604 matches
-
important în redefinirea lirismului românesc postbelic l-a avut mișcarea de avangardă, continuată mai ales în varianta sa suprarealistă, reprezentată de autori altfel, destul de diferiți ca formulă și viziune poetică. O primă încercare de redefinire a liricului, la sfârșitul epocii proletcultiste, o reprezintă mișcarea din jurul revistei "Steaua". Poeți precum A.E. Baconsky, Victor Felea, Aurel Rău, Aurel Gurghianu își propun și, în bună măsură, izbutesc să regăsească esența lirismului, refăcând legăturile brutal suspendate de dogmatismul proletcultist cu marea tradiție a literaturii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a liricului, la sfârșitul epocii proletcultiste, o reprezintă mișcarea din jurul revistei "Steaua". Poeți precum A.E. Baconsky, Victor Felea, Aurel Rău, Aurel Gurghianu își propun și, în bună măsură, izbutesc să regăsească esența lirismului, refăcând legăturile brutal suspendate de dogmatismul proletcultist cu marea tradiție a literaturii interbelice. Regăsirea "din interior" a lirismului (Petru Poantă) se produce mai întâi în spațiul pastelului, în care are loc o mutație semnificativă; peisajul nu mai e un mediu artificializat, un cadru exterior, el e absorbit
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
acestei colecții, este constituită ca un manual analitic-descriptiv, fiind însoțită de o antologie de texte literare teoretice și de extrase de receptare critică. Valoarea acestui studiu o dă faptul că Iulian Boldea surprinde contextual valoarea lirică a poetei, "în raport cu cadrul proletcultist al vremii, resurecția lirismului Generației '60, anticipată de Nicolae Labiș și reprezentată de Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Cezar Baltag, Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Ana Blandiana fiind privită ca un factor pozitiv"132. Monografia cuprinde două părți, prima parte aplecându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
declarații publice acordate postului Europa Liberă și unor publicații străine pe Nicolae Ceaușescu 137. Tot în cadrul acestei prime părți, autoarea fixează coordonatele teoretice ale contextului impus de Generația '60, generație care marchează o consolidare a domeniului cultural-artistic, după arida perioadă proletcultistă. Sentimentul solidarității de generație, precum și individualitatea distinctă pe care și-o câștigă autorii în această perioadă este îndeaproape cercetată de doctorandă. A doua parte a lucrării se evidențiază prin atenția acordată fixării principiilor estetice ale poetei, cuprinzând, totodată, evoluția Anei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
neomodernismului, am considerat necesară prezentarea detaliată a Generației '60. Marcată de nume precum: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ioan Alexandru, A. E. Baconski, Ileana Mălăncioiu, aceasta constituie un punct de referință în resurecția lirismului pur, îndepărtându-se de expresia proletcultistă, dominată de realismul socialist, care impunea o poezie de largă inspirație, poeme ample care să cânte transformările socialiste în industrie și agricultură, așa cum dicta partidul unic, comunist și clasa muncitoare în alianță cu țărănimea, o poezie lipsită de lirism, de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Cluj, Editura Dacia, 1994. Negrici, Eugen, Introducere în poezia contemporană, București, Editura Cartea Românească, 1985. Negrici, Eugen, Sistematica poeziei, București, Editura Cartea Românească, 1988. Negrici, Eugen, Poezia unei religii politice. Patru decenii de agitație și propagandă, o antologie a poeziei proletcultiste cu prefață de Eugen Negrici, București, Editura Pro, 1995. Negrici, Eugen, Literatura română sub comunism. Proza, București, Editura Fundației PRO, 2002. Negrici, Eugen, Literatura română sub comunism. Poezia, Editura Fundației PRO, 2003. Negrici, Eugen, Iluziile literaturii române, București, Editura Cartea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
drastic nu numai existența unei "clase", dar și "intelectualitatea tehnică" cu care vechiul regim se mândrea atât de mult. Cu recenta știre că se vor desființa două mii de kilometri de cale ferată, s-a ajuns să se aplice năstrușnica idee "proletcultistă" postrevoluționară din Rusia, care susținea schimbarea șinelor de cale ferată de origine țaristă. Acum însă, "caracterul de clasă al ideilor" nu prea mai are sens. "Demolatorii" nu formează o clasă, ci o forță difuză cu origini și brațe miriapodice, care
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și cu ochii mei. Dar cât de simplu, cât de "proletar"! Mai târziu, la facultatea de ziaristică, a-ntîlnit colegi din alte zone sociale și a învățat mult de la ei. Pe-atunci venea aproape zilnic acasă cu cărți, mai întîi dubioase, proletcultiste (dar ce știam eu de asta?), apoi polițiste, de capă și spadă, de călătorii, în fine cărți "bune", de literatură adevărată. Eu le citeam de-a valma, o carte despre Edison, alta despre cașaloți, "Contele de Monte-Cristo" și "Crimă și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
