902 matches
-
și documente cunoscute de eclesiarh. Mai importantă este latura memorialistică a operei sale, aerul de autenticitate fiind dat de amintirile personale și de informațiile orale. Spirit naiv, balcanic, când înclinat spre fabulație și miraculos, când robit amănuntelor anecdotice sau chiar prozaice (liste de prețuri sau „catastișele” cioclilor), narează savuros, într-un stil mai limpede decât Zilot Românul. El descoperă dialectica fatalistă, vag orientală, bazată pe ciclicitatea faptelor istorice - idee iluministă, îmbinată cu moralismul din Eclesiarh. Spațiul cronicii este sud-estul european, teatru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
În literatura lui T. o pondere mare are studiul avatarurilor erotice, ca în romanele Crăciunul de la Silivestri (1934), Lorelei (1935), Secretul Anei Florentin (1937), Hai, diridam (1945). Sunt istorii de alcov, mizând pe conflicte de circumstanță, cu protagoniști burghezi, conformiști, prozaici, incapabili de a vedea în viață altceva decât slujba bine remunerată, confortul material, manifestând și un mare apetit pentru viața sexuală. Scrierile au stârnit reacția negativă a criticii, care i-a reproșat lui T. manierismul, superficialitatea, inflația metaforică, imixtiunile licențioase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
definire a poeziei de tinerețe: "...trăsătura cea mai de seamă a producțiunii de tinerețe o formează intervalele de luciditate ironică distribuite cu știință în cursul liric. Iar obiceiul de a întrerupe procesul firesc al simțirii cu observări umoristice sau numai prozaice impune versului cotituri neșteptate, un anumit fel de a se răsuci pe călcâie și a da cu tifla cititorilor păcăliți; e ceva clovnesc în ținuta acestei poezii care nu râde numai de cititori ci și de sine; adevărată arlechinadă pe
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
cu aprinderi și incisivități voalate", dar destul de transparente, spirit parcimonios, "care caută să cenzureze pornirile vijelioase", structural "un delicat". Ce este definitoriu pentru Vladimir Streinu, criticul? Răspunsul lui Al. Oprea este edificator: "eforturile continui de a transcende latura conjuncturală sau prozaică a existenței nu merg în direcția unei vieți intelectuale sofisticate, ci au în vedere atingerea seninătății și a echilibrului clasic." Este apreciată cu deosebire adecvarea: "intervențiile sale critice se disting printr-o voită aplicare la obiect, prin pătrunderea faptelor literare
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
va dezghioca ora din prestidigitația nopții / Vei închide ochii vei dormi vei dormi / somn cules cu lingurița pleoapelor”), unde imaginarul e opus aspirațiilor formulate în manifestul Coliba lui Moș Vinea. Gustul pentru suav se articulează pe asocieri obscure, alteori realitatea prozaică pătrunde într-un flux al dicteului automat, totul însă sub hegemonia reveriei transparente. Domesticul își are locul său privilegiat, printr-o perspectivă naturistă și onirică stilizată: „Cerșetori de azur de alge minunate / Stați acasă. Hamacul reveriei vă e la-ndemână
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
cum o numea în paginile Integralului Stephan Roll, nu-i pot rămâne străine aspectele insolite ale cotidianului citadin, în care își dau întâlnire, într-o convergență complexă, elemente ale cosmosului tradițional al poeziei, cu altele, trimițând la realitatea imediată, chiar prozaică: „Toate plantele au poposit în acest / Catalog de mașini agricole: Sena” - sună două versuri din prima secvență a poemului ce dă titlul cărții. Iar în altă parte: „zgomotele descresc ca prețul cerealelor”, „corect arborii stenografiază pe cer”, „strigătele urcă la
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Scriind, la apariție, despre acest volum, G. Călinescu îi nota „structura discursivă”, și pe de altă parte, o schimbare a registrului imagistic, coborât de la elementele, ca să zicem așa, „nobile”, chiar prețioase, la altele, aparținând unei arii mai „modeste” și mai prozaice a realului. Discursivitatea e într-adevăr o notă importantă a acestei poezii, - și criticul putea cita cu ușurință bunăoară fragmentul următor, din Pe deasupra dosarelor, unde descoperă „o invectivă aproape proletară împotriva platitudinii burgheze”: Nu, n-am fost eu alături de voi
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
face, de fapt, și la poetul nostru, cu o eliberare a imaginației, cu o „alchimie a cuvântului”, cu o translație fantezistă a obiectului dat, într-un registru combinatoriu „delirant” din punctul de vedere al realității constituite, acceptate în datele ei „prozaice”. Considerată atent, dincolo de spectacolul imagistic ce fură ochiul cu înscenările sale neobișnuite, proza lirică a lui Voronca se organizează, credem, în jurul a două teme fundamentale. Una acoperă câmpul semantic al închiderii, limitării, opacității, stagnării - cealaltă circumscrie seria deschiderilor, a transgresării
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
