KorAP: Find »[drukola/base=pronominal & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...43 >

1,071 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

le examinăm și să derivăm existența acestora din structuri latinești. Contactul lingvistic influențează în mod semnificativ frecvența unor fenomene (e.g. encliza pronumelui reflexiv) și poate duce la atestarea de structuri aberante din perspectiva regulilor sintactice ale românei vechi (e.g. encliză pronominală la dreapta negației propoziționale), însă este obligatoriu ca fenomenul de contact să se grefeze (fie și parțial) pe o structură disponibilă în limba-țintă (e.g. disponibilitatea enclizei pronominale în sintaxa românei vechi). În fine, unul dintre obiectivele asumate conștient pe parcursul lucrării

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
atestarea de structuri aberante din perspectiva regulilor sintactice ale românei vechi (e.g. encliză pronominală la dreapta negației propoziționale), însă este obligatoriu ca fenomenul de contact să se grefeze (fie și parțial) pe o structură disponibilă în limba-țintă (e.g. disponibilitatea enclizei pronominale în sintaxa românei vechi). În fine, unul dintre obiectivele asumate conștient pe parcursul lucrării este de a propune spre analiză fenomene relevante cantitativ pentru sintaxa limbii vechi. Cu alte cuvinte, lucrarea noastră nu este o colecție de exemple cu caracter de

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
veche, opțiunea inovativă devine structura nemarcată, iar opțiunea veche devine opțiunea marcată 3. O altă întrebare la care trebuie să răspundă analiza noastră este de ce gramatica V2 a românei vechi se manifestă prin inversiune / encliza auxiliarului și/sau a cliticelor pronominale. Dacă punem în oglindă datele din româna veche cu date din alte varietăți romanice vechi, observăm că nu inversiunea este principala trăsătură considerată de cercetători ca fiind definitorie pentru caracterizarea sistemului V2, ci mai degrabă, (i) nespecializarea câmpului preverbal, care

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
v. §3.2 infra) conține atât texte originale, cât și traduceri, se naște problema firească a influenței modelelor străine asupra sintaxei limbii române vechi (v. discuția la Stan 2013: cap. 1), mai ales din perspectiva faptului că structurile cu encliză pronominală au fost considerate calcuri din slavona bisericească (Stan 2013: 21-22 și bibliografia). Vom considera că modelul slavon consolidează, de fapt, gramatica V2 a românei vechi, structurile cu encliză pronominală fiind una dintre opțiunile sintactice proprii limbii române; cu alte cuvinte

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
cap. 1), mai ales din perspectiva faptului că structurile cu encliză pronominală au fost considerate calcuri din slavona bisericească (Stan 2013: 21-22 și bibliografia). Vom considera că modelul slavon consolidează, de fapt, gramatica V2 a românei vechi, structurile cu encliză pronominală fiind una dintre opțiunile sintactice proprii limbii române; cu alte cuvinte, modelul străin se grefează pe modelul autohton, consolidându-l. Structurile "neromânești" (v. Avram [1975] 2007) - de exemplu, encliza pronominală la dreapta negației 6 (4), la dreapta auxiliarului (5), sau

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de fapt, gramatica V2 a românei vechi, structurile cu encliză pronominală fiind una dintre opțiunile sintactice proprii limbii române; cu alte cuvinte, modelul străin se grefează pe modelul autohton, consolidându-l. Structurile "neromânești" (v. Avram [1975] 2007) - de exemplu, encliza pronominală la dreapta negației 6 (4), la dreapta auxiliarului (5), sau la dreapta mărcii de conjunctiv sau infinitiv (6a-c), eventual precedată de negație (6d), sau inversiunea auxiliarului la dreapta pronoumelui clitic (7)7 (Nicolae și Niculescu 2015, 2016; v. și Hill

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
și Alboiu 2016 pentru structurile de tipul celei din (4)) - sunt rare, înregistrate mai ales în traduceri (timpurii) puternic influențate de originalul slavon, pe când structurile care respectă constrângerile sintactice proprii românei sunt înregistrate de-a lungul întregii perioade vechi; encliza pronominală se păstrează la imperativul afirmativ și la inversiunea condițională și în româna modernă. (4) a. cu foc înfierbântatu-m-ai și nu află-să întru mine nedereptate (CM.1567: 238r) b. Nu făgădui-se (CB.1559−60: 197) c. ceia ce

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
în strictă adiacență la substantivul-centru articulat hotărât, fie nonadiacent la substantivul definit (mai rar): (24) a. in anuluacesta 1593 (DÎ.1593: CXIII) b. fiiulumieuacesta mortu era (CC2.1581: 21) Atât formele slabe (25a), cât și formele tari (25b) pot funcționa pronominal: (25) a. Aceste zise marele împărat Alexandru (A.1620: 74v) b. Aceștea ainte mearrseră (CV.1563−83: 8r) În trecerea de la româna veche la româna modernă, distincția tare / slab s-a consolidat sintactic (Nicolae 2015b): în structuri cu centrul exprimat

