604 matches
-
extern: Occidentul, americanii). Realismul socialist nu e, astfel, decât un proletcultism reformat. Ceaușescu îi cere literaturii în 1971, când preia modelul revoluției culturale chineze, cam același lucru cu predecesorii săi - Mao, Dej, Jdanov, Stalin sau Lenin și chiar cu primii proletcultiști: să realizeze o cultură cu și pentru clasa muncitoare, luându-și personajele și temele din sfera ei, scriind-o accesibil pentru ea și în limbajul ei. Cultura comunistă de masă e o reeditare a proletcultismului. Diferența dintre anii ´50 și
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
trei) de literatură publicată: o literatură propagandistică-proletcultistă și o literatură evazionistă-apolitică, pe lângă o cultură clandestină, oricât de firavă. Peisajul cultural de ansamblu e diferit de la o epocă la alta a comunismului românesc (ca și în cazul celui sovietic), dar filonul proletcultist, ca literatură oficială, e același, fie că se numește proletcultism, realism socialist sau cultură de masă. Proletcultismul originar moscovit, ca variantă de avangardism, exprimă, în fond, acel instinct primar al literaturii oportuniste de a se adapta, de a se conforma
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
cultură de masă. Proletcultismul originar moscovit, ca variantă de avangardism, exprimă, în fond, acel instinct primar al literaturii oportuniste de a se adapta, de a se conforma timpului politic. Comanda socială nu mai e liber consimțită, ci opresivă, dictatorială. Literatura proletcultistă avangardistă vrea să fie proletară de capul ei, fără să se subordoneze partidului bolșevic. Dar, dacă nu se subordonează explicit, nu înseamnă că eroarea nu este aceeași, în sensul denaturării artei. Aerul ei de libertate e fals. Alterările estetice s-
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
culturii comuniste de masă și că utilizarea lui nu e o greșală decât dacă avem mania hipercorectitudinii. Ana Selejan, iubitoare de disocieri insistente, acceptă cu precauție echivalarea celor două noțiuni: "Teoretic și principial, realismul socialist a renegat proletcultismul, dar spiritul proletcultist, obsesiile și clișeele acestuia s-au manifestat printr-o serie de creații artistice, până spre mijlocul deceniului al șaptelea al secolului trecut, atât în literatura sovietică, cât și în literaturile est-europene" (în vol. Literatura în totalitarism.1949-1951, Ed. Cartea românească
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
obiectiv ar scoate de pe el vestonul și pantalonii, marțialul personaj ar rămîne numai în chiloți și maiou. La fel ca un ocnaș. Paradoxală și precară suveranitate a Despotismului!". Să adăugăm că însăși cultivarea jurnalului în discuție, în anii de "dictatură proletcultistă" ca și în cei ai "falselor adieri de libertate", nu e umai "singurul mijloc de a rezista, intelectualicește, lipsei de libertate, imposturilor și abuzurilor din acele vremuri", ci și modul specific de existență literară a scriitorului, de un scepticism, pe
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
de pe firmamentul poeziei, au publicat mult mai repede? DT: Primul motiv a fost reticența mea de a mai scrie pentru o bună bucată de vreme. Obosit de experiența mea lirică timpurie și exploatată de reviste și serbări școlare în scopuri proletcultiste, preferam muzica, sportul și cititul. În fapt, dacă prin primul an de facultate colegul meu de bancă, Adrian Păunescu, nu m-ar fi somat în repetate rânduri să mă reapuc de scris, probabil că aș fi scris doar extrem de rar
Dorin Tudoran - Prietenii mei, scriitori by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/6452_a_7777]
-
