1,085 matches
-
o altă oprire, și anume să culeg un smoc de ...un fel de iarbă cu spic moale, din care făceam un pămătuf cu care îmi mângâiam fața. Ultima și cea mai important oprire era la jirlău, la vârșă, eterna vârșă proptită în mijlocul apei, care nu se ridica de acolo decât când se preconiza , prin metode simple de calcul că va crește nivelul apei. Era o plăcere pentru mine să nu fie nimeni prin preajmă ca să pot arunca și eu în apă
AMINTIRI II de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376857_a_378186]
-
legănat de cer în ode de lumină, prelins ca o rugă ce se aprinde de mireasma destăinuirilor zămislite ca odinioară în cântecul Dochiei. Soarta i-a țâșnit ca un sâmbure din pământul dac primenit de sângele sfânt martiric ce a proptit pentru veșnicie Crucea biruinței întru Hristos. Culegând cu sufletul nectarul luminii strămoșilor care au creat veacuri și milenii de duh, devine un întremător al cântecului în care se zămislesc ierurgiile frumosului românesc. Virgil Mateiaș s-a născut în comuna Grid-Făgăraș
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
Ca să nu înceapă năruirea. Lucrătorii se tem că odată scoase schelele, orașul are să se dărâme și se va face bucăți. - Și nu numai orașul... Dacă tragi cu ochiul printr-o gaură de gard vezi că macarale ridică alte macarale, structuri proptesc alte structuri, bârne sprijină bârne. - Ce sens are construcția se miră călătorul, ce rost este să construiești un oraș dacă nu este oraș, unde este planul? - Ți-l vom arăta când se termină ziua, acum nu ne putem opri, răspund
EXPOZIŢIE JACQUES JANO LA MUZEUL DE ARTĂ RAMAT GAN de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376069_a_377398]
-
fost iar pansate, În mir și aloe tainic îmbrăcate, Peste ele-un înger a turnat și apă Chiar din coasta Ta să fiu împăcată... Clipele sărace au primit Lumină, Ochii cei legați au fost unși cu tină, Orbul s-a proptit de-o rază de soare, Mâna Ta cea sfântă îi dă vindecare! Uneori în cârje aleargă frumosul, Strigă-n gura mare parcă somnorosul, Clipele-n risipă tăinuiesc dureri, Tu dai vindecare și mă- ajuți să sper! Clipe efemere îmi clădesc
CLIPELE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372609_a_373938]
-
nr. 2331 din 19 mai 2017 Toate Articolele Autorului ................................................................................................. Aaron Zimmerman, soția Rașel și fiica lor Maia fuseseră și ei urcați cu forța într-un vagon dintr-un tren al morții. Pe drum, după două zile insuportabile, Aaron moare subit, proptit de soție și, după el, de disperare, tristețe și neputință, moare și ea, sub ochii îngroziți de spaimă ai fiicei lor. La una din opririle de pe traseu, morții au fost aruncați din vagoane, ușile închise, trenul pus iar în mișcare
(II) ?' IAȘI, IUNIE, 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372134_a_373463]
-
a plecat printre rândurile de bănci, urcând cu greu gradenile spre partea din spate a amfiteatrului. La un moment dat, simți că încăperea se întunecă și se învârte cu ea, apoi i se păru că se dezechilibrează. Încercă să se proptească de o masă la un cap de rând... Dintr-o dată, se văzu într-o livadă necosită, plină cu flori de iasomie, simți cum i se arată fantomatic Ionel, cu brațele deschise, râzând cu hohote și felicitând-o pentru disertația ei
de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372132_a_373461]
-
Acasa > Poezie > Imagini > NOAPTEA Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1703 din 30 august 2015 Toate Articolele Autorului Cu o mână scuturi cerul și cad stelele în vie Se proptesc ușor pe struguri și primesc din măreție, Șapte greierii dau concert și din strune curge seara, Unul chiar a adormit când își acorda chitara. Luna galbenă mirată se privește într-un lac, De o vreme se întreabă: - Cât de mult
NOAPTEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372197_a_373526]
-
Un ochi se deschide parcă târziu. Pe o banchetă o domnișoară Scrutează zarea și oftează lin, Mult prea departe cântă vioară, Lacrima-i vede cerul senin. Din poză, un zâmbet îi dă alinare Scâncește în sine tot mai încet, Târziul proptit în drumul de sare Rostește canonul, ca un ascet... Fluieră timpul parcă-i nălucă Trenul o duce spre lumea de vis, O ușă deschisă în piatra tăcerii Îi lasă nădejdea că-i paradis... foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică
TRENURI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379673_a_381002]
-