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de determinant prenominal, iar forma tare ocupă poziția de determinant (emfatic) postnominal, cu condiția suplimentară ca forma tare să fie strict adiacentă la un nume definit (v. Cornilescu 2005 pentru analiza sintactică). Mai mult, formele slabe nu mai pot funcționa pronominal, această valoare fiind strict rezervată formelor tari. 1.2.3 Gramatica dublă a determinantului cel Construcția cu articolul adjectival din româna modernă (v. Nicolae 2013c și bibliografia), în care determinatul cel extinde domeniul nominal, introducând modificatori postnominali cu o funcție

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
s-a crezut că warlpiri (și alte limbi asupra cărora a fost extinsă eticheta de limbă nonconfigurațională, între care și latina) nu prezintă structură ierarhică, ci că structura sa sintactică este "plată". Jelinek (1984) schimbă ușor perspectiva, propunând Ipoteza argumentului pronominal (engl. The Pronominal Argument Hypothesis), conform căreia în limbi ca warlpiri, argumentele reale ale verbului sunt cliticele (pronominale), pe când grupurile nominale marcate cazual sunt elemente coreferențiale cu acestea, slab atașate propoziției (v. Baker 2001 pentru o discuție recentă). Principalele caracteristici

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
că warlpiri (și alte limbi asupra cărora a fost extinsă eticheta de limbă nonconfigurațională, între care și latina) nu prezintă structură ierarhică, ci că structura sa sintactică este "plată". Jelinek (1984) schimbă ușor perspectiva, propunând Ipoteza argumentului pronominal (engl. The Pronominal Argument Hypothesis), conform căreia în limbi ca warlpiri, argumentele reale ale verbului sunt cliticele (pronominale), pe când grupurile nominale marcate cazual sunt elemente coreferențiale cu acestea, slab atașate propoziției (v. Baker 2001 pentru o discuție recentă). Principalele caracteristici ale limbilor nonconfiguraționale

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
care și latina) nu prezintă structură ierarhică, ci că structura sa sintactică este "plată". Jelinek (1984) schimbă ușor perspectiva, propunând Ipoteza argumentului pronominal (engl. The Pronominal Argument Hypothesis), conform căreia în limbi ca warlpiri, argumentele reale ale verbului sunt cliticele (pronominale), pe când grupurile nominale marcate cazual sunt elemente coreferențiale cu acestea, slab atașate propoziției (v. Baker 2001 pentru o discuție recentă). Principalele caracteristici ale limbilor nonconfiguraționale sunt: topică liberă, determinată pragmatic, nu sintactic; construcții discontinue; anaforă nulă; sistem cazual bogat care

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
el în casa lui (NT.1648: 51v) poziția verbului este ambiguă între o gramatică cu ridicare la C (V-la-C), diagnosticată prin inversiune V-CL (63), și o gramatică în care verbul se plasează în domeniul flexionar (V-la-I), diagnosticată prin procliză pronominală (64), dat fiind faptul că ambele opțiuni sunt prezente în gramatica aceluiași text: (63) Trimise-i cătră Iisus zicând (NT.1648: 76r) (64) și-l trimise la Pilat (NT.1648: 101r) Necesitatea de a reda contexte complexe se poate ilustra

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
grammar" (Pană Dindelegan și Dragomirescu 2016). Exemplele care în mod vădit nu respectă constrângerile sintactice ale românei - numite "structuri neromânești" (Avram [1975] 2007) (exemplele (4)-(7) în §1.1.1 supra) și structurile de compromis, cu dublă realizare a cliticelor pronominale și, foarte rar, a auxiliarelor (exemplele din (8) în §1.1.1 supra) - sunt rare și apar mai ales în traduceri, ilustrând ceea ce se poate eticheta ca "negocierea unei gramatici", i.e., rezolvarea tensiunii de a urma fidel sursa / un model

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
nucleul propozițional, nu este clar care este această proiecție înaltă la care verbul se deplasează. Ledgeway (2015a: 14) subliniază faptul că atât formele sintetice, cât și formele analitice pot fi precedate de adverbul de negație propozițională nu și de clitice pronominale, componente ale domeniului flexionar. Faptul că verbul precedă adverbe de tipul des, mereu (v. Alboiu 2002) arată că verbul este plasat în domeniul flexionar (se aplică deplasarea V-la-I) (5a-b). De asemenea, cuantificatorii flotanți (e.g. toți) (5c) arată că verbul se

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
efectul de blocare indus de negație (observat de Pollock 1989, Rivero 1993, Roberts 1994 i.a.). Pe scurt, negația blochează deplasarea verbului în domeniul C pentru imperative, provocând folosirea așa-numitului "imperativ surogat" (i.e. folosirea infinitivului în loc de imperativ) cu procliză pronominală în propoziții imperative negative (13); fenomenul de blocare este observabil și în rarele cazuri în care se folosește forma propriu-zisă de imperativ a verbului (de obicei, la imperativele scurte moștenite din latină, zi, du, fă) (14): (13) a. Citește-mi

