1,374 matches
-
în: Ediția nr. 2089 din 19 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Am să-încerc să număr boabe de nisip, scoicile din mare, zilele de luni, iar de nu-i posibil, chiar cu niciun chip, îmi duc număratul într-un crâng cu pruni, Pruni cu care toamnă mă ademenește și mi-i coace-n spuza, pe jăratic viu, si mi-i colorează de mă amețește să nu mai țin până, să nu pot să scriu. Scriu, deci, anevoie, toamna-mi dă târcoale, mustul
N-AM CUM SĂ RENUNȚ de DORA PASCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380825_a_382154]
-
Ediția nr. 2089 din 19 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Am să-încerc să număr boabe de nisip, scoicile din mare, zilele de luni, iar de nu-i posibil, chiar cu niciun chip, îmi duc număratul într-un crâng cu pruni, Pruni cu care toamnă mă ademenește și mi-i coace-n spuza, pe jăratic viu, si mi-i colorează de mă amețește să nu mai țin până, să nu pot să scriu. Scriu, deci, anevoie, toamna-mi dă târcoale, mustul dulce
N-AM CUM SĂ RENUNȚ de DORA PASCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380825_a_382154]
-
a orhideelor, mimoză, contesa mea cea fără de nevroză. Demonii vântului turbat din miază-noapte, aruncă luna-n baltă pe la șapte, eu scriu pe-un pergament prea diafan, cu litere de ceară și șofran, zburăm deasupra cuibului de cuci, între tombale pietre, pruni sălbatici, cruci. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Căderea în Paradis / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1369, Anul IV, 30 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CĂDEREA ÎN PARADIS de BORIS MEHR în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374413_a_375742]
-
livadă. Și-a văzut, de poți să crezi, Cum pășteau cuminți doi iezi, Cum din cuibul din gutui Se ițeau vreo patru pui Măricei, de turturică, Cercetându-l fără frică; Iarba verde și compactă, Cucul dând ora exactă, Mierla-n prun cântând o horă, Iar prin roua incoloră Un arici ca un moșneag, Strecurându-se pribeag; Pomii-n floare de sidef Și un sturz, cam fără chef, Moțăind într-un scoruș, Corbul înnegrit în tuș Și mai multe vrăbii care Zboară
LIVADA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374532_a_375861]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > BUCURIE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 2273 din 22 martie 2017 Toate Articolele Autorului bucurie Caisul își aprinde florile, E ceasul minunilor, Se desfac frunzele prunilor, Înflorește natura-n toate culorile... Mutăm în legendă orele, Se-aude-n depărtare un caval, Natura s-a trezit de bal, Învârtind tainic horele. Cântecul din ciocârlie Se aude în nuc sălbatec, S-a ivit primăvăratic Cu un tril să ne mângâie
BUCURIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373411_a_374740]
-
cu ei, cu noi, aici și să fim stavilă ploii, dar s-au trezit monștrii și-au curățat pădurea de voi. Nici mâinile unite acum, nu pot stăpâni urgia. E ca și ploaia de-atunci de la Noe. Sub frunziș de prun, stau gângănii aproape ude și pline de răceală. Alături pe vie au căzut buburuze de gheață, nu multe, dar grele și stricătoare. - Se poate o ploaie cu mai multă apă decât aceasta? - Cine știe? Am deschis un geam, am deschis
UNDEVA, BAT CLOPOTE DE BISERICĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371566_a_372895]
-
dar în același timp și pline de eleganță: Strălucea iar soarele, exagerat de puternic, deasupra craterului care adăpostește satul. Așa s-a înfiripat primăvara cu energii noi, cu un peisaj cum nu mai văzusem. Peste tot pomi înfloriți, livezile de pruni revărsau perdele albe de fulgi, roz-aurii piersicii, se îmbrăcaseră în verde strălucitor pădurile și pajiștile, apa în vale clipocea limpede peste bolovanii suri ca niște carapace de țestoase (Valea proscrișilor). Uneori momentul descrierii este atât de scurt ca reflexia razelor
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]
-
dacă ea nu vrea? -Nu se poate să nu vrea! Tu nu înțelegi că eu nu mai am somn și odihnă până n-oi pune gheara pe ea? O îmbăt... îi fac eu ceva... Într-una din seri trecui pe la prunii din grădină și-o găsii pe Prințesă întinsă pe-o pătură pe iarba verde, citea o carte. -Suntem oaspeți buni, zise ea, nu furăm prune! Dacă ne trebuie îți vom cere ție! Cum te cheamă pe tine? - mă întrebă ea
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
