2,031 matches
-
moi g, d, b. Pentru că aste din urmă împărtășesc cu cele dentîi originea lor din același organ, de-aceea și în pronunție sânt așa de ușor de confundat încît provincii întregi germane află într-asta o greutate mai neînvingibilă pentru pronunția corectă. De-a ține bine aceste distincțiuni va trebui să fie o grijă de căpetenie a oratorului, dar mai cu seamă a actorului. O schimbare și o confundare a acestor sunet [e] produce un efect cu desăvârșire comic. Un consonat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lui s moale (cum în sagen, sanft etc. ), care, cu o aspirațiune ieșite devine s aspru (apare sensibil în ss și-n B: ErlaB, HaB etc. ), schimbîndu-se apoi în cea mai tare aspirare vocală, în sunetul țisiit ș. Cum în pronunția cea bună lucru de căpetenie e acela de-a nu face să se-audă nașterea sunetului, așadar {EminescuOpXIV 294} lupta căreia sunetul îi mulțumește esistența sa s-o prezinte ca o luptă deja învinsă și trecută, așa trebuie ca asta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Dacă e, cum bine zice Humboldt, că semnele necesarii a sunetului articulat [sînt] o unitate aspru înțelegibilă și o construcțiune care se poate pune în relațiune certă cu toate celelalte sunete care se pot numai cugeta, urmează de-aicea pentru pronunție legea duplă de-a mărgini și a dimarca cu stricteță fiecare sunet, pentru ca să apară în puterea și (preciziunea) certitudinea sa originală, fără de-a sări în sunete laterale cari șterg caracterul literei și, a doua, de-a face sunetele articulate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mărgini și a dimarca cu stricteță fiecare sunet, pentru ca să apară în puterea și (preciziunea) certitudinea sa originală, fără de-a sări în sunete laterale cari șterg caracterul literei și, a doua, de-a face sunetele articulate atât de cursiv ca pronunția să poată urmări ușoară și liberă toate împreunările lor în limbă. Aicea iar e de trebuință o împăcare a antitezelor, o unire a lor. Legea cea dentîi mănținută unilateral împiedecă cursul vorbirei și ni dă închipuirea unei sforțări oarecare a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ni dă închipuirea unei sforțări oarecare a puterii. (Sforța ca o scremere, silință, opintire neplăcută). Momentul cel de-al doilea, mănținut cu eschiderea celui dentîi cade în pericolul de a șterge și a slăbi caracterul cel hotărât al sunetelor. O pronunție nobilă, cultă arată o domnie liberă asupra corpului sunetului în toată coprinderea lui. Această pronunție nimenea nu are o dătorie mai mare de-a cata s-o posedeze decât actorul, a cărui cel mai principal instrument este sunetul articulat. Sunetul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Momentul cel de-al doilea, mănținut cu eschiderea celui dentîi cade în pericolul de a șterge și a slăbi caracterul cel hotărât al sunetelor. O pronunție nobilă, cultă arată o domnie liberă asupra corpului sunetului în toată coprinderea lui. Această pronunție nimenea nu are o dătorie mai mare de-a cata s-o posedeze decât actorul, a cărui cel mai principal instrument este sunetul articulat. Sunetul nearticulat e instrumentul muzicului. Sunetul nearticulat e cu deosebire obiectul de cultură al cântărețului nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
însă a actorului la care articulațiunea, însuși corpul și espresiunea acelei articulațiuni, sufletul sunetului constituie elementul în care el înoată și se mișcă cu ideea poetului, cu intuițiunea sa proprie. O instrucțiune temeinică a artei noastre va face așadar din pronunție o disciplină esențială, care în partea ei teoretică va dovedi nașterea sunetelor articulate, trecerile, înrudirile și împreunările lor, iar în eserciții proprii și potrivite pentru reproducerea curată a sunetelor. Prin cercetări asupra fiecărei grupe de sunete articulate s-ar lăsa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
eserciții proprii și potrivite pentru reproducerea curată a sunetelor. Prin cercetări asupra fiecărei grupe de sunete articulate s-ar lăsa făcute privire interesante, instructive și, prin comparațiunea cu alte limbe, adânci în întreg sistemul sunetelor. Cine vrea a fi păzitorul pronunției frumoase și curate aceluia n-ar trebui să-i rămâie un mister neci organismul acestei pronunții în ramurirele sale, neci procesul de viață a formărei sunetelor ș-a schimbărei sunetelor, proces bazat pe legi adânci. La vocale am priceput deja
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
