1,432 matches
-
a lașității multora; rezistența spirituală a dus la discuții aprofundate privind Germania, Europa, democrația, Statul, organizarea economiei și multe alte probleme care aveau să constituie bazele reflecțiilor programatice ale CDU; Rezistența, temerile, suferințele, au constituit grupul de catolici și de protestanți; reconstrucția trebuia să se facă pe o bază interconfesională. Luni, 5 iunie 1944, la ora 18, la cîteva ore după eliberarea Romei, o mulțime imensă s-a adunat spontan în fața bazilicii Sfîntu Petru pentru a aduce un omagiu acțiunilor papei
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
personalități catolice și evanghelice s-au strîns la mănăstirea Walberberg în jurul călugărilor dominicani Laurentius Siener și Eberhard Welty. Alte grupuri au apărut la Düsseldorf, la Münster, la Wüppertal, la Bochum. În Nord, unde rădăcinile Zentrum-ului n-au fost niciodată puternice, protestantul Hans Schlange-Schöningen a fondat Demokratische Union, în timp ce la Hamburg lua naștere un partid creștin-democrat. În schimb, la Frankfurt, mai multe personalități, printre care Walther Dirks, Eugen Kogon, Heinrich Knappstein, visau la un partid muncitoresc care să aducă creștinii și social-democrații
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de voturi. CDU-ul era continuatorul Zentrum-ului ca Volkspartei deschis tuturor păturilor societății, dar luase o nouă dimensiune după război, într-un Stat unde, din cauza separării teritoriilor din Est, cele două confesiuni creștine erau aproape în echilibru (45% catolici, 50% protestanți). Fiind un partid de masă, CDU/CSU ocupa toată zona de la centru la dreapta, nelăsînd nici o șansă unei tentative efemere de refacere a Zentrum-ului de către Karl Spiecker, care visa la un partid care să unească creștin-democrații și social-democrații într-un
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
dintr-o stare vegetativă (2,3% din voturi în 1979). Totuși, acest partid interclasist, al cărui electorat este echilibrat între toate păturile societății, a păstrat o bază sociologică catolică: jumătate dintre catolicii elvețieni votează pentru el, dar numai 5% dintre protestanți 25. Creștin-democrații au reușit să se integreze în Statul federal, ajungînd în 1953 să fie la egalitate cu Partidul Radical în cadrul Consiliului federal. În 1959, formula de guvernare numită "formula magică", și astăzi în vigoare, a atribuit cîte două locuri
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ortodoxă clandestină; Vuybor ("Alegerea"), condusă de Viktor Aksioutchits. De orientare conservatoare, el dorea să reintroducă valorile creștine tradiționale, precum și un raport privilegiat între Stat și Biserica ortodoxă, propunînd introducerea unei discriminări față de "religiile netradiționale", în special cea a catolicilor și protestanților. Luările sale de poziție au dus la apariția unor grupări secesioniste, cum ar fi Uniunea Rusă a Tinerilor Creștin-Democrați sau Uniunea Creștin-Socială. PCDR, condus de Aleksandr Chuev rămîne un partid cu foarte puțini aderenți (3000 în 1992). Uniunea UCDR pare
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
o răscruce, ca înaintea unei mari transformări, ca în așteptarea unui nou Avatar. 5.1. MAX WEBER ȘI "CULTURILE PĂCATULUI" ? După secole de la războaiele religioase din Europa, după decenii de desacralizare marcantă, încă se văd liniile de fractură între catolici, protestanți și ortodocși. În UE, țările ortodoxe (Grecia, Cipru, România, Bulgaria) au standardele de viață și performanțele economice cele mai slabe, dar credința e afirmată și practicată de majoritatea populației. În Vest, linia de fractură desparte foarte clar Nordul protestant, auster
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Mainz și-au îndreptat armele împotriva dușmanilor nu este menționat. Se spune că au acceptat liber moartea fără împotrivire, așa cum făcuse Isaac 11. Această scriere a suferinței este legitimă și unește comunitatea. În zorii războaielor religioase, ea va căpăta la protestanți o funcție comparabilă. Martiriul va servi la încadrarea noii Biserici reformate și la justificarea ei prin suferința sacrificială 12. Teama de damnare și convingerea că adevărata devoțiune este răsplătită printr-o fericire veșnică explică aceste acte de sacrificiu. Cum altfel
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
