533 matches
-
Dinspre oraș, liniștea fu spartă de tânguiala primului muezin. Unul după altul, din toate săgețile minaretelor se înălță strigătul prelung chemând la rugăciune. Marelui spătar i se păru deosebit de trist. În fața lui femeia încă frumoasă, imobilă, tăcea. Probabil că din pruncie s-a învățat să respecte ceasul rugăciunii altora. Mușchii feței, care până atunci exprimau revoltă și chiar supărare, acum erau destinși și, surprins, Mihai își dădu seama că Lavinia se roagă. Șoptea încet, abia mișcându-și buzele: — Bucură-te, Ceea ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-n plus, toate textele alea cu milhiks și fleișiks 1, bașca toate regulile și regulamentele lor meșughene 2, de parcă n-ar fi fost de-ajuns propria lor țicneală! O glumă de-a noastră de familie zice că odată, în fragedă pruncie, am întors capul de la fereastra pe care priveam viscolul de afară și am întrebat pe un ton optimist: „Mama, noi credem în iarnă?“ Înțelegi ce-ți zic? Am fost crescuți de hotentoți și zuluși! Nici măcar nu mă puteam gândi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
înșeală, deoarece mișcarea nu poate fi înlocuită cu altceva. 4.6. Activitatea și utilizarea timpului Timpul trece cu viteză din ce în ce mai mare. Dacă faci ceva, îl câștigi, dacă nu faci nimic, îl pierzi. Prima activitate care trebuie desfășurată, începând din fragedă pruncie, este educația și instruirea pentru a deveni om educat și bine pregătit profesional. Pentru acest lucru, fiecare copil trebuie să urmeze toate formele de învățământ la care are acces, atunci când are cine să-l întrețină. Pentru acordarea șansei de a
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
zâmbet tâmp pe față. o vreme a circulat pe străzile Bucureștiului astfel costumat, cântând Hari Krișna Hari Hari și agitând niște clopoței într-o mână, în timp ce cu cealaltă împărțea trecătorilor cărțulii pe coperta cărora era reprezentat sufletul omului din fragedă pruncie până după moarte, sub forma unei luminițe albe care se ridica la cer. După o vreme a renunțat la rochia albă, probabil a constatat că nu e practică pentru praful și băltoacele din București sau pur și simplu s-a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mele cu mușchi, Încercînd să-mi trec cumva timpul cît mă străduiam să-mi umplu golul și ghiorăielile pîntecului imaginîndu-mi festinuri uriașe, m-am apucat să mestec bucățelele de confetti de la picioarele mele. Deși mă aflam În perioada tîrzie a prunciei, cred că ar fi corect să afirm că acest moment a fost, pentru mine, Începutul sfîrșitului. Ca multe lucruri ce Încep prin a fi mici plăceri ilicite, mestecatul hîrtiei a devenit curînd pentru mine un obicei cu propriile lui tabieturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
explorare alcătuită din zece axioni, care În prealabil luaseră Înfățișarea speciei dominante pe Pămînt. În plus, ca acești exploratori să poată Înțelege cum trebuie obiceiurile și limba pămîntenilor Înainte de a intra În contact cu ei, au fost trimiși din fragedă pruncie, adică de pe cînd erau niște bieți sugari extratereștri, să fie crescuți de mame pămîntence aflate În deplină necunoștință de cauză, drept proprii lor copii. De aici și titlul cărții. CÎnd acești copii deveneau adulți și stăpîneau la perfecție limba și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
eroism legendar. S-a născut la patru ani după Înfăptuirea Marii noastre Uniri, În comuna Bahnea din județul Târnava Mică (acum, În județul Mureș). A fost ultimul copil din cei cinci fii ai soților Nicolae și Maria Golea. Încă din pruncie rămâne orfan de mamă. În câțiva ani, până la a doua-i căsătorie, Nicolae Golea (care va fi primar comunal de toată lauda și va scrie, la bătrânețe, un volum memorialistic interesant, al cărui titlu Îl citarăm deja) Își crește singur
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
formațiuni atavice care mai târziu se resorbeau, o adevărată metempsihoză, o Karma, o roată nesfârșită a existențelor. Pe un perete era un mulaj secționat prezentând poziția copilului în uterul unei femei gravide. Mi-am amintit de atrocitățile războaielor cu tătarii: pruncii smulși de vii din pântecul mamelor. Mai încolo, pe tot peretele, erau înșirate pe o poliță zeci de borcane în care pluteau fetuși cu malformații: macrocefali sau acefali, prunci cu un singur ochi central, cu o singură nară deasupra buzelor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Pondicherry, fosta Indie franceză căruia i se mai zice și Puduchery care ar fi să fie Satul Nou în limba tamil. Ashram-ul lui Sri Aurobindo, marele comunist mistic, învățător și poet. Stau la volan și meditez În visele mele din pruncie, se făcea că am devenit deodată bogat, primisem o moștenire concretizată în felul arătos al unui geamantan ticsit cu bancnote, așa cum aveau răufăcătorii americani prin filmele capitaliste. Astăzi, dacă stau și judec retrospectiv rătăcirile acelea de odinioară, aș putea spune
