1,016 matches
-
de pe Bock cu , și ea deschisă în anul 1859, pe platoul Bourbon, pe atunci fortificat. După ce din 1866 aproape a dus la un război între Prusia și Franța, independența și neutralitatea Marelui Ducat au fost reafirmate prin din 1867; trupele prusace au fost retrase din Cetatea Luxemburg și fortificațiile de la Bock și din jur au fost demontate. a rămas ca , menținând între cele două țări până în 1890. La moartea lui , tronul Țărilor de Jos tronul a trecut la fiica lui, , în vreme ce
Luxemburg () [Corola-website/Science/298529_a_299858]
-
al III-lea fusese crescut într-un mediu german luteran. Rușii îl considerau un străin. Împăratul nu și-a ascuns disprețul pentru tot ce era rusesc și a atacat Biserica Ortodoxă, a schimbat modul de instruire a armatei după modele prusace și a privat militarii de bucuria unei victorii, aliindu-și imperiul cu Prusia. Folosindu-se de nemulțumirile din toate straturile sociale și temându-se pentru propria sa poziție, soția împăratului, Ecaterina, l-a răsturnat de la putere cu ajutorulu unor complotiști
Istoria militară a Imperiului Rus () [Corola-website/Science/307333_a_308662]
-
pe tron (1796-1801) fiul ei Paul. Politica sa externă a împins Rusia într-o coaliție împotriva Franței în 1798, iar mai apoi într-o neutralitate armată împotriva Regatului Unit în 1801. Modelarea de către noul împărat a armatei ruse după modelul prusac l-a adus pe Paul în conflict cu Suvorov, acesta autoexilându-se după ce a căzut în disgrație. Suvorov a fost rechemat la conducerea armatelor ruse în 1798-1799, în această perioadă trupele imperiale comportându-se remarcabil în campaniile din Italia și Elveția
Istoria militară a Imperiului Rus () [Corola-website/Science/307333_a_308662]
-
1983. E un publicist cunoscut; scrie în „Die Zeit” - Timpul - un cotidian de influență al stângii. Este considerat unul din cei mai puternici și eficienți cancelari de după Konrad Adenauer. Este rațional, cumpătat dar fumător incorigibil, are o concepție de viață prusacă, însă a avut probleme în a-și impune pe durată punctul de vedere în interiorul propriului partid, partidul social-democrat (SPD). Pentru Schmidt, a fi german (în germană: "deutsch") și politica RFG față de țările din estul ei inclusiv RDG ("Ostpolitik") nu au
Helmut Schmidt () [Corola-website/Science/308571_a_309900]
-
strănepotul reginei Victoria și al regelui Christian al IX-lea al Danemarcei și nepotul regelui George I al Greciei, prințul danez de Glucksburg care a fost ales rege în 1863. George a urmat o carieră militară, instruindu-se cu garda prusacă la vârsta de 18 ani, apoi servind în războaiele balcanice ca membru al infanteriei greacești. Când bunicul său a fost asasinat în 1913, George a devenit prinț moștenitor ("Diadochos"), precum și Duce de Sparta. După o lovitură de stat care l-
George al II-lea al Greciei () [Corola-website/Science/308257_a_309586]
-
Friedrich Ludwig von Hohenzollern (n. 22 martie 1797 — d. 9 martie 1888, Berlin) a fost regele Prusiei (din 2 ianuarie 1861 și până la moartea sa) și primul împărat german (începând cu 18 ianuarie 1871). Este un reprezentant al politicii conservative prusace, jucând un rol negativ în înăbușirea revoluției din 1848. In perioda sa este numită și „perioada wilhelmină”, împăratul caută până în ultimul moment să împiedice războiul franco-prusac care s-a terminat cu dezastrul de la Sedan suferit de armata franceză, din cauza aceasta
Wilhelm I al Germaniei () [Corola-website/Science/307860_a_309189]
-
Polonia), iar în anul 1818 preia ca general maior comanda Brigadei de Infanterie, ca la data 1 mai 1820 să preia comanda supremă Divizie de Gardă nr. I și în anul 1825 devine general locotenent preluând comanda Corpului de Gardă prusac.In afară de activitățile militare ia parte și la treburile politice ale statului fiind folosit de tatăl ca sfetnic sau este trimis de tatăl său cu misiuni diplomatice la Petersburg. După ce a trebuit să renunțe la căsătoria cu prințesa Elisa Radziwill
Wilhelm I al Germaniei () [Corola-website/Science/307860_a_309189]
-
influența soției sale prințul devine mai moderat fiind vizitați frecvent de personalități liberale ca Max Dunker, August Moritz von Bethmann-Hollweg și Clemens Theodor Perthes ca și Alexander von Schleinitz. În acest timp, fiul lui studiază în Bonn. La mobilizarea trupelor prusace sub presiunea clerului, în pregătirea Prusiei de intervenire în războiul Crimeii (conflict militar între 1853-1856 dintre Rusia contra Imperiului Otoman, Franței și Angliei) sesizează lipsurile din armata prusacă, iar acest lucru îl determină să aprobe în 1860 creșterea cheltuielilor militare
Wilhelm I al Germaniei () [Corola-website/Science/307860_a_309189]
-
