628 matches
-
alte cuvinte, imagine există numai dacă această realitate, ideală sau materială, se reproduce, „iese din sine și dă naștere la ceva diferit de ea însăși”6. Este greu de stabilit adevărul sau cât de deformată sau nu este o imagine proiectivă față de modelul ei real, iar acest lucru se stabilește în urma unei interpretări reflexive, a unei operații comparative de cunoaștere și evaluare, supusă unei judecăți critice. Imaginea este o transpunere a realității, o „traducere”, fidelă sau infidelă, a ei; se distinge
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
pe care ea se sprijină, lesne de înscris într-un repertoriu formal destul de exact, au exclusiv o funcție de reprezentare simbolică și nu trimit explicit către nimic material, din afară, obiectiv. Oscilînd între memorie și aspirație, între visul recuperator și cel proiectiv, Sasha Meret este mai curînd un artist de factură spiritualistă, în general, și unul religios în particular. Nefiind doar o convenție grafică sau o modalitate obișnuită de comunicare, nonfigurativismul său este, în consecință, o formă subtilă de meditație filozofică, de
Transparențele picturii decorative by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17095_a_18420]
-
fost obligat la compromisuri, că a fost tot timpul înțeles greșit, că idealismul său a fost contrazis - ceea ce l-a împins pe buza prăpastiei. Calvarul este deci drama unei profunde și fatale neînțelegeri. Nu e neapărat nevoie să fie conectată proiectiv la existențialismul camusian, printr-un fel de modernizare forțată sau prin inventarea unui protocronism inutil. Psihologia unei conștiințe morale sfâșiate are în ea germenele unei modernități implicite. Disperarea lui Remus Lunceanu e rodul otrăvit al unei alienări individuale într-o
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
mult decît atît, prin calitatea sa de diagnostic al unei subtile maladii colective. Atunci cînd arta mai obosește sub povara utopiilor, cînd fervoarea aspirațiilor o istovesc și luminile absolutului îi veștejesc retina, ea se transformă subit dintr-un viguros exercițiu proiectiv într-o vehementă întreprindere reactivă. Transei mistice și vorbitului incantatoriu în limbi, li se substituie, fără prea multe regrete și cu precauții minime, activismul civic, protestul public și denunțul moral. Din sacerdot al perfecțiunii și din amant nesățios al inspirației
Artistul a ieșit în stradă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9571_a_10896]
-
pe care ea se sprijină, lesne de înscris într-un repertoriu formal destul de exact, au exclusiv o funcție de reprezentare simbolică și nu trimit explicit către nimic material, din afară, obiectiv. Oscilînd între memorie și aspirație, între visul recuperator și cel proiectiv, Sasha Meret este mai curînd un artist de factură spiritualistă, în general, și unul religios în particular. Nefiind doar o convenție grafică sau o modalitate obișnuită de comunicare, nonfigurativismul său este, în consecință, o formă subtilă de meditație filozofică, de
Artiști din diaspora by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10873_a_12198]
-
nu-l poate duce până la capăt din lipsa virtuozității lexicale, și atunci se refugiază în convenții și poncife. Papadima își poate închipui cum arată același episod scris de propria mână, dar închipuirea sa nu culminează în execuție. Spiritul său e proiectiv, dar nu e efectiv, neavând virtutea aducerii la expresie a impulsului inițial. În fine, erudiția lui Papadima e dincolo de îndoială, atâta doar că la 23 de ani, cât avea în momentul în care și-a începutul oficiul critic la Gândirea
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
Vânătoare cu soim” e cartea unor exerciții de inteligență, a unor salturi în timp, dar și a ieșirii din timp în zona dominată de atotputernica poezie. Ca să ții treaza și prizoniera atenția cititorului e nevoie de multă varietate, mobilitate, inteligență proiectiva. Evenimențialul e doar un punct de plecare, un dat motivațional, fiind când abolit, cănd absorbit, spre a lăsa drum liber doar metaforei: „Viețuiesc precum moneda înnodata în colțul batiștei cu care bunica își ștergea fruntea mai înainte de-a îngenunchea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Vânătoare cu soim” e cartea unor exerciții de inteligență, a unor salturi în timp, dar și a ieșirii din timp în zona dominată de atotputernica poezie. Ca să ții treaza și prizoniera atenția cititorului e nevoie de multă varietate, mobilitate, inteligență proiectiva. Evenimențialul e doar un punct de plecare, un dat motivațional, fiind când abolit, cănd absorbit, spre a lăsa drum liber doar metaforei: „Viețuiesc precum moneda înnodata în colțul batiștei cu care bunica își ștergea fruntea mai înainte de-a îngenunchea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
