1,169 matches
-
la procuratură cu speranțe amplificate cunoscând de fapt, torționarii nu veneau cu alte probe edificatoare. Nu mică Îi fu mirarea În momentul când excorta Îl conduse În biroul altui procuror care-l privea În zeflemea, ridicând vocea fără alte cuvinte protocolare. “Recunoști delapidarea...!?” “Stupidă Întrebare...! Iar pe dumneta nu te recunosc. Doresc să fiu prezentat procurorului anterior, care a promis punerea mea În libertate...!!” Procurorul afișă o figură batjocoritoare. “Ce, nu-ți place mutra mea...?” Nu-i plăcea, era foarte adevărat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Judecând la rece, Atena nu vedea o altă scăpare pentru ce-l arestat decât eliminarea rapidă din viață a fiorosului torționar,Lct.Col.Tudose Ion. Cum nu avusese plăcerea să-l cunoască Îl chemă la telefon și după unele discuții protocolare Îl invită stabilind cu el o Întâlnire la restaurantul Ambasador, În plin centrul capitalei. Venea la această Întâlnire pregătită. Își aduse aminte de o sticluță cu Cianură de Mercur, o amintire din țara ei natală,pe vremea când disperată de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În vizită arătând pașaportul de turist, țigări americane, precum și alte mici produse de cosmetică. În dimineața zilei următoare,Atena se postă la ușa directorului de spital intrând În camera biroului odată cu el, cu disperarea celui care se Îneacă. Eliminând cuvintele protocolare, Atena Înfundă cu tot ce adusese sertarul Întredeschis al biroului motivând. „O mică atenție, domnule director...!” Directorul o privi fără a Înțelege, dar nu opuse rezistență, articulând. „Ce necaz te aduce la mine...?” În cuvinte simple dar pe Înțeles, Atena
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dată Îi oferea și pentru acasă două ori trei sticle de vermut. Și... mai avea Încă un motiv plauzibil. Cunoscuse o tânără și extrem de frumoasă laborantă ce de fiecare dată când se revedeau - era o adevărată plăcere schimbul unor cuvinte protocolare; „Porumbița” era incredibil de comunicativă și foarte prietenoasă. Tony Pavone se simțea atras de această persoană simțind un flux imperios de deconectare. La un moment dat, Întâlni o echipă de instalatori telefoane, ce o mai Întâlnise de repetate ori Însă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dosare. „Cine ești cu adevărat?” îl întrebă, dar el rămase mut. „Ești tânăr - n-ai iubit niciodată? Iată, acum te tutuiesc. Să-i spui domnului Pavel, dacă nu, îi spun eu. O să rămână uluit, iritat, el care e atât de protocolar. Doamne, ce-o să se mire!” Încheind vorbirea întinse mâinile - culcată cum era - chemându-l să se aplece să-l sărute, și fără să-și dea seama, intră în somn. Era anul 1954. 21. Doamna Pavel își ținea, în ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
iar nu din observarea meselor din jur, exclamă calculat: - Ce noapte, frumoasă! Nu-i așa, fetelor? După o mică pauză, adăugă adresându-se Anei și fiicei acesteia: Pentru mine care am o vârstă, sunteți ca și fetele mele! Ele zâmbiră protocolar dar și cu o abia perceptibilă adeziune. În timp ce orchestra începu nu știu ce melodie ușor tărăgănată, mă adresai către toți: - Știți ce-a fost aici, chiar în locul acesta acum...câți ani?... Eram copil, terminasem clasa I-a primară... în 1930; luasem premiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
întrebai deodată, folosind fără să vreau pluralul. - Poimâine! Poate domniile-voastre mă-nsoțiți la gară, spuse și întrebuință râzând, drept răspuns, pronumele de reverență. Chiar asta vroiam să-ți spun, dar luată cu vorba era să uit. - Prea bine „doamnă”, glumii substantivând protocolar. Ea râse din nou. Și în seara aceea, pentru că era mult prea târziu, sau poate o tulburare a timpului, o condusei până acasă și ne despărțirăm în fața porții ei sărutându-i mâna. A treia zi, pe la orele prânzului, o însoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
munte luptaseră pe frontul finlandez. Cei doi lideri, mareșalul I. Antonescu și mareșalul Mannerheim, și-au conferit reciproc cele mai înalte ordine ale țărilor lor. Și acestea nu erau totul. Erau însă etape și elemente istorice. Depunerea coroanei, o acțiune protocolară, printre mai multe acțiuni similare, fusese determinată de respectul pentru un fost șef de stat al Finlandei, apreciat ca făuritor al independenței fostului ducat țarist, adică al desprinderii ducatului finlandez din imperiul țarist. * * * La începutul lunii mai 1968, împreună cu un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