Dumnezeu, au fost obligați să se închine terorismului organizat. Pseudoeroul s-a substituit sfîntului, imaginea musculoasă a oțelarului a luat locul personajului exemplar și forma supradimensionată s-a înfățișat maselor drept proiecție monumentală. În locul erminiilor au apărut tratatele de estetică proletcultistă, realismul a devenit obligatoriu socialist, iar beneficiarul a năpîrlit la comandă și din om pur și simplu a renăscut ca om nou, animat de nobilul sentiment al spaimei și al obedienței. Sistemul s-a ruinat acum, vestigiile lui artistice zac
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
de poezie, oferă o surpriză majoră admiratorilor lui Emil Brumaru prin publicarea neașteptatului volum Cântece de adolescent. Neașteptat pentru că poemele sunt scrise în anii 1957-1958 (cu mai bine de două decenii înainte de debutul în volum al autorului), în plină epocă proletcultistă. Aceste poeme sunt rodul inspirației unui autor care, la vremea respectivă, avea 17-18 ani. De aceea, la prima vedere, rolul acestui volum ar fi doar acela de a umple un gol în bibliografia poetului. Dar el este mai mult decât
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
fond. Copiii lăsau mingea de fotbal și fugeau să vadă desene animate cu "Mihaela", "Steaua" cîștiga Cupa campionilor (deși era, evident, o echipă "politizată", bucuria a fost cît se poate de normală) și cîte altele. Foarte derutantă este amestecarea textelor proletcultiste cu o reală cultură populară. "Toate pînzele sus" este cu totul altceva decît poemele cu mineri ale lui Deșliu. Autorii știu treaba asta, dar uniformizează printr-un discurs omogen "materii" extrem de diferite. Pentru prima oară după '89 apare o carte
Tînăr avînt masochist by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15657_a_16982]
-
oarecum, firesc, să fie așa. Nu am remarcat absențe flagrante din posibilul tablou al scriitorilor clasici și interbelici. Discutabilul începe în sectorul actualității. Din generația războiului, lipsește frapant Geo Dumitrescu (nici C. Tonegaru și D. Stelaru nu sunt), în timp ce dintre proletcultiștii notorii e prezent inutil Dan Deșliu. Nu l-aș fi omis nici pe Radu Tudoran. Pentru că figurează toți poeții importanți ai generației ´60, i-aș fi introdus și pe Grigore Hagiu și Gheorghe Pituț, cu atât mai mult cu cât
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]
-
permanenți ai vilelor de creație și clienți de nădejde ai fondului literar, dar cea mai mică greșeală putea duce la pierderea tuturor acestor privilegii și, mai mult, la excluderea din partid a deviaționistului. Privind astăzi munții de moloz de „literatură” proletcultistă pare greu de crezut că publicarea unor astfel de (sub)producții nu era chiar floare la ureche. Existau niște standarde ale genului, la puritatea cărora vegheau activiști nu prea duși pe la școală, dar căliți în luptele cu dușmanii de clasă
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
prea artistică, o metaforă prea îndrăzneață, un epitet insuficient îmblînzit erau considerate reminiscențe ale artei burgheze și, implicit, puteau să ducă la scoaterea deviaționistului din viața literară (dacă lucrurile se opreau aici se putea vorbi de varianta fericită). Fiecare poet proletcultist trebuia să fie receptiv la sfaturile „îndrumătorului”, deținătorul adevărului absolut în materie de ideologie stalinistă. Rolul acestora era esențial pentru că așa cum recunoștea Nina Cassian în 1975, „oricîtă dăruire și sinceritate ar fi manifestat în scrisul lor, ei (poeții - n.m.) trebuiau
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
și sinceritate ar fi manifestat în scrisul lor, ei (poeții - n.m.) trebuiau să înțeleagă că, fără ajutorul îndrumătorilor, n-ar fi fost în stare să scrie o operă angajată, pe măsura cerințelor Partidului și Poporului” (p. 171). Publicarea de versuri proletcultiste în ziarul „Scînteia” reprezenta visul suprem, apogeul carierei oricărui poet proletcultist. Chiar și versificatorii cei mai rutinați așteptau cu teamă verdictul responsabililor de la gazeta partidului. Pentru că posibila publicare echivala cu un certificat de clasicitate, constituia proba armonizării perfecte dintre forma
