500 matches
-
spiritelor critice, pentru că atunci când presiunea sistemelor lingvistice a crescut, când rolul criticii ar fi fost mai urgent, el n-a mai putut rezista, și, de la 1840, cu al său Paralelism 1, ajunge unul dintre cei mai aprigi și mai primejdioși propagandiști ai reformării limbii, încît persoana lui devine ținta atacurilor unui Russo, Alecsandri, Eminescu etc. 1 E vorba de Paralelism între dialectul român și italian ("Curierul de ambe sexe", IV, 1840-1842), în care e concentrată tendința spre purismul limbii a lui
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cauză colectivă nu cred că mai există undeva în lume. Printre scriitori, entuziasmul față de anumite „tranformări revoluționare” a produs „decese” pretimpurii. Mulți dintre cei ce s au angajat cu bună-credință, fără rezerve, de partea „noului”, a „progresului” au eșuat în propagandiști. Azi, cînd eroarea a devenit evidentă, supraviețuiesc penibil. Nu există nici o receptivitate față de justificările lor. Experiența postbelică de la noi confirmă faptul că, în artă și literatură, timpul lucrează favorabil pentru cei ce, mai înțelepți sau mai abili, invocînd diverse motive
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un lucru lesne observabil, ca și centralismul excesiv (spre exemplu, Centrul de Librării nu cunoaște nici la această dată indicatorii de plan pe anul curent). Cele spuse de mine i-au dat ocazia lui Filioreanu să-și facă numărul de propagandist, să mi explice „care e poziția partidului în problema planificării”. El îmi respectă dreptul de intelectual de a mă îndoi și chiar de a insinua anumite lucruri, dar „iată ce trebuie știut”; căci „e ușor să întrebi, să critici, dar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Scurtă, îngrozitor de scurtă, memoria noastră! Ieri, cineva m-a întrebat cînd a avut loc cutremurul, în ˇ76 sau în ˇ77? *„Un evreu care mănîncă porc rămîne evreu, dar un rabin care mănîncă porc nu mai poate fi rabin”. Ce cred propagandiștii noștri despre aceste vorbe? *Minunate vremuri - acelea în care mă temeam doar de șerpi și de gîngănii! În mai n-a mai fost lapte pe piață, pentru că - se zice - era contaminat de particulele aduse de „norul de la Cernobîl”. Sporici știe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fost sancționat „pentru vin și femei”. Acum, cică, trece pe la foștii săi cursanți și le spune: „Dă-mi 25 de lei și-ți rezolv testul”. O fi o glumă, o fi un viciu? Oricum, cazul lui Chiriloae evocă deriva vechilor propagandiști, neîncrederea lor în ce este și precauția sau teama de ce ar putea veni. *„Ce-a găsit la ea?” Femeile care pun această întrebare cred, desigur, că la respectiva nimic nu era de găsit, iar ele au de toate în chipul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
al ziarului. De pildă, Ion Enache (care, în momentele de emoție, vorbește într un fel haplologic, sufocat) a spus: „Tovarășul e un adept al noului, nu se împacă niciodată cu ceea ce face”. Altul i-a remarcat „atașamentul”, altul „calitățile de propagandist”, altul „competitivitatea” (în loc de competența) etc. E drept, nu s-a repetat că „are roade”, formula părînd literară, pretențioasă. *Zi memorabilă: azi, 9 mai 1988, am procedat la prima împărțire a lucrurilor din casă. I am trimis lui Ducu, la Iași
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
zile, aproape egală, cantitativ, cu cea de la cutiile poștale. *Și clujeanul Valentin Tașcu, cu care m-am întreținut azi (4 august 1989) crede (o dovadă că, uneori, de la distanță se vede bine) că G. e un „erzaț de dramaturg”, un propagandist care uzează de procedeele melodramei. „Om al epocii”, dedat cu năravurile rele ale acesteia, el e mai reprezentativ și mai interesant ca personaj decît ca autor de teatru. *De dimineață se aude un bocet sfîșietor în blocul de vizavi. A
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din Spania, până la dizolvarea partidului Totul Pentru Țară în loc să accepte lupta, pentru a nu creea dezordini în țară, de care să profite vecinul de la Răsărit și multe altele. Mișcarea comunistă avea un aliat puternic în toată presa evreească și în propagandiștii evrei trimiși de peste Nistru, care veniți în țară erau ajutați de evreii localnici, să-și ducă la îndeplinire misiunile. Din cauza acestei alianțe subterane s-a produs în spiritul poporului român o adversitate față de elementele iudaice, care ajutau comunismul, fără ca prietenia
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
uniformizarea (urmărind instaurarea și menținerea unui climat, cenzorial și pauper, de echitate colectivă) și îndoctrinarea (vizând formarea politico-ideologică) a viitoarelor cadre PCR”. Omul de la catedră devine, prin noile atribuții ce i se transferă și prin aplicarea unor metodologii infailibile, un propagandist, un executant fidel al directivelor transmise de „organele de partid”, un antrenor în însușirea ritmurilor și a limbajului poetic-cazon. Vocea din off a comentatorului: „Dascălul comunist se dovedește, în realitate, un salariat obtuz și ineficient al sistemului pe care îl