articulate s-ar lăsa făcute privire interesante, instructive și, prin comparațiunea cu alte limbe, adânci în întreg sistemul sunetelor. Cine vrea a fi păzitorul pronunției frumoase și curate aceluia n-ar trebui să-i rămâie un mister neci organismul acestei pronunții în ramurirele sale, neci procesul de viață a formărei sunetelor ș-a schimbărei sunetelor, proces bazat pe legi adânci. La vocale am priceput deja momentul lor simbolic. Cu cât mai mult se aude răsunând acest moment în pronunție cu-atît mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
organismul acestei pronunții în ramurirele sale, neci procesul de viață a formărei sunetelor ș-a schimbărei sunetelor, proces bazat pe legi adânci. La vocale am priceput deja momentul lor simbolic. Cu cât mai mult se aude răsunând acest moment în pronunție cu-atît mai artistică va părea ea. Și sunetele consonanțiale ascund în ele un element simbolic, pe care însă într-adevăr că nu ți-e permis să-l urmărește prea departe, spre-a nu cădea apoi într-o jucărie. Apoi, afară de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu unele sunete oarecari intuițiuni cari vor rămânea cu totul tăinuite unui simț mai puțin simbolic. Cu cât cineva poate să pună mai multe referințe de-astea (Beziehungen) în sunet cu-atît mai plină de intuițiuni și mai artistică va fi pronunția sa. E o înrudire de origine între semn și-ntre-nsemnat, fiindcă orce formare de limbă a început de la încercarea de-a reda și în sunet impresiunea obiectului, așa că în fond orce sunet după origine e de privit ca un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
recunoaște o asemenea înrudire a sunetului cu sensul celor ce el semnifică. Noi nu vorbim aicea despre imitarea sunetelor nearticulate pe cari le prezintă fiece limbă, ci despre însemnanța simbolică a multor concepte prin sunetele ce le corespund lor. Frumusețea pronunției va sta dar într-aceea de-a face observabilă și pentru ureche această coeziune și de-a estrăda sufletului deja prin asta impresiunea și imaginea. Humboldt citează ca esemple flagrante espresiunile [a]sta [ (stehen) ], [statornic] (statig), aspru [(starr)], cari nasc
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
purtătorul ei în litera w (Wolke, Wind, wehen, wirren, Wunsch, Wonne ș. a. m. d. ), care tocmai de aceea a și devenit tonul fundamental a acestor concepte. Este așadar, după cum rezultă din dezvoltarea noastră, una din obligațiunile cele mai mari ale pronunției de a reprezintă această înrudire dintre sunet și intuițiune: adică importanța și însemnătatea sunetelor până și în pronunțare. O așa fel de pronunție cere însă nu numai o intuițiune simbolică care să te facă să simți raportul ce esistă între
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a acestor concepte. Este așadar, după cum rezultă din dezvoltarea noastră, una din obligațiunile cele mai mari ale pronunției de a reprezintă această înrudire dintre sunet și intuițiune: adică importanța și însemnătatea sunetelor până și în pronunțare. O așa fel de pronunție cere însă nu numai o intuițiune simbolică care să te facă să simți raportul ce esistă între semn și însemnat, ci și o putere formătoare de-a da acestei intuițiuni esistență sensibilă. Însemnări (Andeutungen) pot într-adevăr să miște-n
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
e trohaică, adică mișcarea organului cea îndreptată de la arse la teze, forma a doua reprezintă din contra undoierea opusă iambică a organului, de la tezi-nspre arsi. A treia formă a silabei, cea mai complicată și de-aceea cea mai anevoioasă pentru pronunție, e aceea în care consonantul începe și sfârșește (rup, fort, lob, bad). Aicea începe mișcarea cu o sforță a organului și prin vocal trece la o nouă ridicare a organului. Toate astea mișcarea se-nțelege că le complinește deodată și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
probleme e arta declamațiunei pipăie prin întuneric asupra legilor accentului {EminescuOpXIV 297} și se conduc numai de cătră deprindere. Artistul e și prin aceea artist că știe mai multe despre elementele artei sale decât un om laic. Condițiunile negative ale pronunției corecte ne-au adus la legea producerei și a proporțiunei elementelor sunetale. De treapta cea mai naltă din această sferă recunoscurăm pe acea reprezentare a sunetelor care lasă să transpară (pervază) prin ea și însămnătatea sunetelor. Momentul al doilea ne-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și a proporțiunei elementelor sunetale. De treapta cea mai naltă din această sferă recunoscurăm pe acea reprezentare a sunetelor care lasă să transpară (pervază) prin ea și însămnătatea sunetelor. Momentul al doilea ne-a arătat legea legărei sunetelor întrolaltă cu privire la pronunție, la diferitele forme ale silabelor. Al treilea moment a dezvoltat nașterea (das Werden) unității cuvântului prin mijlocul puterei accentului. În aceste trei trepte s-au dezvoltat mișcarea sunetului. În accentul vorbei însă sunetul s-a pronunțat și în afară de sine, pentru că