viitorului apropiat; nu e prima dată - Iorga ne învață asta - cînd o carte despre trecut ne avertizează asupra viitorului. Prima temă e libertatea: plecarea în lumea largă a început, spune Paul Miron, la "Timișoara ocupată de sovietici" și se datorează, proiectiv, unui ofițer neamț care i-a șoptit " Drum bun, curajosule, ești liber. Descurcă-te!". Dincolo de efectul imediat asupra biografiei autorului, mai e ceva: a trebuit să treacă aproape cincizeci de ani pentru ca un altul decît Paul Miron să poată da
Plămînul în plus by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/15349_a_16674]
-
Vânătoare cu soim” e cartea unor exerciții de inteligență, a unor salturi în timp, dar și a ieșirii din timp în zona dominată de atotputernica poezie. Ca să ții treaza și prizoniera atenția cititorului e nevoie de multă varietate, mobilitate, inteligență proiectiva. Evenimențialul e doar un punct de plecare, un dat motivațional, fiind când abolit, cănd absorbit, spre a lăsa drum liber doar metaforei: „Viețuiesc precum moneda înnodata în colțul batiștei cu care bunica își ștergea fruntea mai înainte de-a îngenunchea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
educației, ci subiectul. În învățarea-proces, subiectul nu se vrea o sumă de obiecte, o însușire, posesie de exteriorități, ci o asumare a valorilor ființiale pentru el; astfel deprinde valorile, virtuțile, se deprinde pe el însuși, forma sa lăuntrică și, totodată, proiectivă în orizont nelimitat, în conformare, relație rezonantă și rezonabilă cu „ceilalți”. Cu natural talent (Kant), conform principiului măsurii în toate pe care și l-a ales/asumat drept vector al vieții și operei sale, autorul reliefează - în educație, în arta
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
prevadă la el o muncă de Hercule care are menirea de a îndrepta cu reflecția tot instinctul și a face să fie în el totul științific. Merge prin mecanică, digeră prin chimie și face să se scurteze hainele prin geometrie proiectivă. Întâi zice: "doar știința e învățătoarea vieții", apoi gândește: "nu este viața învățătoarea științei?" Însă forța sa se află în pedagogia sociologică. Va fi floarea secolului nostru, spunea la desert, în timp ce spărgea nuci lui Sinforiano, admiratorul său; nimeni nu știe
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
-și propria autonomie. Colonelul, personaj pentru care întregul destin exterior nu a fost decât declicul unor procese invizibile, propune o mântuire prin ficțiune, prin arta și exercițiul povestirii, chiar dacă acestea nu au un sens clar definit, ci, mai degrabă, unul proiectiv, plasmatic. Povestirea colonelului, desfășurată pe un parcurs temporal apreciabil, e pânza de păianjen ce-i răpește pe cei doi de la rosturile lor, le deturnează finalitatea poveștii de iubire, îi supune unei presiuni continue. Gradul de înrobire al ascultărorilor față de această
Transferul magic by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9918_a_11243]
-
fost că am remodelat clădirea institutului de matematică. Pe vremea aia, ține minte că vorbesc de 1959, exista deja un institut, dar Greuceanu a tras niște sfori și a obținut de la partid permisiunea să deschidă un institut special de matematică proiectivă (așa i-am zis). Era și el un oportunist - rezultatele obținute din cercetarea noastră urmau să fie folosite pentru propășirea comunismului - dar, na, fără bani și fără sediul ăla pe care noi puteam să-l modelăm cum vroiam, teoria rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
lectură și contemplarea mută, materia primă a jurnalului. Apariția Adelei este însoțită de un asemenea halou mnemotic, încît ea însăși pare condensarea tuturor acelor amintiri de care ființa i se leagă, o condensare a Imaginarului. Sunt multe exemple de dimorfism proiectiv care ar putea fi citate*. Legătura dintre amintire, artă și imaginar este precizată de la primele pagini. Astfel, întîiul său amor i-a rămas "în amintire ca o splendidă viziune de artă sau de vis". Perceperea Adelei se produce treptat, urmând
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de înaintare, anihilează spațiul. Ieșirea din sine (povestită în Scripturi) presupune un efort, o eliberare ce nu mai poartă pecetea timpului. Ieșirea din sine este o punere-de-sine-în operă a adevărului ființării (cum ne învață Heidegger). Această ieșire se dovedește retrospectivă, proiectivă și circulară, capabilă să antreneze prezențe eterne pe care apoi le suportă cu greu. Imaginile, care deja și-au câștigat statutul lor independent, par să râdă de maestru, atrăgându-l în circumstanțe dubioase. Proiecția în imagine este responsabilă de caracterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
expansiunea eului ("Romantisierung des Ichs") pentru că această aventură duce în neant. Nevoia romantică de proiecție în afară nu își mai găsește suportul. Și nu este doar o nevoie romantică. Heidegger ne-a învățat că în orice situație omul se comportă proiectiv și e firesc ca în orice realitate care îl implică, el să găsească ceea ce deja a pus în ea. Cu atât mai șocantă este situația de a nu găsi nimic în realitatea înconjurătoare. Poetul vede "prin ochean" malul și colibele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
