521 matches
-
zonă ideologică specială a sintezei, Lucian Blaga și V. Voiculescu fuseseră anatemizați, absența lor din peisajul literaturii contemporane nu mai surprinde. De altfel, abia ulterior anului 1961 va fi cunoscută literatura lor de sertar, care nu avea nimic comun cu proletcultismul. PROZA proletcultistă recunoaște ca personalitate dominantă pe Mihail Sadoveanu, prezentat generos la secțiunea anterioară a literaturii interbelice. "Alături de el - afirmă Emil Boldan - stau scriitori din ge-ne-ra-ția imediat următoare ca: Cezar Petrescu, Camil Petrescu, Ion Agârbiceanu, George Călinescu etc." (p. 123
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
nume nu e pomenit. De-a lungul deceniul șapte, fapt evident după 1965, canonul proletcultist nu va fi doar transformat, ci pur și simplu substituit cu un altul: canonul estetic neomo-dernist, construit în jurul generației '60. Ierarhia oficială a valorilor în proletcultism, una vizibil politizată, dogmatică, e foarte sever și riguros - de fapt rigid - așezată piramidal, nu atât pe generații (despre care nici nu se vorbește), cât pe vârste, fără cea mai mică doză de relativism. După 1961, evenimentele politice și literare
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
înlocuitor al "trecutului negru". În felul acesta se șterge trecutul, dar numai în mințile celor care nu-l au încă. Noi, ceilalți, vom rămâne până la capăt nu chiar robii lui, dar, oricum, legați cu fire mătăsoase, catifelate, de el. De proletcultism, de realism socialist, de evadarea în cultură, de tot ce am fost și, vai, nici nu mai suntem.
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
Florian, al lui Paul Cornea și al multor altora. Misiunea acestora a fost de a ocupa locurile și de a nu le ceda, de a le recuceri dacă sînt pierdute, de a reface monopolul deținut în anii celui mai negru proletcultism". Opinii, după cum vedem, demne de un A.C. Cuza. Atribuind colaboraționismul exclusiv unor evrei în calitatea lor de evrei, calitate incriminată ca atare, Mihai Ungheanu se silește astfel a-i disculpa implicit pe colaboraționiștii români. Ca și cum românii get-beget Mihai Beniuc, Petru
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15394_a_16719]
-
precursorul său, mai cu seamă din pricina capitolului despre Eminescu din Istorie, G. Călinescu n-a băgat de seamă că Aron Densusianu a legat, cu cincizeci de ani înaintea Principiilor de estetică, istoria de critică literară!" Principii la care, după declinul proletcultismului, critica românească revine "ca la o biblie". în fond, ele ratifică absorbția istoriei literare tradiționale de către critică. Critica devine cuvîntul de ordine al istoriei în chestiune. E interesant să urmărim declarațiile lui Nicolae Manolescu în legătură cu Istoria critică a literaturii române
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
ira et studio un întreg câmp de problematici, cu clarificări și distincții definitive. Pentru a mă rezuma la un singur exemplu, odată ce Sanda Cordoș a pus toate argumentele terminologice pe masă, nimeni n-a mai îndrăznit să numească stalinismul românesc „proletcultism” - așa cum se întâmpla în reevaluările grăbite de la începutul anilor ‘90. Pe de altă parte, trebuie spus că, măcar aparent, aproape nimic n-o recomanda pe autoare să devină specialistă în retorica de fier a realismului socialist. Căci nu din nevoia
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
personalitate, om de teatru, poet? Descoperirile autoarei s-au adunat tocmai în această carte. Un volum inedit pentru reconstituirea traiectului său evolutiv, un debut prematur la 12 ani, la 15 ani era deja un poet consacrat. în plină epocă a proletcultismului, Radu Stanca nu a scris nici un vers care să-l compromită. El rămâne în amin tirea noastră ca un adevărat exemplu de demnitate. Actor, regizor și critic literar, mort prematur, dar având un talent indiscutabil, Radu Stanca este o figură
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
care va da lovitura de grație "criticii pseudoștiințifice" a lui G. Călinescu a fost Ion Vitner, într-un serial de șase articole publicat în Contemporanul, tot în ianuarie 1948, și retipărit apoi în volumașul Critica criticii. Autorul, frate bun întru proletcultism și acțiune demolatoare cu Sorin Toma, demonstrează fuga profesorului de materialismul dialectic și istoric și "căderea în idealismul retrograd", folosind "metoda metafizică". Adept al "estetismului maiorescian", fostul director al ziarelor Tribuna poporului, Lumea, Națiunea, toate servind noul regim, ar fi
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