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și lungită peste măsură. Daca portamentul dă vocei facultatea de-a ține tonul și de-a-l lăsa să răsune, atuncea volubilitatea dă vocei dibăcia de-a înșira repede dupăolaltă elementele vorbirei, fără de-a scădea ceva din claritatea și preciziunea pronunției. Precum portamentul își are purtătoarea [sa] în vocală, elementul muzical al limbei, volubilitatea și-o are în consonantă. Ea se-ntemeiază așadar pe facultatea de-a putea nevoi organele {EminescuOpXIV 302} vorbirei ușor și liber la producerea sunetelor proprie lor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
desăvârșire accentele marcate și acute, acest ton e numai posibil prin îmbinarea fără greutate a elementelor limbei, prin lucrarea ușoară a tonului, prin care se înlăturează orce accent care-ar ieși prea tare afară. Numai volubilitatea poate să producă o pronunție ușoară, repede și totuși auzită cu deplina ei preciziune. Cea mai [mică] greutate văzută întru învingerea unui sunet, cea mai mică siluire a elementelor vorbirei aduce la moment un element conturbator în cursul cel ușure al conversațiunei. Fără volubilitate, or
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a trata sistematic declamațiunea lirică ca pe un studiu preliminar al artei ar fi bine ca să se facă începutul cu recitațiunea unor mici poezii lirice în care domină o simțire simplă și intensivă, într-o formă neîmpodobită. singura normă e pronunția saloanelor din Iași or București, nu, pentru că e a saloanelor, salon or câmp înaintea obiectivității sânt egal îndreptățite în această privință, ci pentru că acea pronunție e oarecum o abstracțiune curată din pronunțiile varii ale poporului nostru însuși; rădăcina pronunției curate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în care domină o simțire simplă și intensivă, într-o formă neîmpodobită. singura normă e pronunția saloanelor din Iași or București, nu, pentru că e a saloanelor, salon or câmp înaintea obiectivității sânt egal îndreptățite în această privință, ci pentru că acea pronunție e oarecum o abstracțiune curată din pronunțiile varii ale poporului nostru însuși; rădăcina pronunției curate e tot așa poporul, el e însă tot așa de bine și rădăcina pronunției spurii. Aicea-i lucrul de căpetenie de-a nimeri tonul fundamental
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
intensivă, într-o formă neîmpodobită. singura normă e pronunția saloanelor din Iași or București, nu, pentru că e a saloanelor, salon or câmp înaintea obiectivității sânt egal îndreptățite în această privință, ci pentru că acea pronunție e oarecum o abstracțiune curată din pronunțiile varii ale poporului nostru însuși; rădăcina pronunției curate e tot așa poporul, el e însă tot așa de bine și rădăcina pronunției spurii. Aicea-i lucrul de căpetenie de-a nimeri tonul fundamental al simțământului și de-a-l reproduce sub
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
e pronunția saloanelor din Iași or București, nu, pentru că e a saloanelor, salon or câmp înaintea obiectivității sânt egal îndreptățite în această privință, ci pentru că acea pronunție e oarecum o abstracțiune curată din pronunțiile varii ale poporului nostru însuși; rădăcina pronunției curate e tot așa poporul, el e însă tot așa de bine și rădăcina pronunției spurii. Aicea-i lucrul de căpetenie de-a nimeri tonul fundamental al simțământului și de-a-l reproduce sub o formă nepretențioasă. Pentru asta sânt cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
înaintea obiectivității sânt egal îndreptățite în această privință, ci pentru că acea pronunție e oarecum o abstracțiune curată din pronunțiile varii ale poporului nostru însuși; rădăcina pronunției curate e tot așa poporul, el e însă tot așa de bine și rădăcina pronunției spurii. Aicea-i lucrul de căpetenie de-a nimeri tonul fundamental al simțământului și de-a-l reproduce sub o formă nepretențioasă. Pentru asta sânt cu deosebire potrivite micele cântece ale lui Gothe, cari răpesc prin simplitatea și naturalitatea lor și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a fost înlocuit cu Sf. Ilie („sfânt mare, cu roșu la calendar”, indiciu al importanței zeului furtunii în panteonul arhaic autohton). Zeița fertilității a fost asimilată cu Sf. Maria. Duhurile rele au devenit ipostaze ale lui Iuda sau Scaraoțchi (conform pronunției slave a supranumelui lui Iuda Iscarioteanul - Iskarioțki). Vechii preoți-magi au primit (sau și-au luat) ca „patron” pe legendarul rege biblic Solomon (de unde apelativul „solo monari”) și așa mai departe. Dar dacă pentru Sf. Gheorghe, Sf. Maria, prorocul Eliah, apostolul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]