1,686 matches
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > IARNA - SUB CERUL DACIEI Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1509 din 17 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Sub cerul de azur al Daciei sfinte, eterne Norul pufos povara-i generos o cerne E-atâta revărsat de alb pe ramuri și aș vrea Să-l iau cu mine până-n vis dacă-aș putea. Copacii seculari stau drepți, ca împărații Sunt păzitorii seculari ai încercatei nații Sunt frații noștri
SUB CERUL DACIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382421_a_383750]
-
o vadră plină cu vin, iar tata o damigeană cu țuică de cinci litri. Bunica, într-o traistă de cânepă, avea înfășurat într-un ștergar, din in țesut în casă, doi cozonaci uriași, crescuți încă odată cât tava, rumeni și pufoși. Ajunși, la casa unde urma să se petreacă evenimentul, am fost bine primiți, chiar și pe mine m-a pupat Lisăndrina, mama fetei, deși în toamnă îmi trăsese o chelfăneală soră cu moartea, pentru furtul unui ciorchine de strugure și
ÎN PEȚIT de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382524_a_383853]
-
inimă prea bună. Aș vrea să simt, pe loc, roua-n picioare Și să-mi miroasă iar a fân cosit. Să pot umbla desculț doar prin răzoare Sau să adorm pe prispă obosit. Să îmi miroasă și a calda pâine Pufoasă și-aburindă pe o masă. Să uit că vine iar ziua de mâine Cu grijile și dorul de acasă. Mi-e așa de dor acum de satul meu ! În care am crescut sub mândrul soare. M-am primenit adesea, mai
ÎNTOARCEREA ÎN SAT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382558_a_383887]
-
fost ! În zilele imediat următoare,îl cuprinseseră remușcările, conștiința îl îndemna să se predea ,dar teama groaznică de a suporta ororile din pușcărie îl îndemnase să n-o facă. Acum ,nu mai avea atâtea remușcări..... Se trântește enervat pe canapeaua pufoasă din camera apartamentului lui Madelene. - Cerșești dragostea ? Scumpa mea,dragostea nu se cerșește,se câștigă ! - Iar eu n-am reușit să ți-o câștig ,nu-i așa ? Nu am făcut destule pentru tine, te-am smuls din viața ta mizerabilă
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > IANUARIE CERNIT Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1393 din 24 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Ești zâna mândră a zăpezii Iar mantia-ți de fulgi pufoși, A îmbrăcat pomii livezii Cu fluturașii săi frumoși. Azi ai acoperit pământul, Cu dalba-ți plapumă de nea, Sub care care o să doarmă grâul, Ce mâine pâinea ne va da. Nu vezi pe ramuri păsărele, Cu tine viscol ai adus
IANUARIE CERNIT de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384128_a_385457]
-
mai spune că în 1984, primele lame au fost importate în Statele Unite, iar la ora actuală există peste 70.000 de capete în fermele de lame din această țară. Ele sunt tunse și lâna lor plăcută la atingere, moale, delicată, pufoasă, caldă rivalizează cu cașmirul și mohairul, dar este mult mai durabilă și rezistentă. Oricum, cei doi pui au fost atracția târgului, în special a copiilor care le-au dat de mâncare din palmele lor. Am mai privit obiecte vechi, înnobilate
DIN CAROLINA DE NORD ÎN KENTUCKY de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383300_a_384629]
-
smerit și-a aplecat atunci genunchiul... Și a promis c-o veșnicie va duce daruri la copii Și lumii-ntregi, după putere, va face multe bucurii... Copila râde și din brațe coboară, merge la fereastră... Afară ninge liniștit cu fulgi pufoși din bolta-albastră. Pe geam lipește clopoței tăiați cu foarfecu-n hârtie Și lung privește pe fereastră gândind că Moșul o să vie... În tindă se aude -ncet un pas necunoscut...străin - Găbiță, tu te-ai înșelat...credeai că-n sat nu am
POVESTE CU MOȘ CRĂCIUN de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383486_a_384815]
-
de a cunoaște o fată atât de încântătoare. Murmură Victor cu o voce baritonală, foarte seducătoare. El se îndepărtă repede iar Miranda rămase un timp privind în urma lui gânditoare, apoi se întoarse în cort, cu mintea deja plutind pe norișori pufoși roz, căzută într-un vis euforic cu ochii deschiși. Visarea îi topise deja toate neajunsurile, incluse durerea de cap și spaima ce o trăsese cu câteva minute mai devreme. Deodată noaprea înstelată începu să-și cearnă farmecul irezistibil peste sufletul
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
mica vază, Ascuns de după nori și soarele, aruncă câte-o rază. Apoi, se-agață de un pâlc de mori, Dându-i deoparte, cu razele-i viori, Pe perna de omăt, crivățul se culcă pe o parte, Iar pe furiș, fulgii pufoși, vin iarăși de departe. E-o liniște profundă și ninge ca-ntr-un vis, Iar de la nord la sud, un peisaj mirific, s-a deschis, Și peste brazii-mpodobiți. o zână zboară-n depărtare, E-o frumusețe albă, care te