rămaseră cu luminile albastre întoarse spre mine ca doi tâlhari prinși asupra faptei. -Pe tine cum te cheamă? - o întrebai eu emoționat de atâta îndrăzneală. - Frida! - zice și tace. Tac și eu și ne privim lung unul pe altul; prin pruni jucau umbrele înserării, de undeva o cață sparse cu glasul ei înțepat liniștea serii, acea liniște stânjenitoare care se așezase între noi. -Și ce faci aici? - o întreb eu. -Păzesc bostănăria! - repetă ea de câteva ori și râse dezvelindu-și
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
știu cu ce ocazie, că povestește și plânge și gesticulează și se ceartă cu bulibașa ăla... Într-o zi ne-am luat inima-n dinți și ne-am dus cu Ioniță la ea în grădină. Legase un preș de doi pruni și-și făcuse un fel de șezlong aerian în care se da huța toată ziulica cât e de mare la umbra prunilor. -Bună, Frida! - îi zic eu ca mai apropiat. -Bună, băieți! - răspunde ea, foarte prietenos, cam rar dați pe-
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
inima-n dinți și ne-am dus cu Ioniță la ea în grădină. Legase un preș de doi pruni și-și făcuse un fel de șezlong aerian în care se da huța toată ziulica cât e de mare la umbra prunilor. -Bună, Frida! - îi zic eu ca mai apropiat. -Bună, băieți! - răspunde ea, foarte prietenos, cam rar dați pe-aici! Vă e frică de ăsta - și arătă către casă - să nu vă apropiați, că trage nebunul în voi! Să vă feriți
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
au rămas, Ei au făcut bumbi la jiletcă. Dar omul e trist și fără glas, Că șade singur în potecă. Omul cel mândru de zăpadă Cu ai săi ochi negrii de cărbuni Stă cuminte lângă ogradă, Privind la omătul dintre pruni. El n-are gură să vorbească Căci au uitat ca să i-o facă. Nu poate să le mulțumească Și-atunci el trebuie să tacă. Dar toți năzdrăvanii au fugit Ca să se bată cu zăpadă. Însă soarele la asfințit Coboară peste
POVESTE DE IARNĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371632_a_372961]
-
PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Copii > HĂRNICEL Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1628 din 16 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Într-o frumoasă livadă de pruni, pe un deal cu pantă lină, își făcuse cândva sălaș o colonie de melci. Cât era ziulica de mare, puteai vedea la umbra frunzelor, prin roua ierburilor mărunte, cum dormitau în căsuțele lor, zeci de melci. Mici, mijlocii, mari, subțiri
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
despărțiră înainte de a putea vedea cum Limax, Helix și ceilalți melci îl apucară pe Hărnicel cu tot cu căsuța în care dormea și îl scoaseră din partea lui de livadă. Abia de dimineață, în timp ce își spăla cleștii cu roua adunată pe frunzele de prun, o rădașcă observă lipsa din orășel a căsuței lui Hărnicel. Dădu alarma trăgând de clopoțeii înfloriți până ce orășelul se trezi la viață și toate gâzele se adunară sub prunul în care se cocoțase rădașca. - A dispărut Hărnicel, strigă rădașca agitându
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
dimineață, în timp ce își spăla cleștii cu roua adunată pe frunzele de prun, o rădașcă observă lipsa din orășel a căsuței lui Hărnicel. Dădu alarma trăgând de clopoțeii înfloriți până ce orășelul se trezi la viață și toate gâzele se adunară sub prunul în care se cocoțase rădașca. - A dispărut Hărnicel, strigă rădașca agitându-și cleștii! - Poate și-a luat concediu și a plecat într-o călătorie, zise o albinuță, a muncit foarte mult în ultimul timp... - Nu se poate așa ceva, strigă Lili
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
dând cu disperare din aripioarele ei lucioase. - Băieți! Băieți! Trebuie să vă întoarceți repede! Melcii au scos toate gâzele din casele lor și au dărâmat adăposturile fără cochilii. Era greu de crezut că niște leneși ca melcii din livada de pruni puteau să distrugă întreaga muncă a lui Hărnicel într-un timp atât de scurt. Se târau cu ochii lor bulbucați ieșiți mult înainte, zdrobind sub tălpile mucilaginoase pereții străvezii ai căsuțelor de fluturi, acoperișurile plane ale căsuțelor de buburuze și
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
îngrijorați de dispariția lui. Cu toate acestea, acum nu aveau timp de stat la povești. Ceata de melci câștiga teren cu fiecare secundă scursă. În scurt timp, nu mai rămăseseră în picioare decât cochiliile înalte, solide și lucioase de la umbra prunului bătrân. Din restul adăposturilor se alesese doar praful. Și ca să fie supărarea mai mare printre gâze, Limax ieși în fața melcilor, triumfător: - Începând de azi, în partea aceasta de livadă este interzisă muzica. Sunteți pe proprietatea privată a melcilor, iar cine
