele sunt prezentate presei internaționale ca victime ale securității. O simplă masă de disecție a cadavrelor găsite într-un stadiu avansat de putrefacție de la Cimitirul Săracilor din Calea Lipovei din Timișoara este transformată de mass-media într-un
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
totală de exprimare. Ea joacă rolul de Absolut în viața multor oameni de Occidentul european și american. Convingerea mea este că avem de-a face în acest caz cu o patologie a socialului. De ce? În primul rând pentru că o valoare profana, seculară, ia locul lui Dumnezeu. Este fetișizată și absolutizată. Or, atunci când se înlocuiește sacrul veritabil cu un substitut suntem într-o periculoasă utopie. În al doilea rând, absolutizarea unei valori democratice pune în pericol însăși funcționarea democrației. A spus-o
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
moarte, nimeni nu-l mai poate „lăuda pe Dumnezeu”. Iată, așadar, că toate fazele existenței umane dobândesc o valență nu doar concretă, ci și religioasă. După cum deja am afirmat, pentru evreul credincios din vechime nu exista separare între existența pământească profană și raportul personal cu Dumnezeu, dar orice aspect uman, precum sănătatea sau boala, prosperitatea sau suferința, sunt inevitabil și expresia voinței divine asupra omului. Ținând cont de acest lucru, nu ne surprinde faptul că pentru Vechiul Testament omul este considerat aproape
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
purifică țara ...” (1QM 7,2-3, cursiv adăugat). Purificarea țării ar include arderea cadavrelor dușmanilor. În secțiunea despre sfințenie, Sulul Templului îi poruncește lui Israel: „Pentru că ești un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău [Dt 14,2]. De aceea nu vei profana țara ta [Num 35,34]. Nu vei face ca celelalte națiuni: ei își îngroapă morții lor oriunde, chiar și în casele lor. Dimpotrivă, trebuie să pui deoparte în țara ta locuri unde să-ți îngropi morții. La fiecare patru orașe
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]