856 matches
-
simțit doar strângerea de mână a mamei ei, care o încurajase mult să plece: du-te, fata mea, la Oxford și bucură-te de asta. Se va întoarce și frații ei o vor trata crunt. I-am pus o întrebare prostească. - Dar de ce nu locuiești tu singură sau numai cu mama ta? S-a uitat la mine ca la o extraterestră (cum și eram). - Nici o femeie nu poate locui singură în Afganistan. Cine a mai auzit așa ceva, ca o femeie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
primărie, deci se cheamă că-i „al lui”. Alături, femeia terminase răsfoitul revistei, după care începu să mă examineze pe furiș. Timpul șuiera peste noi ca vântul peste marile câmpii în paleolitic. Pentru câteva minute mă simții mândru (o mândrie prostească), după care, revenindu-mi, mă trezii stânjenit de privirile ei piezișe, trucate cu greu; îmi pierise orice îndemn de a intra în vorbă cu ea: un efort de care nu mă mai simțeam capabil. Ea continua să mă privească simulând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-l tragă în jos, ca să se contopească cu el și cu quazii care se apropiau, vrând să-l ucidă, să-i înfigă capul într-un par și să-l ducă în triumf - cea mai mare rușine. Aveau să celebreze trufia prostească a unui tribun roman care își închipuise că poate înfrunta singur douăzeci de barbari. Îi vedea pe quazi apropiindu-se. Strigau, dar Antonius nu auzea nimic, fiind cufundat într-o liniște ireală. Strânse cu putere sica și ridică scutul. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
femeie dură de la Societatea pentru Protejarea Maimuțelor și-și strecură capul lunguieț în încăpere. Nu, n-o să facem așa ceva. În nici un caz, nici vorbă, n-o să înghițim așa ceva. Serios, domnule, șopti domnul Gupta la urechea Colectorului Districtual, e un plan prostesc, domnule. „Oamenii se vor împrăștia prin tufișuri“, scrie în plan. În ce tufișuri, domnule? Sute de oameni care se plimbă încolo și-ncoace... e mai mult teren de bâlci decât tufiș. Gloanețele o să lovească pe unul sau pe altul. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Dar e planul cel mai simplu, pledă Verma, abordarea științifică și logică a ceea ce este, în fapt, o problemă de ordin științific legată de interacțiunea om-primate, de dependența maimuțelor de alcool - de ce nu se poate aproba? — Pentru că e un plan prostesc, de aia, spuse domnul Gupta, deși nu se afla în situația de a spune ceva. Va produce tot felul de mirosuri neplăcute și condiții insalubre și asta într-un loc sfânt. Și, fără-ndoială, problema noastră cu muștele se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ținând cont de cantitatea de timp, creier și bani pe care și le vâră în chiloți. Luați-o, de exemplu, pe Selina. Și chiloții ăsteia dovedesc că e vorba de o profesionistă. A dansat ca un vis erotic, păcătos și prostesc. Zâmbetul ei scrâșnit își lua zborul spre nicăieri și pretutindeni. Fața, trupul, mișcările se dovedeau precise în realizare, artă și pornografie. Îi dai lui Dawn ceva de băut? Mi-am ridicat capul. Dama în vârstă din spatele barului schiță un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe care o lăsasem acolo. Televizorul era deschis. Azi după-amiază, trecând prin parc, am văzut doi câini înfipți parcă în aceeași țeapă, unul cu spatele la celălalt Stăpânii lor erau în preajmă și așteptau. Și câinii așteptau: păreau jenați, aveau un aer prostesc, dar erau răbdători Au mai trecut prin așa ceva sau, cel puțin, înaintașii lor au mai făcut-o. E periculos să încerci să-i desparți... La televizor am urmărit un documentar din viața naturii, despre șerpii cu două capete. Șerpii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
