5,549 matches
-
păstra. Acest paznic de far, de-acum înainte tatăl meu, locuia cu nevasta, Joana Correia de Castro, la Cabo da Roca (n.n. Capătul Stâncii, punctul cel mai vestic al Europei), și pentru că nu aveau copii îi interesa să rămână cu pruncul abandonat, aproape normal odată ieșit din găoace. Și m-a purtat, când în brațe când în spinare, printre scurtături și cărări tăiate în desiș, până la stâncoasele înălțimi ale Rocăi, în speranța să nu întâlnească pe nimeni, ca să nu fie obligat
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
de securitate Pleșiță și ale fostului mare activit Niculescu-Mizil sunt eșantioane din nesfârșitul depozit al monstruozităților comuniste. Vinovați până la ultima fibră pentru nenorocirea abătută asupra țării, ei încearcă, prin justificări jalnice, să abată atenția de la propria responsabilitate. Asasinul care ucide pruncul prin îmbrățișare nu e cu nimic mai inocent decât ucigașul plătit. În loc să admită că au fost rotițe ale unui mecanism infernal, ei încearcă, printr-o retorică despre care-și închipuie că e subtilă, dar nu e decât grotescă, să-și
Meschinul monopol asupra temelor publice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9982_a_11307]
-
atelieru-mi de pe Armeană, în fața unei cafele negre. Inductoare de irepresibile idiosyncrasii. Era statuia aceea care începuse să bîntuie și prin Europa imediat postbelică, ostașul sovietic eliberator, cu brațul stîng pe sabia de lîngă șold, în cel drept ținînd la piept pruncul emblematic. Ce șansă colosală a avut continentul, opunîndu-se, cu imediată inteligență, perfidului prefabricat asiatic! Din seria hidoșeniilor tip Vera Muhina. Dar și producțiilor pe bandă ale artiștilor poporului de pe Dîmbovița, nu?, dosite, în 1989, cu panicată devălmășie, în subteranele sinistrelor
"Falș" în acte publice by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/9245_a_10570]
-
în absurd", întrucît "ne înghite un crater diabolic", drept care "sîntem solidari întru zădărnicie" (Accent). Holocaustul brun a lăsat loc celui roșu, apoi unuia multicolor, salvăm doi copii siamezi cu tîmple unite, dar nimicim dintr-o singură suflare "un anotimp de prunci", regele planetei seamănă izbitor cu o maimuță ce se privește-n oglindă și se rostește în fraze de staniol ș.a.m.d. în fața anomaliilor ce nu mai contenesc, Petre Got își înalță ruga cu obiect planetar: "Doamne, oprește, Te implor
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
tăiat niște picioare. Cu cât te descoperi, cu atât ți-e mai frig. I-am adus la cunoștință că e măgar. Doresc căsătoria cu o fată onestă sau cu o profesoară. S-au culcat alături, ba și mai aproape. Un prunc minor. Cu jumătatea dumisale era căsătorit de curând; prima jumătate murise cu doi ani în urmă. Un copil ce zice tată poate foarte bine să greșească. Ce știe el? Era o femeie foarte văduvă. Pe acolo, chiar și vara era
Topîrceanu - pescuitor de perle by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9300_a_10625]
-
colțuri. Ori se fereau de ele. Cine va putea să știe vreodată? Ungherele ne-au fost adăposturi. Poate că datorită lor mai avem mușchi. Și oase. Ne-am cățărat unii peste ceilalți ca să încăpem în colțuri și ne-am ținut pruncii pe brațe. (Primii atacați, cei mai fragili, mai vulnerabili, singurii care nu pot trăi fără epidermă sunt grămezile de sugaci de care nu mai știam cum să scăpăm. A rămas în viață unul singur, care a izbutit să crească totuși
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
aceeași viață ca și până acum. Mi-am dat seama că n-a fost decât un vis plăcut. ORFANUL Era o zi friguroasă de iarnă. Cerul plângea cu lacrimi albe. Într-o seară, în negura nopții, o femeie își lăsă pruncul Ia ușa unei case. În acea casă locuia o familie. Stăpâna casei auzi un scâncet. Ieși afară și văzu un copilaș pe pragul casei. Îl luă în brațe și intră cu el în casă. Îi dădu un nume, apoi îl
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
mă strădui să zăresc ce-i dincolo de zerul subțiat, băltind și somnolând ca apele ce mor cu fiecare respirare. poate-i o stea căzută în adânc, un uguit de pasăre trezită brusc, pistilul unei flori strivită-n dinți de-un prunc, o lună cât un fir de păr, o urmă de animal ce aburește încă, un ochi de apă ca argintul viu, o rază de lumină ca un sfredel mic, scriind în întuneric slova fermecată pe care n-am găsit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