Schleinitz. În acest timp, fiul lui studiază în Bonn. La mobilizarea trupelor prusace sub presiunea clerului, în pregătirea Prusiei de intervenire în războiul Crimeii (conflict militar între 1853-1856 dintre Rusia contra Imperiului Otoman, Franței și Angliei) sesizează lipsurile din armata prusacă, iar acest lucru îl determină să aprobe în 1860 creșterea cheltuielilor militare pentru reorganizarea armatei prusace. La data de 14 iulie 1861 studentul Oskar Becker încearcă un atentat împotriva lui Wilhelm în Baden-Baden; regele va fi rănit la picior. După
Wilhelm I al Germaniei () [Corola-website/Science/307860_a_309189]
-
în pregătirea Prusiei de intervenire în războiul Crimeii (conflict militar între 1853-1856 dintre Rusia contra Imperiului Otoman, Franței și Angliei) sesizează lipsurile din armata prusacă, iar acest lucru îl determină să aprobe în 1860 creșterea cheltuielilor militare pentru reorganizarea armatei prusace. La data de 14 iulie 1861 studentul Oskar Becker încearcă un atentat împotriva lui Wilhelm în Baden-Baden; regele va fi rănit la picior. După moartea fratelui său, Friedrich Wilhelm al IV-lea, la 2 ianuarie 1861, va fi încoronat la
Wilhelm I al Germaniei () [Corola-website/Science/307860_a_309189]
-
și dobândirea titlului imperial. Frederic se temea cel mai adesea de Augustus al III-lea, Elector de Saxonia și rege al Poloniei ce se pregătea să invadeze Silezia și să unească Polonia cu Saxonia. Avea experiență militară obținută în armata prusacă în participarea la războiul de succesiune polonez, în campania din Renania din 1733-1735. Prusacii erau ținuți departe de câmpul de bătălie și atacuri decisive fiindcă nimeni de la curtea imperială romano-germană nu avea încredere în aceștia , și prin urmare, Sfântul Imperiu
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
1733-1735. Prusacii erau ținuți departe de câmpul de bătălie și atacuri decisive fiindcă nimeni de la curtea imperială romano-germană nu avea încredere în aceștia , și prin urmare, Sfântul Imperiu Roman nu a apelat deseori la prusaci ce le erau vasali. Armata prusacă avea o reputație neinspirată și era considerată a fi una dintre armatele minore ale Sfântului Imperiu Roman. Dar era o armata permanentă alcătuită din 80 000 de soldați, reprezentând 4% din populația de 2,2 milioane de locuitori a Prusiei
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
o reputație neinspirată și era considerată a fi una dintre armatele minore ale Sfântului Imperiu Roman. Dar era o armata permanentă alcătuită din 80 000 de soldați, reprezentând 4% din populația de 2,2 milioane de locuitori a Prusiei. Armata prusacă era disproporționată față de mărimea statului apărat. Imperiul Austriac avea 16 de milioane de locuitori, dar armata era numai la jumătatea dimensiunii populației din cauza restricțiilor financiare. Apărarea austriacă părea mai degrabă să fie o "sită" decât un scut împotriva invaziei străine
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
disproporționată față de mărimea statului apărat. Imperiul Austriac avea 16 de milioane de locuitori, dar armata era numai la jumătatea dimensiunii populației din cauza restricțiilor financiare. Apărarea austriacă părea mai degrabă să fie o "sită" decât un scut împotriva invaziei străine. Armata prusacă era una dintre cele mai bine pregătite armate europene. Regele Frederic William I și geniul militar, Leopold I, prinț de Anhalt-Dessau sau "bătrânul Dessauer" au perfecționat armata prusacă. Soldatul prusac de infanterie era bine pregătit și bine echipat, putând trage
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
degrabă să fie o "sită" decât un scut împotriva invaziei străine. Armata prusacă era una dintre cele mai bine pregătite armate europene. Regele Frederic William I și geniul militar, Leopold I, prinț de Anhalt-Dessau sau "bătrânul Dessauer" au perfecționat armata prusacă. Soldatul prusac de infanterie era bine pregătit și bine echipat, putând trage trei focuri pe minut în timp ce austriecii abia dacă puteau să tragă un foc pe minut. Cavaleria și artileria prusacă erau relativ mai puțin eficiente, dar erau de o
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
fie o "sită" decât un scut împotriva invaziei străine. Armata prusacă era una dintre cele mai bine pregătite armate europene. Regele Frederic William I și geniul militar, Leopold I, prinț de Anhalt-Dessau sau "bătrânul Dessauer" au perfecționat armata prusacă. Soldatul prusac de infanterie era bine pregătit și bine echipat, putând trage trei focuri pe minut în timp ce austriecii abia dacă puteau să tragă un foc pe minut. Cavaleria și artileria prusacă erau relativ mai puțin eficiente, dar erau de o calitate bună
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
prinț de Anhalt-Dessau sau "bătrânul Dessauer" au perfecționat armata prusacă. Soldatul prusac de infanterie era bine pregătit și bine echipat, putând trage trei focuri pe minut în timp ce austriecii abia dacă puteau să tragă un foc pe minut. Cavaleria și artileria prusacă erau relativ mai puțin eficiente, dar erau de o calitate bună. Austriecii trebuiau să aștepte mobilizarea armatei datorită recrutărilor pentru a completa forțele de teren. Regimentele prusace erau mobilizate instantaneu. Nu era de mirare că Frederic a fost capabil să