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
trebuiau să înțeleagă că, fără ajutorul îndrumătorilor, n-ar fi fost în stare să scrie o operă angajată, pe măsura cerințelor Partidului și Poporului” (p. 171). Publicarea de versuri proletcultiste în ziarul „Scînteia” reprezenta visul suprem, apogeul carierei oricărui poet proletcultist. Chiar și versificatorii cei mai rutinați așteptau cu teamă verdictul responsabililor de la gazeta partidului. Pentru că posibila publicare echivala cu un certificat de clasicitate, constituia proba armonizării perfecte dintre forma „artistică” și puritatea doctrinară. Firește, aceasta nu-l scutea pe cel
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
noastre...” (p. 281) Memoria ca zestre este una dintre cele mai interesante mărturii privind începuturile perioadei staliniste în România. Cartea unei tinere de 24 de ani, debordînd de vitalitate, adaptabilă la orice situație, vag iresponsabilă, care trăiește din plin boema proletcultistă. O carte pe alocuri scandaloasă, dar obligatorie pentru toți cei care se mai întreabă cum a fost posibil ca scriitori importanți ai epocii să se pună, adesea cu masochistă voluptate, în slujba prostului gust și a imbecilizării programate. Nina Cassian
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
urmărire, într-un sens larg, desigur, și dacă romanciera pune aici un accent prea apăsat o face, ne dăm seama, sub presiunea unor obsesii actuale, prea actuale. Urmărire, filtrare, cernere au existat tot timpul în legătură cu Eminescu. Ne amintim în era proletcultistă atenția ce li se da sensurilor social-politice ale poeziei, punerea acesteia în acord cu spiritul zilei. Din Împărat și proletar convenabilă era doar prima parte, Doina circula numai oral, spre a nu mai vorbi de ziaristica eminesciană, strict controlată. Ceea ce
Despre Eminescu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3914_a_5239]
-
vin. Volumul începe cu un capitol intitulat Debutanți înainte de război, afirmați deplin în deceniile 5-6, astfel încât suntem tentați să credem că principalul criteriu va fi și în continuare unul cronologic. Iată însă că puțin mai încolo dăm peste capitolul Oportunismul proletcultist în varianta basarabeană. Trebuie să înțelegem că s-a trecut la un criteriu moral și ideologic? S-a trecut, dar numai pentru basarabeni. Urmează o scurtă repunere în drepturi a criteriului estetic: între tradiționalism și modernism. Mergând cu lectura mai
Ceva care seamănă cu o istorie a literaturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16996_a_18321]
-
culturale în Pașcani - de acest oraș vorbim acum -, am fi utopici. Ce ni se arată ochiului privind Casa de cultură - municipală, desigur -, pe frontispiciul căreia e numele lui Mihail Sadoveanu, personalitate-simbol pentru pășcăneanul cu orgolii localiste? În dreapta imobilului cu arhitectură proletcultistă, mai precis, în interiorul său, o crâșmă și un magazin "mixt", în stânga hardughiei, o berărie, ca să nu-i zicem tot crâșmă, la demisol, niște birouri pentru lucrări cadastrale, la etaj, unde, cândva, era o bibliotecă cu destui cititori, pe care și
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
îmi parveneau momente care contopeau ferice tăria vocală a maturilor și sunetul gingaș din piepturile unor copilandri, colinda se vădea predestinată să închipuie atunci făgăduința unei unități netemătoare. * Benefic, circuitul amintirilor rupea zăgazuri absurde, din interdicții ale unei epoci imbecil proletcultiste, răsărea intangibil magia colindelor redescoperite pe buzele Madrigalului: cînd măiestria lui Marin Constantin capta, murmur de neuitat, bucuria de la Cana Galileii. Ecoul unei atare biruințe își trece taina, peste măsurile noastre comune, în miracolul spunerii răzbate un licăr prelung, la
