468 matches
-
se scrie! Îți doresc mult succes și multă bucurie! Cu dragoste, Aurel Dumitrașcu P.S. Ieri am împlinit 31 de ani! Asta-i! A. 1987 Borca, 6 februarie 1987 Dragul meu, Nu ți-am scris de multă vreme! De fapt, exceptînd puștoaicele, n-am prea putut scrie epistole scriitorilor. M-am simțit, se pare, complet inhibat de toate măgăriile pe care le trăim. Încep să-mi pierd cumpătul. Dacă se va întîmpla ceva rău cu mine, să-mi păstrezi un gînd cinstit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
dor de drumuri și de mari biblioteci! Viața la țară este o imensă porcărie pentru un scriitor! Nu se poate supraviețui prea mult. Mi-e silă și că-mi petrec multe clipe lamentîndu-mă ca o paiață. Vreau altceva! Abundența de puștoaice mă irită și mă încîntă. T. dă semne de întoarcere și parcă nu pot crede că în sufletul ei mai poate fi și măreție. Nu există femeie cu care să mă pot împăca tot timpul! Și-mi pierd prea mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
mult la femei decît la scris. Mi-a fost ciudă și mi-a fost rușine de mine. Pe acest fond, m-am dus să văd un film cu Alexei Batalov la P. Neamț. Sper să nu am probleme cu o puștoaică, acea Maria. Asta mi-ar mai lipsi acum! În Familia, nr. 4, Radu Călin Cristea a scris un pamflet împotriva Furtunilor. Nu mă așteptam la așa ceva. "Recenzia" sa este evident tendențioasă prin metodologie și ton. Mi se spusese că Radu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
dat. O să mă duc mîine. Tot azi am primit cuvinte și de la Marta Petreu. Continuă în același stil de mare prietenă. Mă bucură. NU mai știu ce-am făcut la P. Neamț, dar bine că nu am probleme cu acea puștoaică! M-am reîntîlnit cu toți prietenii, chemați fiind de Săceanu. Și cu Genoiu m-am văzut. Mi-a comunicat că vor scrie în Ateneu 5 (sau 6) despre Furtuni. Nu sînt amărît de pamphletul lui Radu Călin, nici atunci n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, pe care nu-i cunos‑ cusem încă. Însă acestea erau deja conflicte de fond, de principii. Pe lângă ele erau conflicte generate de invidie, că, sigur, am trezit foarte multe invidii. Gândiți-vă că eram o puștoaică care a venit de nu știu unde și de pe o zi pe alta ajunsese cel mai citit autor din revistă. Dar, final‑ mente, nu asta ne-a separat, ci ne-au separat diferențele de idei. Eu, de exemplu, am fost de părere
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Eu am plecat în străinătate în luna iulie, de exemplu, și m-am întors numai după eli‑ berarea lui Marian Munteanu. Pentru că pe 13 iunie zia‑ rul Adevărul apăruse cu un editorial care mi-era dedicat integral, deși eram o puștoaică care scria la revista 22. Și știam că minerii mă căutaseră la Hotelul Bulevard. Redacția revistei 22 fusese devastată, prieteni de-ai noș‑ tri au luat bătaie... V.A. : Iar eu am plecat cu trenul în Elveția pentru că la aeroport
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
le cunoscuse. Era la premierele pieselor sale preferate, era apoi la un pahar de vin cu actorii pe care îi iubea, povestind vrute și nevrute, și, din când în când, era întrerupt pentru a da un autograf unei femei frumoase sau unei puștoaice, căreia ochii îi sticleau, îndrăgostită pe loc de Cristi. Sau se plimba cu Tourtal pe străduțele din Montmartre și număra pisicile care le tăiau calea. Și ropotele de aplauze continue care îi țiuiau în urechi, amestecate cu șampaniile spumoase și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a.m. Data mi se părea familiară, ca de altfel și ora, dar nu realizam de ce. Iritat de incapacitatea mea de a dezlega misterul, am ieșit de pe AOL și m-am repezit nerăbdător la fișierul Teenage Pussy. Titlul inițial al Păsăricii puștoaicei fusese Sfinte Sisoe! dar cei de la Knopf (care plătiseră aproape un milion de dolari doar pentru drepturile de publicare în America de Nord) m-au asigurat că Păsărica puștoaicei era un titlu mult mai comercial. (Revoltătorul Mike fusese momentan luat în considerare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și m-am repezit nerăbdător la fișierul Teenage Pussy. Titlul inițial al Păsăricii puștoaicei fusese Sfinte Sisoe! dar cei de la Knopf (care plătiseră aproape un milion de dolari doar pentru drepturile de publicare în America de Nord) m-au asigurat că Păsărica puștoaicei era un titlu mult