zorzonului academic țintea parcă să-l minimalizeze pe Constantin Botez, o veritabilă enciclopedie în domeniul istoriei psihologiei. Meritul lui Ralea este consituit, considerăm noi, din "împănările" unui text rafinat și bine documentat cu o serie de texte ideologice din perioada proletcultistă. Iată o mostră de "împănare"din această carte: "Astfel, de la gestaltismul lui von Ehrenfels și Koehler, reînvierea pe plan psihologic a apriorismului kantian, a fenomenologiei lui Husserl, a psihologiei înțelesului a lui Dilthey, a psihologiei trăirii (Erlebnis), a hegelianului Spranger
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
că I. L. Caragiale întruchipează cel mai adecvat "spiritul critic în Muntenia critica socială extremă"15, îndreptată însă exclusiv, în opinia sa, împotriva liberalismului. Supralicitarea importanței satirei și a sarcasmului în scrierile lui Caragiale, impusă apoi de mentalitatea realist-critică din perioada proletcultistă, s-a conjugat și cu pledoaria pentru preponderența unui comic "negru", absurd, ca substrat al comediilor și schițelor, așa cum vor demonstra în lucrări substanțiale B. Elvin, I. Constantinescu, Mircea Iorgulescu, dar și Valentin Silvestru, Al. Paleologu, Edgar Papu. Climatul social-politic
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se-nvârtesc, funcționează necontenit cu o regularitate de desperat. Sublimă civilizație! Pretutindeni fier și oțel! 27 Așadar, ce satiriza Caragiale în această viziune apocaliptică? Se poate observa cum un simplu text ca acesta demolează instantaneu întregul eșafodaj tendențios al criticii proletcultiste. Pe aceeași lungime de undă cu Monica Lovinescu se plaseaza un alt reprezentant al exilului, anume profesorul N. I. Herescu, autorul unui studiu intitulat Neschimbătorul Caragiale, în care demonstrează absurditatea considerării acestui scriitor drept "un precursor al comunismului"28. Așa cum reiese
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
-i ține în puf [...] în timp ce copii nevoiași, bolnavi, flămânzi, trăiesc în condiții mizerabile, dorm pe sub poduri, nu au un acoperiș deasupra capului"70. Iată cum, paradoxal, cea mai acidă satiră la adresa lumii occcidentale noncomuniste este de găsit nu în literatura proletcultistă, în lucrările comandate expres prin ordine de partid, întinate de balastul doctrinar, ci chiar în literatura exilului românesc, într-un roman cu certe calități literare și cu surprinzătoare raportări la dimensiunea satirică a caragialismului. 3.4. Modul parodic Sintagme precum
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a fost prompt dublat de către cel al muncitorului, figura acestuia înălțându-se inexorabil în culmea imaginarului comunist, căpătând proporții de colos. Marc Lazar identifica două tipuri ale "elitei" proletare, e drept că în arealul francez, însă valabile pentru întreaga ideologie proletcultistă: metalurgistul și minerul (metalurgia și industriile extractive reprezentaseră și pentru Franța sectoarele cheie ale dezvoltării spectaculoase a industriei din prima jumătate a secolului XX, puternic reprezentată atât datorită avansului tehnologic, cât și datorită pregătirii masivei mâini de lucru); metalurgistul sau
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a unui adversar mult mai numeros dar incomparabil mai slab"). Muncitorul devine "slogan mut: un braț musculos sfărâmând pe nicovală un lanț. Brațul și pumnul, iconurile cel mai des utilizate în grafica și pictura de gen, dar și în textele proletcultiste. Mâna adunată în pumn denotă o concentrare a energiilor pe cale de a fi eliberate, cât și intenția distructivă a acestui potențial energetic. De asemenea, pumnul strâns sugerează sentința zdrobitoare a partidului, care-l judecă pe frivolul fiu de chiabur, un
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
la o vîrstă crepusculară, constatase că nu-i mai stă în putință a inaugura o strălucită carieră franceză... Efigia de căpetenie a cărții de care ne ocupăm este însă cea a lui Lucian Blaga. Într-un Cluj devastat de stihia proletcultistă, prezența marelui om, pe care zadarnic autoritățile se străduiau a-l împinge în anonimat, părea a ține de miracol. În plin marasm ideologic, Blaga putea fi întîlnit pe stradă, putea fi abordat ca o chezășie a normalității: Nu mi se
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
pe tastatură, neștiind ce caută în fața calculatorului. În fiecare noapte, o lua de la capăt. Oare versurile ascundeau un cod al demenței micului biciclist, care, la rândul lui, masca adevăratul cod, cel care spunea povestea reală? Cine era Bidileanu Ovidiu: un proletcultist romantic, adormit douăzeci și trei de ore și-un sfert, cu jumătate de creier trimițându-l să pedaleze pe străzi? sau un sportiv neînțeles, vioi și treaz, cu cealaltă jumătate dispusă să-l facă să toarne poezii? Oricât mă străduiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
emoția creativă de tiparele tradițiilor artistice, în gesturi extreme de anxiety of influence, pentru a folosi sintagma și teoria lui Harold Bloom (vezi BLOOM, HAROLD). Privind retrospectiv, expresionismul abstract poate fi văzut ca o tendință opusă realismului socialist și spiritului proletcultist, expresii ale politicii culturale oficiale promovate de statul sovietic stalinist. O serie de istorici și jurnaliști occidentali revizioniști (vezi articolul lui Saunders în bibliografie) invocă documente și fapte care susțin ideea că serviciile secrete americane ar fi finanțat promovarea expresionismului