unui batalion finlandez care a participat alături de români la războiul de independență a României din 1877. Separat, s-a depus o coroană și la mormântul "Soldatului roșu (sovietic)" aflat la circa 30 km de Helsinki. Actul în sine, o acțiune protocolară, nu fusese lipsit de puternice frământări. Ministrul de externe finlandez Karialainen se bucura de depunerea de coroane, ba chiar înainte de depunerea florilor la "Soldatul roșu" avusese discuții cu ministrul român Corneliu Mănescu, la saună, până dimineața. În schimb, după cum scrie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
vorbea, în aprilie 1968, de premierul român I. G. Maurer ca neputând fi nicidecum suspectat drept comunist, mai târziu, în mai 1970, L. I. Brejnev reproșa liderilor României că au jignit sentimentele Uniunii Sovietice, că nu a fost o acțiune protocolară etc. Analiștii se întrebau dacă există vreo deosebire între concluziile lucrării lui F. Engels "Politica externă a imperiului țarist", din care făcuse parte și ducatul finlandez, și politica externă sovietică. După scurgerea unui secol, nu părea a fi mare deosebire
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
propunerea și am găsit-o excelentă: ca istoric, mă interesa și fascina America Latină, unde nu speram să pot ajunge vreodată; să fii șef de misiune era ceva; de refuzat, nu puteam nicicum să refuz propunerea ministrului! Așa că, pe cel mai protocolar ton cu putință, am răspuns: "Tovarășe ministru, propunerea dumneavoastră mă onorează și vă mulțumesc pentru încredere". Mi-a urat drum bun și cam asta a fost tot. Am luat de la capăt pregătirea în direcțiile din minister și la instituții, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
dorită "curată" de prezența rușilor! În situația de permanentă amenințare și anormalitate din Chile, diplomații se simțeau și acționau ca făcând parte dintr-o mare familie, fără diferențe de frontiere și ideologii. Ne întâlneam des, în vizite sau la acțiuni protocolare, unde treceam rapid de la un grup la altul pentru a putea "afla" cât mai multe. Și aflam! Având în vedere situația din Chile, ambasada dispunea de serviciu de cifru, privilegiu rar în America Latină. Ca atare, din contactele cu autoritățile, cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
conaționalii noștri, chiar "fasolea bătută" solicitată expres telefonic de invitați. La Ziua națională saloanele, terasa și aleile grădinii erau pline de oaspeți, care, fără icre negre, languste și șampanie Mumm, se arătau foarte mulțumiți de excelenta primire. Foloseam aceste acțiuni protocolare pentru a invita și câte un om de afaceri, profesor universitar sau medic, despre care știam că sunt membri ai Partidului Creștin Democrat, Socialist sau chiar Comunist, sau simpatizanți ai lui Allende. Aceștia se retrăgeau discret la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
organizând la sediul Nunțiaturii o recepție în onoarea mea și a soției, prilej cu care ne-a oferit și tradiționalul cadou de despărțire un frumos platou de argint pe care erau înscrise numele noastre, perioada șederii în Chile și formula protocolară de despărțire. A fost un moment emoționant! Trecusem, fiecare separat și toți împreună, prin multe situații dificile, se formase între noi o legătură ce nu ținea cont de ideologie, meridiane și paralele și ne simțeam într-un fel membri ai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
locul în care se găseau responsabilii români cazați la hotelul King David din Ierusalim. Ne-am deplasat imediat la Betleem, unde ne aștepta o delegație palestiniană în frunte cu Yasser Arafat. Discuțiile au durat mai mult decât o întrevedere normală, protocolară. Atmosfera era de ambele părți excelentă. Delegația română a vizitat apoi Biserica Nașterii Mântuitorului. Însoțitorul oficial palestinian în acest loc sfânt era ministrul de externe al Autorității Naționale Palestiniene, Nabil Shaath, care mi-a mărturisit, confidențial că "este pentru prima
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Șeful meu direct, ambasadorul României la Tel-Aviv, nu mi-a acceptat însă propunerea, sub o scuză de neînțeles în diplomație, și anume, lipsa de timp. În orele la care domnul Victor Ciorbea ar fi trebuit să se afle în vizită protocolară în biroul lui Yasser Arafat, din Fâșia Gaza, la propunerea șefului misiunii diplomatice române la Tel Aviv, premierul României a participat însă la o masă privată, neoficială, la invitația unui om de afaceri, într-un restaurant la Betleem. Participând la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
comunicat că "Majestatea sa Regele Hussein vă va primi a doua zi, pentru prezentarea scrisorilor de acreditare". Ne-am deplasat cu autoturismul la Amman, pe ruta Beirut-Damasc-Derr'a. A fost o bună primire la suveranul hașemit. Cu o anumită ocazie protocolară oficială, i-am pus ambasadorului iordanian o întrebare referitoare la întârzierea prezentării scrisorilor de acreditare ale ambasadorul român în Iordania. Diplomatul iordanian mi-a răspuns că "protocolul regal iordanian nu cunoștea exact originea etnică a ambasadorului romîn, apelând la serviciile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
