1,107 matches
-
Ea poate lua însă și aspecte majore, ca în cazul „delirului ipohondriac” din cursul schizofrenici sau al paranoiei. Psihopatologia de frontieră Am prezentat în cele de mai sus problema nevrozelor. Acestea se constituie ca un grup nosologic specific de tulburări psihopatologice cu caracteristicile descrise pe larg mai sus. Nevrozelor li se „opune” din punct de vedere psihopatologic, grupul psihozelor, pe care le vom trata în continuare. Între aceste două grupe nosologice există un grup de tulburări psihice, greu de clasificat nosologic
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
al paranoiei. Psihopatologia de frontieră Am prezentat în cele de mai sus problema nevrozelor. Acestea se constituie ca un grup nosologic specific de tulburări psihopatologice cu caracteristicile descrise pe larg mai sus. Nevrozelor li se „opune” din punct de vedere psihopatologic, grupul psihozelor, pe care le vom trata în continuare. Între aceste două grupe nosologice există un grup de tulburări psihice, greu de clasificat nosologic, ele împrumutând caracteristici atât de la nevroze, cât și de la psihoze. Din aceste motive existența lor, semnalată
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
din Școala Franceză de Psihiatrie, despre „cazuri-limită”, autorii anglo-americani au introdus conceptul clinice de „cazuri de frontieră” (borderline-case). Acest din urmă termen a fost acceptat și ei cunoaște astăzi cea mai largă răspândire și utilizare. Vom dezvolta în continuare aspectele psihopatologice ale acestor tulburări „de frontieră”. Cazurile borderline, „cazuri de frontieră” sau „cazuri-limită” sunt cele care prezintă o dezvoltare atipică, o „stare preschizofrenică”, reprezentând o categorie de bolnavi care manifestă trăsături clinice de aspect nevrotic sau psihopatic și care, din punct
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
A. Grenn, V.H. Brask, S. Lebovici și P. Diatkine). După V.H. Brask, caracteristica copiilor borderline schizofrenici rezidă în faptul că aceștia se îndepărtează de la normă printr-o simptomatologie extrem de variabilă. Ansamblul acestui grup posedă o fenomenologie comună ce reflectă structura psihopatologică de bază, considerată ca fiind expresia unei dezvoltări defectuoase, fragmentare a Eului și care se manifestă printr-o fragilitate a relațiilor acestuia cu realitatea, prin contacte slabe și narcisice cu ceilalți, dezordini subtile ale gândirii și limbajului, o imagine corporală
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Hoch și Palatin despre „schizofrenii pseudo-nevrotice”, iar alți autori despre „pre-psihoze”, „pre-schizofreniî”, „bufee delirante” sau „accese de depersonalizare”. b) Psihanaliza consideră diversele stări de aparență nevrotică sau caracterială ca mascând „psihoze latente” prin simptomatologia lor. c) Stările-limită formează o categorie psihopatologică specială care nu aparține nici nevrozelor, nici psihozelor. Este vorba de o amenajare particulară a sistemului personalității umane care se definește prin mecanismele de apărare proprii amintind de cele ale psihozei (Bergeret). Din punct de vedere psihopatologic, acest grup de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
formează o categorie psihopatologică specială care nu aparține nici nevrozelor, nici psihozelor. Este vorba de o amenajare particulară a sistemului personalității umane care se definește prin mecanismele de apărare proprii amintind de cele ale psihozei (Bergeret). Din punct de vedere psihopatologic, acest grup de tulburări se manifestă printr-un polimorfism clinic reprezentat prin următoarele (Keniberg și Marcelli): angoasă, simptome nevrotice, sindrom depresiv, instabilitate si impulsivitate. D. Widlöcher consideră patru trăsături psihopatologice fundamentale pentru „stările-limită”, și anume: - o activitate fantasmatică lipsită de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
