609 matches
-
funcții: funcția denotativă, aceea de a denumi ceva, și funcția conotativă, aceea de a căpăta diverse înțelesuri în funcție de context (de exemplu, pentru un medic, scaun mai înseamnă și excremente solide). De multe ori, înțelesul unui cuvânt e modificat profund prin prozodie, adică prin muzicalitatea pronunțării lui. Prin capacitatea lor de a exprima noțiuni, cuvintele poartă gân direa dinspre concret spre abstract, pe scala genurilor proxime. De exemplu, Maria este o prietenă, care este o stu den tă, care este o fată
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
stabiliseră condițiile de reprezentare a ceea ce înseamnă latino-american, care nu aveau nimic în comun cu ceea ce puteau oferi scriitorii de pește Atlantic. Spus în alți termeni, în Parisul anilor 1900, nimănui nu-i pasă de revoluția ce însemnă să adaptezi prozodia galeza la metrica hispană sau voința cosmopolita de a rupe cu tradiția poetica compusă din cântări patriotice și eternele ode aduse muncii câmpului în zonele toride. Paul Alexandru Georgescu vorbește pertinent despre cele două mari dimensiuni ale expresivității literare latino-americane
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
redus la câteva cuvinte sau silabe, bolnavul adoptă un stil telegrafic; ▪ parafazii fonematice sau "dezintegrare fonetică" (producerea unor cuvinte cu foneme incorecte); ▪ deficiențe gramaticale, mai ales de sintaxă (agramatism); ▪ debit verbal încetinit, laborios; ▪ pronunție (articulare) a cuvintelor defectuoasă; ▪ "melodia verbală" (prozodia) săracă; ▪ scris defectuos, în parte și prin slăbiciunea mâinii drepte; ▪ înțelegerea vorbirii este puțin sau deloc afectată; ▪ pacientul este conștient de dificultățile avute, reacționează depresiv; ▪ comunicarea este redusă, în primul rând datorită incapacității de expresie. ▪ Localizarea lezională "Piciorul" celei de
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
propun, alături de alți tineri poeți: Mihail Crama, C.T. Lituon, Radu Teculescu, să abordeze aproximativ același perimetru tematic vagabondajul geografic, orașul tentacular, mirajul medievalismului, al nopții, al lunii"), apreciind că nota particularizantă a autorului Izobarelor ar consta însă în preferința pentru prozodia tradițională: "Scrise în strofe aproape clasice, cu ritm și rimă, poeziile lui Mircea Popovici se deosebesc de cele ale congenerilor săi, care preferau versul alb, prin această muzicalitate formală". Mai mult decât acest aspect pur formal, creația lui Mircea Popovici
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pelerinul, gara, marea), geografia exotică, misterul, artificialul, pietrele prețioase, parfumurile rare ș.a.m.d. Dar și ușurința de invidiat a versificării pe aceste motive date, notabilă mai ales pentru că poetul se dedă exclusiv plăcerilor oferite (seulement pour les connaisseurs!) de prozodia tradițională, exersând formule preluate de la marii predecesori... minori cărora le este, repet, profund îndatorat Minulescu, Topârceanu ori Păstorel: "În noaptea-aceea Luna avea chipul lui Crist,/ un chip pe care vlaga l-a părăsit de mult;/ stam singur la fereastră cercând
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
favorit al cer cetărilor neurologice. Aici se află, în opinia specialiștilor, secțiunea "supra-segmentală" a creierului, acea dimensiune predispusă la abstractizare și la "gîndirea înaltă". Partea dreaptă a craniului rămîne cunoscută drept locul de dezvoltare a unor centri multipli funcționali (geometria, prozodia, muzica sînt doar cîteva dintre abilitățile umane situate aici), capacitățile intelectuale asociate lor fiind, în majoritate, cu conținut metafizic superior. Prin contrast, emisfera stîngă (mult diminuată ca abilități) se ancorează în planul fundamental concret al existenței, legîndu-se de elementarul ființial
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de analiză a retoricii poeziei interzise din perioada comunistă, prin comparație cu poezia Generației '60 (1960-1980), urmărind elementele inedite de culoare politică, generatoare de cenzură, precum și dacă, dincolo de acestea, mai exista și altceva: un nou limbaj, imagini artistice, intelectualism, filozofie, prozodie specifică, duplicitate lingvistică etc. În altă ordine de idei, cercetarea creației interzise constituie un element esențial, în demersul propus de a stabili o nouă direcție în analiza stilistică a poeziei Anei Blandiana din perspectiva limbajului, văzut atât ca sursă de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