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
mai putea cânta nici măcar o notă fără să fie auzit de Limax, Helix și spionii lor. Nu mai avea nici căsuță, cu toate că furnicuța Ruța se oferise să îl primească în odaia ei mică din mușuroiul cel proaspăt săpat lângă un prun pitic. Era atât de amărât, încât, într-o seară, se hotărî să se ascundă departe, lângă mormanul de bălegar acoperit cu folie, să încerce măcar să vadă dacă nu uitase cumva să cânte. Se strecură pe lângă florile de trifoi fără să
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
un plan, un altfel de plan, așa că, trebuiau doar să se adune cu toții în partea de livadă părăsită. Într-o dimineață, Limax se trezi mai devreme decât de obicei, nedumerit. Îl strigă pe Helix și se întinseră împreună la umbra prunului bătrân, pe trunchiul lucios. - Nu am mai văzut de ceva timp nici o gâză în livadă. Ce spun spionii? - Au dispărut cu toții. Nici în zilele însorite și nici noaptea nu se mai simte prezența lor pe aici. Poate că au plecat
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
rostogoli antenele de plăcere, grăbindu-se să admire prăpădul. Rămase cu ochii bulbucați de ce îi fu dat să vadă. Noul oraș fericit întrecea toate visele oricărui melc. Poduri suspendate duceau de la o floare la alta, căsuțe colorate atârnau printre crengile prunilor, altele sclipitoare erau cocoțate pe ciupercuțele roșii, iar în centrul tuturor acelor minunății, se ridica un palat umbrit de frunzele cărnoase ale unui brusture pufos. Ah, acela putea fi chiar paradisul melcilor! Se repezi pe urmele broscoiului, strigându-i să
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
Și sub cupola lucitoare de verdeață. Luciri de brazdă proaspată răsună Pradă unei veșnice rotații pe-ogor Sudoarea mâinilor sădește-n tărână Rodul bogat al acestui neam de dor. Cănd bate ceas exact de primăvară, Livada de meri și de pruni e-n floare, Vor sorbii mierea luminii pân` la vară Îmbrăcați în hainele țesute de soare. Referință Bibliografică: La ceas exact de primăvară / Elena Negulescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1571, Anul V, 20 aprilie 2015. Drepturi de Autor
LA CEAS EXACT DE PRIMĂVARĂ de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374854_a_376183]
-
berzei este gol, Fugărit de vânt și ploaie, Azi a mai plecat un stol. Rațele în bălți se-nfoaie Și ce tărăboi mai fac! Un nor ca o vânătaie Stă pe boltă nemișcat. Prunele sunt supărate, Azi, stau cocoțate-n prun, Mâine, de sunt scuturate, Merg în oala de magiun. Prinși în joc și veselie, Două fete și-un băiat Nu mai vor nimic să știe, Chiar de toamnă au uitat! Și ușor, pe nesimțite, Noaptea cade peste sat, Curcile, cam
VREME DE TOAMNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371888_a_373217]
-
asta e mai caldă, Norii s-au împrăștiat, Vrăbiile-n drum se scaldă. Totul pare-ncremenit, Nu sunt fulgi. Unde-i zăpada? Pomii au înmugurit, S-a întors pe dos livada! Azi e ziua de Ajun, Doamne, ce harababură! Soarele, pe după prun, Pare o caricatură. Se aude-un colindel, Iarna-i dusă-n nord, fudulă, Moș Crăciun, un ghiocel Și-a prins vesel la căciulă. Referință Bibliografică: Iarnă blândă / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1423, Anul IV, 23 noiembrie
IARNĂ BLÂNDĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372023_a_373352]
-
la București pentru antrenamente, întâlniri sportive, concursuri, ca orice campion care își reprezintă țara la zece probe de atletism într-una singură - decatlonul. Dar revenea acasă la clarinetul lui, la munca în pomicultură. Avea cea mai iscusită pepinieră de pomi: pruni, meri, peri altoiți de mâna sa, de acele degete care apoi, cu mult talent, apăsau clapele clarinetului, la hanul lui Ardei, unde se încingeau jocurile, sau cu alte ocazii. Mereu povestea de unde îi provine puterea brațelor, tăria mușchilor. „Când eram
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
lemn care are măduvă. Se pot găuri mai ușor. Nu este ușor de făcut. Aduc lemnul din pădure... Caut și găsesc. Îl usc o săptămână, câteodată o săptămână și jumătate, dacă timpu-i capricios. Am făcut fluiere și din lemn de prun, sună cel mai bine. No, ia... îl prind și-l scobesc cu uneltele astea. Sunt meșteri mari cei din Hodacul Mureșului. Au mare îndemânare, de la moșii lor, și știu să facă fluiere. - Frate Ioane, apucă să îi zică unchiul meu
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]