575 matches
-
aiurea, impunându-ți reguli stricte de conviețuire permanentă cu restul țării. Provincialismul apare atunci când ignori restul și consideri că doar ceea ce se întâmplă în jurul tău este cu adevărat viața la care ai visat. în acest sens, am întâlnit în București provinciali care habar n-aveau pe ce lume trăiau. Atunci mi se părea că acolo unde trăiesc este pământ ferm, pe care pot călca cu siguranță și convingere că pasul următor mă va duce mai departe. Însă atunci când mă lovesc de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
necontenită dezbatere, un șir infinit de aproximări? Vă interesează dacă eu m-aș putea "înhăma" la o istorie literară. Mi-ar fi foarte greu, mai întâi pentru că nu am scris despre proză și dramaturgie, apoi pentru că... domiciliul meu de mic provincial vă dați seama că mă împiedică de la documentarea amplă reclamată de o atare scriere de anvergură. Poate, cândva, dacă Parcele vor mai fi indulgente, se va închega o istorie a poeziei. Care sunt păcatele cele mai păguboase ale literaturii române
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mă gândesc că nu există o entitate unică, organică, compactă cu numele acesta. Nu există scriitorul bucureștean, există scriitori bucureșteni, mai exact există scriitori sau veleitari în București, ca și în Oradea. Nu, nu m-am simțit ca scriitor, precizez provincial în raport cu colegii "capitaliști", dar așa ca om, ca ins, m-am simțit uneori timorat de dezinvoltura, tupeul, mobilitatea, aciditatea, "savoir faire"-ul unora de pe-acolo, ba chiar admir dinamismul lor, mă uit oarecum mirat la agitația lor, îmi place
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să-i întâlnesc în rarele mele prezențe în orașul de pe Dâmbovița. Dar, de regulă, mă întâlnesc cu amici venetici în București. Eu însumi sunt venetic în Oradea. În fond, dacă veni să mă gândesc acum, toată viața am fost un provincial: clujean fiind de la vârsta de un an până la 23 de ani, am locuit în provincia Clujului, în cartiere mărginașe; în Maramureș eram provincial, în raport cu Clujul, la Oradea sunt provincial în raport cu Clujul și cu Bucureștiul și încă mai trăiesc. Dacă ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sunt venetic în Oradea. În fond, dacă veni să mă gândesc acum, toată viața am fost un provincial: clujean fiind de la vârsta de un an până la 23 de ani, am locuit în provincia Clujului, în cartiere mărginașe; în Maramureș eram provincial, în raport cu Clujul, la Oradea sunt provincial în raport cu Clujul și cu Bucureștiul și încă mai trăiesc. Dacă ai caracteriza Oradea, care te-a adoptat, în două, trei fraze, sau două, trei versuri, cam cum ar suna acestea? Ce iei din Oradea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
precum Mircea Ivănescu, Emil Brumaru, Nichita Danilov, Aurel Pantea, Lucian Vasiliu, Șerban Foarță, Ion Pop, Ioan Moldovan, Gellu Dorian, Adrian Alui Gheorghe și multe altele mă făceau să freamăt la fel de tare ca numele scriitorilor din București. Eu însumi sunt un provincial din toate punctele de vedere, iar în zona mea de interes intră nu anumite zone sau grupuri literare, ci anumiți autori și anumite cărți. Am fost crescut într-o cultură a vinovăției, motiv pentru care orice greșeală personală a generat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
decât cu cei din Iași pentru care am fost și rămân un fel de outsider. Nu mă simt nicicum marginal, ci cât se poate de central. Relația cu Capitala este una de egalitate, nu mă simt perceput acolo drept un provincial. Crezi că Poezia și Convorbiri literare sunt reviste marginale?! Spune-mi cinci motive pentru care ai rămas la Iași... M-am localizat la Iași la 28 de ani, în toamna lui 1978. Probabil pentru că am urmat cumva și instinctul. Studiile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care mima o normalitate de capitală europeană? Pe acel fond ai scris o carte cu un titlu în răspăr: "Orașul cu un singur locuitor". Să însemne asta expresia unei inadaptări? Orașul București nu este, într-adevăr, unul foarte tandru cu provincialii. Eu îl iubeam însă ca un nebun, încă din copilărie, de la vârsta de șapte sau opt ani, când m-a dus prima dată tatăl meu să-mi arate capitala. Am mai vizitat apoi și alte mari orașe din țară, tatăl
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sine e o boală incurabilă. Profesorul e un elev despre care se spune că știe totul. * Cei buni la toate nu sunt buni la nimic. * Dacă trăiești în București nu înseamnă ca ești bucureștean. * Bucureșteanul îngâmfat îl are corespondent pe provincialul complexat. * Actul de naștere se completează tot timpul vieții. * Identitatea nu este dată de certificatul de naștere, ci de conștiința propriei apartenențe. * Nu statutul minorităților este pericolul, ci ceea ce se ascunde îndărătul lui. * Dacă ungurii nu doresc Transilvania, de ce vor