se referă, însă, la atenția specială acordată de către acesta limbajului, care unește, astfel, cele două paradigme literare (modernitatea și postmodernitatea), atenuând puțin presupusa divergență, esteticul devenind canon pentru întreaga modernitate. Deconstrucția canonului structural sau, cu alte cuvinte, desființarea elementelor de prozodie "clasică", unanim recunoscută și acceptată, în favoarea versului alb, a unei rime, măsuri și ritm neregulate constituie o avangardă în lumea literară șaizecistă. Pe plan ideatic, perspectiva de abordare este frapant distinctă de la un autor la altul, alternând sensibilitatea și lirismul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
anulează existența (și) în plan teoretic a unor coordonate spațiale, dar are repercusiuni și asupra perceperii uneia sau a alteia dintre operele de mare importanță ale acestei epoci"21. Jocul formei și al expresiei lingvistice, retrasarea unor noi elemente de prozodie, care să sugereze ideea, nu să o impună, toate acestea sunt caracteristici inițiate de modernitate, dar preluate și cultivate, cu grijă, prin eforturile neomoderniștilor. Nu sunt de neglijat însă grupurile literare, care lansează și promovează Generația '60. De asemenea, alături de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fiecărui autor. Astfel, artele poetice devin stigmatul fiecărui autor de poezie, care își desemnează, prin intermediul lor, "un ansamblu de norme sau reguli privind "nașterea" sau "facerea" poeziei, ori, în general, tehnica literaturii cu abordări dinspre genuri sau specii literare, dinspre prozodie, figuri de stil, compoziție, stilistică -, în funcție de doctrinele și dogmele curentelor înregistrate în plan diacronic: clasicismul, romantismul, realismul, parnasianismul, simbolismul, expresionismul, suprarealismul, dadaismul, paradoxismul etc"7. Poezia Anei Blandiana se întemeiază pe o poetică a unei duble deconstrucții. Pe de o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
75. Alcătuită din opoziții de tipul zăpadă neatinsă/ pământ impur, etenrul neprihănit/văzduhul viu, să nu te naști/ te îngropi etc. această poezie reprezintă o deconstrucție canonică și la nivelul construcției versului. Deși la început impresia este aceea a unei prozodii de tip clasic, cu ritmicitate, cu rimă și cu măsură regulată, pe parcurs, poemul se dezice de la aceasta, în favoarea unui vers alb, cu păstrarea sporadică a rimei. Stilistic, "puritatea, văzută ca soluție de salvare, e o stare ideală și raportată
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
lumea ca spectacol. Esențial de remarcat este faptul că întreg acest volum și toate celelalte care îi urmează și care aparțin acestei etape poetice a demetaforizării sau a reconstrucției se aseamănă prin absența semnelor de punctație, precum și a elementelor de prozodie. Lipsa ritmicității, a rimei, a unei măsuri regulate, fac din aceste poeme, totodată, precursoare ale postmodernismului. Totuși, este păstrată atitudinea ludică a eului liric, marcată prin "asocierile inedite de cuvinte, care pot schimba locul între ele, păstrând același înțeles"141
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care orice artist aspiră: „Vânez / între două lacrimi și-un zâmbet / între o iubire și două doruri / între infinit și viață...” Ceea ce fascinează la tânărul poet este vigoarea frazării, subtilitatea încrengăturilor contextuale, ritmul dansant al versului liber, neîncorsetat de rigorile prozodiei tradiționale, însă cu o fastuozitate descriptivă și muzicală distinsăși distinctă. Dacă la Arghezi, decizionalul dobândește sonorizări sarcastice: „Să-mi fie verbul limbă / de flăcări ce distrug...” sau „Cuvântul meu să fie plug”, la Tudor Calotescu, ascensiunea icarică impune, deopotrivă, tentații
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
pensionar...), amintindu-ne de noblețea relației student-profesor sau de generozitatea și verticalitatea unor adevărați profesori (Nota zece). PREZENTAREA AUTORULUI Liviu Ciupercă Autor: Ioan Alex. Bătescu-Voinești. Studiu monografic, Ed. “Dosoftei”, Iași, 1996. Cronică literară: Ioan eolban Gramatica limbii române. Noțiuni de prozodie și teorie literară, Ed. “Eurocard”, Iași, 1998. Prefață: Constantin Parfene gurnal de dascăl (crochiuri epice), Ed. „Eurocart”, Iași, 2000. Prefață: Liviu Leonte Demers didactic, Ed. “Cronica”, Iași, 2000 Competențe 2003, Ed. “Eurocard”, Iași, 2003 Literatura română. Bacalaureat.Proba orală, Ed.
