921 matches
-
lacune, fără destrămări, în marele poem nu există somnolență a timpului. Uneori doar se precipită, ca atunci când forța cosmică se concentrează undeva și se dezlănțuie, ca în război. Unele dintre manifestările forței sunt năvalnice și orb nimicitoare, ca vijeliile, incendiile, puhoaiele, 51 furtunile mării. În unele fiare, ea este forță lacomă de pradă: în lei, în lupi, în mistreți, în marile păsări rapace. Iar pe oameni îi împinge, cu însuși prețul vieții ca putere de viață, să ia înapoi ce este
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pe câmpia morții, înălțându-se până mai sus de eter? Ca un foc pustiitor care se vede de departe, mistuind pădurile de pe un munte. 54 Iar vuietul luptei este acela al furtunii, al vijeliei și al ploii grele, care umflă puhoaiele și râurile: se năpustesc în râpe și văi și curg asurzitor, măturând tot în calea lor până ajung să se verse în mare, unde se înfruntă zgomotos cu izbirea valurilor de apele lor și de țărmuri; sau al vânturilor care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ce se petrece se petrece, asemănător, și în lume: atacul, năvala și iureșul, înfruntarea, împotrivirea dârză, străbaterea, oprirea din avânt, retragerea. Armata, numeroasă ca frunzele și florile primăverii, înaintează ca un foc care cuprinde totul în flăcările lui; ca un puhoi care târăște spre mare trunchiuri și mâl; sau ca acele năvalnice lucruri pe care le stârnește și le mână vântul: un nor negru și furtunos 55 adus dinspre apus peste întinderea mării, departe întâi, apoi mereu mai aproape; sau valurile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
dea înapoi și, de spaimă, să fugă. În schimb, când ai putere, înduri și rămâi neclintit: ca norii grei și nebătuți de vânt, ca un stejar înalt cu rădăcini vânjoase și adânci, ca un pinten de deal care abate apele puhoaielor sălbatice către câmpie, ca o stâncă izbită de nesfârșite valuri; sau ca un măgar îndărătnic scăpat în lanul de grâu pe care-l lovesc zădarnic cu bâtele niște copii; iar cei doi Aias se împotrivesc dârz iureșului troian și chiar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
a timpului. Și astfel, câmpia plină de mânie, de moarte și de slavă, câmpia stearpă și bătută de vânt de sub Troia, înainte să devină pustiu și amintire, cenușă și tăcere, mai trăiește încă o dată, și apoi mereu, ca veșnice valuri, puhoaie, păduri și stele, ogoare și vânturi. Violență și purificare Alături de comparații, prin care îngustul orizont al Iliadei devine orizontul lumii, iar timpul ei se înscrie în statornicia fără timp a vieții, mai există în poem cel puțin trei clipe care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
forță de expresie, aici și pretutindeni. Iar restul de trei comparații nu sunt cu nimic mai puțin surprinzătoare dacă ne gândim cine le rostește. În toate trei apar ființe neajutorate sau plăpânde: un copilandru porcar, luat de 113 apele unui puhoi pe care vrea să-l treacă într-o zi de furtună (Ahile este el însuși gata să se înece în apele, încrâncenate împotriva lui, ale Scamandrului); niște pui de păsări încă fără aripi, cărora mama lor se căznește, răbdând de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
trăiește în Ahile și este Ahile, peste tot ce a fost și nu va mai fi sau nu a fost să fie sau mai bine să nu fi fost, trece mai departe, așa cum cresc la loc pădurile arse și, când puhoaiele smulg și târăsc stânci către mare, alte stânci rămân. Vorbele lui, de fiecare dată, sunt: „Dar să lăsăm ce-a fost, oricât de mare ne-ar fi durerea.“ Nu ne putem păstra veșnic mânia. „Inimii să-i punem frâu, căci
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
asemăna cu sora ei Zamfira. Nu era însă zgârcită, dar avea limba tare ascuțită și, mai ales, când se inerva, ( și se inerva din temiri ceă cuvintele curgeau cu viteză, ca apa tulbure a unui torent de munte, ca un puhoi de ploaie torențială. Când începea să batjocorească pe cineva, nu putea să fie oprită până nu vărsa tot ce avea pe suflet. Era săracă, iar copii îi sporeau sărăcia. în fiecare vară trebuia să muncească pământ în parte de la boier
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
din creațiile Victoriei Lâsenco pe cînd era elevă clasa a X-a de la Liceul din Noua Suliță, Eu vin din neamul românilor, publicată în Septentrion literar: Eu vin de-acolo, de unde piatra a fost lovită, crăpată, ciuntită, dar a rezistat puhoaielor vremii... Eu vin de-acolo de unde focul a pîrjolit, culcînd stejarii, dar rădăcinile acestora au înviat din nou. Eu vin din acel pămînt ce ascunde adînc sămînța vieții unui neam iubit de zei. Eu vin de-acolo, de unde susurul apei