IARNA- PRIMA PARTE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382838_a_384167]
-
de voie bună Se cântă lerui-ler,florile dalbe Lângă bradul cu cetina bogată Împodobit cu praf de stele Și bucurie pentru lumea toată Pe umăr Moș Crăciun își duce sacul Miros de cozonaci respiri abia-abia Chiar dacă, azi, lipsește zăpada cea pufoasă O-ntreagă sărbătoare se-ntinde-n fața ta ! Citește mai mult COLINDSe lasă înserarea pe-un colindSub cer toți îngerii se-adunăPrin orice suflet curge un izvorDe datini și de voie bunăSe cântă lerui-ler,florile dalbeLângă bradul cu cetina bogatăîmpodobit
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
pentru toate vârstele. Aici, la București la fel: domul și doamna Doctor , aveau predilecție pentru jucăriile de pluș.Peste tot: pe canapea, pe fotolii. sus pe șifoniere, tronau fel de fel de animăluțe frumos colorate, mai mult sau mai puțin pufoase. Aveau până și un urs panda ,uriaș. Așa își închipuia ea că trebuie să arate o locuință! Pentru prima dată pătrundea în intimitatea locuinței unui bărbat. Iar emoțiile erau sporite de faptul că , acea locuință , era a lui Victor. Prima
ÎNGER SAU DEMON CAP.III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382825_a_384154]
-
septembrie, azi parcă e ziua mea.../ Din frunze ruginii mi-am pus o stemă... A mai trecut un an, a mai căzut o stea,/ S-au scuturat petalele din crizantemă.../ Gândurile-mi plutesc, ca valurile de nori,/ Unii-s mai pufoși, alți-s mai grei și cenușii.../ Îmi cântă-n cor zefirii, cu glasuri de viori,/ Un adagio, de bun rămas, că n-o să-mi vii... (E septembrie...) Este greu departe de țară, și totuși inima este acolo unde îi sunt
ÎNTRE MAGIC ŞI SPIRIT de MARIANA GURZA în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382979_a_384308]
-
nimicdin nimic, nimic rămâne ...Camelia Constantin... XII. MY LORD (IX), de Camelia Constantin , publicat în Ediția nr. 2169 din 08 decembrie 2016. Se însera. Soarele cobora spre asfințit colorând cerul în tonuri de galben roșiatic. Îi plăcea să privească norii pufoși de diferite forme și culori. Aerul devenea plăcut sub adierea ușoară a vântului. Toată lumea era obosită. Ziua a fost plină de întâmplări neprevăzute, pentru unele personaje. Mătușa Annie ațipise cu tâmpla sprijinită de fereastra trăsurii. Pălăriuța îi stătea într-o
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
sigur pe el și foarte organizat. Un viitor bărbat de încredere. Beth privea fix peisajul și nu dorea să ... Citește mai mult Se însera. Soarele cobora spre asfințit colorând cerul în tonuri de galben roșiatic.Îi plăcea să privească norii pufoși de diferite forme și culori. Aerul devenea plăcut sub adierea ușoară a vântului.Toată lumea era obosită. Ziua a fost plină de întâmplări neprevăzute, pentru unele personaje.Mătușa Annie ațipise cu tâmpla sprijinită de fereastra trăsurii. Pălăriuța îi stătea într-o
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
înduplecat să ne facă cinste!... Din pricina vremii posomorâte, gelateria lui Beliov era aproape goală. Ne așezaserăm într-un colț la o masă rotundă, având tăblia dintr-o marmură albă cu vinișoare roz. Scaunele din jurul ei erau de metal, niște perinițe pufoase protejau însă posteriorul clienților de răceala acestuia. O chelneriță nurlie, cu bonețică și șorțuleț alb, se prezentase cu promptitudine să ne ia comanda. Pe Beliov îl cunoștea, fiindcă i se adresa mai cu seamă lui, după ce schițase o reverență prin
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
cel mai înțelept: Când o să apară iară Mult dorita primăvară? Am fost ieri până-n zăvoi, Trist am venit înapoi. Nici urmă de păsărică, Nicio mică floricică, N-am zărit neam de albină, Nici miros fin de sulfină. Peste tot omăt pufos, Așezat în straturi, gros. Piuit-am, am strigat, Nimeni nu m-a ascultat. Am trimis în vânt chemare, N-am aflat în jur suflare. Iarna asta, frățioare, M-am topit de așteptare. Spune-mi, că ești înțelept! Primăvara, cât s-
SĂ VINĂ PRIMĂVARA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383156_a_384485]
-
din urmă înghiți. Apoi se lăsară asupra farfuriilor cele două femei, Metodiu și Iovănuț, mesenii din stânga și-n fine și căpitanul Tresoro. Curând mâncau toți în liniște, atenți să nu se păteze și să nu-și stropească vecinii. Acoperind sunetul pufos pe care-l făceau furculițele prin lobodă, de-afară se auzea cântecul trist al unui gondolier. Când eram mic - sparse tăcerea căpitanul Tresoro, pescuind și-apoi ronțăind o tulpină mai groasă - eram un copil foarte retras. Nu mă interesau poveștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