cais cu ramuri muzicale `` plutesc în parfumul amărui de absint și cheamă dorul ( Amintire). Dorul devine element lingvistic evocator, exprimă jalea, după cineva sau ceva nespus de drag, este resimțit cu acuitatea unei dureri fizice : ``Umbra îmi lasă un sărut proptit pe buza/ Timpului cel scutur amintirile s-adun... / Dar din clipele vieții numai dorul mai vine/ Are ace în el și lacrimi în privire``...(Emoții aprinse). Privirea se topește în dor după ``spice de aur``, ``crengi de nuc``, ``dansul ciucurilor
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
ca și cum ar fi plâns. ,,Grădina mi-i ofilită Într-un prun cântă un cuc, Vino ploaie mult dorită Apă să nu mai aduc. ,, Când termina de cântat, noi îl întrebam cu sfială: - Este o rugăciune pentru ploaie, bunicule ?! Bunicul se proptea sub umbra unui copac din grădină, ne privea cu anticipație să-i putem înțelege explicațiile, apoi ne ducea la distanțe în timp - uneori mari pentru noi - cu repeziciunea gândului ca și cum ar fi fost o pânză albă pe care trebuia să
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
transformă În munții uriași etc. Sacralitatea cosmosului derivă din sacralitatea Demiurgului: viața sa se transferă universului, iar acesta reproduce vitalitatea ființei originare. După ce a despărțit cerul și pământul, Pangu, temându-se că ele se vor uni din nou, s-a proptit cu picioarele pe pământ și, Înălțându-și capul, a sprijinit cu el cerul. Astfel a stat el Între cer și pământ preschimbându-se odată cu ele. În fiecare zi, cerul urca mai sus cu un zhang, pământul se Îngroșa cu câte
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
optsprezece mii de ani, până când cerul s-a Înălțat foarte sus, pământul s-a lăsat foarte jos, iar trupul lui Pangu a crescut ajungând de o extraordinară lungime ș...ț Așa a stat el de unul singur, susținând cerul și proptindu-se de pământ și nu a observat, În această trudă, cum s-au scurs epoci Întregi. Mai târziu, când cerul și pământul au devenit destul de solide pentru ca Pangu să nu se mai teamă că se vor uni din nou, el
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
luminată trist de un sfeșnic. Vestea ne-o dăduse bărbatul de vreo patruzeci de ani, cu ochi ageri și aer hotărât, care apărea în fotografiile din cele mai vechi albume ale bunicii. Acostând în barcă la zidul unei clădiri, el proptea o scară și se cățăra spre o fereastră de la etajul întâi. Era Vincent, unchiul Charlottei și reporter la Excelsior. De la începutul potopului, străbătea astfel străzile capitalei în căutarea evenimentului-cheie al zilei. Hrana rece a președintelui era un astfel de eveniment
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a constatat că era vorba de trenul pe care-l pierduseră în dimineața aceea. Da, ultimul tren spre Est, care respectase orarul de dinainte de război. La căderea nopții, goana trenului s-a accelerat. Charlotte a simțit-o pe fiica ei proptindu-i-se de umăr și tremurând de frig. Atunci s-a ridicat ca să degajeze cufărul cel mare pe care erau așezate. Trebuia să se pregătească pentru noapte, să scoată hainele călduroase și două pungi cu biscuiți. Charlotte a întredeschis capacul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un pas la stânga, pomenindu-mă din nou lângă primul hublou. Mi-am lipit fruntea de rama lui de oțel. În crăpătură, a apărut o femeie cu părul creț, cu chipul indiferent și somnoros, cea pe care o văzusem mai întâi. Proptită în coate pe ceea ce semăna cu o față de masă, îmbrăcată cu o bluză albă, continua să aprobe, clătinând ușor din cap și, distrat, își examina degetele... Primul hublou. Și al doilea. Femeia cu pleoapele grele de somn, cu haina și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sfâșiat zumzăiala monotonă care plutea deasupra pieței. Charlotte s-a întors brusc. A văzut ceva mai iute decât fulgerul. Ciungul, în lada lui rulantă, a coborât panta străduței cu un pocnet asurzitor de rulmenți cu bile. Ciotul lui s-a proptit de mai multe ori în pământ, dirijând coborârea aceea nebunească. Iar în gura lui, chinuită de un rânjet oribil, săgeta un cuțit strâns în dinți. Schilodul care tocmai îi furase banii a apucat doar să-și înhațe bățul. Lada ciungului
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nu numai gândurile, ci și amintirile. Nici nu termină bine de rostit aceste cuvinte, că atenția lui Aloim se și îndreptă asupra lui. ― Ah, ce minte splendidă ai, quintule! O minte precum un munte înalt. Solidă, previzibilă și mai ales proptită pe ici pe colo de stânci aduse din alte părți. Rim se gândi să îl omoare atunci pe loc, dar își aminti că Abatele îl prevenise că dacă avea să mai facă încă o victimă în Abație atunci, într-un