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
o bere Bintang. Margaret era de obicei atentă să nu treacă peste limitele impuse de tradiție, Însă cu Din era altceva. Era musulman, e drept, Însă trăise opt ani În Europa și nu voia să-l trateze ca pe un provincial oarecare. Se gândea că, dacă rămân să bea ceva Împreună În seara aceea, alcoolul l-ar ajuta să treacă peste barierele dintre ei și ar deveni prieteni. O filipineză frumușică, Într-o rochie albă strânsă pe corp, cânta Solamente una
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
poate să facă în minuscula lui cameră de pe Rue de Buci. Vertebra dureroasă (care o fi, oare, de data asta?) răspunde mișcării cu un vaiet scurt, de os trosnit, complet nepotrivit siluetei lui longiline, puțin efeminată, puțin prea spilcuită, de provincial devenit mai parizian decât parizienii. Alexandre ignoră durerea (dintotdeauna a suferit cu oasele, a fost un copil friguros, bol năvicios, închipuit și, fatalitate!, mofturos la mâncare, cum sunt cam toți copiii crescuți de o mamă singură și hipersensibilă la toanele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
prin ninsoare, sub forma unui taximetrist clandestin, care opri mașina chiar în dreptul necazului și disperării lui: Domnule, doriți un loc la un hotel, asta e sigur. Deci, stimate domnule, vă rog să veniți cu mine! Dintr-o ancestrală precauție de provincial și de bețiv, Vladimir încercă să rețină numărul mașinii și figura-i comună de șmenar de pe Dâmbovița. Însă taximetristul clandestin îl zori prin ninsoarea care nu mai contenea în noapte: Haideți, urcați, domnule Ferdinand! Pe mine mă cheamă Vladimir și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
înșele personal de atâta sinceritate avântată, încât propriile aspirații mincinoase începură să-l consoleze pe el însuși, simțind, cu această ocazie, un elan de colosală onestitate. Vladimir, rotind între palme paharul mereu plin, pe care îl lăsa așa din precauția provincialului, vizavi de singurătatea edificiului din margine de Bărăgan, extrase mica lui concluzie: afaceri cu primăriile de sector! Iată de unde provine cantitatea imensă de marmură și de alte materiale folosite în zidirea hotelului! Sesiză, cu oarece jenă, că întreruperile de conversație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
palmei și aruncându-le în gură dintr-odată, așa cum procedează băutorii de basamac, și lăsându-le să se topească încet pe limba-i trandafirie. Așteptă, fixându-l surâzătoare, să fie întrebată: Ce medicamente sunt astea? Râzând de ignoranța lui de provincial, răsturnându-i și lui în podul palmei trei pastile albastre, pe care i le arătă, numărându-le cu grijă, încă o dată, îl întrebă cu o mină serioasă: Waldemar, ești chiar așa de ingenuu și de inocent? N-ai auzit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un mare succes. Succes În sensul că am reușit să fiu pe placul șleahtei de la Camera de Comerț și Industrie. Prostul meu obicei de a mă lua În râs s-a dovedit a fi numai bun pentru adunătura aia de provinciali; s-au distrat de minune. N-am avut parte de un public entuziast la Început, dar m-am prefăcut că nu bag de seamă, ceea ce i-a mulțumit foarte tare. Pentru ei, să vadă că omul care a revoluționat comedia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
că-i chelner de mare casă, și le strângea imediat. Fumam afară. Era așa de curat, că îngropam mucul țigării în pământ. Aveam seminarii zece ore pe zi. Franțuji de la Sorbona îi priveau pe cei de la Geneva ca pe niște provinciali. Swițerienii păreau obedienți în fața lui guru sorbonez. În realitate erau iritații, cât se poate. Mie puțin îmi păsa de rivalitățile lor, dar am constatat repede că băieții ăia deștepți de la Paris jamais couche cu filosofia analitică. Pe când noi fuseserăm obligați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pot să mă abțin să nu înțeleg în fiecare zi câte puțin în ce loc greșit ne-am născut și am rămas. Nu doar fiindcă am înghițit o dictatură, dar și fiindcă locul nostru este atât de amatorist și de provincial! Oamenii ăștia fac meniul intelectual. Ei produc cunoașterea care contează, ei dau conceptele și teoriile ei. Am băut un vin și am ascultat muzică cu teoreticianul spațiului public transnațional. Poate că într-o astfel de lume puteam să fiu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