inedite. Dacă extensiunea universului imaginar spre toposurile „metropolitane” era o noutate relativă (simbolismul familiarizase publicul cu ea), mai șocantă putea să apară introducerea în relația metaforică vizând, bunăoară, „sentimentul naturii” sau erosul, a unor termeni mai mult sau mai puțin prozaici, din sfera cotidianului citadin și din recuzita „mașinistă”. A spune femeii iubite: „Părul tău a spălat atât de chimic orele”, sau: „Te port în mine ca un registru copier”; și încă: „Te invit, agricultor al măduvei și nervilor mei /.../ Deschide
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cu distractivul. Ca umorist, adresându-se adulților, a frecventat, pe de o parte, universul tematic propriu literaturii SF ori polițiste (abordat însă prin parodiere inteligentă a genurilor respective) și, pe de altă parte, filonul predilect al umoriștilor specializați: universul cotidianului prozaic, anodin, viața de birou, viața de familie, conviețuirea în imobile supraaglomerate ș.a.m.d., ambianțe propice pentru revelarea comicului. Spirit ludic, J. e un fantezist cu resurse. Prozele SF au întotdeauna un tâlc moral și umanist, chiar dacă strecurat discret. La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287689_a_289018]
-
celelalte obiecte mai sus amintite, întreaga compoziție este o sumă de simboluri. Cu siguranță, deliberat a fost ales acest câmp alb cu ornamentica în forma crucilor pe care apoi s-au așezat celelalte obiecte simbol. Pictorul face, prin asocierea aparent prozaică a recuzitei amintite, o sinceră pledoarie pentru credința creștină. El propune un mod mult mai subtil și profund de a propaga, pentru cine are disponibilitatea de a înțelege, decât o predică din amvonul bisericii. El se adresează lumii profane care
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
și arta gospodinei l-au cucerit pe artist din moment ce, aproape cu entuziasm, într-o tentativă de autodepășire într-un anume fel, a pictat cele câteva ouă încondeiate, o pască și un cozonac. În afara acestor prime observații, de natură prozaică, ne vom ocupa mai jos de o scurtă analiză a compoziției. Respectând regulile, Stahi folosește și de această dată un format al pânzei dreptunghiular, acoperind cu alb prim-planul pânzei pe care a așezat recuzita atent studiată în prealabil. Spunem
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
sumbre ori chiar grotești și absurde. Universul muzical se restrânge, sufocat de invazia tot mai agresivă a lucrurilor maculate, viața e amenințată de fantoma nopții și a morții. Corelativ, notația lapidară, fulgurantă cedează locul compunerilor descriptiv-narative ample, în chip intenționat prozaice, ca și când degradarea lucrurilor și a valorilor ar induce trivializarea discursului liric, denobilarea dicțiunii. Este, cum a observat Victor Felea, o poezie a cotidianului „nefardat”, care o înscrie pe N. în familia lui Petre Stoica, Constantin Abăluță, Aurel Gurghianu și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]
-
largă de trăiri. Linia ironică nu e nicăieri abandonată, afirmându-se ca o constantă, iar lirica se grupează în jurul câtorva linii de forță tematice și stilistice. Autorul cultivă o poezie cu o structură clară, limpede, adoptând adesea o exprimare voit prozaică. Crezul său, enunțat în volumul Dimineața apelor, afirmă că esența poeziei constă în conștiința definitivului: „Îmi place culoarea definitivă, mă doare tot ce-i străveziu / Nu știu să-mi acopăr ochii și nici nu vreau să știu”. Refuzând poetica vagului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285906_a_287235]
-
se spune câteodată că și libertatea este indivizibilă, ceea ce este de asemenea fals. Chiar și în societățile cele mai despotice, indivizii se bucură de anumite libertăți. Pentru a înțelege acest lucru este suficientă folosirea cuvântului libertate în sensul cel mai prozaic și vedem că individul care are posibilitatea de a alege între un lucru sau altul, între a face sau a nu face, între a merge la biserică sau a nu merge, este liber în raport cu această activitate în particular, și că
[Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
Gyr în deceniile interbelice, el celebrează fasolea, cartofii, mazărea, ceapa, sfecla, tomatele, morcovii. Poetizează, adică, alături de fructele edenice ale solului subcarpatic, precum „pere de aur ca luna în noapte”, prune cu „miezul ca fagurii dulci de albine”, și vegetale indispensabile, „prozaice”. Abordând la debut, în stil nediferențiat, obișnuitele „teme majore”, el s-a remarcat încă de atunci și printr-o insolită (și chiar suspectă în ochii unora) preferință pentru o sursă de inspirație mai puțin „centrală” și, implicit, printr-o anumită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
respectiv Diavolul, pact umanist, benefic, ceremonios în "Iosif și frații săi", sumbru, fatal, tragic până la pierderea sufletului, în "Doctor Faustus". Trecerea de la proiect la practică, de la imposibila utopie exaltantă la ordinea supunerii la obiect, de la hiperbola voluptuoasă la inițierea în prozaicul concret, nu este doar un invidiabil ambitus tematic și stilistic, ci și o permanență a viziunii manniene despre lume și istorie. Dezmințind imaginea falsă a unui Thomas Mann temperat și auster, uneori chiar mediocru în aseptica sa decență, Lucian Raicu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