În după-amiaza asta m-am dus în Queensway spre a-mi îngriji frizura. Cincisprezece lire pentru că am fost atins de mâna unei femei. Pipița echipată cu halat și-a petrecut degetele prin părul meu și a spus cu vocea ei prostească: „Se împuținează“. „Cu toții ne împuținăm“, am răspuns eu. Cu toții, fluturând batiste sau făcând semne cu mâna, sau doar trimițând o bezea, cu toții ne ofilim, ne împuținăm, pălim. Viața e o pierdere, noi toți o pierdem, pierdem mame, tați, tinerețea, părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Totuși, am continuat eu pe bâjbâite anul ăsta n-ai pierdut încă pe nimeni. — Ba da, Pe Ossie - pentru totdeauna. — A, da. Și tu, la ce te gândești tot timpul? Am simțit cum obrajii mi se umflă cu un aer prostesc, apoi am ridicat din umeri și am spus: — La bani. Sau la ei, sau la frică și rușine. Asta e tot ce pot să folosesc împotriva oamenilor care mă urăsc. — Sărmanul de tine, îmi spuse ea. Dar poate că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un aer stânjenit. Lokki și Lotti, înțelegi. în sufletul lui Vultur-în-Zbor se aduna frustrarea, frustarea acumulată timp de secole. — Deggle, a spus el, neluând în seamă protestul neliniștit al Marelui Lokki, cred că e timpul să încetezi să mă mai prostești. — Dar, dragule, i-a zis Deggle - iar acum ochii săi nu mai scânteiau -, e atât de ușor! Vultur-în-Zbor era cât pe ce să comită un act violent, când Deggle a spus brusc: — Șterge-o, Lotti. Limbajul lui părea caracterizat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Pentru cât de viclean era, pentru felul în care se juca cu mine, nenorocitul, zău că se putea! Ajunsesem să cred că dacă era ființă umană, era cu siguranță femeie și, mai mult decât atât, una provocatoare. Era o idee prostească, de ce să fie femeie, dar mie ideea îmi intrase în cap și nu mai ieșea de acolo. Odată am visat că mi-o pusesem cu el... cu ea. Iisuse, ce lupte-au mai fost! Te-ar fi rupt în două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vorbească și era evident cât de rău îi făcea asta. — Poți să te duci la spital când se va simți mai bine și să-l întrebi. Probabil că nici nu-și va aduce aminte despre ce era vorba. Niște chestii prostești la care se gândea înainte să aibă atacul. Știu că e un clișeu, dar mintea chiar îți poate juca feste. Părea că se uită la cineva. Acuzator. Sebastian se holbă la mine. — La cine? Nu știu. Nu mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
că Belinda o cunoaște destul de bine. Suki își încruntă sprâncenele, făcând riduri pe fruntea ca de porțelan. —Ah, Eleanor! a spus într-un final. Știi, am fost la școală cu ea. A început abia apoi să-și spună „Baby“. Este prostesc, nu? De fapt, nu prea i se potrivește! Din moment ce și eu credeam dintotdeauna asta, un val de simpatie pentru Suki mi-a trecut prin vene. Belinda Fine nu ar fi de aceeași părere. Cred că ia droguri, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de șantaj în bancă, și ce a spus ea l-a indicat exact pe Charles. Apoi mi-am adus aminte un comentariu pe care l-ai făcut despre venitul lui. Credeam atunci că îmi dai un indiciu. Da, a fost prostesc din partea mea. Am regretat imediat după. Doar că el păstra foarte bine aparențele. Uneori, nu puteam să mă abțin să nu i le stric puțin. Prostesc din partea mea, totuși. Atmosfera deja se schimbase. Era ca la sfârșitul unui interogatoriu, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
noi nu o asculta. Ochii îmi erau fixați pe Belinda și ai ei pe mine. Am continuat. — Dar Charles, oricât de mult i-ar fi plăcut - și presupun că i-a plăcut, altfel nu ar fi făcut ceva atât de prostesc cum a fost să tragă pe nas la petrecerea de logodnă -, nu a putut lăsa să-i scape o șansă de a face niște bani în plus. A aflat de unde îți luai drogurile, nu? Descoperirea asta nu i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
portofel. Aveam în el timbrul de la Ghidale. Marele și enigmaticul fluture care se tot avânta spre înălțimile doar de el știute a dispărut astfel, ca și cum nu l-am avut niciodată. Fusesem la doctorul F. să i-l arăt, dintr-o prostească nevoie de a mă făli cu un astfel de timbru, și să-mi spună dacă știa ceva despre marca aceea. Mi-a umplut capul cu fel de fel de povești, care mai de care mai aiuritoare, oferindu-mi chiar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