amintind de cele ale psihozei (Bergeret). Din punct de vedere psihopatologic, acest grup de tulburări se manifestă printr-un polimorfism clinic reprezentat prin următoarele (Keniberg și Marcelli): angoasă, simptome nevrotice, sindrom depresiv, instabilitate si impulsivitate. D. Widlöcher consideră patru trăsături psihopatologice fundamentale pentru „stările-limită”, și anume: - o activitate fantasmatică lipsită de apărarea nevrotică obișnuită, - o angoasă de anihilare (distrugerea coerenței sinelui), - organizare haotică a dezvoltării libidinale, - tendințe agresive deosebit de intense. Din punct de vedere clinico-psihiatric, D. Marcelli distinge următoarele tipuri de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
distinge următoarele tipuri de tulburări în cadrul „stărilor-limită”: angoasa, simptome de apartenență nevrotică, depresia, actele și conduitele antisociale, dependența de droguri și alcool considerate drept conduite de refugiu, episoade psihotice acute, conduite sexuale deviante. 23. PSIHOZELE EXOGENE I (Psihozele organice) Aspecte psihopatologice generale Psihozele exogene reprezintă un grup de tulburări psihopatologice, cu un profil clinic bine conturat, în care sunt reunite afecțiuni psihice de intensitate psihotică, de o gravitate severă, cu o etiologie externă, afectând structurile cerebrale sau apărute secundar unor afecțiuni
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de apartenență nevrotică, depresia, actele și conduitele antisociale, dependența de droguri și alcool considerate drept conduite de refugiu, episoade psihotice acute, conduite sexuale deviante. 23. PSIHOZELE EXOGENE I (Psihozele organice) Aspecte psihopatologice generale Psihozele exogene reprezintă un grup de tulburări psihopatologice, cu un profil clinic bine conturat, în care sunt reunite afecțiuni psihice de intensitate psihotică, de o gravitate severă, cu o etiologie externă, afectând structurile cerebrale sau apărute secundar unor afecțiuni somatice grave. Prin aceste caracteristici, ele se diferențiază de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Tulburările psihice din cursul psihozelor exogene, sunt inteligibil corelate cu tulburările neurologice sau somatice primare, ele apărând ca manifestări clinico-psihiatrice secundare ale acestora. Ca și în cazul afecțiunilor psihosomatice, existența grupului de psihoze exogene ne obligă din punct de vedere psihopatologic să avem o viziune de factură „unitară” a personalității, viziune, în care raportul „somatic/psihic” nu mai este separat ci el trebuie înțeles ca un echilibru structurat și dinamic al organizării persoanei umane, ca o relație de interdependență. Intersectarea în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de existența grupului psihozelor exogene se poate remarca și în cazul psihozelor endogene, care, la rândul lor, sunt însoțite de tulburări somatice. Vom analiza în cele ce urmează cele mai importante aspecte pe care le ridică, din punct de vedere psihopatologic, psihozele exogene. Domeniul psihozelor organice Psihozele organice sau psihozele simptomatice, după unii autori, reprezintă un grup de tulburări psihopatologice cu aspecte extrem de polimorfe simptomatologic, insuficient de bine clarificat. Din acest motiv, nu se poate încă vorbi despre un anumit punct
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de tulburări somatice. Vom analiza în cele ce urmează cele mai importante aspecte pe care le ridică, din punct de vedere psihopatologic, psihozele exogene. Domeniul psihozelor organice Psihozele organice sau psihozele simptomatice, după unii autori, reprezintă un grup de tulburări psihopatologice cu aspecte extrem de polimorfe simptomatologic, insuficient de bine clarificat. Din acest motiv, nu se poate încă vorbi despre un anumit punct de vedere comun în această problemă între specialiști. Unii specialiști le consideră a fi „tablouri clinice de tip psihotic
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
substrat organic cerebral demonstrat (meningoencefalita sifilitică) în cadrul căreia leziunilor organice cerebrale specifice și constante le sunt asociate tulburări psihice caracteristice. Legat de psihozele organice, există tendința, justificată de altfel, de a delimita un domeniu al „psihiatriei organice” în care tulburările psihopatologice sunt determinate de leziunile organice cerebrale, fie în mod direct, fie secundar (W.A. Ushman). Definiție și caracteristici În ceea ce privește domeniul psihozelor exogene, K. Schneider face o delimitare netă și anume: - termenul exogen se referă la psihozele acute așa cum sunt ele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