temă și subiect" și despre falsul patriotism ("patriotică în unicul sens posibil, a fost, va fi totdeauna, creația artistică superioară, arta autentică..."). A fost printre puținii, dacă nu chiar singurul, care și-a făcut autocritica pentru tributul plătit în trecut proletcultismului. Mi-a plăcut și Bogza, care a spus printre altele: "Așa cum ne înspăimîntă ideea unor prunci schilozi, se cade să ne înspăimînte și aceea a unor generații schiloade sufletește. Dacă sînt sacre legile după care se zămislesc pruncii, nu mai
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
de mai bine de zece ani de comunism, junele poet și-o însușea prin- tr-o serioasă și ilicită (pentru timpurile lui A. Toma) "ucenicie la clasici": "Eram tînăr și nu puteam să-mi imaginez ferocitatea cu care ultimii mohicani ai proletcultismului atacau poezia tînără ș...ț în această perioadă a saltului brusc din lac în puț, era foarte greu să nu-ți pierzi capul. Demitizarea efigiei, gîndită naiv de către mine, a mai multor poeți, mă umpluse de scărbă", (Antimetafizica). Tocmai această
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
cărți poate provoca prin simpla alăturare a două nume: G. Bacovia de Radu Petrescu. Predarea lucrării și examenul de obținere a diplomei au avut loc în 1970, la optsprezece ani de la terminarea facultății. Alungat de valul de apărători neînduplecați ai proletcultismului, Radu Petrescu pleacă din București ca să predea în câteva sate uitate de lume. Va renunța la meseria de profesor la reîntoarcerea în capitală - așadar diploma nu mai avea nici o importanță. Și totuși, când vremurile s-au mai îmblânzit, când decan
Un alt Bacovia, același Radu Petrescu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17370_a_18695]
-
în primii ani ai ocupației sovietice, oferta de proză era în general mult mai slabă, poezia era preferabilă în primul rând pentru calitățile sale incantatorii implicite și pentru accesibilitate (prin definiție un gen elitist, poezia va fi văzută în anii proletcultismului, în mod paradoxal, drept genul literar cel mai apt să se adreseze maselor). Mult mai expusă decât proza șabloanelor și rețetarului, poezia proletcultistă se prezintă ca o structură suprasaturată de termeni-valori (soldatul sovietic, ilegalistul erou, raiul comunist, omul nou etc.
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
nu este chiar lipsit de importanță să remarcăm faptul că primele încercări de recucerire a spațiului și limbajului propriu au venit aproape simultan din cele două mari zone ale literaturii, poezia și proza. Astfel, în 1949, în plin avânt al proletcultismului, când critica literară românească era concentrată nu pe cultivarea valorii (oricum, aceasta nu putea fi decât una socială, mobilizatoare), ci pe stimularea cu orice preț a producerii de literatură a timpului prezent, studiul lui Ovid. S. Crohmălniceanu, Critică și criticism
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
s-a întâmplat și în alte situații, ceea ce în 1949 constituia un capăt de acuzare va deveni, e drept că pentru scurt timp și într-o manieră distorsionată, o virtute. În 1951, timp de câteva luni, presă critica la unison proletcultismul, depistând manifestări ale sale în toate ungherele, iar Uniunea Scriitorilor va organiza chiar o plenară în care erau "prelucrate" modalitățile de combatere a manifestărilor proletcultiste. Nu era pentru prima dată când ideologia comunistă punea între paranteze un conținut semantic. În
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
o "documentare profundă", pentru a cunoaște "viața complexă a categoriei celor mai ridicați oameni", pentru a trece de la o "iubire abstractă" a Republicii și Partidului, la una reală etc. Produsă și controlată ideologic, vâlvătaia iscată la începutul anului 1951 în jurul proletcultismului a anihilat practic pentru mult timp acele câteva tentative "formaliste" ale scriitorilor și criticilor, prin ingenioasa integrare (în fapt, dizolvare) a acestora 9. De altfel, la scurt timp, discuția, care promitea să aibă reverberații mult mai ample, s-a stins
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
plus teribilul (pe atunci) Racul, broasca și o știucă. Chiriac încântat deopotrivă de moog synthesiser-ul din Emerson, Lake and Palmer, de duetul Dylan-Cash, la Sing Sing, cu I Walk the Line și Girl from the North Country, ca și de proletcultismul lui John Lennon din Power to the People și A Working Class Hero Is Something To Be... Mircea Udrescu îl știe pe Cornel Chiriac (1942-1975) de la vârsta grădiniței. I-a fost coleg de școală primară și de liceu într-un
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de știință agricolă, viticolă, horticolă, de sociologie și demografie etc., toate contribuind la realizarea monografică propusă. Desigur, sunt supărătoare, astăzi, unele contextualizări conjuncturale datorate regimului comunist, dar să nu uităm că lucrarea a părut în anii cei mai negri ai proletcultismului. Cert e că elementele conjuncturale nu sufocă profesionalismul cercetătorului. Ion Gugiuman, centenarul, se înscrie organic în pleiada marilor geografi pe care i-a dat Hușul, alături de Mihai Iancu, Alexandru Obreja, Grigore Răileanu și, de ce nu, Vasile Băican. ION GUGIUMAN - ILUSTRUL