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
weak island effects, cf. Ross 1967), se va arăta că efectul de blocare este cauzat de statutul elementului de negație nu (element plin, grup adverbial). Gerunziul propozițional arată că proiecția negației propoziționale nu blochează ridicarea la C, după cum arată encliza pronominală a gerunziului negativ 7: (15) nevăzându-l Mai degrabă, ceea ce permite deplasarea la C și encliza pronominală pentru gerunziul negativ, spre deosebire de imperativul negativ, pare să fie statutul elementului de negație: nu este un adverb plin (element XP), iar ne- este

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
elementului de negație nu (element plin, grup adverbial). Gerunziul propozițional arată că proiecția negației propoziționale nu blochează ridicarea la C, după cum arată encliza pronominală a gerunziului negativ 7: (15) nevăzându-l Mai degrabă, ceea ce permite deplasarea la C și encliza pronominală pentru gerunziul negativ, spre deosebire de imperativul negativ, pare să fie statutul elementului de negație: nu este un adverb plin (element XP), iar ne- este un afix (element X0). Obiectivele stabilite mai sus impun următoarea structură a capitolului. Vom începe abordarea celui

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Ion-l! (18) a. Dă-mi banii! b. *Dăbanii-mi! (19) a. Bate-l-ar soarta pe Vasile! b. *Batepe Vasile l-ar soarta! După cum se poate observa din exemplele (b), în toate situațiile în care verbul se deplasează la stânga cliticului pronominal / complexului clitic + auxiliar, obiectul direct (indiferent de forma de construcție, prepozițional (17), (19), sau non-prepozițional (18)) nu se poate deplasa odată cu verbul 11. Din această scurtă prezentare, rezultă că o condiție importantă asupra deplasării ca grup a verbului românesc este

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
sau trăsăturile verbale de mod, timp, aspect (cf. Biberauer și Roberts 2010). De asemenea, vom examina elementele funcționale din nucleul propozițional pentru a determina pozițiile în care acestea se generează/deplasează; vom arăta că elemente funcționale precum auxiliarele verbale, cliticele pronominale, negația propozițională și complementizatorul să marchează limita dintre domeniul flexionar IP și domeniul complementizatorului CP/periferia stângă a propoziției, astfel că elementele lexicale care apar la stânga acestora sunt automat calificate drept elemente de periferie stângă propozițională. 3.1 Nivelul deplasării

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
pe baza căreia putem aplica testele sintactice este infinitivul verbal precedat de a32(59a), care prezintă extrem de multe asemănări cu formele finite (59b,c) (Nedelcu 2013: §§I; II): negație propozițională exprimată prin nu (nu prin ne-, ca la gerunziu); procliză pronominală (spre deosebire de encliza pronominală a gerunziului) (v. Niculescu 2013 și §§3.2; 3.3 infra)33. (59) a. a nuîl (mai) citiel b. nuîl (mai) citește el c. nul-a (mai) cititel Testele sintactice care indică deplasarea verbului la flexiune aplicate

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
putem aplica testele sintactice este infinitivul verbal precedat de a32(59a), care prezintă extrem de multe asemănări cu formele finite (59b,c) (Nedelcu 2013: §§I; II): negație propozițională exprimată prin nu (nu prin ne-, ca la gerunziu); procliză pronominală (spre deosebire de encliza pronominală a gerunziului) (v. Niculescu 2013 și §§3.2; 3.3 infra)33. (59) a. a nuîl (mai) citiel b. nuîl (mai) citește el c. nul-a (mai) cititel Testele sintactice care indică deplasarea verbului la flexiune aplicate mai sus (verbul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
IP; în §§3.2; 3.3 infra, vom arăta că gerunziul se deplasează în domeniul C, tranzitând însă domeniul flexionar; comportamentul gerunziului este important din două puncte de vedere: (i) verifică (alături de imperativul pozitiv și de alte forme cu encliză pronominală și/sau auxiliar postpus) ipoteza că deplasarea la C este una dintre opțiunile gramaticii românei moderne; (ii) formele negative ale gerunziului care, la fel ca formele pozitive, au ca opțiune encliza, nu procliza, pronominală (necitindu-l) arată că proiectarea unui

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
și de alte forme cu encliză pronominală și/sau auxiliar postpus) ipoteza că deplasarea la C este una dintre opțiunile gramaticii românei moderne; (ii) formele negative ale gerunziului care, la fel ca formele pozitive, au ca opțiune encliza, nu procliza, pronominală (necitindu-l) arată că proiectarea unui grup al negației nu blochează deplasarea la C în ansamblu, ci, mai degrabă, distincția centru (afix: ne-) / grup (adverb plin: nu) este responsiblă de efectele de blocare care apar în propozițiile negative. Aplecându-ne

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
c. ASPcontinuativeP (încorporare prin adjuncție la stânga) qp VP ASPcontinuative' 4 qp mai+citește ASP0continuative .... VOICEP qp tVP VOICE' mai ... Ipoteza că adverbul mai se încorporează în structura verbului este validată prin aceea că, sub deplasare la C (diagnosticată prin encliză pronominală), adverbul mai se deplasează odată cu verbul: (83) Ioane,[mai citește]i-miti vreo două pagini și apoi poți să ieși afară. Deși la prima vedere, adjuncția advebului mai pare un fapt minor, aceasta este extrem de relevantă pentru a decide între cele

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]