mai comercial. (Revoltătorul Mike fusese momentan luat în considerare, dar în final socotit ca „necontroversat“). Knopf avea de gând să-l lanseze în catalogul editurii ca pe un „thriller pornografic“ ceea ce m-a entuziasmat la culme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o legumă, apoi îi trage pe mutră o mască de gaze. În același timp inventează o serie de cocteiluri, cum ar fi Fundgol, Chiloșlitz, Ciocanul Dement, Weenus, Dublă Penetrare, Părosul și Spermata. Cea mai nouă cucerire - de unde și titlul - o puștoaică insipidă de vreo șaisprezece ani care crede că poți rămâne gravidă după o partidă de sex oral sau că se poate contracta SIDA dacă bei după altcineva o gură de Snapple. Discută cu păsărele și are ca animal de companie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
chicotește „abundent“. Mike ajunge chiar să-l încânte pe tatăl ei - care promisese să-i tragă un șut în fund simpaticului nostru erou dacă nu pune capăt întâlnirilor cu minora lui fiica. Într-un moment foarte delicat Mike îi cumpără puștoaicei o legitimație falsă. „Nu vrea să fie atât de proastă,“ o scuză el mereu în fața prietenilor exasperați, alți burlaci trăind în aceeași lume pierdută ca cea a lui Mike. Într-o noapte o îndoapă în așa hal cu ciuperci halucinogene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și de joacă în care copiii arabi din împrejurimi (n-am văzut decât fetițe, nu și băieți) pot veni și pleca de aici liber, doar escortați de educatoare. Porțile sunt închise pentru bărbații adulți din cartierul arab, dar nu și puștoaicelor care aleargă prin grădini cum ar face-o și în Luxemburgul parizian. Întâlnirea normalității cu extraordinarul, există oare vreun giuvaier mai adevărat? Poate că n-ar trebui să împărtășesc hârtiei această emoție poznașă, iresponsabilă și foarte naivă (oare ce le
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
imagine mai jalnică decât a lui. Nu l-am văzut niciodată vesel sau mulțumit. Când e beat, simte viața suportabilă. Treaz sau mahmur, e dezolant, o murătură. Se umple de importanță doar când vorbește despre femeia lui din Târgoviște, o puștoaică de paișpe ani care, adineauri îmi spunea, când ți-e lumea mai dragă, când vor să petreacă și ei weekend-ul împreună, ea pleacă în excursie cu clasa a VIII-a. Au petrecut Paștele în cămin. Doar ei doi. Încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
avusese la activ vreo trei avorturi. Odată, la o petrecere, la mine, în garsoniera aia de care v-am povestit, venise împreună cu o prietenă de-a ei, după un avort, și erau revoltate îngrozitor că era plin la spital de puștoaice de paișpe ani, care erau deja veterane. Și se uitau la ele ca la niște babe. Deja se simțeau depășite. Ar trebui să fac o scenă din asta cândva, într-o proză. Avea restanțe, vorba ceea, căcălău. În sesiunea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
părinții. La început au fost cazați ofițeri români. Îmi amintesc bine de unul, un ofițer în rezervă, de vreo patruzeci de ani, avocat din București, Măgârdicean pe nume - foarte domn, foarte stilat, cultivat, cu care aveam lungi discuții, eu, o puștoaică de paisprezece ani, și de la care am învățat multe lucruri despre viață. Pe măsură ce războiul se prelungea, au început să fie cazați la noi ofițeri germani. De data asta, relații reci, distante, dar protocolare. Ambii mei părinți erau buni vorbitori de
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
adevăr hotărît? Întrebarea ei m-a lovit direct, în plin. Adică? întreb. Tu, Mihai, te consideri "copt" pentru căsătorie? Am treizeci de ani, Tamara, nu optsprezece... Soțul meu a avut patruzeci și doi cînd și-a pierdut capul după o puștoaică... Vezi?, de-aceea mi-am și făcut azi drum pe-aici, prin secție: voiam să te întreb serios lucrul ăsta. De cînd te-am văzut împreună cu Livia, nu-mi stă în cap decît întrebarea asta: ești sau nu "copt"? Ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
un birou încărcat cu dosare, stă o femeie în vîrstă. Mă privește, răspunde la salutul meu, apoi își pleacă la loc privirea în hîrtiile din față. Cea de-a treia femeie, așezată la biroul din dreapta mea, e de fapt o puștoaică, aproape o adolescentă. Are privirea ageră, izvorîtă din niște ochi negri, scînteietori, iar gura, mică și conturată, i se modulează frumos, perfect, în timp ce vorbește. Vă rog, cu ce problemă? mă întreabă ea, după ce-mi răspunde la salut. A naibii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