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
făcu în mod necesar câteva împrumuturi, ea a rămas totuși constantă. Pronunția putu fi reprezentată în toate nuanțele sale cu ajutorul combinațiilor multiple ale alfabetului chirilic; aplicarea pronunțării actuale la vechea limbă latină ar fi cum nu se poate mai utilă prozodiei și i-ar reda frumoasei limbi a lui Cezar și a lui Cicero câteva dintre proprietățile sale uitate. Într-adevăr, adevărata accentuare și consonanță sunt mult prea disprețuite în Franța; latina e pronunțată acolo într-un mod atât de incorect
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
2278 Prinde 2289 P Protestez [MIXTE] 2254 zălog, praznic, atlaz, orz, iezer 2259 adorez zugrav 2261 subțietate subțietăți cusur * subțire 2269 pupăză teafăr bucate măsoriște * Râmnic (de la Ramnus) 2291 a întruluca (tărlă-turlă) 114 {EminescuOpXV 115-136} {EminescuOpXV 137} ARTE. ARTA LITERARĂ. PROZODIE ARTE. ARTA LITERARĂ ["ARTA: UN ACT DE VOLIȚIUNE... "] 2275B Arta: un act de volițiune suprimat, trecut prin sita inteligenței, răcit prin precepte de gust și de echilibru - tradus în opera de artă. ["NU TE ARĂTA LOR"] 2257 Ca artist sau
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
fapt, să fie ori un strigăt gutural de bucurie, ură, durere, ori o pagină albă, o tăcere plină de sens - aproape fiecare poet aparținând școlii moderniste spune asta, într-o formă sau alta, de la Mallarme la Archibald MacLeish. Retorica, stilul, prozodia sânt privite fie ca niște falsificări ale sentimentului inițial, fie ca niște substitute, niște "corelative obiective", având oarecum rolul clopoțelului în experimentele lui Pavlov. Refuzul explicit al tehnologizării, ca și un fel de aroganță socială au dus la scăderea catastrofală
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ale aceluiași text. Ei au cercetat moștenirea secolelor anterioare cu trei mij loace: critica, grama tica, hermeneutica. Subdisciplinele filologiei, În această primă etapă a existenței ei, repre zentau trepte ale reconstituirii textului, În deplinătatea lui formală, semantică și lite rară: prozodia (care, În sens strict, se ocupa de accent și accentuarea corectă a cuvintelor, precum și de pronunția Întregii fraze, id est punctuație); exegeza gramaticală simplă (cu pre cădere morfologică), precum și stilistică (retorica); explicarea cuvintelor (glosele, lexicografia), a elemen telor de realia
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
prin educație muzicală, adâncește profunzimea lecției de viață pe care un copil a primit-o în timpul secetei de după al doilea război mondial. Bagheta dirijorului Cristian Brâncuși conduce întreg ansamblul orchestral, decriptând o partitură de o sfâșitoare simbolistică, construită prin sinergia prozodiei versului susținută de către vocea solistului și de Orchestra de Cameră Radio. Concertul pentru flaut și orchestră, op.71 (1994), este o lucrare dedicată solistului Ion Bogdan Ștefănescu. Genul concertistic este prezent cu stăruință în lista opusurilor compozitoarei, în varii formule
Darul discografic al compozitoarei Carmen Petra Basacopol by Ruxandra Mirea () [Corola-journal/Journalistic/83435_a_84760]
-
