5,478 matches
-
El află leul adormit sub un spin/ rug înflorit. Se întreabă dacă ar fi bine să-l săgeteze sau să-l împuște, dar calul nechează, leul se trezește și-l întreabă pe voinic cum își dorește moartea: în săbii?, în puști? sau în lupta corp la corp/ trântă?; C. Junele alege trânta, pentru că e mai dreaptă; D. Cei doi adversari se luptă o zi/ noapte de vară, până când junele îl învinge pe leu și-l leagă; E. învingător și învins coboară
Colinde cu lei by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8951_a_10276]
-
evidență prin vestimentația sa de prost gust." Se pare că termenul a devenit pentru unii un simplu epitet depreciativ, folosit injurios: "zilele trecute, în timp ce mă plimbam pe Lipscani gândindu-mă la oile mele, mă trezesc etichetată drept minimalistă de niște puști" (pocketthought.blogspot.com). Pe de altă parte, minimalist s-a răspîndit în uzul curent cu un sens lărgit, tot negativ: "sărăcăcios", "rudimentar". Transformarea este explicabilă: puținătatea mijloacelor e o situație ambiguă, interpretabilă fie pozitiv (ca sobrietate, austeritate), fie negativ (ca
Minim, minimal, minimalist... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9008_a_10333]
-
Constantin Țoiu Focul se întețește. Turcii scot pe metereze toate armele și încep să tragă "ca la Verdun". Văzduhul se întunecase de nu se mai vede omu cu omu, și să vede numai para cum ieșea din pușci. Parcă ardea stuful pe niște vînt mare, așč să vedč focul ieșind din pușci. Prăpăd. Mare prăpăd. Cît se putea pe la anul una mie șapte sute și ceva.... Un scriitor angajat în luptă, cu stilul său în loc de armă. Și ce armă
Aerul Europei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9032_a_10357]
-
și încep să tragă "ca la Verdun". Văzduhul se întunecase de nu se mai vede omu cu omu, și să vede numai para cum ieșea din pușci. Parcă ardea stuful pe niște vînt mare, așč să vedč focul ieșind din pușci. Prăpăd. Mare prăpăd. Cît se putea pe la anul una mie șapte sute și ceva.... Un scriitor angajat în luptă, cu stilul său în loc de armă. Și ce armă, ușoară, ca fulgul; care nu scapă amănuntele esențiale în toiul fricii, zăpăcelii, primejdiei de
Aerul Europei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9032_a_10357]
-
între ziua de azi și ziua de mâine. Turcul-aga, văzînd că strigă cu toții într-un cuvînt, au luat un căftan ș-au pus în spateli lui Dumitrașco beizădeao. Ș-au șezut amîndoi în scaone. Ș-au început a da din pușci și a dzice surlele, și toți boierii și slujitorii, căpeteniile, cineș după rîndul său, au purces a săruta poala turcului ș-a lui Dumitrașco beizădea. Și dup-acee au încălicat cu alaiu ș-au purces la Sfetei Neculaiu, de i-au
Când moare un șef by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9080_a_10405]
-
și o mulțime de picanterii locale, care nu încetează să amuze, oferind dincolo de măiestria animatorilor, o imagine americană despre orașul eleganței și al bunului-gust din bătrîna și artritica Europă. Spre exemplu, mătușica, care odată identificat inamicul șoricesc pune mîna pe pușcă și trage sistematic în tot ce mișcă și are blană, nu e chiar din filmul cu franțuzoaice, domnișoare bătrîne, precum madmoiselle O, de care-și amintesc scriitori precum Andrei Makine. Din contră, baba are suficient nerv să lichideze o întreagă
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
Domnul Fluture și doamna Fluture; Tată din flori; Piticii cărunți. Volume de eseuri și publicistică: Complexul Ofeliei, Ed. Viitorul românesc, București, 1998; Dudul lui Shakespeare, Ed. Viitorul românesc, București, 2000; Actori la curtea prințului Hamlet, Ed. Viitorul românesc, București, 2001; Pușca lui Caragiale, Ed. Viitorul românesc, București, 2002. Filme Triunghiul morții - regia și scenariul Sergiu Nicolaescu, dialogurile de D. R. Popescu; 15 - regia Sergiu Nicolaescu; scenariul de Sergiu Nicolaescu și D.R. Popescu. Traduceri în alte limbi: Vânătoarea regală, Malmo, traducere în
DRP din 1990 încoace by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9293_a_10618]
-
schimonosit de atâta încordare.) Vă mulțumesc, încă o dată, - continuă cel din racla de nuc, pentru acțiunea voastră cinstită de forță muncitorească, și să ne revedem cu bine, oricând, scumpi reprezentanți ai clasei muncitoare." (Un troznet repetat se auzi ca de puști descărcate, - între bâtele ridicate în sus, erau pe acolo și câteva kalașnikovuri...) Vocea marelui dispărut, sonoră, dar șugubeață, cu clătinările ei din cap, mai rosti câteva cuvinte, care însă nu se mai deslușiră... Și, parcă obosit, se întinse comod în