după zece seara: Maria, foarte drăguță și atentă, doamna Pomp. Const., Dan și necunoscutul... Sfaturi: „Fiți curajoasă!“, „Pentru viitorul ei“ etc., Dan folosindu-și „umorul“ sec și sclipitor de maliție și de ironie. Îl simțeam mișcat și trist: „Era emoționată puștoaica“. Necunoscutul se bâlbâia: „A plecat? Când? Cum? Am să vă cer adresa!“ Și, cum protestam nițel: „Sunt un prieten“, a încheiat el. Cum aveam febră, febra aceea lăuntrică pe care mi-o știi, am ațipit; mă gândeam, toropită: am să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am lăsat pe tot la Delureanu și am plecat să-mi caut cameră: la Piti Curti, camera noastră cu balcon era liberă (30 de lei), dar fără serviciu, pentru că nu au slujnică; la celălalt, o față împietrită - sunt sigură că puștoaica nu mai vine la noi - de altfel, nici n-a ieșit să-mi spună bună ziua. Cum toate cunoștințele noastre: Lisette, Piticu, Irène, Ina și Alecu și c nia stau în noul block, mi-am luat și eu o cămăruță la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
scumpa mea, că într-o zi ai să primești scrisoarea cea bună, în care ai să citești „astăzi în sfârșit ți-am putut trimite...“. Nu trăiesc decât pentru clipa aceea, toate eforturile mele se îndreaptă spre acest scop. Te iubesc, puștoaică atât de mititică și atât de fermecătoare. Sunt fericită să știu că poate ai să te încălzești, scumpa mea friguroasă. Sunt fericită să te știu în casa unor ființe plăcute, cu fetițe în preajma ta. Îți scriu și pe sub geamul tău
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de-a face cu vreun adevăr omenesc , asta e o cu totul altă discuție. Oare un cuplu de oameni în toată firea ca Mihai și Mihaela chiar și-ar pierde capul atît de repede în fața tehnicilor de manipulare ale unei puștoaice ? Tehnicile ei sînt chiar infantile, iar ei chiar par niște oameni în toată firea uzați nervos, dar nu chiar atît de slabi din constituție ; Flora și Titieni, doi oameni evident serioși, le împrumută ceva din propria soliditate. Dar iată că
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
pentru ca Mihai, simțindu-se vizat, să sară ca ars. E suficient ca fata să-i ia mîna și s-o pună pe sînul ei pentru ca el (deși se presupune că predă într-o școală, deci s-a mai confruntat cu puștoaice tulburătoare) să-și piardă toată morga patern amuzată de pînă atunci. E suficient ca fata să se mai joace un pic cu ei pentru ca amîndoi (fiecare separat) să-i propună bani în schimbul tăcerii, deși ea nu le știe nici măcar numele
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
în camera impură Când v-am surprins gură în gură, Deasupra dânsa și alături Veșmintele-i, coji printre pături, Mai transpirau dorinți din pori Naintea marii dezmierdări Cu tot dichisul și alaiul Apoi m-ai înșelat cu ceaiul! Numărătoare pentru puștoaice și babalâci elefantul dă din trompă strada gării dă din pompă avionul dă din bombă însă nimeni nu sucombă Am găsit o "Chiuitură". Leliță, paraleliță Astăzi o să-mi pun la punct Arhebuza cu rotiță Și-o să-ți scriu defunct. Căci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
caz bărbații sunt niște ființe de pe altă planetă... - Ascultă, Arkadi, eu efectiv nu pot să pricep... Vorbești despre asta ca despre ceva banal? Așa ceva nu intră-n capul meu, cum să se culce un bărbat în toată firea cu o puștoaică de zece ani... El își holbă ochii: - Ce tot îndrugi tu acolo Jenia? Care puștoaică? - Lialka a împlinit treisprezece ani acum o lună și jumătate! Adică ce crezi că e, junincă, femeie măritată, muiere? - Despre cine e vorba, Jenia? - Despre
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
pricep... Vorbești despre asta ca despre ceva banal? Așa ceva nu intră-n capul meu, cum să se culce un bărbat în toată firea cu o puștoaică de zece ani... El își holbă ochii: - Ce tot îndrugi tu acolo Jenia? Care puștoaică? - Lialka a împlinit treisprezece ani acum o lună și jumătate! Adică ce crezi că e, junincă, femeie măritată, muiere? - Despre cine e vorba, Jenia? - Despre Lialka Rubașova. - Care Rubașova? se miră sincer Arkadi. O face pe prostu' în fața ei, sau
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]