luă la stânga, reintră în bulevard, făcu rondul la Pache, întoarse. — A, deci nu sunteți bucureștean? Stați la hotel... sunteți în trecere. — Păi, cum... în trecere, sigur. În trecere, marea trecere. Toți suntem în trecere, nene Ostap. Dar eu sunt un provincial, asta vrei să spui. Provincial, bineînțeles. Ar avea timp bucureșteanul să dezbată teme atât de importante? În Capitală, oamenii n-au timp, sunt grăbiți, nene Ostap. Fac pe grozavii! Spumă.N-au timp nici să deschidă o carte... Da, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
asta vrei să spui. Provincial, bineînțeles. Ar avea timp bucureșteanul să dezbată teme atât de importante? În Capitală, oamenii n-au timp, sunt grăbiți, nene Ostap. Fac pe grozavii! Spumă.N-au timp nici să deschidă o carte... Da, sunt provincial pursânge, ca și prietenii mei Ilf și Petrov, vânzătoriide gogoașe. Șoferul nu auzise, se pare, numele, dar nu se mai mira de nimic, după discursul dinainte. Mândria sa de bucureștean nu cedă, însă. — Ei, nici chiar așa să vorbiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Homer? Vax Homer, să știi, nimic, Niente... Deci, cât face? Cât să-ți dăm, domnule Bender, cât zici? Tolea se aplecase mult spre aparatul de taxat. Șoferul uluit de bacșișul neobișnuit nu mai încercă să lămurească nimic, bucuros de aiureala provincialului. Se și auzise sunetul sec al portierei trântite. Tolea sălta, zurliu, tinerește, cu geanta pe umăr, spre intrarea hotelului TRANZIT. Ziua își confirma repertoriul, dar amurgul nu pacifica. Degajări de magneziu și iod ridicau în aer uriași păuni pastelați, curcubee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu motive florale în nuanțe de galben și verde, ceea ce s-ar potrivi mai degrabă la țară decât într-o casă cu pretenții din Fulham. Dar asta-i o trăsătură a clasei sociale din care provine Charlotte: se comportă că provincialii, chiar și când sunt în oraș. Mi-e clar că n-a exagerat când a spus că nu i-a lăsat nimic fostului soț. Judecând după casa asta, probabil că a fost norocos dacă a reușit să se aleagă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
se convertește în minciună și șiretenie”. Urmărind cele mai însemnate personaje ale comediilor lui I. L. Caragiale, Pompiliu Constantinescu stabilește simetria între Chiriac și Tipătescu, ilustrare a „minciunii vitale” care stă la baza vieții de familie a mahalagiului înstărit și a provincialului cu prestigiu de conducător. Moralitatea alterată generează relații false între grupurile de indivizi. Tejghetarul Chiriac va prospera nu doar prin repartiție echitabilă a viitoarei „tovărășii la parte cu patronul său de acum, ci și frustrându-l, înșelându-l de două
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
pronunțate aculturări modern-francofile a elitelor culturale, estetismul decadent a fost îmbrățișat de „proletari intelectuali” (Bacovia, Petică, Traian Demetrescu, M. Cruceanu), de clerici eretici (Arghezi, Gala Galaction), de rentieri ruinați și urmași ai micii boierimi scăpătate (Macedonski, Anghel, Ion Vinea), de provinciali eșuați în boemă (Mircea Demetriade, Iuliu Cezar Săvescu), de amploaiați bucureșteni bine situați, neofili formați în atmosfera boemei pariziene (Ion Minulescu), de profesori gimnaziști francofili (Bonifaciu Florescu, I.M. Rașcu) de universitari latiniști cu bovarisme poetice moderne (Ovid Densusianu-Ervin ș.a.), de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
literară/ Sufletul tău e curat și e bine informat - asta-i/Partea principală pentru cîntarea sentimentală” („De-ai fi fost croitoreasă“). Frapează, în „primele poeme” ale lui Tzara, exhibarea vacuității convenției (ceea ce e sinonim cu conștiința ei...), percepția jucat-infantilă a provincialului/provincialei ca mecanism stereotip, păpușă mecanică, marionetă: „Fii păpușă/Să-ți înțeleg mecanismul/Fii pisică/ Să mă joc cu tine altfel/Fii soră mai mică/ Să mă îngrijești/Să nu mai presupui că te înșel/Să-ți fiu Polichinelle cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Sovietelor... Cucerit de muzica rusului, Dorimedont eșuează lamentabil în platitudinea domestică, dezvăluindu-și în final - cu ironie „teatrală” - trucurile propriului text: „victoria sălbatecă” se transformă astfel într-o înfrîngere personală. „Nobila frondă” a lui Jacques G. Costin. „Moralismul” avangardist. Fiziologia provincialului în București Lipsa de interes a exegeților pentru literatura lui Jacques G. Costin este regretabilă, iar excepțiile (Mihai Zamfir, mai recent Ov.S. Crohmălniceanu, Geo Șerban) nu fac decît să confirme regula. Nici o antologie a literaturii române de avangardă - cu excepția celei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]