475 matches
-
Așa că puștoaica intrase în ultima ei stație la "Romarta Copiilor" și se pregătea, iar Celestin prinsese mișcarea. O luase ușor, virase de vreo două ori în preajma ei, trântise o frână. - Cum te cheamă? Îi dăduse târcoale, blonda era blondă, puștoaica puștoaică, aer nefericit, binecuvântatele membre inferioare întinse cu scripetele de tortură până la gât, trebuia... O întrebase frumos: - Cum te cheamă? Există oameni care nu se sinchisesc nici pîn' la cot de bunele maniere. Unele trăznite, de exemplu, nici măcar nu-ți răspund
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
singurul rezultat pozitiv a fost că băieții de la noi din cartier au cam început să deschidă ochii la fete. În câteva luni deveniseră specialiști în sub câte forme viețuiește agrafa, cum e îmbrăcată și cu ce se dichisește o puștoaică și sper că toată viața au ținut-o așa. Mă mai întîlnesc cu câte unul care-mi mărturisește: - Preafericitule, dacă ai agățat vreo femeie și vrei să știi din primele opt minute ce-i cu ea, dă-o întîi la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
meu amoros, zice, e să-mi găsesc o silfidă care, după ce-am făcut dragoste, să-mi ghicească în hainele aruncate prin cameră, ca într-un zaț de cafea. ...Poftim!... Înțelegi?... Pricepi ce gusturi hotărâte a prins ăsta în viață? Puștoaica dădu din cap că nu. Nu pricepea. De acolo, tocmai din brațele lui Celestin, unde se cuibărise de câteva bune minute, se simțea foarte bine. Nu pricepea, iar Celestin, lăsînd-o absolut liberă să nu priceapă, nu părea impresionat chiar deloc
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vreo gâgâlice că-i blondă, despre alta c-a fost într-o vrajă c-o nuga și-acum, de la vreo indigestie, zăcea într-un spital, cu toți zulufii și intestinele ei. Când și când vreun pretenar se înfățișa c-o puștoaică, pe care o supuneam la încercări, o forfecam prin probe, o interogam și-o trimiteam acasă. Ce-i mai ciudat, că nici cei ce le aduceau nu erau ferm convinși că te-au găsit chiar pe tine. Le fâțâiau, așa
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nostru n-avea mâna călduță și, chiar dacă ar fi avut-o, ușa mea s-ar fi priceput să nu-i pese de asta. Acum însă fâșâia și torcea, era o ușă ce amenința să se deschidă. S-a deschis, iar puștoaica ce a năvălit pe acolo mi-a părut mai curând cafenie. Iar când spun cafenie, vreau doar să sugerez pentru apariția ei, printr-un termen cât mai impropriu, că n-o mai văzusem deloc. Adat buzna până-n mijlocul camerei și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
coborî scările verandei, îl potrivi pe scaunul șoferului și conduse în locul lui, ținând, totuși degetul său dolofan apăsat pe volan, până spre Foișorul de Foc. Acolo, pe-o străduță lăuntrică, așteptară, până la 5,30 dimineața, să degajeze către serviciu o puștoaică și urcară, tot unul pe umărul celuilalt, într-un apartament, unde un mucos pletos dormea într-un fotoliu. I se strecură în suflet. Știi, viața e scurtă. Scurtă. Dan Scraba care a spart o ușă, deși viața e scurtă și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Nu numai pentru fleacul că era dată în U.G.T. (urmărire generală pe țară). Nu numai pentru că, tunsă chilug, de-abia avea stare să aștepte să-i crească părul. Dar, mai ales, pentru că, mai pornită împotriva regimului ca niciodată, puștoaica se dovedise, în două rânduri, imprudentă foc. Casa consulului era pusă pe străduța Radu Calomfirescu, la unul dintre numerele mici, impare, în vecinătatea locului unde ulicioara Calomfirescu face unghiurile de întîlnire cu strada Stelea Spătarul, apoi cu bulevardul Hristo Botev
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
păr de cămilă, se ghemui Fisente, nepotul preferat al lui Sucu Marcel, un lungan arătos și viclean de-și trăgea chiar și singur clapa, dacă nu avea cui, mustăcind sub pletele lungi, blonde și mutra de fecioară, de se gheruiau puștoaicele după el. Nu puteai să-l scapi din ochi pe Fisente, că, în timpul în care tu ți-ai fi aprins o țigară, el dădea deja foc la o treime din București. Ierbii Firelor îi plăceau istoriile bune. Povestea cu Anghel