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
care copilăream eu în deceniul șapte la vremea amiezii, puțini oameni făceau ei șpațir (preumblare) pe acolo, prin luna mai era frumos pe ulița Economilor, prin luna noiembrie nu: ploi de toamnă și cotoare de varză puteam eu vedea în pruncie prin bălțile de pe uliță aceea din ținutul numit Banat. Pe atunci eu trăiam în Provincie, în underground, și nu știam de treaba asta. Pe urmă mi-am dat seama, pe urmă m-au apucat pe mine remușcările că nu mă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
citesc din scrierile lui Eliade. Vorba cutărui domn împlinit artistic: ceea ce este cu adevărat demn de luat în seamă este succesul, opera, restul nu are absolut nici o importanță, este un rest nesemnificativ care trece cu timpul așa cum trec bolile din pruncie. Viața operei și viața cealalată, aceea de la bere, se întâlnesc ca să se despartă. Prin urmare cel mai bine, adaugă amicul meu cel dezinteresat, este să tăcem așa cum am mai tăcut când ne zbârnâia la urechi Europa Liberă. A revenit vremea
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
bancă din fața bisericii. Coboară niscai francezi dintr-un autocar. «Ce om mare s-a născut aici la Humulești?», îi încuie ghidul pe cei doi bătrâni. Șușotesc bătrânii și răspunde unul: «D-apăi, la noi, domnule, toți oamenii se nasc mici ca pruncii...». Francezii au înțeles că încă n-a murit Creangă. Într-o curte de bălării, părintele a creat un spațiu de reverie. Doi lupi alsacieni foiesc într-o cușcă lângă piscină. Din piatră de râu, a meșterit un mic eleșteu pentru
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
la autorul român (Destul ! Nu sunt un rege barbar ! Nu vreau covoare/ De purpură, parfumuri și flori lingușitoare ! - I, p. 275). Tot astfel, când Ifigenia caută să-și înduplece tatăl să nu o jertfească, ea îi amintește momentele tandre din pruncie, iar termenii pledoariei sunt aproape identici la cei doi dramaturgi. Eroina lui Euripide se jeluiește : De ce n-am, tată, glasul cu har al lui Orfeu,/ ca stâncile să vină, smerite, să m-asculte,/ ca vorbele-mi să sune stăruitor în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cât de diferită ar fi fost viața acestui tânăr, vlăstar al unei familii ce poartă greul blestem al zeilor, dacă ar fi avut șansa să trăiască acum și printre noi (I, p. 62) . Luat ca ostatic în Argos încă din pruncie, eroul lui Ștefan Zicher se consideră acum atenian și își ignoră originile (am venit tare de mult și nu mai știu de unde - I, p. 60), nu fără a avea intuiția unor păcate obscure care-i apasă neamul : Eram într-adevăr
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de nefireasca sa surescitare să păstreze măsura (p. 130). Cu o acuitate unică a puterilor raționale, cu dorința de a afla adevărul până la capăt, spiritul detectiv și rațiocinant oedipian folosește întrebările, puse martorilor la crimă și la abandonarea sa în pruncie, ca instrumentele care-l vor duce spre adevărul cel de nesuportat (p. 144). Într-un flux și reflux de speranțe și deznădejdi, el trece prin stări extreme care arată precarul echilibru al condiției umane (p. 145). Suferind de o fascinație
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vedeau. Am căutat să aflu în trăsăturile sale chipul tău, ca pe o amintire de la tine pe care mi-ai fi dăruit-o de dincolo de moarte. Dar nu semăna cu nimic, în orice caz nu cu tine. Arăta ca toți pruncii care vin pe lume după o lungă noapte protectoare petrecută într-un loc pe care niciunul din noi nu și-l mai amintește. Un suflet nepătat, după cum se spune. Viitorul lumii. Un pui de om. Perpetuarea rasei. Dar pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
dar cu noi a fost exact invers. Dragostea dintre noi se împlinea prin grija iubitoare ce i-o purtam amândoi Dorinei, care, ca și mine, ca și mama mea, poartă dorul în numele ei așa cum ai remarcat și tu. Din fragedă pruncie am iubit-o amândoi peste măsură. De atunci și până astăzi nu am acceptat ca fetei noastre să îi lipsească ceva și te asigur că nu a fost ușor. Victor și cu mine am acceptat fără murmur renunțări care adeseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
