1,318 matches
-
de cart. Abia termină anunțul că un șir de bubuituri izbucniră la bordul uneia din galere. Ghiulelele căzură la treizeci de pași În dreapta corabiei, care Își continua cursul. Strategia lui Morovan era clară: nu oferea nici o țintă laterală, mergând cu prova spre dușmani, și, În același timp, scurta rapid distanța făcând dificilă reglarea tirului. Mai problematică era apropierea altor două galere turcești, care veneau dinspre tribord, precum și pregătirile galioanelor. Diferența de forțe era uriașă, iar lipsa tunurilor devenea o problemă gravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
două galere turcești, care veneau dinspre tribord, precum și pregătirile galioanelor. Diferența de forțe era uriașă, iar lipsa tunurilor devenea o problemă gravă pentru echipajul moldovean. Mesajul plecase, lupta putea Începe. - Coborâți pavilionul genovez! porunci Morovan. Ridicați flamura Moldovei! - Arcașii la prova, pregătiți săgeți aprinse! ordonă Gabriel. La semnalul meu, ochiți catargul principal, iar la a doua lansare mijlocul punții. Încercați să nimeriți depozitul de pulbere! Îngerii, la tribord! imediat ce ne apropiem, săriți pe galere și angajați lupta la sabie! Nu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe noi, ci noi pe ei! Atacul e singura noastră apărare! - Cuceritorii la o săgeată de pupa și continuă să se apropie! strigă marinarul de cart. Gabriel se Întoarse și Își dădu seama că vor trebui să angajeze lupta la prova și la pupa. Dar deodată Îl străbătu o Întrebare fără răspuns. „Dacă sunt la mai puțin de o săgeată, de ce nu trag?!” * - Am mai văzut undeva flamura aceea cu cap de zimbru... murmură Ștefănel. - E flamura Moldovei, stăpâne, răspunse Amir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din cap, făcu semn călăilor să Înceapă. 21 ianuarie, Marea Adriatică, Laguna Venetă Prin cețurile albe ale iernii, țărmul se zărea ca o superbă inexistență. Ca o linie Înșelătoare trasă de un pictor care trăia doar În imaginație. Alexandru privea, de la prova corabiei care navigase de la Istanbul, și nu recunoștea nici aerul rece și sărat al brizei, nici siluetele fantomatice ale insulei San Giorgio și cele care se ghiceau ceva mai departe, ale Palatului Dogilor și ale Campanilei. Parcă intra Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și ceața e deasă. Vaporul ajunge în cele din urmă în Marea Chinei de Est și se îndreaptă spre fluviul Huangpu. Siajul elicei navei e un arc de alb care taie apa întunecată. Când fata se întoarce cu fața spre prova navei, Shanghaiul se află acolo, cu profilul atingând norii. Vaporul alunecă lipsit de grație în dana sa. E coborâtă pasarela. Mulțimea se năpustește, se înghesuie. Ea a coborât doar până la jumătatea pasarelei, când în urechi o izbește un dialect străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
toate aceste nume ciudate, LONDRA BRUXELLES COPENHAGA ROMA, sunt chiar orașe care există cu adevărat, deci, dacă ai putea să treci de ușa batantă și de Încă alte câteva uși, te-ai trezi probabil Într-o carlingă de avion, la prova sau la pupa unui vas. — Mateloți, ridicați pânzele! Ancora! Vântul ne este prielnic! Direcția Vest Vest Vest PARIS MADRID BERLIN ROMA to the heart of Europe and of the world, dragi călători, vă rugăm să vă legați centurile, vă urăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
trei kilometri distanță și se-ndrepta spre Boca Grande. „Cred că apele au crescut cît să trec printre lacuri“, se gîndi Harry. Trase din nou ambreiajul și motoarele Începură să ragă cînd trase de accelerator. Simțea cum i se Înalță prova, iar mangrovele verzi trecură pe lîngă el În timp ce barca le sugea apa de la rădĂcini. „Sper să nu mi-o ia“, se gîndi. „Sper să-mi poată vindeca brațul. De unde să știm c-o să tragă În noi tocmai În Mariel, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu fiul său, ca între doi bărbați tandri, privind în jos, în golul dintre noi, atent la pașii de dans, dar poate și să nu se poticnească în scândurile debarcaderului, fixate de-a curmezișul. Ne învârteam în vals trecând pe lângă provele dănțuitoare ale bărcilor și tata se amuza, în timp ce mama... Ei bine, totul se petrecea fără ea. O vedeam gânditoare, chiar posomorâtă uneori, aș putea spune, arătându-mi fără entuziasm fotografia surorii ei celei mari, Ana, masivă și autoritară, pozând în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