într-o poziție surprinzătoare, terminând cu ucigătorul lui sforăit, începu să viseze și novicele Iovănuț. Visă că ajunsese la Porțile Raiului, după un zbor vertical și lin ce-i umpluse urechile cu bobițe de rouă, căci trecuse prin nori-albi și pufoși în care vedea dispărând în răstimpuri piciorușe roz de îngeri. Apoi ieși deasupra norilor și zări o alee cu pietricele sidefii ducând spre Marea Poartă. Alergă repede într-acolo și bătu. Se deschise o ferestruică și în ea Iovănuț recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Metodiu și Iovănuț. Lângă peretele opus geamului înalt, îngust, erau puse cap la cap două paturi solide, cu baldachin pe ale cărui mătăsoase perdele albastre erau cusute cu fir alb argintiu siluete de îngerași cu trâmbițe șezând șăgalnic pe norișori pufoși. Două fotolii renaissance, o masă gotică și-un sfeșnic brâncovenesc ocupau mijlocul încăperii, ce mai adăpostea aproape de fereastră un birouaș și-un scaun cu spătar legat în piele; un lavabou de marmoră, o mică oglindă venețiană ovală și-un dulap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
străvezii de rouă. Razele-i de aur mângâiau teluricul amorțit, dar pictat cu mii de culorii vii. Discul de foc îmbrățișa necuprinsul. Nopțile încărcate de farmec făceau să îmi doresc să ating licăririle de diamant, ce niciodată nu erau stinse. Pufos de nori grei și albi, corpul meu se opintește din greu să iasă din brațele puternice ale Terrei. Pluteam în eterul nesfârșit al cosmosului cu atâta tandrețe încât aș putea spune că stăteam pe loc. Mă mișcam încet, cu pas
Rătăcitor printre stele. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_660]
-
primăvară. Urșii cei morocănoși, vulpițele șmechere și celelalte animale ale bătrânei păduri s-au trezit la viață. Îmi azvârl ochii peste grădina înmiresmată și plină de culori vii. Zâna cu păr bălai, glas domol și rochie din flori de colț - pufoasele steluțe ale naturii, se plimbă peste întregul oraș minunat. Ridic ochii, zăresc șiraguri de râuri repezi și cristaline ce se ondulează printre zidurile falnice de munți care străpung cerul, luminate de călduroasele raze ale soarelui. Păsărelele ciripesc, ridicându-se în
Parfum şi culoare în suflet de floare. In: ANTOLOGIE:poezie by Talida Boboc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_659]
-
în lumea asta plină de macho... M-am prefăcut că îi dau un pumn în stomac. Nu era greu de localizat. Tom era unul dintre prietenii mei cei mai buni și-mi aducea aminte de un ursuleț de pluș imens, pufos și sexy - poate puțin prea îndesat, dacă e să fim mofturoși, dar extrem de iubăreț. în seara asta arăta la fel de zburlit ca întotdeauna. M-am hotărât să nu-l întreb cum merge cu poezia. Ca să nu mai zic de rezultatele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
căzut pe spate, scoțând un sunet ciudat. Am știut imediat că e moartă. Sunt unele lucruri pe care nu ai cum să le greșești. Ochii lui Lee priveau goi înspre cerul alb ca hainele ei, alb ca și pielea. Jacheta pufoasă în care era înfășurată, confortabil și protector, nu-i mai ținea de cald. Era vânătă și înghețată ca marmura, pielea și corpul ei erau țepene; inflexibile, reci, toate păreau să fie la locul lor, la prima vedere, dar ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
momentele de stres. Comanda nu a întârziat să vină, o farfurie albă ovală, încărcată pe o parte cu un morman de ciuperci bine prăjite, groase și crocante, cu crustă, iar pe partea cealaltă cu o movilă de orez alb și pufos. Mai era și o ceașcă plină cu sos tartar și bucata mea extra de lămâie. Stomacul a scos un zgomot, anticipând fericit. Am stors lămâia peste ciuperci, am aruncat în farfurie atâta sos tartar cât să nu dea peste margini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
înalt, și abia la urmă platoul Baghelkhand. Iar după el, explicând toată această desfășurare de forțe pietroasă, Golful Bengal. Lumea era cumplit de frumoasă, toți știau asta, iar norii cei războinici se scărpinau în continuare în creștet cu brațele lor pufoase, întrebându-se unde să atace mai întâi. Acolo, sus, chiar deasupra apelor dulci ale Lacului Universal, răzbătând pe cele mai de jos creste ale Muntelui Zăpezii și navigând curajos, fără permisiunea cuiva, se încumeta gustul și mirosul mâncării indiene, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]