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Negel, iar digul Bârnat a cedat sub presiunea apei. Întreaga zonă de nord a orașului a fost inundată, șuvoiul luând-o la vale, scurgându- se prin gară și îndreptându-se spre oraș. Rețeaua de canalizare a făcut cu greu față puhoiului, strada Mioriței devenind un adevărat fluviu, puhoiul care atingea peste o jumătate de metru adâncime, inundând străzile Bucium, Neagoe Vodă, Slănicului și Apusului. Podul de peste Bistrița a fost închis datorită apariției unor trepidații cauzate de valurile ce loveau pilonii podului
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
presiunea apei. Întreaga zonă de nord a orașului a fost inundată, șuvoiul luând-o la vale, scurgându- se prin gară și îndreptându-se spre oraș. Rețeaua de canalizare a făcut cu greu față puhoiului, strada Mioriței devenind un adevărat fluviu, puhoiul care atingea peste o jumătate de metru adâncime, inundând străzile Bucium, Neagoe Vodă, Slănicului și Apusului. Podul de peste Bistrița a fost închis datorită apariției unor trepidații cauzate de valurile ce loveau pilonii podului. Scăpate de sub control, apele au măturat, nestăvilite
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Doamnă, cătră tine.” (M. Eminescu, I, 149) Observații: În interpretarea Gramaticii Academiei, când se realizează prin adjectiv posesiv, complementul indirect stă în cazul acuzativ, chiar dacă este precedat de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) care cer genitivul: „Asupra noastră fulgeră, trăsnește și bat puhoaiele.” (M.Sadoveanu, X, 514) „Crezi că se vor mulțumi să se răzbune împotriva ta?” (O. Paler, Viața..., 114). De fapt, în asemenea structuri, termeni precum noastră, ta etc. trebuie considerați pronume personale în genitiv. b. Propoziția completivă indirectă se introduce
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
diferit de normal, dar accesând o lume diferită. Atunci trecând șuierător prin vid, Din zbor se închega un bloc lichid. Se rotunjea în goana-i purpurie Și-și alegea o cale pe vecie. Pe el se-amestecau în văi grozave Puhoaiele de ape și de lave; Deasupra nori clocotitori și ceață Acopereau priveliștea măreață. Materia își începea, enormă, Viața în cea mai primitivă formă, Cu deplasări spasmodice-n mișcare Cu largile-i contraste țipătoare. N-au fost atunci timpane să audă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
din creațiile Victoriei Lâsenco pe cînd era elevă clasa a X-a de la Liceul din Noua Suliță, Eu vin din neamul românilor, publicată În Septentrion literar: Eu vin de-acolo, de unde piatra a fost lovită, crăpată, ciuntită, dar a rezistat puhoaielor vremii... Eu vin de-acolo de unde focul a pîrjolit, culcînd stejarii, dar rădăcinile acestora au Înviat din nou. Eu vin din acel pămînt ce ascunde adînc sămînța vieții unui neam iubit de zei. Eu vin de-acolo, de unde susurul apei
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
unui cioban care își găsește oile, la propriu și la figurat, prin integrarea în „lumea nouă”, își plasează epicul în lunca Dunării, tărâm păstrător de datini străvechi și de practici magice. Invocarea lor și înfățișarea unor confruntări ale localnicilor cu puhoaiele apelor revărsate preludează viitorul epos al bălții din proza lui Fănuș Neagu și a lui Ștefan Bănulescu. Cu Oraș de provincie (1954) prozatorul trece în mica lume a „târgurilor unde se moare”, dar nu pentru a descoperi „moartea cotidiană”, ci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290580_a_291909]
-
un acoperiș nou, o cale de acces lesnicioasă, un trotuar în jurul zidului de protecție și cu acces în interior, o mică poartă tăiată în zidul de protecție. I. 3. Evoluția vremii consemnată de Nicolae Lucanu în „Cartea de însemnări” 1875 - puhoi mare, a rupt drumul în Lunci, la Tâmpescu; 1876 - luna mai a fost îngheț, pomii și pădurea s-au uscat; 1888 - anul în care a venit trenul, în săptămâna patimilor, vara a fost puhoi mare, a rupt drumul la Secătura
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
Lucanu în „Cartea de însemnări” 1875 - puhoi mare, a rupt drumul în Lunci, la Tâmpescu; 1876 - luna mai a fost îngheț, pomii și pădurea s-au uscat; 1888 - anul în care a venit trenul, în săptămâna patimilor, vara a fost puhoi mare, a rupt drumul la Secătura; 1906 - în Ziua Crucii, 14 septembrie, a fost omăt și viscol, ger cumplit, a înghețat agheazmatarul; 1907 - a fost iarnă grea - ger de -32 grade, în ianuarie; 1911 - în zilele de 22,23 și