afective, emoționale prin faptul că rolul apare în mod natural în persoana respectivă. În jocul de rol, fiind preponderent o implicare la nivel de rol social, elementele problematice sunt percepute implicit, având o funcție de aducere la lumină ca orice test proiectiv - prin mecanismul proiecției. Tehnica catenei Este formula de prezentare a unui grup prin care se efectuează un schimb de mesaje în interiorul grupului. Este o tehnică care poate fi folosită numai în cazul existenței unui grup de minim 3 persoane
Tehnicile psihodramatice ?i conceptul de sine la deficien?ii de auz by Teodora Neagu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84065_a_85390]
-
capabil să se destindă dincolo de eficiența ei scurtă. Pentru că, atunci când vorbim „scurt“, nu avem nimic de demonstrat, rămânem la constatări, la indicații care pot fi indicate cu degetul, ca orice sens empiric. Dar, ca artă, logica cere un sens dezvoltat, proiectiv, care poartă sensul dincolo de articulația lui brută, „scurtă“, fără respirație. Astfel, concluzia unei formulări apare drept ceva perceptibil, drept ceva care, ca să poată fi „aruncat“ în față, dincolo de momentul în care îl căutăm, și-a dat deja un sprijin, un
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și febra. Deznodământul hotărârii mele rămâne învăluit în mister. Orice risc presupune această ignorare a mersului lucrurilor și a felului lor de a sfârși. Hotărârea este această trecere a pragului în necunoscutul riscului. Și tocmai pentru că trăiește riscul în mod proiectiv, pentru că îl epuizează în gândire, cel nehotărât nu poate trece acest prag. El nu poate colabora cu necunoscutul, livrîndu-se unui mers al lucrurilor ce nu depinde de el. Dar deoarece știe totodată că orice gest important presupune această colaborare și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
deznodământ. Pentru că nu este pregătit să transfigureze eșecul, pentru că nu este dispus să piardă nimic (cînd de fapt doar în felul acesta el ar avea ce dobîndi), cel nehotărât trăiește riscul doar în negativitatea sa și, o dată cu el, în chip proiectiv, regretul. Obsesia regretului îl închide pe nehotărât în sine; până și remușcarea, care deschide către alții, este trăită de el în manieră reflexivă; regretul a devenit o remușcare egoistă: el își torturează conștiința din complezență față de sine: cum să poată
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ar putea livra unui eșec! Pe de altă parte, cel nehotărât cunoaște regretul ca regret actual al neacționării. De vreme ce el știe că nu-și poate dobândi cu adevărat eul decât pierzîndu-l pe cel pe care-l apără sub forma regretului proiectiv (micul lui eu, pe care se teme să-l livreze riscului și unui eventual eșec), el regretă cu toată ființa lui că nu poate acționa. El regretă de astă dată ratarea șansei de a-și dobândi un destin. Prins între
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lui eu, pe care se teme să-l livreze riscului și unui eventual eșec), el regretă cu toată ființa lui că nu poate acționa. El regretă de astă dată ratarea șansei de a-și dobândi un destin. Prins între regretul proiectiv, acela care ar însoți actul, și cel actual, al neacționării, nehotărâtul cunoaște sfâșierea tăcută a unui chin nesfârșit. El este singur, dar altfel decât cel hotărât, care e singur doar în clipa hotărârii sale. Căci hotărârea este în vederea a ceva
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care conferă identitatea și fondul de personalitate proprii fiecărui individ. Limita interioară desemnează "natura din noi" - sistemul de limite constitutiv - ca premisă a oricărei existențe umane. * Limita de depășit este limita interioară resimțită ca neajuns și introdusă într-un sistem proiectiv, volitiv și paideic (formativ). Fără existența unui proiect, limita interioară nu poate apărea ca obstacol și nu se poate transforma în limită de depășit. Abia când, în economia avansării către un scop, limita interioară se dovedește a fi impediment, punct
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
înseamnă în fond a fi sigur de tine, de posibilitățile tale. Libertatea nu e altceva decât rezultatul educației în sfera posibilului, dobândirea capacității de a configura și realiza proiecte prin îmbinarea corectă a posibilităților proprii cu posibilul obiectiv. Ca ființă proiectivă, ca acela care merge înaintea sa, omul este desigur liber prin chiar natura sa, dar nașterea proiectului, fermitatea mersului și calitatea țintei depind de buna sau proasta lui așezare în orizontul posibilului. Adaptarea proiectului la condițiile mele de posibilitate și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]