verde spălăcit. Mă durea s-o văd astfel, ea care era totuși atașată de viață, chiar și la bătrânețe, poate, în felul său mistic continui s-o cred. Mă amuzam valsând în vis cu tata, cel din ultimii ani, în vreme ce provele bărcilor dănțuiau în contratimp peste vălurele care se spărgeau clipocind pe undeva dedesubt, de picioarele debarcaderului. De fapt nici nu mai era vis. Îmi făcea plăcere să fac din valsul meu cu tata cu el, care iubea atât de mult
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de metal care ieșeau din aripile masive. Niște plăci de un tip analog acopereau fuselajul și acest lucru îi confirmă previziunile. Acolo era sursa energiei magnetice. Era, deci, înarmat cu obuze sau cu un fascicol suflor magnetic. Aparatul își îndreptă prova spre el. Iarba fumega. Jeturile de flacără galbenă ale mărăcinișului nu făceau decât să se suprapună curcubeului roșu, verde, albastru, oranj al suflorului. Când avionul îl depășea șuierând, Gosseyn îi fotografie deriva cozii. Și iar, în mare viteză, porni spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Nimic nu o putu convinge să se atingă de mîncare, așa că i-o scoase el, desfăcu ambalajul îmbibat de apă și o reîmpachetă în propriul rucsac, lîngă termosul cu coniac. Apoi se ridică în picioare, dădu ocol carului și observă prova unui alt car. Drumul era ascuns de un cîmp presărat cu care sfărîmate, care se pierdeau în ceață ca o flotă de corăbii îngropate, cu osiile, fusurile, marginile rupte și spițele ițite printre carcasele îngropate în nisip ca niște catarge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să-și folosească puterea în favoarea non-A, toate concesiile făcute bandei de-a lungul timpului își vor găsi o compensare. Crang își continuă rondul pe punte. Gosseyn rămase multă vreme să privească noaptea interplanetară printr-unul din hublourile gigantice de la prova. O stea cu irizații celeste sclipea în depărtare. Mâine, ea va căpăta aspectul Pământului. Și mâine seară, el va fi în reședința oficială a președintelui Hardie. după o călătorie prin spațiu, de trei zile și două nopți. Aterizarea fu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de metal care ieșeau din aripile masive. Niște plăci de un tip analog acopereau fuselajul și acest lucru îi confirmă previziunile. Acolo era sursa energiei magnetice. Era, deci, înarmat cu obuze sau cu un fascicol suflor magnetic. Aparatul își îndreptă prova spre el. Iarba fumega. Jeturile de flacără galbenă ale mărăcinișului nu făceau decât să se suprapună curcubeului roșu, verde, albastru, oranj al suflorului. Când avionul îl depășea șuierând, Gosseyn îi fotografie deriva cozii. Și iar, în mare viteză, porni spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să-și folosească puterea în favoarea non-A, toate concesiile făcute bandei de-a lungul timpului își vor găsi o compensare. Crang își continuă rondul pe punte. Gosseyn rămase multă vreme să privească noaptea interplanetară printr-unul din hublourile gigantice de la prova. O stea cu irizații celeste sclipea în depărtare. Mâine, ea va căpăta aspectul Pământului. Și mâine seară, el va fi în reședința oficială a președintelui Hardie. după o călătorie prin spațiu, de trei zile și două nopți. Aterizarea fu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nimeni. Din toată Roma, pe care o colinda de multe ori noaptea, când era goală și primitoare, singur și Însoțit doar de câinii săi, Zero prefera insula. Forma ei Îi amintea de o navă eșuată În mijlocul Tibrului, cine știe când. Prova Încerca mândră să se opună cursului fluviului, iar Zero avea impresia că acea navă mergea, ca și el, Împotriva curentului. În zilele cu soare petrecea ore Întregi ghemuit la pupa navei, privind apa ce susura printre bolovani, și Își urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Împreună. Îmbrăcându-se, privi Încă o dată cu duioșie peretele din spatele patului. Între afișul expoziției lui Vermeer all’Aja din ’96 și copia discobolului lui Mapplethorpe, era Înrămată o fotografie făcută de el În golful Marettimo. Sasha și iubitul, bronzați, cuibăriți la prova unei iole, Îmbătați de soare și de sare. Surâzători. Nu vreau să mă Întorc și să trăiesc fără tine. Nici o Galerie de artă modernă. Nici un elev. Să și-i ducă părinții, să-și mai asume și ei responsabilitatea, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dimineața sau comentarii despre copii - nu vorbeam niciodată în limba noastră maternă. Asta ar fi atras atenția asupra originii lui străine, ceea ce era un lucru dureros pentru mulți dintre cei aflați în serviciul regelui. Iosif stătea de unul singur la prova, sub un cort strălucitor, îmbrăcat în pelerina lui neagră. Dacă aș fi fost singură, poate că aș fi stat și eu ca el, amintindu-mi călătoria care mă dusese la casa lui Nakht-re, unde devenisem mamă, amintindu-mi, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