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
chiar dacă forțată printr-o campanie persistentă în instituțiile de învățământ, în numele unei presupuse condiționări a intrării noastre în Uniunea Europeană. E, desigur, o performanță aproape unică în istoria literaturii române, cu un singur precedent: introducerea la fel de rapidă în manuale a scriitorilor proletcultiști, în anii '50. Odată cu apariția noilor programe și manuale alternative din învățământul preuniversitar, postmoderniștii și-au impus un capitol aparte, autoselectându-și liderii care să-i reprezinte în fața elevilor și profesorilor. Argumentul introducerii este, totuși, unul modernist: progresul pe care l-
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
De pildă, Șarpele mut are în centru un ceremonial folcloric, un descântec în manieră argheziană, iar în Poem de țară și în Poem cu domnițe se simte o interiorizare a sentimentului patriotic. Proza lui V. este, în anii ’50, net proletcultistă și ilustrativă pentru imperativele vremii. În romanul alcătuit din Valea Fierului și În munții de miază-noapte, autorul surprinde maniheist lumea minerilor în conflict social cu patronul și schimbările provocate de sosirea trupelor sovietice. Dar cele mai multe nuvele și romane au ca
VICOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
Îndrăzneala, pusă în scenă de Mihai Dimiu la Teatrul Regional București, înfățișează, ca și alte piese, conflictul dintre tineretul unui sat, entuziast, deschis la noutățile tehnicii în agricultură, și generația vârstnică, mai conservatoare. Comicul este încă dirijat de convențiile teatrului proletcultist, iar tipologiile, în ciuda unor note ironice, sunt dictate de comandamente ideologice. Totuși, este interesant de remarcat acest joc dublu, de afirmare și ironizare a sloganurilor zilei (ideile profesate de cuplul „de revistă” Mitu și Nate demască obtuzitatea și demagogia la
VLAD-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290598_a_291927]
-
o restalinizare care ne va singulariza față de țările din Est și, finalmente, chiar față de Moscova. Apar cărți despre „obsedantul deceniu”, la început de domnie, Ceaușescu are interesul ca perioada Dej să fie criticată, se poate strâmba din nas în fața clișeelor proletcultiste, cântă Phoenix, inte lectualii încep să iasă din statutul dubios de pușcăriași sau pușcăriabili politici, iar România să se occidentalizeze căti nel, datorită circulației mai libere a indivizilor, informației și valorilor culturale. Filmul lui Pintilie este cea mai avansată încercare
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
a înrolat în tineretul muncitoresc communist, adevărul trebuie privit și din alt unghi, cu unele rezerve și în lumina faptelor de atunci. A nega tot ceea ce au scris istoricii din perioada 1948 - 1989 înseamnă a cădea pe o nouă pantă proletcultistă, ceea ce nu este de dorit și nici logic. Este o certitudine, că anul 1933 a fost unul special și în același timp de cumpănă pentru pacea și securitatea Europei și a lumii. Mișcările greviste și luptele sociale din România, din
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
istorie literară. Concomitent sau la scurt interval se publică articole ce resping „neprincipialitatea” în evaluarea unor opere, „schematismul în literatură” și „manifestarea virulentă de formalism” din poezia Ninei Cassian (Paul Georgescu), se pledează pentru „expresivitatea chipurilor literare” și contra „manierei proletcultiste”, dar și pentru pășirea fermă „pe drumul realismului socialist”, pentru „spiritul revoluționar al realismului socialist”, invocându-se permanent „principiul leninist al spiritului de partid în literatură”. Către sfârșitul anului 1953 se introduce rubrica „Literatura română între 1900-1944”, deschisă cu un
VIAŢA ROMANEASCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
Eminescu (4-5/1964), G. Coșbuc (9/1967), precum și revistei lui G. Ibrăileanu, la șaizeci de ani de la apariție (3/1966). Efortul întreprins în direcția recuperării patrimoniului literar, îndeosebi a celui interbelic este în strânsă legătură cu cel țintind anihilarea canonului proletcultist și reconectarea la actualitatea literară vest-europeană. Actanții sunt dintre redactorii și colaboratorii din deceniul precedent, ce cunosc o evidentă evoluție, dar și alții noi. Se disting cei care reintră în activitate după o perioadă de interdicție: Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu
VIAŢA ROMANEASCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
din romanul Maestrul și Margarita de Mihail Bulgakov. Vai de femeile îndrăgostite și nebune care devin vrăjitoare și care, cățărate pe o perie (și nu pe o mătură), plonjează peste Moscova, scormonind-o în fel și chip și pedepsind criticii proletcultiști ori pur și simplu aiurindu-i pe cei ieșiți în cale. Vai și de cei care asistă înspăimântați (ori poate înminunați și înfrăgeziți) la zborul cu pricina. Margarita nu este o vrăjitoare ca oricare (profesionistă), ci una (spontană) care se formează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]