liceul ei, încât erai considerat prost și lumea te arăta cu degetul dacă învățai prea mult. Naoko era iubita celui mai bun prieten al meu, Kizuki - prieten în adevăratul sens al cuvântului. Cei doi fuseseră prieteni intimi încă din fragedă pruncie, iar casele lor se aflau la o distanță nu mai mare de două sute de metri. Asemeni tuturor perechilor cuplate încă din copilărie, relația dintre Naoko și Kizuki era foarte deschisă și nu prea căutau să fie doar ei singuri. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
În România pe care și-au dorit-o, deopotrivă, și Eminescu și Caragiale... V.P.: " Muzica este limbajul lui Dumnezeu", spunea Beethoven, titanul de la Weimar. Ce muzică preferă cărturarul Lucian Vasiliu? Mergi la Filarmonică, la Operă? L.V.: Am ascultat muzică din pruncie. Muzică bisericească (mă lua tata deseori la slujbă, cu frații, cu vecinii). Muzică populară. Bunicul prisecar, vânător, apicultor cânta mirabil la... frunză. Mama ne sfâșia inima, rostindu-și prăbușirea, când tatăl era luat pe sus de acasă, anchetat sau internat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
valoroși dacă mânuiesc dejecții în capul celor așezați pe piedestal. Am avut ocazia să-l cunosc pe MS Regele României. Nu din cărți de istorie, ci direct. Am văzut ce Rege fantastic avem, un Rege care a fost educat din pruncie să fie Rege. Un Rege cum astăzi nu se mai găsesc în lume decât câțiva. De la acest Rege am câteva scrisori care îmi sunt adresate și care constituie niște rarități, irepetabile din nefericire. Câteva scrisori am primit și de la Majestatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
nu te pândește, major, și mai și, riscul unui penibil și devastator eșec sau, de ce n-am exagera puțin... moartea, da, chiar dânsa în persoană, fermecătoare și picant-ademenitoare și longilin-bombată-n șoldurile sânilor însfârcuiți maro, poros (bumbeleul are găurele!). Obișnuiți din pruncie să-l confundăm pe Balzac cu Comedia umană, facem ochii mari, cepoși, emerveiați, pavilioanele urechilor ni se transformă-n farfurii adânci de porțelan cartilaginos și străveziu, pipăitul furnicărește-n buricele degetelor agilități obscure, nările se lărgesc lacomoase, fremătătoare la izuri cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
cât de mult eu te am dorit și te am iubit Poate azi s-au poate mâine nu mai sânt Și-o să-ți pară rău când voi fi-n mormânt. Așa precum se știe, din veacurile toate, Mama- și iubește pruncii și dincolo de moarte Când nu ai un părinte, orfan tu te numești, Reneagă - te copilul și-atunci nimic nu ești. MI-E DRAG CODRUL ȘI-L IUBESC Iubesc codrul că-i fălos, Mi-e drag codrul că- i umbros, Toate
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
singura reprezentare a rătăcirilor fără țintă prin locuri vag definite și primejdioase. În Drumul Damascului, Necunoscutul apare, încă de la început, ca un străin sumbru și melancolic, ca o ființă venită dintr-o altă lume și străină de lume încă din pruncie. Nu lasă el să se înțeleagă că ar fi fost schimbat în leagăn cu Cerșetorul, dublul său hoinar, aflat mereu pe drumuri, și că ar fi copilul unui spiriduș? Nu are el, mai presus de orice, nostalgia pădurii, a mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
specifice s-au atenuat pe parcurs, astfel că balaurul și solomonarul au făcut corp comun, ajungând să se contamineze, să se între- pătrundă sau chiar să se identifice. În unele zone ale țării, de pildă, se crede că solomonarii „în pruncia lor” trebuie să stea șapte ani sub pământ „fără să vadă razele soarelui” (20), condiție pe care, de fapt, trebuie să o îndeplinească șarpele pentru a deveni balaur. Sunt atestate cazuri în care balaurul este imaginat ca fiind „jumătate om
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
doar pusă pe seama egiptenilor. Totuși, este atestată și o versiune elenă a acestei legende, în care cei doi copii nou-născuți, aleși de Psammetihos, ar fi fost crescuți și alăptați de câteva femei cărora - pentru a nu vorbi de față cu pruncii - le-ar fi fost tăiate limbile. Vezi submoti vul „doica mută” și în legenda scoțiană comentată mai sus. Expunerea și izolarea pruncilor La o privire superficială, s-ar putea crede că acest motiv mitic este înrudit cu cel al „expunerii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]