treacă și după-amiaza aceea, searbădă, ca multe altele de pe atunci. Trombă m-a văzut. A dat să se ridice, să vină spre mine. S-a răzgândit. S-a prăbușit în scaun, izbucnind în râs. Mi-a făcut doar gestul acela prostesc, cu palma dreaptă peste încheietura mâinii stângi, lăsând brațul să se bălăngăne în sus și în jos, cu pumnul strâns și, pentru a adânci semnificația, cu degetul mare strecurat între arătătorul și mijlociul. I-am primit mesajul și am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Cum te mai simți? Bătrîna Îi zîmbi cu gingășie lui Fermín. Prietenul meu Îi mîngîie chipul și fruntea. Bătrîna Îi primea atingerea cu recunoștința unei pisici de salon. Am simțit că mi se pune un nod În gît. — Ce Întrebare prostească, nu-i așa? continuă Fermín. Ceea ce ți-ar plăcea dumitale e să te-nvîrți Încoace și-ncolo În pași de polcă. Fiindcă dumneata ai niște picioare de dansatoare, probabil că toată lumea ți-o spune. Nu-l văzusem tratînd pe nimeni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
logodnă și În același timp se plângea de petrecerea ce urma să aibă loc În cinstea lor În seara aceea. Nu m-am interesat de ce nu putea Avery să-și Împacheteze singur hainele. —Mă Întrebi pe mine? A spus ceva prostesc despre „păstrarea aparențelor“ sau ceva de genul ăsta. Sincer, cred că nu avea altceva programat pentru seara asta și nu a suportat ideea să rămână acasă. E un fel pozitiv de a privi situația. Punga goală din mână Îmi aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
zâmbi - dezlipirea standard a unor buze subțiri de pe o dantură perfectă. — L-ai ucis pe Kempflerr ca să-ți dovedești că nu ești laș. Voiai să aduci a polițist adevărat și erai dispus să te autodistrugi pentru asta. Numai norocul tău prostesc te-a salvat. Și nici nu știi să-ți ascunzi secretele. Mal se ridică pe picioarele golite de vlagă. — Am ucis pe cineva care merita să moară. Celeste se juca cu poșeta. Degetele ei frământau broderia de perle. Mal interpretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
munca sub acoperire a echipei, iar dacă aveau noroc, De Haven și Loftis își vor închipui că aflaseră despre Minear de la o sursă din CCAA. Un polițist inteligent cum era căpitanul Mal Considine continua să comită o serie de gafe prostești. Buzz putea paria douăzeci la unu că omul căzuse în mod sigur la pace cu Claire cea Roșie, care-i asigurase amânarea procesului de custodie, și zece la unu că atacul asupra lui Loftis fusese pe cale să-i anuleze eforturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care se uită în jur nervos, căutând pe cineva să-l sprijine în atmosfera rece care se instalase la popotă. Observă expresia contemplativă a tânărului Privett-Clampe și-și făcu iluzii că măcar unul din adunare apreciase subtilitatea argumentelor sale. Marionetă prostească a clipei, Privett-Clampe ridică privirea întâlnind-o pe cea a lui Wiggs. Gândindu-se că ar fi bine să zică ceva, spuse: da, ar fi bine, apoi înclină din cap cu oarecare convingere. Asta a declanșat ceea ce a urmat. Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Unora dintre bărbați le place să sporovăiască după aceea. — Ei bine, atâta timp cât el este interesat, intenționez să-mi continui rolul. — Bine. — Aș vrea, de asemenea, să... adică dacă situația o permite... să-i pun întrebări. Pot? — Să pui numai întrebări prostești. — Întrebări prostești? De ce? — Fără excepție, o femeie care încearcă să arate că are creier e abandonată. — De ce? — De ce? Bărbații urăsc să fie provocați la întrecere. Este pur și simplu înjositor pentru ei. — Așadar ar trebui să mă port ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bărbați le place să sporovăiască după aceea. — Ei bine, atâta timp cât el este interesat, intenționez să-mi continui rolul. — Bine. — Aș vrea, de asemenea, să... adică dacă situația o permite... să-i pun întrebări. Pot? — Să pui numai întrebări prostești. — Întrebări prostești? De ce? — Fără excepție, o femeie care încearcă să arate că are creier e abandonată. — De ce? — De ce? Bărbații urăsc să fie provocați la întrecere. Este pur și simplu înjositor pentru ei. — Așadar ar trebui să mă port ca o proastă? — Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
atât mai bună e învățătura pe care o tragi. - Cu condiția, Aizic, ca omul să fie înțelept. - Da’ cine îl obligă să nu fie înțelept? Eu nu sunt goim să pun fudulia mai presus de chibzuială. Mîndria e un lucru prostesc care nu te lasă să trăiești. - Aizic, poți oare să trăiești oricum? - Dacă trăiești, mai are importanță cum? Fecioru-meu are idei, de asta nu i decît un prost. Auzi!! Vra dumnealui să schimbe lumea!... Și pentru asta e-n stare
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]