viață, ca o desagă ruptă, cerând nu îndurare, ci bălmăjind în gol frățească rugă în care să-ncăpem cu toții, rotunzi și teferi și coaja universului să ne ajungă. jocul luminii melodios e cerul gurii tale, lumină a zorilor, cum gura pruncului ce apucă sânul mamei luându-și lacom hrana, odată cu neliniștea pe care universul i-o picură în sângele acrișor ca cidrul. sprințar e trupul tău, lumină a amiezii, fierbinte răsuflarea ta, de broboneala sudorii ca de un țipăt se atârnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
o pauză dintre cuvinte, să visezi în strălucirea de rouă a silabei suitoare, să te înveșmântezi în mătasea grea a consoanelor, să-ți îndrepți spinarea pentru înălțimea unui singur cuvânt în care să încapi, cu toate impuritățile tale, cum încape pruncul în primul lui țipăt, și acel cuvânt să fie floare abia vătămată de iubire. zile de februarie zile de februarie, rindeluite egal de ninsoare și viscol, unde vă depozitați rășinile transparente? lumina vă crește tot cu un lujer, la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
dulce amară hrană. semnul undeva îmi este scrisă soarta, într-un semn în timp pierdut. oare cum va arăta acuma, când în cifra șapte mă-ncovoi, ca un țipăt într-o gură închisă și-s atâta de senină că adorm ca pruncul în placentă? viața toată-mi stă sub tălpi, jar molcom ce încă arde, nu prea tare, nu prea stins. nu mi-e foame, nu mi-e sete, nu mi-e frig și nu mi-e cald, mi-e a cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Hristos. Se spune că numărul mare al scânteilor provocate de arderea lemnului semnifică și bogăția din casa respectivă, pentru anul care vine. Un alt obicei al sârbilor de Crăciun este ca gospodinele să aducă în casă paie, care semnifică ieslea Pruncului Iisus. Primul musafir de Crăciun trebuie să fie bărbat. Asupra acestuia se aruncă grâu, iar el trebuie să adune nucile pe care gazda le aruncă în cameră, prin paie. TURISM Fluviul Dunărea reprezintă o oportunitate pentru dezvoltarea turismului în zona
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
ar da cu capul de pereți ca să schimbe ceva, ca umilința să nu omoare înaintea stabilirii diagnosticului. Dacă o singură persoană importantă ar fi avut copilul în tabără la Năvodari și ar fi fost anunțat, la sute de kilometri, că pruncul zace într-un spital din pricina mîncării servite la cantină, s-ar fi găsit vinovații urgent, ar fi zburat cu sancțiuni serioase, s-ar fi închis hoteluri, s-ar fi suspendat dreptul de funcționare. Așa, copilașii zac pe paturi de spital
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9485_a_10810]
-
nume/ unde oamenii descifrează pe limbile focului/ semnele unei boli fără leac" (Bolero). Natural, moartea e cu stăruință scrutată, adnotată pe o gamă ce merge de la un sublim echivoc la imundul ațîțat și la tandrețea ironic invocată: "Moartea-și adună pruncii acasă/ pruncii ei risipiți prin lume/ pentru fiecare face un loc cu verdeață/ pentru fiecare plînge cînd îl știe departe/ ah, ce mamă bună e Moartea/ ah, ce mamă bună e Moartea" (Poemul neprimit de la Mariana Marin). Cu toate că o culme
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
oamenii descifrează pe limbile focului/ semnele unei boli fără leac" (Bolero). Natural, moartea e cu stăruință scrutată, adnotată pe o gamă ce merge de la un sublim echivoc la imundul ațîțat și la tandrețea ironic invocată: "Moartea-și adună pruncii acasă/ pruncii ei risipiți prin lume/ pentru fiecare face un loc cu verdeață/ pentru fiecare plînge cînd îl știe departe/ ah, ce mamă bună e Moartea/ ah, ce mamă bună e Moartea" (Poemul neprimit de la Mariana Marin). Cu toate că o culme a acestei
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
greață de tine" (Moartea ca un trofeu). Infernalizat pînă la saturație, acest actant nu mai are ce pierde. Drept urmare, mizînd pe scandalizarea cititorului, nu șovăie a declara: "fac crime/ violuri furturi îl înșel pe fratele meu, îngerul,/ îl ucid pe pruncul Iisus (...) chipul meu e zilnic în ziare a mea e / fotografia incendiatorului ale mele sînt/ fotografiile celor o duzină de victime" (Complicitate ș1ț). Avem a face așadar cu o metodică răsturnare a iubirii cristice, cu sfidarea unui fond mistic obsesiv
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
oameni/ și fără animale.// Amintiri - fericirea a fost/ și nu va reveni curând". Bufet cu oglindă: "Erai mai frumoasă când/ desfăceai cu dinții un pachet de biscuiți/ era mai frumoasă o zi așteptând/ să vină soarele.// Era mai frumos un prunc/ decât o cămașă de forță/ Erau pretutindeni năvoade/ învinețite de atâta tăcere..." și Roșu cu mult galben: "Veghea înfiorătoarei insomnii/ se mistuie spre dimineață, în larma/ din jurul porumbelului asaltat.// Tresar dimensiuni între odihnă și mișcare./ O mână ar vrea să
