1,193 matches
-
estetică ori de la critica psihanalitică la cea marxistă ori de la critica feministă la cea postcolonialistă. Unii critici pot, însă, combina diferite tipuri de metode interpretative, de la criticile marxiste ori psihanalitice orientate semiotic, la criticile care combină perspectivele marxiste cu cele psihanalitice ori cu cele feministe, ori perspectivele feministe cu cele semiotice, chiar dacă demersul criticului poate fi relativ, prin apartenența sa la un anumit grup, adeziunea la anumite teorii și asocierea cu anumite discipline și sisteme de credință, ceea ce nu ar permite
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
prin diferite combinații interdisciplinare, un câmp suprastructurat de teorii hibride aplicate în construirea și analiza fenomenului artistic contemporan, respectiv atât la nivelul producției, cât și al receptării lucrărilor și evenimentelor de artă. Aplicarea acestui complex de teorii critice culturale post-structuraliste, psihanalitice, (neo)marxiste, ideologice, post-colonialiste la practicile, producțiile și reprezentările artei contemporane deconspiră precaritatea unei simple abordări a artei din perspectiva teoriei estetice, care ar fi mai curând preocupată de definirea artei, de descrierea experienței estetice (a intențiilor și atitudinilor estetice
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
decoruri urbane asemănătoare unor platouri de filmare, situaționiștii și-au asumat ca sarcină eradicarea mediocrității unui cotidian alienat printr-o critică a operei de artă reminiscientă, potrivit lui Anselm Jappe (care a scris o monografie despre Guy Debord), genului de relatare psihanalitică. În aceste condiții nu se poate vorbi despre o "artă situaționistă", ci mai curând despre o întrebuințare situaționistă a artei care ar implica deprecierea ei, deoarece deturnarea, după cum spunea Guy Debord în Societatea spectacolului, nu este o negare a stilului
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
a apărut nevoia studierii acestui fenomen în principal din perspectiva producerii semnificațiilor. Discutând critic validitatea anumitor metodologii de analiză a imaginilor fotografice, ca element important al culturii vizuale în societățile industriale moderne, Lister și Wells investighează, prin intermediul semioticii, teoriei culturale psihanalitice, istoriei artei și a istoriei sociale a tehnologiilor media, esteticii și sociologiei culturii, felul în care sunt articulate în practica vizuală semnificația, plăcerea și puterea. Înțelese dintr-o perspectivă a interdisciplinarității, studiile culturale sunt puse în situația de a apropria
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
și utilizarea unei opere de artă, susținând că, prin utilizarea unei opere de artă, de pildă, se poate scrie biografia unui artist, se poate face tabloul unei societăți ori se poate descrie o mișcare artistică. Analiza interpretativă poate fi fenomenologică, psihanalitică, ideologică etc.; reconstructivă sau deconstructivă. Analiza semiotică abordează lucrarea de artă din perspectivă sintactică, examinând relațiile dintre semne, din perspectivă semantică, investigând relațiile dintre semne și semnificații, și din perspectivă pragmatică, stabilind relațiile dintre semne și utilizatori / interpreți. În fine
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
practica artistică a complexului de teorii care articulează fondul de lucru al criticii culturale. Analizarea artei prin aplicarea diferitelor observații ale acestui discurs de fond, care s-a structurat în ultimii ani pe baza situării și poziționării teoriilor critice post-structuraliste, psihanalitice, (neo)marxiste, a ideologiilor și post-colonialiste, presupune asimilarea unor competențe și exercitarea unor performanțe critice orientate în direcția problematizării sociale, politice, economice, tehnologice caracteristice unui nou tip de responsabilizare a comunicării critice. În ceea ce privește situația discursului esteticii, orientat mai curând către
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
individuale și cele colective au o relaționare complexă. Cele două noțiuni sunt, de altfel, greu aplicabile și explicabile una în lipsa celeilalte; este de preferat să le luăm simultan în considerare, ca formând un cuplu multifuncțional 50. Transferul metodelor de investigare psihanalitică și psihologică din planul memoriei individuale spre acela al memoriei colective reprezintă deja o etapă consumată 51. Soluțiile ar putea veni acum din studiile dedicate mass-mediei, respectiv din cele de sociologie și psihologie socială. Plecând de la presupoziția că memoria colectivă
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
care s-au format și operează prejudecățile, imaginile și atitudinile discriminatorii, adică, În fond, despre lucrurile cele mai importante legate de motivația, declanșarea și desfășurarea acestor comportamente. Fie că le caută În structurile cognitive ale percepției sociale, fie În fenomenele psihanalitice ale frustrării individuale sau la nivelul mecanismelor de producere și de transmitere culturală a prejudecăților, psihologia socială oferă alte repere, indispensabile pentru Înțelegerea corectă a reprezentărilor și atitudinilor umane, din perspectivă imagologică, istorică sau de altă natură. 4.2. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