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
loc între cei din generația sa, poetul nu se mai mulțumește cu acest statut. În anul 1972 are loc o „schimbare la față” a sa, el se declară pătruns de cuvântările și îndemnurile Cârmaciului și se transformă în interpret și propagandist al ideilor acestuia. Volumul de publicistică Lumea de mâine (1973) este plin de declarații de fidelitate („intelectualitatea vi se încredințează dumneavoastră”) și încercări de a găsi semnificații simbolice în gesturile Conducătorului, amestecă sinceritatea cu oportunismul, versalitatea cu promiscuitatea morală. După ce
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
generat întregul complex de infiltrări propagandistice în artă, literatură, educație etc. este cea de elaborare a documentelor oficiale: rapoarte la congrese, expuneri, cuvântări. Textele oficiale, citite de Ceaușescu, au dat tonul, au trasat direcția, linia, au „orientat” acțiunile miilor de propagandiști oficiali și neoficiali. Totul a fost elaborat și organizat în jurul persoanei sale, „nimic din articularea semantică nu e accidental și adjectivele își au rolul lor precis” (Ion Stanomir, „Un om între oameni”). Proiectul epocii megalomanice se înfiripă la Congresul al
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
să supraviețuiască torturilor. Odată intrată în viața lor, nenorocirea comunistă nu a mai plecat. Comunismul a căzut, iar la marea serbare au fost invitați tot criminalii. Victimele lor au rămas mai departe ostracizate. Odată cu prăbușirea lui Ceaușescu, foștii comuniști, de la propagandiștii cei mai ridicoli până la torționarii și criminalii din închisorile comuniste, au devenit peste noapte mari democrați, chiar luptători împotriva unui sistem pe care ei îl constituiau. Însă, în această metamorfoză nu au intrat și victimele lor, care au rămas și
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ori pe săptămână) și jurnalul Luz (1932). În perioada 1922-1930, presa a suferit o puternică presiune politică 203; au avut loc confruntări repetate între El Sol aflat în legătură cu "Instituția Liberă de Învățământ" și El Debate, din sfera "Asociației Naționale de Propagandiști"204. În zona culturală s-au creat reviste importante precum cea inspirată de José Ortega y Gasset Revista de Occidente, La Gaceta Literaria (1927) a lui Jiménez Caballero, La Pluma a lui Manuel Azaña și Cruz y Raya a lui
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
stat, cu precădere din zonele limitrofe de frontieră (18 județe și municipii din România întrețineau raporturi de colaborare cu 20 de regiuni, raioane și orașe din Uniunea Sovietică, incluzând vizite reciproce ale unor delegații de partid, de stat), schimburi de propagandiști pentru expuneri, contacte pe linia organelor de masă și obștești, culturii, sportului, turismului. Relațiile dintre cele două partide erau întregite de cele din sfera ideologică. Planurile de colaborare ideologică (primul plan de acest gen a fost semnat în anul 1977
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
semnat în anul 1977, cu ocazia vizitei în România a lui Mihail Ziminain, secretar cu probleme ideologice al CC al PCUS) cuprindeau, printre altele, consultări pe diverse probleme între secțiile ideologice ale Comitetelor Centrale ale celor două partide, schimburi de propagandiști pentru expuneri pe teme de politică internă și externă (în ultimii ani numărul acestora ajunsese la 15 de fiecare parte, fiind cel mai amplu în cadrul schimburilor PCR și PCUS cu celelalte partide comuniste și muncitorești din țările socialiste), schimburi între
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
schimburile incluse în planurile de relații, inclusiv cele pe linia organelor locale de partid și de stat, contactele pe linia asociațiilor de prietenie s-au desfășurat fără opreliști până în momentul începerii evenimentelor din decembrie 1989 în România (un grup de propagandiști ai CC al PCR a fost surprins de aceste evenimente în timpul vizitei în Uniunea Sovietică). în ceea ce privește deplasările diplomaților sovietici în România, acestea se efectuau conform acelorași reguli instituite în Uniunea Sovietică (era necesară o notificare la protocolul MAE). Este adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
informația ajungea deja filtrată la factorii de decizie, fie aceștia nu o luau în seamă, fie hotărâseră deja un alt curs de acțiune. Printre ambasadori, găsim profesioniști, preocupați de situația României în vâltoarea schimbărilor ce zguduiau blocul comunist, dar și propagandiști care, în credința persistenței sistemului, menajau susceptibilitățile conducerii și transformau informarea în dezinformare. Cam atât despre analiza pozițiilor politice și a documentelor ce constituie corespondența externă publicată. Așteptăm însă, cu mare interes, documentele de comunicare internă, pentru a avea tabloul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