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pieptănau și se târau către niște slujbe nenorocite, unii dintre ei făceau chiar karate sau box. Dar chiar și aceia care nu făceau karate sau box, i-ar fi luat de urgență gâtul, aflând ceea ce se petrecea, în realitate, cu puștoaicele după care dânșii erau îndrăgostiți morți. Cu fâțâitele pe care destui dintre dânșii nu îndrăzneau să le atingă nici măcar cu un fulg. Unde erau, într-adevăr, răpite și adăpostite, ipocritele acelea, în orele în care își puneau în aplicare adevărata
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
O piatră și două păsărici 2, v-ați prins? Spun că sunt de acord, dar că voi avea nevoie de mai multe resurse. — Nu pot mări personalul, Katie, spune Rod. Trebuie să sari pe ei și să le verifici cauciucurile, puștoaico. 28tc "28" Ce a văzut o mamătc "Ce a văzut o mamă" Iată-mă grăbindu-mă s-ajung acasă de la serviciu, când intru pe ușă, strig, dar nu-mi răspunde nimeni. Se aud chițăituri din camera de zi și primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
recunoaște gîtul gros și bărbia cărnoasă. Femeile se așezară cu fața spre el, etalîndu-și sînii. Mireasa, cu chipul Încă acoperit de voal, Îi apucă penisul În mîini și se apucă să-i sugă capătul, cu un aer absent, precum o puștoaică de opt ani cu o acadea supradimensionată. CÎnd am văzut-o Întinzîndu-se pe spate și desfăcîndu-și coapsele, am apăsat pe repede-Înainte și-am revenit la viteza normală abia cînd spasmele și smucelile și-au atins punctul culminant, iar bărbatul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
eu... Ea Își făcu palmele căuș pe gura mea. Nu... Să nu spui că mă iubești. O să strici totul. Uite-aici, lui Frank Îi plăcea sfîrcul meu stîng... Își ridică sînul și mi-l apăsă pe gură, zîmbind ca o puștoaică isteață de opt ani care face experimente cu un frate mai mic. Plăcerea ei personală era o emoție pe care o observa de la distanță, de parcă eram doi străini care consimțiseră să se antreneze o oră Împreună. Și totuși, pe cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ce-i în jur. N-au nici măcar ceai, spre a mă preface că, precum de demult, în fața unei cafele și a unui coniac, îmi începeam diminețile la „Colombo“. Scriu la o măsuță lipicioasă, lângă un geam murdar, urmărit de o puștoaică din spatele galantarului care tot trage de o mingiucă de cârpe colorate atârnată de tavan cu un elastic. Prinde mingiuca, o coboară până la buric, apoi îi dă drumul și ghemotocul acela de cârpe zvâcnește până în tavan, face poc și revine în dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
străfulgerarea clipei cât Ester a vârât capul pe ușă, căutând un loc liber. A spus doar „pardon“, cu o voce neutră, indiferentă, ca și cum se așteptase să nu găsească locul căutat. Iar pe mine să mă vadă cu B. Parcă pe puștoaica aceea, dormind pe genunchii mei, se așteptase să o vadă. Și pe mine holbându-mă la ea, de parcă dintr-odată trenul cu vagonul nostru, cu tot cu compartimentul acela plin, intrase în spațiul virtual al unei povestiri pe care tocmai mă pregăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
intru în garsoniera ei de lângă piața Kogălniceanu și să-i spun ce? Pe la Chitila, Ester a plecat din ușa compartimentului. M-am despărțit posac de B. N-am vrut să o mai conduc. Aproape că am repezit-o, deși, știam, puștoaica nu avea absolut nici o vină. Decât că era nepăsătoare, îi plăcea muntele, mai ales Omul cu vârful lui, și prea puțin îi păsa cine o scotea la peisaj. Nu a înțeles atunci și nici n-a aflat vreodată ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
părea să cunoască pe toată lumea În restaurant. Făcuse rost pentru noi de una dintre cele mai bune mese - la parter, În fața unei uriașe oglinzi aurite, de unde vedeau lumea care intra și ieșea. Ne așezaserăm de doar câteva minute când o puștoaică - nu putea să aibă mai mult de șaptesprezece ani - ni s-a alăturat la masă. Oksana era iubita lui Gerski - iubită fiind un termen destul de larg la Moscova, de vreme ce bărbații cei mai bogați preferă să aibă mereu alta În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai reziste și o să dea pe dinafară. Dar n-o să scoată un cuvânt până n-o să fie ea gata. I-am urmat sfatul și, deocamdată, am lăsat deoparte ideea doctorului, dar asta nu însemna că am încredere în opinia lui. Puștoaica nu avea să fie gata niciodată. Era atât de dură, atât de căpoasă, atât de impenetrabilă, încât eram convins că poate s-o țină așa la nesfârșit. Am început să lucrez pentru Tom pe data de paisprezece, la trei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