delimitare netă și anume: - termenul exogen se referă la psihozele acute așa cum sunt ele cuprinse în sfera „tipului exogen de reacție” descris de K. Bonhoeffer, - termenul organic se referă în mod direct la psihozele organice cerebrale. Din punct de vedere psihopatologic se disting două grupe de manifestări simptomatice, și anume: a) simptome obligatorii, care sunt prezente în toate cazurile, reprezentate prin: obnubilarea conștiinței, dezintegrarea personalității, demența; b) simptome facultative, care nu apar decât în anumite circumstanțe și sunt reprezentate pentru tulburări
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și anume: a) simptome obligatorii, care sunt prezente în toate cazurile, reprezentate prin: obnubilarea conștiinței, dezintegrarea personalității, demența; b) simptome facultative, care nu apar decât în anumite circumstanțe și sunt reprezentate pentru tulburări legate de localizarea leziunilor cerebrale. În ceea ce privește dinamica psihopatologică a proceselor psihotice de cauză organică cerebrală, se pot delimita câteva „modele de evoluție clinică”, așa cum se poate vedea în schema din pagina 274???. Tulburările psihopatologice cu substrat lezional organic cerebral, pot avea cauze multiple și ele sunt reunite, în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
anumite circumstanțe și sunt reprezentate pentru tulburări legate de localizarea leziunilor cerebrale. În ceea ce privește dinamica psihopatologică a proceselor psihotice de cauză organică cerebrală, se pot delimita câteva „modele de evoluție clinică”, așa cum se poate vedea în schema din pagina 274???. Tulburările psihopatologice cu substrat lezional organic cerebral, pot avea cauze multiple și ele sunt reunite, în mod curent, în cadrul „sindromului psiho-organic cerebral”, entitate clinico-psihiatrică recunoscută și acceptată de toți specialiștii. Tulburările clinico-psihiatrice depind de localizarea și întinderea, gravitatea, afectării lezionale a creierului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
excitante, euforizante, de tipul alcoolului sau a drogurilor psihotrope halucinogene; 6) sindroamele metale organice care constituie o categorie reziduală a sindroamelor organice cerebrale. R. Mitrray, P. Murray și A. Thorley disting în cadrul sindroamelor organice cerebrale, două grupe principale de tulburări psihopatologice: 1) Reacția organică acută sau starea confuzională acută în care tabloul clinic este dominat de tulburări de conștiință, cu reducerea considerabilă a vigilității bolnavului până la starea de comă de diferite grade. În general acest tip de tulburări au un caracter
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tablouri clinico-psihiatrice specifice. În felul acesta tulburările de conștiință pot fi determinate de procese toxice sau tumorale pe când stările demențiale pot fi rezultatul unei anoxii, a traumatismelor cerebrale sau bolilor degenerativ-abiotrofice primare. W.A. Lishman, făcând o sinteză a modificărilor psihopatologice care apar în cursul sindromului psiho-organic cerebral, notează prezența următoarelor tulburări: 1) Reacția organică acută și reacția organică cronică reprezintă termenii cel mai frecvent utilizați și care desemnează atât durata, cât și prognosticul afecțiunilor respective. 2) Confuzia este manifestarea psihopatologică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihopatologice care apar în cursul sindromului psiho-organic cerebral, notează prezența următoarelor tulburări: 1) Reacția organică acută și reacția organică cronică reprezintă termenii cel mai frecvent utilizați și care desemnează atât durata, cât și prognosticul afecțiunilor respective. 2) Confuzia este manifestarea psihopatologică caracterizată prin faptul că bolnavul își pierde capacitatea obișnuită de a mai gândi cu claritate și coerență. În cazul reacției organice acute, funcția psihică predominant afectată este conștiința, în cazul reacției organice cronice funcția psihică predominant afectată este gândirea, ca