înfrângere a sentimentalismului, a intimismului, pe alocuri dulceag și chiar ușor impudic, Z. cedează intermitent unei tentații diametral opuse. Există, chiar în cărțile de după 1964 (moment de schimbare benefică în scrisul poetei, ca și în tot scrisul românesc), formulări net prozaice și declamative, convențional patetice. Caracteristice unor culegeri precum Frumusețe continuă (1964), Ziua a șasea (1966), Duminecă (1967) sunt însă poeziile cu efuziuni cenzurate, unde facilitatea e biruită prin stilizare: „Au poame crude toți prunii, gutuii. / Cerul dezlănțuie alt curcubeu. / Și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290699_a_292028]
-
am apropiat de altar să sărut icoana/ și trupul gol al lui Iisus/ de jos și până sus/ părea însângerat de gurile rujate/ care 'naintea mea/ l-au sărutat." (Crăciun 1997). Imaginea, puternică, expresionistă, era suficientă. Urmează însă un comentariu prozaic: " Mi s-a făcut greață și-am plecat/ fără să mă mai mir/ că"...etc. Sau: "deasupra copacilor pe deal/ luminat ca o farfurie/ zburătoare/ doar spitalul pare/ plin de viață" (Noapte albă) Remarcăm și singuri situația paradoxală din "doar
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
utopici nostalgici sfâșiați de ideal, dar nedorind în fapt realizarea lui, profesând ideea că totul e posibil, dar nicicând pe aceea că totul a fost realizat. Aceasta este aserțiunea Americii.” Noi, europenii, vom paria la nesfârșit pe magnificul Gatsby împotriva prozaicului Buchanan și, în pofida evidenței, vom crede până la capăt „în luminița aceea verzuie, într-un viitor fremătător, care se îndepărtează însă cu fiece an în fața noastră. Ne-a scăpat o dată, dar ce importanță are... mâine o să fugim mai repede, ne vom
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
Florin Mugur, de la prozaismul calin al lui Petre Stoica, dar mai ales de la redundanța fugoasă, studiată, a lui Mircea Ivănescu, toți poeți evoluați în răspăr cu tonul general al liricii, generația anilor ‘80 a învățat mult: notația cotidianului în registru prozaic și bufon, histrionismul, patosul sarcastic, beligeranța ludică și arlechiniada. Presărând multă ironie, fantezism și libertate a asociației (...) poeții aceștia au combinat în egală măsură sarcasmul cu ingenuitatea, descriptivismul cu ironia, rafinamentul cu anecdoticul.” Că generația ‘80 își are maeștrii autohtoni
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
pentru Dimov: modelul. Maestrul pe care fiecare mare artist îl pastișează involuntar la începuturile sale artistice. Paradoxal, cumva, este că astăzi discipolul este mult mai celebru decât maestrul. Prin urmare, ca să revenim la subiect, nu doar „notația cotidianului în registru prozaic și bufon, histrionismul, patosul sarcastic, beligeranța ludică și arlechiniada”, nu doar „ironia, fantezismul și libertatea asociației” (despre care vorbea Radu G. Țeposu) stau mărturie pentru relația optzeciștilor cu Dimov, ci chiar elementele concrete ale alcătuirii poetice, identificabile unul câte unul
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
cu cît din Memoriul pe care îl înaintează Procuraturii, se vădește o manieră de exprimare ce nu avea prea multe în comun cu tagma funcționărească. E uimitor că un spirit atît de rasat acceptase să facă o muncă atît de prozaică, într-o branșă atinsă de o deprimantă penurie spirituală. În genere, oficiul de contabil e un veritabil supliciu pentru umaniști, și dacă vrei să omori un filosof e îndeajuns să-l pui să parcurgă cîteva tabele cu cifre: se va
Melodici și canonici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2633_a_3958]
-
venin sunt volume de proza interesante mai ales că manieră specială de tratare a realului. Mircea Iorgulescu indică anumite procedee specifice prin care ironia trece în fantastic sau perspectiva insolita provine dintr-o înnobilare deloc bufona a faptelor celor mai prozaice. Pe de altă parte, într-un român mult ulterior celui de care este vorba aici (Caiet pentru..., 1984), Alexandru George face un adevărat joc cu naratori, intercalând formulă celebra cu misteriosul caiet găsit și intitulând unul dintre capitole " Text și
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]
-
despre o adevărată fenomenologie a sărutului, ilustrată de exemple literare, sprijinită pe practici culturale dintre cele mai variate. Cu o voluptate demnă de subiectul ales, autorul radiografiază aspectul corporal, spiritual și simbolic a ceea ce la prima vedere e doar o prozaică mișcare a mușchilor labiali, dar care se dovedește a fi, sub privirea atentă și pasionată a cercetătorului, un limbaj complex ce a cunoscut de-a lungul istoriei sensuri și funcții extrem de diferite. ,Beție sublimă", promisiune, dar, cadou otrăvit, semn de
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]