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dar și de manechine de dimensiunea unui soldat echipat complet pentru luptă începură să răsară pe întreg versantul. Bella mai asistase la asemenea demonstrații, dar niciodată nu văzuse atâtea ținte. Perse era curajos. Ca și cum atât ar fi așteptat, zeții se proptiră pe picioarele lor butucănoase dinapoi și începură să-și agite frenetic cele patru membre superioare. În fiecare dintre ele țineau un laser de putere medie. Doi dintre ei foloseau un tun ionic. Ceea ce urmă îi făcu pe spectatori să-și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
te rog amabilă să-ți iei piciorul? — Fac orice! strig disperată. Îți cumpăr ceva! Lucrez la un magazin universal, Îți pot face rost de lucruri ce n-a văzut Parisul... Amuțesc. Fabia continuă să se uite țintă la piciorul meu, proptit În ușă. După care se uită și la celălalt. Însă nu picioarele mele o interesează pe ea, ci cizmele mele de cowboy Archie Swann din piele de vițel cu aspect uzat și șnur de piele. Archie Swann e cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
În mînă. Știam că n-ar trebui s-o luăm pe nepregătite! pare Janice alarmată. V-am zis că s-ar putea să fie un șoc prea mare pentru starea ei! Îți pare bine că mă vezi? Kelly s-a proptit brusc În fața mea, cu chipul Însuflețit și strălucitor de la sclipiciul machiajului Stila. — Kelly! Îmi arunc brațul liber În jurul ei. Pe Kelly am cunoscut-o În Cumbria, cînd o căutam pe Jess. Abia rămăsesem gravidă atunci, și nici măcar n-o știam
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
chiulesc și stau de pomană, - huoooo!... Sava, cu spatele întors, atent la ușă, îmi traducea cu promptitudine argoul revoluției... La fără două minute, poarta raiului încă ședea zăvorîtă... La fără un minut, eternitatea părea să capete chipul Poetului prooroc zadarnic proptit în pragul Alimentarei... La fix, eroul meu începu să bată cu pumnii în ușă. Bătea și țipa însoțit de zbieretele nenorocoasei cozi de votcangii. În sfîrșit, cînd ușa se deschise pe la și cinci, - scandalul se încinse...Toți dădeau năvală. Retras
Baikalul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17150_a_18475]
-
Țară și frați,/ dorul de Carașul meu drag și de îndurerații/ Carpați,/ aș fi vrut să-i revăd cât mai degrabă, cât mai/ curând,/ să nu-i port, ca pe-o icoană, numai în suflet și-n gând... Cu capul proptit pe umărul meu,/ a plâns împreună cu mine, aseară, Dumnezeu” (Lacrimi). Versurile sunt alteori îndatorate poeziei populare, asimilând rostirea, timbrul proprii doinei, bocetului, colindei sau cântecului haiducesc. Dezrădăcinarea atrage după sine pierderea sentimentului identității: „Nu știu. Mă caut. Dar nu mai
NOVAC-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]
-
sfîrșit goana. Ă Vira! Vira! strigă Stubb către primul vîslaș. Și, întorcînd ambarcațiunea pentru a o aduce în fața balenei, toți marinarii începură să vîslească spre ea, deși ambarcațiunea era încă la remorca monstrului. Ajungînd în curînd în dreptul acestuia, Stubb își propti genunchiul de tachetul rudimentar și începu să-și înfigă lancea în balena care fugea; la ordinele secundului, ambarcațiunea se trăgea înapoi din calea monstrului ce se zvîrcolea îngrozitor, apoi se apropia din nou de el, pentru a-l lovi din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
moș Țigău, cum i se spunea, sosi tîrîș-grăpiș, ajutîndu-se de vătraiul său primitiv, confecționat din niște doage de fier îndreptate și, la un ordin al secundului, se opri chiar în fața mesei la care mînca acesta; cu amîndouă mîinile împreunate și proptite în toiagul lui făcut din două bețe, își încovoie și mai mult spinarea arcuită, în vreme ce capul i se apleca pieziș, pentru a prezenta urechea cea mai bună. Ă Bucătare, îi spuse Stubb; ducîndu-și repede la gură o bucată cam rumenă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Starbuck îl găsi pe Ahab cu o hartă întinsă în fața lui - harta generală a arhipelagurilor din Orient - și o alta, reprezentînd lungul litoral răsăritean al insulelor japoneze Nifon, Mastmai și Sikoke. Cu noul său picior de fildeș, alb ca zăpada, proptit de piciorul înșurubat al mesei și cu un lung cbsor în mînă, uimitorul moșneag, întors cu spatele la ușă, își trasa pe hartă vechile itinerarii, încruntînd din sprîncene. Ă Cine-i acolo? întrebă el auzind pașii celuilalt, dar fără să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]