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
în Ziua Crucii, 14 septembrie, a fost omăt și viscol, ger cumplit, a înghețat agheazmatarul; 1907 - a fost iarnă grea - ger de -32 grade, în ianuarie; 1911 - în zilele de 22,23 și 24 iunie a plouat și a fost puhoi, a rupt ogoare în Lunci, mult lemn a fost luat de ape; 1925 - de la Crăciun până la lăsatul secului de carne în 22 februarie nu a nins, ci a fost frumos și cald. Primăvara bună, vara ploioasă, la fel și în
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
când s-a lucrat greu la fân; 1928 - 14 ocotmbrie, duminică și luni 15 a nins și a fost frig patru zile, după aceea a fost frumos până în postul Crăciunului; 1929 - a plouat din 8 până în 14 iulie, a fost puhoi mare în 11 și 12 iulie de a rupt podul Moldoviței; 1930 - ape mari au rupt drumuri, au luat casele de lângă apă; 1932- în 25 și 26 iunie 1932 a plouat mereu, a fost puhoi mare, de a rupt drumul
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
până în 14 iulie, a fost puhoi mare în 11 și 12 iulie de a rupt podul Moldoviței; 1930 - ape mari au rupt drumuri, au luat casele de lângă apă; 1932- în 25 și 26 iunie 1932 a plouat mereu, a fost puhoi mare, de a rupt drumul de fier de pe Strâmtura, mai jos de Școală, a rupt pământuri în mai multe locuri; 1933 - în 24 mai a fost ploaie rece, noaptea a nisn, a fost vânt mare, iar în 27 și 28
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
de pe Strâmtura, mai jos de Școală, a rupt pământuri în mai multe locuri; 1933 - în 24 mai a fost ploaie rece, noaptea a nisn, a fost vânt mare, iar în 27 și 28 mai a plouat neîntrerupt și a fost puhoi. Luna iunie a început cu ploaie și frig, în noaptea de 2 spre 3 iunie a nins, pe 4 și 5 iunie a fost brumă, pe 6 iunie a plouat și a fost frig până pe 12 iunie. În iulie a
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
brazi, guvern - miniștri, personal - persoane care lucrează într-o instituție, tineret - tineri). B. Substantive colective slab referențiale: adunare, adunătură, ansamblu, asociație, bandă, cârd, ceată, cireadă, colectiv, echipaj, echipă, formație, grămadă, grup, grupare, grupă, haită, hoardă, liotă, maldăr, morman, pâlc, porcoi, puhoi, rețea, sobor, stol, șir, șirag, teanc, trupă, turmă, vraf. Substantivele colective slab referențiale au un sens lexical mai puțin pronunțat, nespecificându-și membrii. De obicei, ele sunt însoțite de un adjunct care specifică membrii grupului: bandă de spărgători / de hoți
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
-n suspin, Căci astăzi, Ștefane, furată ți-i lancea. Ea strajă de veghe ți-a fost la hotare Păzind al Moldovei străbun legământ Și știre, Stăpâne, ți-a dat în mormânt Să-asculți potolirea urgiei barbare. Dar hoarde vrăjmașe pornite-n puhoi Răpitu-ți-au glia pământului sfânt Și lancea ți-au scos-o din vechiul mormânt Odată cu oasele fiilor tăi. Cinci veacuri, Ștefane, stau drept mărturii Că n-a fost Moldova mai tristă ca azi Când dușmanu-ți pradă și codrii de brazi Lăsându
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
școala din Alexandria. Data pătrunderii astrologiei în Grecia este intrată demult în istorie - 280 î.e.n.; însă este neîndoielnic că acest an nu trebuie privit decât ca un ultim asalt al valurilor orientale, care au rupt zăgazurile ce se mai opuneau puhoiului. Cu secole înainte, cei mai de seamă greci au băut din fântânile Babilonului și ale Egiptului. Hesiod, Homer, Thales, Heraclit, Pitagora, Socrate, Platon, Hipocrat, Galien, Aristotel - toți au fost maeștri mai mici sau mai mari în tainele astrologiei. Ce se
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
a fost reacția ascultătorilor radionoviști - în general fani ai lui „Space Girls” și „Backstreet Boys” - la discursul cu reale valențe actoricești ale Maricicăi Livițchi (la început, pentru a capta atenția, vocea e stinsă, sugrumată de tristețe, abia reușind să rețină puhoiul de lacrimi caritabile, apoi se trece la un ton mai hotărât, mai decis, în continuă creștere, până când atinge sonoritățile maxime ale unor lozinci mobilizatoare și victorioase...), însă îl găsim în anturajul doamnei deputat pe poetul Titus Știrbu, care, scriu ziarele
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]