în cauză nu are legătură cu ușurința scrisului. Căci Dragomir gîndea ușor și scria sisific. Oralicește zbura, pe pagină se tîra. Și pe cît de lejer se mișca pe terenul jargonului filozofic, pe atît de încorsetat se simțea în chingile prozodiei scriitoricești. De aceea, am fi ipocriți dacă am deplînge vitregia destinului scriitoricesc de care a avut parte, spunînd de pildă că, dacă ar fi putut să scrie liber, ne-ar fi dat strălucite mostre de respirație narativă. Nu, în materie
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
poziție esențială în textul liric, epic sau dramatic. Exemplu: "Frumoaso, ți-s ochii așa de negri încât seara (...) îmi pare că ochii tăi, adâncii, sunt izvorul (...) Așa-s de negri ochii tăi lumina mea.” ( L. Blaga- Izvorul nopții ) Elemente de prozodie Poetica este o ramură a teoriei literaturii care studiază creația poetică (poezia) și cuprinde un ansamblu de reguli privind alcătuirea operei literare. Prozodia este o parte a poeticii care studiază alcătuirea versurilor, numărul accentelor, lungimea versurilor, îmbinarea lor în strofe
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
adâncii, sunt izvorul (...) Așa-s de negri ochii tăi lumina mea.” ( L. Blaga- Izvorul nopții ) Elemente de prozodie Poetica este o ramură a teoriei literaturii care studiază creația poetică (poezia) și cuprinde un ansamblu de reguli privind alcătuirea operei literare. Prozodia este o parte a poeticii care studiază alcătuirea versurilor, numărul accentelor, lungimea versurilor, îmbinarea lor în strofe. Versul este un rând dintr-o poezie, care are unitate ritmică și de sens: măsură, rimă, ritm. Exemplu: "De-atâtea nopți aud plouând
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
vor uita, dar vor exacerba, conflictul "intracordial" pe care venerabilul Faulkner îl evoca. Leslie Ullman rezumă descrierile și definițiile date poeților confesionali americani, relevând printre trăsăturile distinctive ale creației lor o relaxare, sau chiar o neglijare, a aspectelor tradiționale de prozodie și formă, sinceritate agresivă, confruntări directe cu eșecul personal, chinul emoțional, instabilitatea psihică pendulând periculos în pragul nebuniei (Ullman: 193). Middlebrook se referă la Lowell și la discipolii săi Snodgrass, Plath, Sexton, încercând, la fel ca și Ullman sau M.L.
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Piet Mondrian și alții (în revista De Stijl, aprilie 1920) înregistrase deja preocupări similare: „Dacă în vechea poezie / prin dominarea sentimentelor relative și subiective / semnificația intrinsecă a cuvântului e pierdută / noi vrem ca prin toate mijloacele de care dispunem / sintaxa / prozodia / tipografia / aritmetica / ortografia / să dăm o nouă semnificație cuvântului și o nouă / forță expresiei / FORMA VA AVEA O / SEMNIFICAȚIE DIRECTĂ SPIRITUALĂ / Ea nu va descrie nici un eveniment / nu va descrie nimic / ci va scrie / va recrea în cuvânt ansamblul evenimentelor
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Voronca nu peste multă vreme - o „alunecare într-o cale lactee de imagini”, „o succesiune de hazarduri”, „aventură totală”, „perpetuă mișcare”. Până și rima, element tradițional constrângător al discursului, se transformă într-un factor de dinamizare, alături de celelalte elemente ale prozodiei clasice (Colomba e scris în întregime în vers perfect ritmat și organizat strofic în catrene), căci ceea ce se impune în ultimă analiză este și aici propria energie productivă a textului. Dacă e să facem o apropiere de experiențele din domeniul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]