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
coerență. În cazul reacției organice acute, funcția psihică predominant afectată este conștiința, în cazul reacției organice cronice funcția psihică predominant afectată este gândirea, ca o consecință a gravității, întinderii și duratei îndelungate a leziunilor cerebrale. 3) Obnubilarea conștiinței este forma psihopatologică intermediară între starea de veghe și comă. Ceea ce se tulbură; în acest caz, sunt procesele de gândire, atenția, percepțiile și memoria, sau, în mod sintetic spus, procesele cognitive, în special legat de reducerea stării de vigilență a bolnavului. 4) Delirul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
delirium tremens din cursul alcoolismului. Spre deosebire de confuzia simplă în care sunt tulburate procesele cognitive, în cursul delirului, apar tulburările mai sus menționate tot pe fondul tulburări stării de conștiință. 5) Stările crepusculare sunt caracterizate de K. Bonhoeffer prin următoarele aspecte psihopatologice principale: halucinații, manifestări epileptiforme, amenție. La acestea, care pot dura de la câteva ore la câteva săptămâni, se mai pot adăuga, tulburări de comportament de tipul actelor violente, crize de mânie sau de angoasă. 6) Coma reprezintă gradul cel mai sever
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
gradul cel mai sever de tulburare a stării de conștiință. În cursul acesteia, bolnavul este incapabil de a simți sau de a putea răspunde în mod adecvat la stimulii externi sau la propriile sale nevoi interioare. Coma este un fenomen psihopatologic de diferite grade ca profunzime, mergând de la somnul adânc până la starea de stupoare. 7) Stupoarea este o stare psihopatologică intermediară între tulburarea ușoară de conștiință și coma profundă. Aceasta implică următoarea accepțiune: este un sindrom caracteristic, datorat unor leziuni ale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau de a putea răspunde în mod adecvat la stimulii externi sau la propriile sale nevoi interioare. Coma este un fenomen psihopatologic de diferite grade ca profunzime, mergând de la somnul adânc până la starea de stupoare. 7) Stupoarea este o stare psihopatologică intermediară între tulburarea ușoară de conștiință și coma profundă. Aceasta implică următoarea accepțiune: este un sindrom caracteristic, datorat unor leziuni ale zonelor învecinate ale diencefalului și părții anterioare, rostrale, a trunchiului cerebral, zonă în care se află situat „sistemul centrencefalic
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fiind „sediul conștiinței”. O formă particulară a acestei tulburări o reprezintă mutismul akinetic. caracterizat printr-o stare de imobilitate fizică, incapacitatea bolnavului de a comunica verbal, cu o păstrare aparentă a stării de conștiință vigilă. 8) Demența este o tulburare psihopatologică prezentând două forme: a) reunește un grup de afecțiuni psihice cu o etiologic specifică de tip degenerativ-abiotrofic (demențele presenile Pick și Altzheimer și demența senilă), b) grupul demențelor de cauze diferite în comparație cu primele (vasculare, toxice, traumatice, infecțioase etc.). Acest grup
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și demența senilă), b) grupul demențelor de cauze diferite în comparație cu primele (vasculare, toxice, traumatice, infecțioase etc.). Acest grup de tulburări este caracterizat printr-un proces degenerativ cu evoluție clinică progresivă, printr-un prognostic grav și ireversibilitate. Din punct de vedere psihopatologic, sindromul demențial se caracterizează printr-o afectare globală a intelectului, memoriei și personalității, dar fără tulburări de conștiință. Evoluția clinică este îndelungată, progresivă și ireversibilă. În cadrul acestui sindrom se notează următoarele tipuri de tulburări psihopatologice: tulburări de memorie, atenție, gândire
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]