poporul român de răspunderea pentru genocid. A treia etapă a tratării documentelor de la Iași s-a desfășurat În timpul regimului comunist, În perioada lui Ceaușescu XE "Ceaușescu, Nicolae" : a fost interzis accesul la arhivele statului și la documente juridice, „istoricii” și propagandiștii regimului s-au bazat pe documentația falsificată și au ignorat documentele originale, pentru a elibera retroactiv societatea și Armata română de răspunderea pentru pogrom, aruncând toată vina asupra naziștilor, legionarilor, huliganilor și indivizilor „de la marginea societății”. În felul acesta, regimul
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
altă parte. Nu știu dacă vă amintiți o fotografie prezentând o manifestație muncitorească din perioada anterioară instalării comunismului în România. Era o poză cu o mulțime imensă de chipuri anonime. Pentru a crea o dovadă materială a unui trecut glorios, propagandiștii comuniști au instalat în acea mulțime anonimă un chip deloc anonim. L-au instalat pe Ceaușescu, dar într-un mod în care era aproape imposibil să nu-l vezi ieșind în evidență. În timp ce anonimii se vedeau șters, Ceaușescu apărea cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
cu Uniunea Europeană pe 25 aprilie”. Mihai-Răzvan Ungureanu: Domnule Bogdan Chirieac, ce vă surprinde pe dumneavoastră? Faptul că eu sunt ponderat, că sunt cu capul pe umeri, că nu am mintea inflamată politic sau faptul că nu reușesc să fiu un propagandist în fața contribuabilului român? Eu nu spun lucrurilor decât pe nume și eu cred că chestiunea se poate spune în felul următor: „Nu văd în momentul de față...”. Bogdan Chirieac: Dați-mi voie! Nu sunteți perceput în acest moment ca om
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
limbajului în primii ani ai deceniului șapte, cînd Paul Neagu, Horia Bernea, Marin Gherasim, Teodor Moraru, Ion Dumitriu, Vasile Gorduz, Silvia Radu etc. începuseră deja să se manifeste public, în arta românească lucrurile întraseră încet pe o direcție oarecum normală. Propagandiștii anilor cincizeci își cam cheltuiseră avîntul retoric, loturile de tractoare sosite din U.R.S.S. nu mai făceau obiectul major al creației artistice, iar cei însărcinați cu verificarea șevaletelor și a pensulelor artiștilor suspecți, se cam leneviseră și ei. Ba chiar
Arta românească de astăzi (o privire sumară) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11392_a_12717]
-
a-și redobîndi acum aparențele virginale, Grid Modorcea îl execută vehement pe ,,expertul judiciar de artă și de patrimoniu" și, implicit, își clătește cu detergenți ieftini și propria-i atitudine. Situîndu-se patetic față de opera de artă (plastică!), exact ca un propagandist amator înflăcărat de ,,patriotism" și scuturat de frisonul marilor descoperiri, reacția lucidă și profesională i se pare lui Grid Modorcea cel puțin un act antinațional și un atentat la patrimoniu. Dar cum gesticulația sa de cercetător diletant este tot atît
Un document artistic și uman by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16634_a_17959]
-
călinesciene (cine poate uita versurile lui Călinescu!)... Sau istoria busturilor și statuilor lui Caracalla, care năpădiseră imperiul (teritoriul României nu face excepție: nu e muzeu, oricât de provincial, care să nu aibă măcar un cap al propagandistului. Fiindcă de un propagandist în toată regula e vorba: mare susținător al artelor, a atribuit cetățenia romană tuturor provinciilor... Vorba ceea: Unde sapă sapa locul...) Sau filosoful Marcus Aurelius, care, iată, nu își datorează gloria nici faptelor militare, nici administrației imperiale, pentru care fusese
Iubire de profet by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15564_a_16889]
-
Hasan Israilov, fost jurnalist si membru al Partidului Comunist, dezamăgit de politica oficială duplicitară între declarații și fapte. Deși trupele germane au ajuns in octombrie 1942 la frontiera vestică a Ceceniei, ele s-au limitat la trimiterea de desante de propagandiști in spatele liniei frontului, după ce nemții au observat o răceală bruscă din partea cecenilor în momentul când ororile comise de naziști în Ucraina în 1941-1942 au început sa devina publice. Totuși, folosindu-se de apropierea liniei frontului, trupele sovietice au bombardat
Cecenia () [Corola-website/Science/299730_a_301059]
-
vorba de programul de eutanasie T-4, în timpul desfășurării căruia au fost uciși zeci de mii de germani handicapați și bolnavi incurabili. Această măsură criminală a fost luată în cadrul eforturilor de „menținere a purității rasei superioare germane” ("Herrenvolk"), după cum spuneau propagandiștii naziști. Tehnicile de asasinare în masă experimentate în timpul acestei perioade au fost aplicate, mai târziu, și în lagărele de exterminare, culminând în ferocitate și brutalitate la holocaust și alte crime împotriva umanității. Tot ca urmare a legilor din 1933, peste
Germania Nazistă () [Corola-website/Science/299030_a_300359]