1,451 matches
-
transformă în gaze care tot prin ionizare se descompun în particule atomice elementare libere: fotoni, electroni, protoni si neutroni. Astfel, apare plasma din lichide. Superplasma constituie acel gaz în care atomii materiei sunt descompuși în particulele atomice elementare libere electroni, protoni și neutroni și subatomice electroni-pozitroni si electroni-neutrini. Superplasma se poate obține prin efectul Compton și interacțiunea fotonilor nucleari γ sau X cu: învelișul electronic al atomului și nucleul atomic, obținându-se particule libere; particulele nucleelor atomice (protoni și neutroni) din
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
elementare libere electroni, protoni și neutroni și subatomice electroni-pozitroni si electroni-neutrini. Superplasma se poate obține prin efectul Compton și interacțiunea fotonilor nucleari γ sau X cu: învelișul electronic al atomului și nucleul atomic, obținându-se particule libere; particulele nucleelor atomice (protoni și neutroni) din care extrag particule subatomice (electroni-pozitroni și electroni-neutrini), rezultând particule subatomice libere. Aici trebuie făcută precizarea că indiferent de modul de descompunere al atomului în părțile sale componente, întotdeauna particulele rezultate vor alcătui fluide de radiații electromagnetice. În
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
o serie de proprietăți specifice, coloidale. Polielectroliții disociază după schema generală următoare: PiXi ↔ Pii + i X+ unde Pii este un ion macromolecular, numit macroion, iar X+ este un ion micromolecular numit contraion. Pentru că cel mai important contraion al polielecroliților este protonul, aceștia se împart în: donori de protoni (cu grupări - COOH, SO3H, PO4H etc.); acceptori de protoni (cu grupări - NH2, NH-, N = etc.); polielectroliți amfoteri. Polaritatea ionilor respectivi se determină, ca și la coloizii liofobi, prin electroforeză. De asemenea, polielectroliții se
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
disociază după schema generală următoare: PiXi ↔ Pii + i X+ unde Pii este un ion macromolecular, numit macroion, iar X+ este un ion micromolecular numit contraion. Pentru că cel mai important contraion al polielecroliților este protonul, aceștia se împart în: donori de protoni (cu grupări - COOH, SO3H, PO4H etc.); acceptori de protoni (cu grupări - NH2, NH-, N = etc.); polielectroliți amfoteri. Polaritatea ionilor respectivi se determină, ca și la coloizii liofobi, prin electroforeză. De asemenea, polielectroliții se mai împart în polielectroliți organici (dintre care
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
unde Pii este un ion macromolecular, numit macroion, iar X+ este un ion micromolecular numit contraion. Pentru că cel mai important contraion al polielecroliților este protonul, aceștia se împart în: donori de protoni (cu grupări - COOH, SO3H, PO4H etc.); acceptori de protoni (cu grupări - NH2, NH-, N = etc.); polielectroliți amfoteri. Polaritatea ionilor respectivi se determină, ca și la coloizii liofobi, prin electroforeză. De asemenea, polielectroliții se mai împart în polielectroliți organici (dintre care cei mai cunoscuți sunt proteinele) și anorganici, printre care
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
ultraviolete, are loc și în cadrul sistemelor redox celulare (cum ar fi cistină−cisteină, de exemplu). [8] ajunge la concluzia că gradientul de caracter redox ar include spre extremități infraroșul (oxidant), respectiv radiațiile ionizante (reducător). Într’un sistem cu transfer de protoni se poate trata astfel nu noțiunea generalizatoare de caracter redox, ci noțiunea de rH. În cadrul spectrului vizibil însă, acțiunea modulatoare redox rămâne totuși întotdeauna reductivă. Alte detalii, ca și un plus de argumentație, sunt disponibile în [2, 8]. Este evident
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
denumirea radicalului organic se precizează în paranteze, pentru a evita posibilele confuzii. Exemple: K[SbCl5(C6H5)] - pentacloro(fenil)stibiat (V) de potasiu; K[SbCl(C6H4Cl)5] - cloropenta(clorofenil)stibiat (V) de potasiu. Liganzilor derivați de la compușii organici prin pierdere de protoni li se dă terminația - ato. Se folosesc paranteze pentru a separa toate aceste denumiri. Exemple: C6H5COO - benzoato; C10H7O - naftolato. Dacă ligandul neutru organic funcționează ca ligand fără a ceda protoni, denumirea sa se păstrează nealterată. Atunci când un ligand organic neutru
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
de potasiu. Liganzilor derivați de la compușii organici prin pierdere de protoni li se dă terminația - ato. Se folosesc paranteze pentru a separa toate aceste denumiri. Exemple: C6H5COO - benzoato; C10H7O - naftolato. Dacă ligandul neutru organic funcționează ca ligand fără a ceda protoni, denumirea sa se păstrează nealterată. Atunci când un ligand organic neutru poate forma mai mulți ioni negativi prin cedare de protoni, după denumirea ligandului se precizează, între paranteze rotunde, sarcina acestui ion (inclusiv semnul sarcinii), folosind cifre arabe. Exemple: OOC-CH(OH