influentă multă vreme În psihologia socială, Îl va Îndrepta pe istoricul atent nu atât la reacții comportamentale, cât spre sistemele de valori și la reprezentările care ghidează conduita umană; psihoistoria, influentă mai ales În istoriografia americană, având În vedere sondajul psihanalitic al personalităților istorice, i-a distanțat, de asemenea, pe mulți istorici europeni, prin confuzie, inclusiv de psihosociologie, chiar dacă, bineînțeles, psihanaliza nu avea nimic de-a face cu psihologia socială; chiar și teoria „personalității de bază”, care venea de fapt din
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
prea trebuie decupată în felii (în rituri, dogme, instituții...), ci percepută global, „ca o activitate culturală totală ce se exprimă în diverse limbi”. religia are ritmul ei specific, propriile legi și mecanisme funcționale. Roger Bastide a refuzat reducționismele marxiste, structuraliste, psihanalitice. Sociologul francez practică și o distincție de acum clasică între sacrul sălbatic și sacrul domesticit. Primul era domesticit în comunitățile tradiționale prin transă. În Occident, sacrul domesticit se dezagregă eliberând sacrul sălbatic. Exemple: cultul vedetelor, al VIP-urilor este un
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
nefiind altceva decât un surogat pentru dezamăgirile infantile.101 Această viziune reducționistă și sexualizantă a fost prompt contestată, însă ideea lui Freud a "beatitudinii începuturilor" și a posibilității regresiei temporale în vederea retrăirii momentului de ruptură, a "cataclismului personal" (scopul tehnicilor psihanalitice), ceea ce în societățile arhaice echivalează cu revenirea la origini, la matrice sau la haosul increatului, l-a inspirat, printre alții, pe Mircea Eliade în conturarea noțiunilor de "eternă reîntoarcere" și de "inconștient mitic": "inconștientul înfățișează structura unei mitologii personale. Se
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cel mai limpede, pe viu, "înțelegerea secretă dintre postulatele cele mai tainice, cele mai virulente ale psihismului individual și necesitățile cele mai stringente și mai tulburătoare ale existenței sociale"151, afirmă Caillois, respectând aceeași schemă duală individual-social, instituită de tradiția psihanalitică. Investigând sursele gândirii mitice, el distinge mai multe niveluri de determinare a miturilor. Fenomenele naturale ar constitui, în viziunea sa, un prim înveliș al miturilor, un suport cu valoare universală, deși puțin determinat direct, deoarece mitologia nu este o simplă
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
apel la o simbolistică generală, însă cu cea mai mare precauție, întrucât semnificantul nu are valoare în sine, ci doar în întrebuințare.217 Principalul filon explicativ rămâne pentru el etimologia, care poate lămuri clar și nehazardat anumite ritualuri, fără inserții psihanalitice, care impietează asupra validității concluziilor.218 În Europa medievală sunt preluate trei importante filoane simbolice (Biblia, antichitatea greco-romană și lumile barbare) din care nimic nu dispare, totul combinându-se și acoperindu-se, dezvoltând noi atribuite simbolice, dar aceasta fără existența
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Alain Verjat expunând câteva dintre miturile fundamentale ale Revoluției Franceze, devenită tipul teoretizat al revoluției: mitul vârstei de aur la care trebuie ca societatea să revină, mitul naturii, regeneratoare prin moarte și sânge, dar introducând în discuție și o perspectivă psihanalitică, a uciderii tatălui (regele), a legii și a trecutului strămoșesc (gal) din dorința realizării noului, lăsând loc unei crize identitare care caută să înlocuiască în grabă figura paternă (Napoleon) și să recupereze trecutul și sacrul (prin romantism). Autorul observă chiar
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ceea ce se realizează prin rit (dramatizarea mitului), iar actantul devine eroul, violarea interdicției fiind posibilă doar în atmosfera mitică (iar fără rit, mitul își pierde capacitatea de a fi trăit și devine literatură).439 Pentru David Adams Leeming, în viziune psihanalitică, eroul este persoana noastră, "reprezentantul nostru în lumea visului care este mitul", metafora universală pentru căutarea umană a conștiinței de sine, precum și a "individuației"; eroii apar când este nevoie de ei, în perioade întunecate (adesea simbolizate prin solstițiul de iarnă
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
sale detectivistice și al cunoștințelor științifice, fiind astfel mult mai apropiat de modelul omului obișnuit care prin voință își poate controla destinul. Unii autori văd relația dintre Batman și creatorul său, precum și diferențele majore dintre el și Superman, prin lentilă psihanalitică: spre deosebire de Schuster și Siegel, Bob Kane era un tânăr chipeș, înalt, cu foarte multe admiratoare, fără frustrări acumulate în adolescență, capital de siguranță a sinelui ce transpare în creația sa care nu solicită superputeri pentru a-și contrabalansa alter-ego-ul sensibil