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8198_a_9523]
-
Tale./ Dă-mi, Doamne, cunoașterea nemișcată de Dumnezeu, că/ Tu ești fîntîna ființială, ești muma semnelor și literelor./ Pune-ți, Doamne, pecetea Chipului Tău peste coconul/ sufletului meu. Fă-mă, Doamne, aprinzător de candele./ Credinciosul este om înflorit./ Mă închipui prunc, într-o scaldă de lumină. Mă închipui/ mire îmbrăcat în schimbarea la față. Sufletul meu este/ iedera lui Dumnezeu. Sînt cufundat, Doamne, în afara/ ochilor mei, în afara auzului, în afara minții mele, în afara vorbirii și a tăcerii, mult în afara mamei mele. Sînt
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
arăți după ce am să spun povestea. Lăudăroși ca tine am mai văzut, dar unul care să spună o poveste mai de doamne-ajută mai rar - l-a șfichiuit moș Dumitru. Si acela eram eu, Dumitre...In nădejdea voastră, am adormi ca pruncii, odată cu găinile - s-a înfoiat în pene Pâcu. In loc să începi a povesti matale, ne fierbi în zeama noastră - a intervenit și Ion Cotman cel tăcut. Eu nu știu când o să vă intre în cap că, cu un gâtlej
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
alese de multe ori dintre prostituatele care participau la petreceri deșănțate, erau supuse la chinuri cumplite și mărturiseau orice, pentru a scăpa. În cadrul acestor petreceri existau, se pare, și manifestări de canibalism, unele documente credibile afirmă că se consuma carnea pruncilor morți sau nebotezați, a hoiturilor de animale și a cadavrelor celor spânzurați. Aceste ospețe Înfiorătoare erau urmate de dansuri sălbatice, cărora nu o dată le punea capăt călăul. Firește că la aceste petreceri infernale discipolii diavolului dansau goi, iar unii cronicari
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
nu se opreau Însă aici: erau rase În cap, dezbrăcate În pielea goală și plimbate prin oraș, maltratate de oamenii din popor. Totodată numărul copiilor abandonați de mame Începuse să crească alarmant. Regentul, care știa ce probleme și complicații dau pruncii, oferă orfelinatului 1 milion de franci, gest, Într-adevăr, regesc. Mulți dintre copiii abandonați proveneau de la femeile din banda de tâlhari a lui Cartouche. Brigandul avea În subordine 400 de bărbați și circa 150 de femei. În bandă amorul se
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
treburi tocmai în celălalt colț al împărăției. Iară eu oi fi mai departe mulțumită în preajma și sub mâna dumitale. Să-i spui din parte-mi jupânesei Luța, la care te duci, că-i doresc ușurare grabnică și sănătate ei și pruncului. Asemenea, îi doresc sănătate și bucurie pentru darul ce i-l face soața sa, dumnealui meșterului Simion, ginerele dumitale. Și nu mai întârzia, că-i soarele sus. ILINCA: Vin' să te sărut, fata mea. Și-acuma chiar am plecat. (Iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vineri nu pune în gură decât puțintică pâine și un păhăruț de vin, mâncând unii dintre ceilalți meseni și partea Măriei Sale. Trei dintre acești oaspeți poftesc numai legume, iară ceilalți numai carne, de ce-o fi. Doi dintre aceștia, osebit pruncul de țâță, se mai scoală și peste noapte și cer de mâncare. Măria Sa, Gând-Împărat, și feciorul Măriei Sale pot cădea la curte în orice ceas, care cuhniile cată a fi mereu pregătite. LIANA: Cum nu se poate mai limpede mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
afumați cu păr de lup ca să-mi treacă de sperietură! Mai degrabă mă aflu rușinat de întâmplare decât vătămat. Măria Sa, tatăl meu, încă râdea de mine pe drum, și cu drept cuvânt, că m-am răsturnat de pe cal ca un prunc ne-nvățat care încalecă pentru prima oară. Mi-era gândul aiurea, altfel cum m-ar fi zvârlit calul de pământ? Așa că nu mă mai necăji și dumneata; o scrântitură, acolo... GÂND (se așază) : Îi trece până la însurătoare, fii fără grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
adevărat, bun vin! (Cortină de lumină. Muzică. În sală intră mai mulți Privitori și Crainicul toboșar. Spot pe Crainicul toboșar.) TOBOȘARUL (strigă puternic, intercalând răpăituri de tobă): Să afle tot omul, și boierul și calicul și bărbatul și muierea și pruncul și moșneagul, că feciorul măritului nostru împărat și al împărătiței sale, Brăduț-Voievod, se însoară. Iară aleasa dumisale este jupânița Liana, carele a fost ajutor jupânesei Ilinca chelăreasa, dară de-acu-ncolo se face domniță. Așa că, de azi în trei zile, va să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]