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
copiilor. O armă fără gloanțe, cu care s-a redesenat harta lumii. Și nu doar harta geo-politică. (S-a spus: rockul e o republică mondială!Ă Cinismul domina acei ani. Ipocrizia era sinonim benign pentru o (inăumanitate cabotină, inflexibilă, intolerantă. Proletcultism în lagărul socialist, maccarthysm dincolo, cursa înarmărilor, suspiciunea generalizată, obediența față de boss, dubla gândire, supraproducția (depășirea de plan!Ă ce-a secătuit resursele naturale, habotnicia monoteismelor de toate felurile, chiar și a celui fără Theos; ce ilustrează exact delirul unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
Buzăului", 1979, nr. 484/7 septembrie Muntean, George, V. Voiculescu și fabulosul folcloric, în „Viața Românească", nr. 2/1970 Muntean, George, V. Voiculescu — dimensiunea autobiografică a operei, în „România literară", an III, 1970, nr. 926/februarie Nițescu, M., Sub zodia proletcultismului. Dialectica puterii, Ed. Humanitas, 1995 Nițulescu, Jules, Despre știință și literatură, în „Cronica", an. V, 1970, nr.15/11 aprilie Oarcăsu, Ion, Sonetele — „Psalmi de taină", în „Tribuna", an. XI, 1967, nr. 43/26 octombrie Oprișan, I., Prezența multiplă a
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
democrației europene, ce vor funcționa (cu 101 frecvente șchiopătări!) abia peste o sută de ani. În fine, nu văd de ce s-a făcut atâta caz de sintagma poet național, uzitată, poate excesiv, dar să nu uităm! - mai ales după perioada proletcultismului și a atentatului brutal (începând cu anul 1944) la substanța ființei naționale. Atunci versul poetului („Din Hotin și pân` la mare/ vin muscalii de-a călare...”) încă era o realitate dramatică, iar accentele de românism exacerbat puteau constitui un refugiu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
democrației europene, ce vor funcționa (cu 101 frecvente șchiopătări!) abia peste o sută de ani. În fine, nu văd de ce s-a făcut atâta caz de sintagma poet național, uzitată, poate excesiv, dar să nu uităm! - mai ales după perioada proletcultismului și a atentatului brutal (începând cu anul 1944) la substanța ființei naționale. Atunci versul poetului („Din Hotin și pân` la mare/ vin muscalii de-a călare...”) încă era o realitate dramatică, iar accentele de românism exacerbat puteau constitui un refugiu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
1989. Opera antumă e formată din culegeri de articole și cronici literare publicate în periodicele literare ale vremii, din 1968 până în 1983. Recunosc că nu le-am citit. Iar toate aceste date biografice le-am găsit în volumul Sub zodia proletcultismului, publicat la Editura Humanitas. Gabriel Liiceanu merită toate laudele pentru acest gest de curaj (poate că nu și-a dat prea bine seama ce face!...) și de probitate intelectuală. A participat și Marin Nițescu la impunerea faimosului canon? „Recunosc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
Ierunca în exil, un fel de „antologie a rușinii” (nu-mi amintesc exact cui în aparține expresia, poate Monicăi Lovinescu) în care nu pare să fi cruțat pe mulți dintre cei care și-au dat obolul ideologiei vremii (în speță proletcultismului). — Dar de ce i-a trebuit curaj lui Gabriel Liiceanu ca să-l publice? Am să dau un singur exemplu. Ai ghicit! Iată ce scrie Nițescu la p. 283 a ediției publicate de directorul Editurii Humanitas: „Oricum, din generația sa, N. Manolescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
optzeciștii erau puși la stîlpul infamiei numit "judecata de apoi a poeților". Fenomenul cultural opzecist n-a fost creat, ci doar urmărit de Securitate. Se știe că în afirmarea generației '60 a fost implicată propaganda de partid, pentru a înlătura proletcultismul de inspirație stalinistă și a servi cauza național-comunismului care avea nevoie de scriitori "noi", uniți strategic de această idee. Generația '80 s-a născut însă spontan, ca reacție în grup a scriitorilor tineri la aservirea politică a celei anterioare și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dată, cu senzația descoperirii unui autor total necunoscut. Ați readus în actualitate, cu succes, forme ale poeziei trubadurești, s-a zis chiar că ați reinventat lirismul. Credeți că trubadurii mai pot fi luați în serios în acest veac schimonosit? După proletcultism, poeți ca Sorescu, Alexandru, Gheorghe și chiar Nichita Stănescu într-o bună măsură, au simțit nevoia să zburde surprinși ei înșiși de câtă libertate expresivă li se oferea: numai că "fachirismul" verbal, trucurile redescoperite au coborât poezia foarte mult astăzi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]