român luau parte la seminariile și mesele rotunde organizate de A.D.I.R.I., inclusiv la conferințele internaționale, și semnau cu regularitate studii și articole publicate în Revista română de drept internațional și relații internaționale. Ministrul Afacerilor Externe, Corneliu Mănescu, organiza acțiuni protocolare importante mese în onoarea miniștrilor de externe și alte personalități internaționale care efectuau vizite la București, recepții, cocteil-uri în saloanele A.D.I.R.I. Miniștri ai afacerilor externe și alți demnitari străini parlamentari, înalți funcționari internaționali etc. -, academicieni, profesori universitari, directori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Fantazii răsăritene, 1946 În Roxelana, scrisă și publicată după Creanga de aur (1931) și Divanul persian (1940), Nicolae Manolescu vede un program estetic relativ nou al prozatorului, caracterizat prin „amestecul de elemente europene, mai realiste, și de elemente orientale, mai protocolare“. Fără ca povestirea să fie ea singură reprezentativă („experiența Divanului persian și a Crengii de aur este evidentă în Roxelana“), trebuie spus că, îndeosebi în această ultimă etapă, criticul identifică modelul livresc al universului sadovenian, în cadrul căruia prozatorul încerca să construiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
l-au burdușit cu moscatel pe bietul preot, pentru a-l scăpa de trac. CÎnd a sosit ceasul să oficieze, părintele Fernando, afișînd un surîs fericit și o nuanță rozalie care-l avantaja, a optat, Într-un zbor de licență protocolară, pentru a Înlocui lectura nu știu cărei Epistole către Corinteni cu un sonet de dragoste, operă a unui oarecare Pablo Neruda, pe care unii dintre invitații domnului Aguilar l-au identificat drept comunist și bolșevic Înrăit, În timp ce alții căutau În liturghier versurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lui afective și repeziciunea unică a transformării lor, Ștefan Cazimir notează: „numai în cuprinsul câtorva scene din actul II personajul parcurge un registru vast, iar tonul vorbirii lui cunoaște infinite modulații, devenind de la o clipă la alta sentențios sau galant, protocolar sau naiv emfatic, bonom, rugător, insinuant, îndârjit. În alte ocazii îl putem vedea impacient, batjocoritor, furios, dezolant, umil, expansiv”<footnote Ștefan Cazimir, op. cit., p. 142. footnote>. Cațavencu e cel mai spectaculos înfrânt - de fapt e câștigător al piesei. El a
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
sătul... Veniți și ospătați-vă...” „Dar, chiar, ce-ar fi s-o Încercăm”, spuse Oliver, care, simțind din Piața Unirii mirosul de grătar, se Îndreptă cu pași mari spre Corso. „Știam că sunteți vegetarian”, i se adresă pe un ton protocolar stomatologul Paul. „Ei și?” făcu Oliver. „Vreau să mă conving că ceea ce voi mânca e carne, nu altceva...” Mirosul apetisant care venea dinspre grămada de carne frumos rumenită, aranjată pe țepușe, stropită din belșug cu fel de fel de mirodenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
străbătu o Întrebare fără răspuns. „Dacă sunt la mai puțin de o săgeată, de ce nu trag?!” * - Am mai văzut undeva flamura aceea cu cap de zimbru... murmură Ștefănel. - E flamura Moldovei, stăpâne, răspunse Amir, mirat și el că folosește termenul protocolar În fața șefului Cuceritorilor. Între el și Anda rămânea o viață Întreagă de povestit, dar ipostaza publică a lui Ștefănel În acea clipă era de stăpân. Marele Maestru tresări și luă luneta de la ochi. După o scurtă șovăială dădu poruncile pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
doctorul și simptomele bolii dispar imediat ce atenția îi este atrasă de altceva. La tribunal, Pandit Razdan se asigură să aibă o bucată de săpun, apă și prosoape. Nu neglijează nici hainele de schimb. Mesele se desfășoară cât se poate de protocolar, iar dacă avocatul are nenorocul de a fi nevoit să călătorească, se interesează de apartenența la castă a oricărui posibil bucătar. „În această epocă de degradare“, scrie el în apreciatul studiu Pericolele bucătăriei moderne, „este, din nefericire, indicat să porți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să mă vadă? Imposibilul părea să-și deschidă porțile. Am stat câteva zile în cumpănă, neștiind ce să fac. Mi-a venit mai întâi să-i scriu, dar m-a paralizat formula introductivă: „Stimată doamnă Ioana Celibidache“ îmi suna prea protocolar. Mi-ar fi fost mai la îndemână „Dragă Ioana“, dar to nul era necuvenit de familiar. Atunci, cu degetele tremurânde, i-am format numărul de telefon, neavând nici cea mai vagă idee ce urma să-i spun. Mi-a răspuns
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]