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
austriecii abia dacă puteau să tragă un foc pe minut. Cavaleria și artileria prusacă erau relativ mai puțin eficiente, dar erau de o calitate bună. Austriecii trebuiau să aștepte mobilizarea armatei datorită recrutărilor pentru a completa forțele de teren. Regimentele prusace erau mobilizate instantaneu. Nu era de mirare că Frederic a fost capabil să anexeze Silezia. Acesta a căutat mai multe avantaje și a inițiat planificări. L-a avut ca ministru de externe pe Heinrich von Podewils ce a negociat în
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
tratat cu Franța pentru a lovi Austria din două părți. În acest fel, Prusia putea să atace Austria din est în timp ce Franța atacă Austria din vest. Tratatul cu Franța a fost semnat în aprilie 1739. La începutul lunii decembrie, armata prusacă s-a stabilit în liniște de-a lungul malului râului Oder, iar pe 16 decembrie 1740, fără nicio declarație de război, Frederic a mutat armata peste frontieră, în Silezia. Forțele disponibile ale generalilor austrieci locali nu puteau face față, acestea
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
a dublat efectiv populația și au obținut câștiguri uriașe în producție și resurse. La începutul anului 1741, armata austriacă condusă de generalul desemnat, Wilhelm von Reinhard Neipperg, a plecat din Neisse și a mărșăluit spre Brieg, amenințând să divizeze armata prusacă. La 10 aprilie, armata lui Frederic i-a surprins pe austrieci pe terenurile acoperite de zăpadă la Mollwitz. Forțele prusace au avansat spre linia austriacă în două coloane, dar șase regimente de cavalerie austriacă( 4.500 -5.000 călăreți ) au
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
de generalul desemnat, Wilhelm von Reinhard Neipperg, a plecat din Neisse și a mărșăluit spre Brieg, amenințând să divizeze armata prusacă. La 10 aprilie, armata lui Frederic i-a surprins pe austrieci pe terenurile acoperite de zăpadă la Mollwitz. Forțele prusace au avansat spre linia austriacă în două coloane, dar șase regimente de cavalerie austriacă( 4.500 -5.000 călăreți ) au atacat aripa dreaptă a armatei prusace. Cavaleria austriacă s-a întors apoi spre infanteria neprotejată. Schwerin, comandant prusac, l-a
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
Frederic i-a surprins pe austrieci pe terenurile acoperite de zăpadă la Mollwitz. Forțele prusace au avansat spre linia austriacă în două coloane, dar șase regimente de cavalerie austriacă( 4.500 -5.000 călăreți ) au atacat aripa dreaptă a armatei prusace. Cavaleria austriacă s-a întors apoi spre infanteria neprotejată. Schwerin, comandant prusac, l-a sfătuit pe regele Frederic să părăsească câmpul de luptă căci armata prusacă avea să fie spulberată. Dar regele nu l-a ascultat. A urmat o bătălie
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
Mollwitz. Forțele prusace au avansat spre linia austriacă în două coloane, dar șase regimente de cavalerie austriacă( 4.500 -5.000 călăreți ) au atacat aripa dreaptă a armatei prusace. Cavaleria austriacă s-a întors apoi spre infanteria neprotejată. Schwerin, comandant prusac, l-a sfătuit pe regele Frederic să părăsească câmpul de luptă căci armata prusacă avea să fie spulberată. Dar regele nu l-a ascultat. A urmat o bătălie haotică: unitățile de infanterie erau dislocate între cele două linii prusace, mulți
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
de cavalerie austriacă( 4.500 -5.000 călăreți ) au atacat aripa dreaptă a armatei prusace. Cavaleria austriacă s-a întors apoi spre infanteria neprotejată. Schwerin, comandant prusac, l-a sfătuit pe regele Frederic să părăsească câmpul de luptă căci armata prusacă avea să fie spulberată. Dar regele nu l-a ascultat. A urmat o bătălie haotică: unitățile de infanterie erau dislocate între cele două linii prusace, mulți soldați fugind, alții trăgând accidental în semenii lor, copleșiți de cavaleria austriacă , dar la
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
comandant prusac, l-a sfătuit pe regele Frederic să părăsească câmpul de luptă căci armata prusacă avea să fie spulberată. Dar regele nu l-a ascultat. A urmat o bătălie haotică: unitățile de infanterie erau dislocate între cele două linii prusace, mulți soldați fugind, alții trăgând accidental în semenii lor, copleșiți de cavaleria austriacă , dar la un moment dat, trupele prusace, bine instruite anterior, au virat în formație disciplinată spre dreapta, trăgând în cavaleria austriacă, cauzându-i pierderi enorme. Comandantul cavaleriei
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]