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
a separa toate aceste denumiri. Exemple: C6H5COO - benzoato; C10H7O - naftolato. Dacă ligandul neutru organic funcționează ca ligand fără a ceda protoni, denumirea sa se păstrează nealterată. Atunci când un ligand organic neutru poate forma mai mulți ioni negativi prin cedare de protoni, după denumirea ligandului se precizează, între paranteze rotunde, sarcina acestui ion (inclusiv semnul sarcinii), folosind cifre arabe. Exemple: OOC-CH(OH)-CH(OH)-COO - tatrato (-2); OOC-CH(O-)-CH(OH)-COO - tatrato (-3). 2.2.2 Denumiri pentru liganzii neutri și
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
cei mai dispuși pentru a forma hidroxocomplecși sunt cei cu stări de oxidare medii, corespunzătoare stării amfotere a hidroxizilor formați. La stări de oxidare înalte (când compușii oxigenați ai cationilor au caracter acid), polarizarea oxigenului este atât de puternică, încât protonul este cedat în momentul formării compusului; de aceea, aceste specii cationice nu formează hidroxizi, ci doar oxizi. Compușii coordinativi conținând ioni hidroxil în sfera de coordinare se pot obține prin diverse metode. Cea mai folosită metodă constă în dizolvarea hidroxidului
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
în funcție de pH, combinațiile diferind atât prin raportul de combinare între ionul metalic și ligandul polidentat, cât și prin natura celorlalți liganzi prezenți în sfera de coordinare. În funcție de pH, acest ligand suferă diverse procese de echilibru acido-bazice, cedând unul sau doi protoni, ceea ce-i permite să se coordineze în diferite moduri: Într-o eprubetă se toarnă 2 ÷ 3 cm3 soluție de clorură de magneziu MgCl2 și soluție tampon amoniacal (realizat cu hidroxid de amoniu NH4OH și clorură de amoniu NH4Cl) având pH
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
mai multe posibilități de coordinare la ionul metalic central. Funcționarea sa ca ligand polidentat se bazează pe procesul de tautomerie pe care-l poate suferi molecula acestei substanțe: Din acest motiv, grupările tiolice -SH devin acide, reactivul putând ceda ușor protonii; în același timp, compusul poate forma legături covalent coordinative prin intermediul perechii de electroni neparticipanți de la atomul de azot. În acest fel se formează combinații complexe chelate cu structură polimeră, catenară. Trei bucăți de hârtie de filtru se umectează cu câteva
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
pentru ceea ce noi numim, în mod curent, inerția corpurilor. De asemeni, în viziunea lui Tesla, toți atomii materiali aveau ca o caracteristică comună faptul că sarcina lor pozitivă este puțin mai mare decât sarcina negativă, datorită faptului că însăși sarcina protonului ar fi puțin mai mare decât sarcina electronului, existând o ușoară asimetrie de sarcină. Acest fapt ar duce, în fapt și la apariția efectului Biefeld-Brown, studiat de prof. Paul Biefeld și dr. Townsend T. Brown începând cu anii ’20 și
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
substanțele se combină între ele numai în anumite proporții. În anul 1911 Ernest Rutherford a descoperit că electronii orbitează în jurul unui nucleu compact, tot el descoperind și faptul că hidrogenul posedă cel mai ușor nucleu, pe care l-a numit proton (primul, în limba greacă, n.a.Ă. Pentru a explica de ce electronii nu cad în spirală pe nucleu, Niels Bohr a dezvoltat un model al atomului care, folosind mecanica cuantică, arăta că electronii nu pot parcurge decât orbite circulare fixe. Însă
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
eVĂ încearcă să „spargă” particulele numite elementare în bucățele mai mici. Însă la nivel subatomic comportamentul particulelor rezultate pare să fie de neexplicat conform experienței noastre zilnice. Însă, după cum afirma și Fenyman, dacă vom păstra ideea conform căreia atomii, electronii, protonii și neutronii ar fi asemeni unor bile de oțel, vom întâmpina mari probleme în înțelegerea fenomenelor ce se produc la nivel cuantic. Paralel cu modelul standard există și o teorie a superstringurilor (supercorzi, teorie care implică existența unor dimensiuni spațiale
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
10 sau chiar 11, dacă ținem seama și de timp, conform teoriei lui Einstein. Iată principiile care stau la baza modelului clasic al atomului: 1. În centrul atomului se află un nucleu de dimensiuni mici, cu sarcină pozitivă, alcătuit din protoni și neutroni, formați la rândul lor din câte trei quarci; 2. Orbitând în jurul nucleului găsim electronii, având sarcină negativă și o masă mult mai mică decât a protonului (de ordinul a 1/5.000Ă, cea mai mare parte a spațiului
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