suferin ță. Prin urmare, pocăitul suferă în măsura plăcerii pe care a obținut-o prin păcat. A suferi martiriul echivalează în ochii lui Dumnezeu cu martiriul însuși. Este o aspirație comună persoanelor profund religioase, fie evrei sau creștini, catolici sau protestanți. Pietiștii evrei germani, ca și pietiștii din alte părți, au știut întotdeauna că a muri pentru Dumnezeu este mai ușor decât a trăi pentru el. Și în cazul lor, suntem departe de trecerea la faptă. "Martiriul spiritual", sacrificare recurentă a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ebraice, ci mai degrabă pe cripto-evrei și pe creștinii iudaizanți, și doar pe acei evrei acuzați că atacă creștinismul sau că fac prozelitism printre creștini. Evreii ca atare, chiar dacă erau priviți ca eretici, se găseau deasupra jurisdicției Inchiziției. Maurii și protestanții făceau parte din categoriile de care aceasta se interesa, dar activitatea ei era îndreptată mai degrabă împotriva apostaților și renegaților. Unii istorici contemporani, ca Salo W. Baron, Cecil Roth într-o mai mică măsură și Ismar Schorch, au încercat în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Policarp, 39 Polonia, 59, 84-88, 96, 103, 139, 167, 217 Portugalia, 92, 94, 98-99, 102, 116 Pourquoi? (de Brigitte Bardot), 271 Praga, 114 Primul Război Mondial, 137, 213 Primul Templu, 16, 27, 48, 94, 97, 99, 114 Profanarea Numelui, 37 Protestanți, 65, 70, 81 Provența, 92 Psalmi, 20, 26, 71, 73, 110, 163, 185 Purim, 49 Question humaine (de François Emmanuel), 270 Rabi, Wladimir, 235 Rabin, Yitzhak, 221, 224, 229 Razvirter (dinastie hasidică), 165 Războiul de Independență a Israelului, 203, 214
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Hebrew Narratives of 1096 Crusade Riots", Prooftexts 2 (1), ian. 1982, pp. 40-52; R. Chazan, "The First Crusade...", op. cit., pp. 35-38. 10 Y.H. Yerushalmi, Zakhor, op. cit., p. 53. 11 L. Trepp, "Toward a Slihah...", op. cit., p. 346. 12 Pentru protestanți, a se vedea David El Kenz, "L'homme de douleur protestant, au temps des guerres de religion", Médievales (27), toamna 1994, pp. 59-66. 13 Robert Chazan, "The Hebrew First-Crusade Chronicles", Revue des études juives 133 (1-2), 1974, pp. 235-254. 14
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?" (Matei: 16.26) Un studiu atent al gramaticii relațiilor internaționale ne relevă faptul că, cel puțin în lumea creștină dar nu numai, conflictul dintre protestanți și catolici nu e încheiat. El se poartă mai cu seamă prin intermediul organizațiilor secrete. Cele protestante sunt antimonarhice și anticle ricale, virulent antipapale, în timp ce organizațiile catolice sunt antirepublicane și antisectare. Primele sunt, îndeobște, mai cunoscute, au devenit discrete și se
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
semnificativ. Eu zic că fiecare poate renunța la o parte din prerogativele propriei feude în favoarea unității creștinismului. În caz contrar, chiar viitorul acestuia este amenințat, al celor două biserici în primul rînd. Altfel se va putea discuta ulterior și cu protestanții... Sigur că în astfel de analize geopolitice, criteriul religios nu poate fi singurul, dar este adesea cel mai important. De fapt sunt și alte criterii, care pledează pentru unitate, de pildă cel geografic, din nou cu Bizanțul în centru. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
fapt, greco roman). În vest, încercarea lui Carol cel Mare de restaurare a Imperiului roman a atras după sine o competiție franco germană pentru supremație pe continent. Ideea s-a coagulat fie în jurul nucleului austriac (catolic), fie a celui prusac (protestant). Așa s-a ajuns ca, pe parcursul istoriei, să fie generate trei sfinte imperii romane de națiune germană. Franței nu i-a rămas decât să se opună acestor imperii care tindeau să supună întreg Occidentul. Cu mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
manifesta, mai degrabă, în termeni confesionali și religioși. Nu înseamnă că pacea propovăduită de creștinism s-a așternut lin peste societatea umană și, în special, europeană. Din păcate, religia a stat la baza izbucnirii unor războaie care au opus catolicii protestanților (sau chiar ortodocșilor) și creștinii musulmanilor. De pildă, în Transilvania, Viena a manevrat cu abilitate diferențele confesionale existente în rândul maghiarimii a cărei nobilime constituia o opoziție redutabilă. Așa au reușit austriecii să-i învrăjbească pe unguri, unii împotriva altora
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cu abilitate diferențele confesionale existente în rândul maghiarimii a cărei nobilime constituia o opoziție redutabilă. Așa au reușit austriecii să-i învrăjbească pe unguri, unii împotriva altora, încât au ajuns să se înfrunte în războaie ce au opus catolicii și protestanții (reformați / calviniști). De asemenea, apartenența religioasă a fost folosită drept criteriu discriminatoriu în Transilvania, ortodocșii și mozaicii având, în cele mai fericite domnii, statutul de tolerați 80. Totuși, plaiurile mioritice au fost ferite de spectrul uciderii omului de semenul său
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
s-a produs pe la începuturile epocii moderne, cînd un anume Rothschild înțelege că se poate înființa un stabiliment, numit bancă, în care se poate cîștiga speculînd diferența dintre dobînda activă și dobînda pasivă (vezi Werner Sombart Evreii și capitalismul). Apoi, protestanții au generalizat împrumuturile cu dobîndă sau camătă și sistemul bancar a prins contur (vezi Max Weber Etica protestantă și spiritul capitalismului). O altă instituție cu o contribuție decisivă la îndepărtarea economiei de realitate este bursa, unde peste 90% din tranzacții