Vise de noapte by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9295_a_10620]
-
fierbere. Cu excepția laponilor care și-l închipuie ca pe un câmp nesfârșit de ghețuri întunecate. Imageria populară vede Iadul ca foind de diavoli înzestrați cu furci, suliți și sfârâiace, luând în primire vaste loturi de păcătoși în cădere liberă, goi pușcă - odată trecuți dincolo nu luăm cu noi nimic, nici măcar costumul negru din sicriu - și, în chipul cel mai firesc, absolut îngroziți. Femeile, mai cu seamă. Asta, fiindcă cele ce urmează să li se întâmple acolo, îndată după repartizare, întrece cele
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
dus la fix, fiindcă la Spitalul Rural Mixt din Dolhasca lucra o fostă colegă de grupă, de care mă lega o prietenie destul de înfierbîntată pe parcurs, de prin anul II, ea stînd în gazdă la un preot (dînsa umbla goală pușcă sub un capoțel verde, lucios, scurt și picta trandafiri cu o pensulă muiată lasciv în acuarelele diluate; devoram împreună conserve iugoslave și felii de parizer, beam vinuri roșii; îmi divulga zburdălniciile maică-sii, viitoarea mea soacră; se lăuda cu flexibilitatea
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
punem mâna pe cât mai multe cărți scrise în limba lui Pascal și Dumas (apropierea mi se pare perfect legitimă!) Mă gândeam c-ar trebui să trec și prin literatura contemporană. Poate mă înșel, dar generația de prozatori porniți ca din pușcă în urmă cu vreo trei ani întârzie să confirme. Știu din propria experiență ce greu e să scrii a doua carte. Prima "îți iese" aproape fără să-ți dai seama, a doua te chinuie de-ai prefera să mori decât
Cartea la morman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9487_a_10812]
-
la patru ace, câștigă inima publicului tradiționalist (copie provocatoare a celui de la Bayreuth), în timp ce Beckmesser, și el metamorfozat în urma bătăliei cu vopsea, îmbrăcat în tricou și cu adidașii lepădați de Stolzing, e huiduit din cauză că aduce pe scenă un Adam gol pușcă, dezgropat din nisip, care aruncă în public cu mere, împreună cu Eva sa. Acceptând un cec de 10000 de euro, dar refuzând trofeul căprior de aur (aluzie la premiul german pentru televiziune "Bambi"), Stolzing pleacă împreună cu Eva, lăsând loc unui Sachs
La Bayreuth, cu "maeștrii cântăreți" în adidași by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/8038_a_9363]
-
-l poate asimila: "ce fum înecăcios! Tușește, se sufocă./ Ard paiele umede în tine, mocnit. Sunt paiele tainei/ pocăinței... Arzi în propriul tău/ interior la foc/ mic, în singurătate, bătrâne, lasă acum învățăturile.// Își pipăie iar săculețul cu plumbi,/ pentru pușcă: în curând,/ în curând voi striga "Luați Duh Sfânt!", să fiți pe aproape...// Cu tatuaje pe mâinile groase, cu/ cercei în urechi - își dă jos, încet-încet, masca verde,/ grea, de plumb oxidat, de pe față și/ pocnește disprețuitor din degete: mă
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
focul/ dar eu sunt surd. Adevărul e că trebuia s-o rupi mai/ demult cu trecutul"... Noul a luat locul/ vechiului?// Merge agale, cu capul/ plecat, cu ochii în jos, ținând în mână un/ toiag și purtând pe spate o/ pușcă de vânătoare și o raniță goală făcută din/ piele de țap. Poate va reuși să/ determine ca anumite evenimente să se producă mai repede. Sau mai încet." Completată aici de fotografiile nu mai puțin expresive ale lui Dan Alexandru Taban
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
prim răspuns e, cred, că nu poate sta deoparte, fiindcă Liiceanu are o fire care îl îndeamnă să participe la ceea ce se întîmplă. Atitudinea lui nu e însă a unui intelectual cu stofă de revoluționar nefolosită, care adulmecă praful de pușcă din lumea politică, pentru a-și trage propriile sale cartușe. Liiceanu se simte dator să intervină, chiar dacă nu totdeauna are chef s-o facă, din cauza unei presiuni morale pe care și-o autoinduce. Pentru el, intelectualul care stă deoparte se
Vai, Liiceanu e cu Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9695_a_11020]
-
publicul său." (Societatea românească, spiritul public și teatrul între 1849 - 1878). Unde sunt în acest pasaj excelând prin precizie efectele tropice și vocația retenibilului care fac îndeobște fala oricărei încheieri cât-de-cât gazetărești? Iată, ca să zicem așa, la celălalt capăt al puștii, cum intră în antet un eseu dedicat romanelor lui Camil Petrescu: "Cu două luni înainte ca autorul să dea Ťbunul de imprimatť primului său roman, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, titlul acesta, atât de frumos prin tonul