se află un nucleu de dimensiuni mici, cu sarcină pozitivă, alcătuit din protoni și neutroni, formați la rândul lor din câte trei quarci; 2. Orbitând în jurul nucleului găsim electronii, având sarcină negativă și o masă mult mai mică decât a protonului (de ordinul a 1/5.000Ă, cea mai mare parte a spațiului atomic fiind constând din spațiu gol; 3. Electronilor dintr-un atom li se permite să aibă numai anumite nivele de energie, descrise de mecanica cuantică, care indică și
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
însă cel mai bine cu un model creat de unde staționare, în care nu se regăseau deloc orbitele electronilor ! Modelul semăna cel mai bine cu cel al radiației produse de o antenă, centrul structurii electronice fiind același cu cel al structurii protonilor ce alcătuiau nucleul. Ulterior au fost luate și alte imagini ale atomilor altor substanțe, precum atomii de tungsten. Louis de Broglie arăta în anul 1923 că toate particulele aveau și proprietăți ondulatorii. Modelul său era însă prea simplist și nu
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
acestora cu apa. Pentru oxizii bazici, echivalentul este dat de raportul dintre masa moleculară a oxidului și numărul de grupări hidroxid ce rezultă din reacția oxidului cu apa, iar pentru oxizii acizi, de raportul între masa moleculară și numărul de protoni ce rezultă din reacția cu apa. c) pentru acizi și baze, echivalentul chimic se calculează ținând seama de bazicitatea acizilor (numărul de protoni pe care îi pot ceda) respectiv aciditatea bazelor (numărul de protoni pe care pot sa-i accepte
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
din reacția oxidului cu apa, iar pentru oxizii acizi, de raportul între masa moleculară și numărul de protoni ce rezultă din reacția cu apa. c) pentru acizi și baze, echivalentul chimic se calculează ținând seama de bazicitatea acizilor (numărul de protoni pe care îi pot ceda) respectiv aciditatea bazelor (numărul de protoni pe care pot sa-i accepte). Astfel echivalentul chimic al unui acid este dat de raportul dintre masa moleculară a acestuia și numărul de protoni participanți la reacția chimică
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
între masa moleculară și numărul de protoni ce rezultă din reacția cu apa. c) pentru acizi și baze, echivalentul chimic se calculează ținând seama de bazicitatea acizilor (numărul de protoni pe care îi pot ceda) respectiv aciditatea bazelor (numărul de protoni pe care pot sa-i accepte). Astfel echivalentul chimic al unui acid este dat de raportul dintre masa moleculară a acestuia și numărul de protoni participanți la reacția chimică. d) echivalentul chimic al unei sări, în reacția de dublu schimb
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
bazicitatea acizilor (numărul de protoni pe care îi pot ceda) respectiv aciditatea bazelor (numărul de protoni pe care pot sa-i accepte). Astfel echivalentul chimic al unui acid este dat de raportul dintre masa moleculară a acestuia și numărul de protoni participanți la reacția chimică. d) echivalentul chimic al unei sări, în reacția de dublu schimb se calculează pe baza relației. Echivalentul gram al unui element sau substanță, care se mai numește și val reprezintă cantitatea numeric egală cu echivalentul chimic
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
acestora cu apa. Pentru oxizii bazici, echivalentul este dat de raportul dintre masa moleculară a oxidului și numărul de grupări hidroxid ce rezultă din reacția oxidului cu apa, iar pentru oxizii acizi, de raportul între masa moleculară și numărul de protoni ce rezultă din reacția cu apa. c) pentru acizi și baze, echivalentul chimic se calculează ținând seama de bazicitatea acizilor (numărul de protoni pe care îi pot ceda) respectiv aciditatea bazelor (numărul de protoni pe care pot sa-i accepte
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
din reacția oxidului cu apa, iar pentru oxizii acizi, de raportul între masa moleculară și numărul de protoni ce rezultă din reacția cu apa. c) pentru acizi și baze, echivalentul chimic se calculează ținând seama de bazicitatea acizilor (numărul de protoni pe care îi pot ceda) respectiv aciditatea bazelor (numărul de protoni pe care pot sa-i accepte). Astfel echivalentul chimic al unui acid este dat de raportul dintre masa moleculară a acestuia și numărul de protoni participanți la reacția chimică
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
între masa moleculară și numărul de protoni ce rezultă din reacția cu apa. c) pentru acizi și baze, echivalentul chimic se calculează ținând seama de bazicitatea acizilor (numărul de protoni pe care îi pot ceda) respectiv aciditatea bazelor (numărul de protoni pe care pot sa-i accepte). Astfel echivalentul chimic al unui acid este dat de raportul dintre masa moleculară a acestuia și numărul de protoni participanți la reacția chimică. d) echivalentul chimic al unei sări, în reacția de dublu schimb
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]