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
să își vândă pământul din cauza datoriilor (Nashxe "Nash", Kovicxe "Kovic, Christine", 1997, pp. 180-181). În alte cazuri, șefii politici locali i-au expulzat pe țărani din satele lor. Majoritatea persoanelor expulzate erau femei, aceste raiduri fiind organizate sub pretextul eliminării protestanților (dintre care cea mai mare parte sunt femei - Nash, Kovicxe "Kovic, Christine", 1997, p. 180). În Mexicxe "Mexic", expulzarea pe motive religioase e ilegală și, paradoxal, deși femeile nu au în mod tradițional acces la ejido decât prin intermediul rudelor lor
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
șaptea”, sub influența acțiunilor unor emisari din RFG, s-a constituit o grupare disidentă intitulată „Adventiști de ziua a șaptea”, rămași pe baza „veche”, grupare la care au fost atrase și elemente fanatice din sectele ilegale „Adventiști - reformiști” și „Adventiști - protestanți”. În adunările clandestine care le țineau, membrii acestei grupări disidente proferau concepții ostile și antisociale, incitau la activități potrivnice statului, au hotărât să nu participe la activități social-culturale etc. Procurarea din străinătate, în mod secret, multiplicarea și difuzarea clandestină a
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
În principal, se urmărea dirijarea lor pe lângă legăturile pe care le aveau în exterior și pe lângă cunoștințele din țară care aveau rude în străinătate. Raport cu propuneri de recrutare ca informator a numitului G.H., 31.03.1980: „În cadrul Institutului Teologic Protestant Unic de grad universitar, Cluj-Napoca, funcționează cercul literar denumit „Ady”, sub conducerea prof. dr. I.T. [...] În ultima perioadă, pe lângă cei 60-80 de teologi care frecventează ședințele cercului, au început să-și facă apariția și studenți de la alte facultăți din centrul
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
Biserica este deja Împărăția lui Cristos pe pămînt 21. După Augustin, milenarismul devine cu totul sectar, Însă cîștigă o nouă importanță În predicile lui Gioacchino da Fiore 22, a cărui interpretare a istoriei se va transforma În filozofie politică la protestantul radical Thomas Münzer, care dorește instalarea unei Biserici Spirituale pe pămînt și găsește o justificare totalitarismului bazat pe putere, atunci cînd puterea este exercitată de „cei buni”23. Secolul Luminilor restaurează inautenticitatea restabilind Biserica, o „Biserică a Rațiunii”. În vremea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cărei obiectiv este de a analiza analogiile culturale dintre filozofia modernă și gnoză descoperite de către F.C. Baur. Reprezentanți ai gnozei moderne (care este o putere mondială, o Weltmacht) sînt Hegel, Marx, Nietzsche și Heidegger. 37. Philip. J. Lee, Against the Protestant Gnostics, Oxford University Press, London/New York, 1987. 38. Ernst Topitsch, „Marxismus und Gnosis”, În vol. Sozialphilosophie zwischen Ideologie und Wissenschaft, 1961; Luchterhand, Neuwied und Berlin, 19662, pp. 261-296; „Entfremdung und Ideologie: Zur Entmythologisierung des Marxismus”, În același volum, pp. 297-327
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Cumont, Recherches sur le Manichéisme II: Extrait de la CXXIIIe Homélie de Sévère d ’Antioche; III: L’Inscription de Salone, Lamertin, Brussels, 1912. Lamartine, Oeuvres poétiques complètes, ed. F. -M. Guyard (Pléiade 65), Gallimard, Paris, 1963. Philip J. Lee, Against the Protestant Gnostics, Oxford Univ. Press, New York and London, 1987. Hans Leisegang, Die Gnosis, 1924; Kröner, Stuttgart, 1955. Paul Lemerle, L’Histoire des pauliciens d’Asie Mineure d’après les sources grecques, in Travaux et Mémoires 5 (1973), 1-144. La Lettre de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
1524-1525, de către Iacob ben Chayyim și a fost acceptată ca text al Vechiului Testament. Cu timpul, astfel de ediții au primit epitetul de textus receptus. Controversa privind textul corect a continuat foarte mulți ani. Din partea Bisericii romano-catolice venea reproșul că protestanții au aderat la o invenție rabinică a cărei consecință directă era îndepărtarea de adevăratul Cuvânt. Pentru a confirma acest punct de vedere, iezuitul Bonfrère a publicat în 1631 un comentariu la Pentateuh în care sublinia toate discrepanțele dintre textul latin
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
o parte, erau aceia care susțineau că textul ebraic, incluzând vocalele, este cel inspirat, pe de altă parte, erau cei care, în urma comparării diferitelor manuscrise ebraice, au arătat că textul vocalizat reprezintă o adăugare ulterioară. Această descoperire, făcută de către teologul protestant Cappellus, a zdruncinat grupul celor care susțineau inspirația deplină a textului ebraic al Vechiului Testament și care se temeau că oamenii se vor îndoi cu timpul nu numai de vocale, dar și de consoane. Cu toate acestea, Cappellus a mers
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]