Spiritul sau litera ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9700_a_11025]
-
are nevoie de lucruri mai rafinate. Iar astea, continuă el zâmbind, nu se obțin decât dintr-o singură sursă. — Dar ce te-a făcut să vii prin părțile astea? — Poliția, amice, și tinerii ăia cu mintea înfierbântată care umblă cu pușca în mână și zic că fac parte din rezistență. Intenția mea era să ajung undeva în sud, dar, din păcate, figura mea e mult prea bine cunoscută peste tot... mai puțin în casa asta, adăugă el cu amărăciune. —Dar de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Eu cred că tu vezi cai verzi pe pereți. Ori nu ți s-o limpezit încă drojdia de aseară... Ce vezi tu și eu nu văd? Dumitre, băiete! Se vede treaba că ai fost infanterist. Nu vezi decât până la capătul puștii. Mai departe nu-i chip. Da’ ce vorbesc eu degeaba, că tu tot catană neinstruită rămâi. Ba sunt cavalerist, Pâcule! Si de pe cal se vede mai departe... Numai că gura ta turuie ca melița fimeii mele, când s-apucă toamna
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
bătut pe umăr râzând. Să-i fi dat cineva tot aurul din lume lui nenea Jănel și nu ar fi fost atâta de bucuros cum era când o simțit în palmă hârtiuța ceea. O ieșit din spital ca glonțul din pușcă și o început să alerge pe ulițele târgului acela ca un nebun. O întrebat în dreapta și în stânga și până la urmă - gâfâind ca oile vara - o ajuns la poarta spitalului. Acolo o avut de furcă cu paznicul, pentru că nenea Jănel nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îmi dorește răul? Prietenul meu. Cine altul? a răspuns moș Dumitru râzând. Cum vă spuneam mai dăunăzi, dragii mei, eu am fost vânător înrăit la vremea mea...Nu era zi bună de vânătoare ca să nu calc toate coclaurile...Aveam o pușcă cu o singură țeavă, dar sculă bună! Ușoară ca fulgul. Si bătea strașnic! Nu-mi scăpa nimic!... Așa spun toți vânătorii...Eu cred că tu nu poți păli iepurele nici la patru pași - l-a zgândărit moș Dumitru. Eu nu știu ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Așa parcă mai vii de acasă. Hai s-o ascultăm și pe cea adevărată, oameni buni - a acceptat până la urmă moș Dumitru. Pâcu și-a privit prietenul cu parapon prin pâcla scoasă din lulea și a reluat povestea. Aveam o pușcă strașnică...O țineam sus, la bagdadie...Intr-o bună zi, o venit și vremea de mers la rațe sălbatice ... Ar fi fost păcat să nu merg măcar o dată. In anul acela erau rațe câtă frunză și iarbă...Către seară, am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
O țineam sus, la bagdadie...Intr-o bună zi, o venit și vremea de mers la rațe sălbatice ... Ar fi fost păcat să nu merg măcar o dată. In anul acela erau rațe câtă frunză și iarbă...Către seară, am coborât pușca de la locul ei, am șters-o de colb, am uns-o bine și i-am încercat cocoșul. Mergea ca ceasul! Mi-am pregătit cartușele cu alice. Nu-mi lipseau decât ciubotele. Aveam o păreche, pe care le încălțam numai când
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
moș Dumitru. In loc să-ți faci cruce cu limba-n gură,tu grăiești prostii... Ce era acolo, în pod, moș Pâcule? a întrebat Gheorghe Amnar. Stai să vezi. După ce mi-o mai trecut clănțănitul dinților, mă gândeam...să iau pușca, să urc din nou în pod și să trag un foc în luminețele celea. I-am povestit și fimeii mele ce am văzut în pod și ce mă gândeam să fac... „Măi omule! Da’ tu nu ai minte? Cum să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
din nou în pod și să trag un foc în luminețele celea. I-am povestit și fimeii mele ce am văzut în pod și ce mă gândeam să fac... „Măi omule! Da’ tu nu ai minte? Cum să tragi cu pușca în podul casei? Cine știe ce îi acolo și tu îi dai cu dracul...Poate ți s-o năzărit. Lasă pe mâine ziua, să vezi despre ce îi vorba...” „Cum, măi fimeie? Dracu’ îi în pod și eu să dorm liniștit? Tu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
frăsuit fimeia mea și o început să tremure ca varga. „Ce facem?” „Ce să facem? Stăm și noi cu lampa aprinsă toată noaptea și ne-om dumiri mâine dimineață. Altceva ce să facem, dacă nu mă lași să trag cu pușca?” Dacă nevasta te lăsa, tu chiar trăgeai cu pușca în podul casei? a întrebat, jumătate în glumă, jumătatre în serios, moș Dumitru. Trăgeam, Dumitre! Trăgeam! Ce fel de vânător aș fi fost eu dacă nu aș fi tras? Da’ vezi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]