acolo C4, cîinii Îl vor detecta. - Vor pleca cu bacul la amiază, replică Franck aproape imediat. - Nimic despre Ryan? Întrebă Marie ca să pună capăt tensiunii palpabile dintre cei doi polițiști. - Ba da. Urme de sînge impregnate În fibre, atît la provă, cît și la proră, la babord și la tribord. Comparația a fost făcută cu dosarul medical al lui Ryan păstrat la infirmeria Închisorii, e sîngele lui. Probabil că peștii s-au ospătat, conchise Franck stîngaci. Dintr-un motiv inexplicabil, Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fi putut desfășura - depindea doar de el - primele momente ale croazierei sale: „Mai Întâi, veți pătrunde În marele hol inundat de soare, sub imensa cupolă din sticlă. Cu ascensoarele panoramice, veți urca până la puntea superioară. Acolo, prin imensa fereastră de la prova, veți putea contempla marea ca pe un ecran uriaș.” Puse deoparte prospectul, promițându-și să-l studieze mai atent. Să se plimbe pe puntea superioară, să contemple marea din spatele unui geam uriaș, să rătăcească mai multe săptămâni sub un cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
armate de plante agățătoare ce păreau că se sprijină de suprafața liniștită a apei, înaintând așa de în față, încât de pe mal devenea cu neputință să descoperi unde începea uscatul. Pe alocuri, nuferii se îndeseau atât de mult, încât la prova caiacului nu se întindea decât un gigantic strat cu aparență compactă, deschizându-se lin la bătaia ritmică și domoală a padelei pe care o mânuia de la pupă. Vârfurile ramurilor apărând din când în când la suprafață, atingeau coca ambarcațiunii... n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a perechii. Continuă să vâslească fără grabă. Canalele începură să se lărgească, apele se eliberară de nuferi, iar malurile se dădură în lături, așa încât coroanele arbuștilor și ale cedrilor încetară să se mai atingă de la un mal la celălalt. În fața provei caiacului se ivi imensa mlaștină pe care o căuta, crescătorie de caimani, anaconde și gigantice broaște țestoase. Ape atât de liniștite, încât păreau de piatră șlefuită. Regiune a morții și a groazei, cu toată aparența ei paradiziacă; oglindă în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
războinici indigeni, iar el însuși învățase să se teamă de ea. Asculta. Privea. Mirosea aerul... Uneori, anaconda sâsâie ușor. Anaconda agită apa cu încrețituri diferite de cele ale caimanului. Anaconda duhnește a mortăciune. Ceva se mișcă la un metru de provă. Cu mâna stângă căută vechea lanternă și se rugă în gând să mai funcționeze încă o dată, chiar dacă lumina ar fi tot atât de slabă și tremurată ca întotdeauna. Socoti distanța, focaliză mișcarea și apăsă pe întrerupător. Licărirea nu depăși scânteierea unui chibrit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ca să nu se prăbușească într-o apă agitată de loviturile disperate de coadă ale caimanului, care făcuse o săritură de peste un metru, ca să dispară în adânc. Harponul se duse după el și, în urmă, funia lungă care se desfășura la provă cu o asemenea repeziciune încât devenea cu neputință să o urmărească cu privirea. Încercând să contrabalanseze, își scoase maceta ascuțită, gata să taie funia la cel mai mic semn de primejdie, dar nu a fost nevoie și, după câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o stană de piatră, cu urechea atentă și expresia uimită, încercând să cerceteze semnificația acelui zgomot pe care nu-l mai auzise niciodată înainte. Părăsi hamacul, închise cartea și înaintă foarte încet spre mal. Privi spre gura râușorului. Întâi, apăru prova lungă și ascuțită; apoi, un negru pe jumătate gol agitând o pușcă; în spate, o încărcătură mare acoperită cu niște prelate murdare și, în sfârșit, doi bărbați, dintre care ultimul mânuia cu îndemânare un motor ruginit, „în afara bordului“. Se îndreptară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ultimul mânuia cu îndemânare un motor ruginit, „în afara bordului“. Se îndreptară direct spre plaja minusculă ce servea drept debarcader pentru colibă. Se auziră limpede vocile lor aspre și hohotul pițigăiat al negrului. Cârmaciul opri motorul, lăsă ca avântul să ducă prova ambarcațiunii până pe mal și îi strigă scurt tipului cu pușca să sară pe pământ. Negrul îi dădu ascultare, legă barca cu o parâmă groasă de un trunchi căzut și, fără să lase arma, se întoarse. — Bună ziua! salută el. — Bună ziua... Însoțitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]