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
că a fost neîndreptățit de critică: a făcut el însuși tot ce i-a stat în puteri ca să iasă din preocupările cititorilor și criticilor. E singurul poet din generația lui care n-a retractat, fie și prin opere majore, erorile proletcultiste din anii '50. După ce a fost poet oficial din a doua parte a epocii Dej, a fost poet oficial și al primei părți din epoca Ceaușescu. De la cultul unuia, a trecut la cultul altuia. Nici E. Jebeleanu, nici Maria Banuș
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14838_a_16163]
-
de pe pozițiile ortodoxiei staliniste celei mai retrograde, ceea ce nu reprezenta nicidecum un progres în mentalitatea literară. Liviu Țenghiu, în schimb, nici el menționat de d-na Cordoș, recurge la termen chiar în titlul cărții sale de la Editura Mirton, 2000, Fenomenul proletcultist în literatura română. Alături de M. Nițescu, pe care d-na Cordoș îl consideră excepția cea mai importantă de la regula folosirii prudente a termenului. Argumentele d-nei Cordoș sînt de bun-simț și le reiau doar fiindcă multe dintre lucrurile la care se
Despre proletcultism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15976_a_17301]
-
primele decenii ale secolului XX, și din inițiativele căreia a rezultat o cultură revoluționară în esența ei, cum ar fi filmele lui Eisenstein sau școala de critică cunoscută ca școala formală rusă. Lenin a gîtuit însă repede pretențiile avangardiste ale proletcultiștilor, aducîndu-i la dogmatismul ce va fi un triumf sub Stalin în toate domeniile spiritului. în România, din motive care-mi scapă, termenul circulă la sfîrșitul anilor '40, în pofida faptului că tezele lui A.A. Jdanov, care le dogmatizau la extrem
Despre proletcultism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15976_a_17301]
-
astăzi problemă centrală a poeziei eminesciene: contradicția, nelămurita încă, dintre progresismul și reacționarismul conținutului ideologic al poetului". Așadar lui Eminescu i se intenta un proces ideologic. Tunurile erau reglate nu numai împotriva criticilor poetului, ci și împotriva poetului însuși. Comentatorul proletcultist susține cu aroganță de intrus că, deși a avut inițial o perspectivă socială justă, "nefericitul" autor al Scrisorilor a suferit înrîurirea "reacționara" a lui Titu Maiorescu (demonizat mereu), care a avut interesul expres "de clasă" de a-l îndepărta de la
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
perioada comunistă a dovedit-o cu prisosință - poate funcționa ca o pierzanie... Marin Preda își face intrarea sonoră în literatura "realist-socialistă" grație povestirilor Ana Roșculeț (1949) și Desfășurarea (1952). Ana Roșculeț nu e decît o adiționare de slogane ale momentului proletcultist: elogiul proprietății de stat, atacurile virulente la adresa putrefactului Occident, a Bisericii Greco-Catolice, a social-democrației, lansarea idealului stahanovist. Așadar o comandă politică, executată cu promptitudine într-un atelier în care se putea opera doar cu șabloane grosiere. Lipsită fie și de
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
familie nu se opunea comunismului. ăFecior de muncitori bucuresteniă a cum ma proclama Miron Radu Paraschivescu în ăContemporanulă din inuarie 1958 a, intrăm printre ăpromovabiliiă noului regim. Nu știam cum putuse fi societatea precedentă; la fel, adeziunea mea la modelul proletcultist era entuziasta căci nu cunoșteam altul... La 23 de ani, licențiat în litere, am ales calea regală de propășire în comunism: am devenit redactor la ziarul ăScânteiaă. Surpriză, trei ani mai tarziu, la începutul lui 1965, părăsesc a în plină
Ilie Constantin - Orgoliul, structură linistită si neagresivă a fiintei mele by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/17608_a_18933]