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a-și folosi puterile, aprobarea fiindu-i negată prin absența imaginii tatălui. Personajul și traiectoria sa narativă în care revolta nu îi este niciodată adresată tatălui ceresc (real) ci doar celui terestru (adoptiv), se pretează la numeroase interpretări în cheie psihanalitică el este atât adolescentul nemulțumit de familie și revoltat, care în cele din urmă devine salvatorul lumii, cât și imigrantul de succes în America. Cel mai periculos dintre adversarii săi, Lex Luthor, cel mai inteligent om al planetei, îndeplinește funcția
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a partidului", eșuând într-un "fundamentalism liric" și un "cod al devoțiunii, al statorniciei și permanenței", cultul poeziei, al eroilor și al strămoșilor fiind puse în slujba "transcendenței partidului unic și a conducătorului iubit".893 Lansându-se în riscante speculații psihanalitice, Paul Cernat descrie totuși anumite mecanisme psihologice funcționale. Aflați în căutarea unui drum în viață, afirmă criticul, adolescenții dispun de un libido ce trebuie canalizat în direcția "justă" de către factorii "responsabili", sentimentul "sublim" al creșterii puterii și al elecțiunii, dar
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
creațiile sale: „cocloidice umbre se preling în clepsidre / stropi de mulțimi se aprind argintii / cu glas de aridă trahee mă-ndeamnă / un dor de cohorte pustii...” (De ce), descoperind în titlul-metaforă subtilități morale. Romanul lui Petre Rău este un subtil studiu psihanalitic. Are o structură clasică, cu un subiect ancorat în contemporaneitate, dar înveșmântat în hlamida specifică dramei antice. și prologul, și epilogul, ne oferă aceeași imagine: interiorul unei camere de spital, cu detalii descriptive care impresionează (bineștiind cum arată concretul nostru
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
cu John Lennon și „Wc-ul public din piața galați” - cu Vergiliu și Leonardo Da Vinci. Totul (1985) avea să însemne cvasiamurgul unei energii în derivă: în vreme ce practica delirul dicteului (semi) automat, C. scria o carte despre erotica eminesciană, unde aplicațiile psihanalitice ale doctorilor Vlad și Nica se sublimau în viziuni verbale de crudități amețitoare. Publicată abia în 1992, Visul chimeric, cartea despre Eminescu reprezintă „șperaclul” în viziunile freudian-daliniene ale prozei lui C., unde „totul” e regressus ad uterum mixat cu subteranele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
ireversibil sub semnul morții și învierii, al cuplului adamic (Cezara eminesciană și analiza lui Mircea Eliade din Insula lui Euthanasius sunt structurale prozei lui C.), al lui „Purus.a”, indicul. Visul (REM, Gemenii, Organistul) este un manual complet de mitologie psihanalitică. Specificul fantasticului cărtărescian rezidă în chiar această ars combinatoria de mister psihologic și feerie agresivă, de ingenuitate și demonism, de Bradbury, meraviglia, Wajda și Bulgakov, de psihism tanatic, jubilație fantasmagorică, strada Mântuleasa și strada Venerei. Tradusă în franceză (Le Rêve
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
și alte aluzii la conținuturile de profunzime sau la cele implicite pe care naratorul le ascunde, adesea chiar de el însuși. Acest tip de lectură este prevalent în psihologia clinică, mai cu seamă printre specialiștii care lucrează într-un cadru psihanalitic. Între acești doi poli se pot localiza diversele nuanțe ale nivelurilor interpretative. Poziția asumată pe această dimensiune va fi, de asemenea, reflectată în tipul de întrebări și în comentariile care apar de-a lungul interviului (această problemă nu va fi
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
ani). Ideile privind amintirile timpurii au stat la baza teoriei lui Alfred Adler (1929a, 1929b, 1931, 1956). Freud pune, de asemenea, problema amintirilor timpurii în multe dintre scrierile sale, dar nu le atribuie totuși o semnificație unică în teoria sa psihanalitică (1899/1950, 1901/1960). După Adler, amintirile au întotdeauna o semnificație emoțională, chiar și atunci când nu par a fi foarte importante. Amintirile sunt creații personale; ele s-au format prin alegeri, distorsiuni și inventări ale evenimentelor din trecut într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
cu efect se cere a fi rimată, de la sloganul politic la reclama comercială. Elation ca nucleu al narcisismului pițolinian intră în acest joc de potențiale proiecții. Absența consoanei inițiale vulnerabilizând cuvântul dacă e să-i dăm crezare lui Hlebnikoveee, termenul psihanalitic este ușor de "încălecat" de alții, care dispun de un orientator semantic. Dar să auzim cuvintele poetului rus. 1. Consoana inițială a unui cuvânt dirijează întregul cuvânt și își supune celelalte consoane componente; 2. Cuvintele care încep cu aceeași consoană
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
modul "vicariant și factice". Dacă nu o fac, este pentru a nu da apă la moara de locuri comune și de măcinat vânturi a diverșilor "psihocritici". Ar mai fi un argument: când Freud a introdus conceptul de narcisism în teoria psihanalitică, el s-a bazat pe studiul somnului, al ipohondriei și al psihozelor 87. Nici unul dintre fenomenele menționate nu fac obiectul căutării mele, nu am calificarea pentru a le aborda altfel decât folosind o grilă aproximativă realizată cu ajutorul unor lecturi disparate
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]