două ore m-a sunat șeful meu : „Bine, nu am nimic împotrivă, dar trebuia să-mi spui și mie unde ești, că dacă ți se întîmplă ceva eu plătesc asigurările...”. — Așa au aflat și ai mei că fumez ! rîde o puștoaică de lîngă noi. O vecină a văzut pe Facebook o poză de-a mea cu o țigară în colțul gurii și a trimis-o, amuzată, mamei mele... Mă rog, nimic deosebit pînă aici, mica bîrfă există de mult, doar că
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
lor, străluceau de curățenie și, în plus, în frigider erau așezate pe căprării mîncarea, băutura cu alcool și cea fără. Domnul Secretar de Stat va veni cu șeful și, ca de obicei, va dormi la ea. Lena nu trăia emoția puștoaicelor înaintea unei întîlniri amoroase. Ea trăia emoția generată de primirea cadoului ocazionat de ziua ei de naștere, zi care tocmai trecuse. Convorbirea telefonică s-a purtat cam așa: Știi, vineri vin cu șeful la Iași. Ce mă bucur! Rămîi pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
însuși drept o „farsă crudă și rău-voitoare“. Vedere Spațiu de corespondență Adresa Dragă dr. Randle Orice s-ar întâmpla, te rog să nu te simți prost. Sunt bine și fericit, dar nu mă mai întorc niciodată. Închin în cinstea ta, puștoaico 1, Eric Sanderson Mulțumiri Îi mulțumesc înainte de toate minunatei și înțelegătoarei mele iubite Charlotte Bozic - ești uimitoare. Îi mulțumesc bunei mele prietene Maggie Hannan pentru absolut tot, de la Alvarez la Zest. Le mulțumesc lui Toby Litt și lui Ali Smith
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
păstrându-și totodată o pecete hedonistă și anarhistă gen „anii 70”, care-i asigura specificul pe piață. După micul dejun, Bruno se Întoarse la cort, se gândi să se masturbeze (amintirea adolescentelor era Încă vie), până la urmă se abținu. Aceste puștoaice ațâțătoare erau pesemne fructul „șaizecioptistelor” pe care, În rânduri tot mai strânse, le Întâlneai În perimetrul campingului. Așadar, unele dintre aceste putori bătrâne reușiseră totuși să se reproducă. Constatarea Îl cufundă pe Bruno În meditații vagi, dar neplăcute. Deschise brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În geantă cu un gest care-i provocă un râs scurt. De ani de zile purtase la el prezervative În permanență și nu-i serviseră niciodată la nimic; oricum aveau târfele. Plaja era plină de bizoni În șort și de puștoaice În bikini; era foarte liniștitor. Cumpără o pungă cu cartofi prăjiți și se plimbă printre vilegiaturiste până ce ochi o fată de vreo douăzeci de ani, cu sâni superbi, rotunzi, tari, Înalți, cu areole brune, mari. „Bună...”, Îi zise el. Făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Zări prosoapele lor, și-l Întinse la câțiva metri pe-al său; ele nu-i dădeau nicio atenție. Își dezbrăcă rapid tricoul, și-l puse peste coapse, se lăsă pe o parte și Își scoase sexul. Cu o grație desăvârșită, puștoaicele Își lăsară jos sutienele ca să-și bronzeze sânii. Fără să mai apuce să se atingă, Bruno ejaculă violent În tricou. Scăpă un oftat, se lăți pe nisip. Isprăvise. Rituri primitive la aperitiv Aperitivul, moment convivial al zilei la Locul Schimbării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
blestemat. Nu că mi-ar fi lipsit „viața de la Paris”, nu asta mă deranja, Întotdeauna fusesem nefericit la Paris. Pur și simplu, doream toate femeile, În afară de-a mea. La Dijon, ca În toate orașele de provincie, sunt multe puștoaice, e mai rău ca la Paris. În anii aceia, moda devenea din ce În ce mai sexy. Era insuportabil, toate fetele alea cu mutrițele, fustițele și chicotelile lor. Ziua le vedeam la lecții, la prânz le vedeam la Penalty, barul de lângă liceu, vorbeau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-l Într-o stare de ușoară beție narcisistă. Se mai calmă pe drumul de Întoarcere. Philippe Sollers părea să fie un scriitor cunoscut; totuși, lectura din Femmes o arăta clar, nu reușea să frigă decât târfe bătrâne din mediile culturale; puștoaicele, evident, preferau cântăreți. În aceste condiții, la ce bun să publice poeme imbecile Într-o revistă de rahat? — În momentul apariției, continuă Bruno, am cumpărat totuși cinci numere din L’Infini. Din fericire, nu publicaseră textul despre Ioan-Paul al II
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]