776 matches
-
vostru: pe străzi și în întreprinderi, în adunările parlamentare sau în cazarme, fie și-n stațiunile de vacanță, peste tot nu veți vedea decît mulțimi, fie ele statice sau în mișcare. Anumiți indivizi le traversează ca pe-un fel de purgatoriu. Alții se cufundă-n ele și nu mai ies niciodată. Nimic n-ar putea defini mai bine faptul că noua societate este înainte de toate o societate de masă. O recunoaștem după număr, după instabilitatea legăturilor între părinți și copii, prieteni
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
din umbră, a dobîndit din ce în ce mai multă putere asupra minții oamenilor și a reușit să transforme divinitatea lui Iahve în cea a lui Moise și să reînvie religia lui Moise, instituită și apoi părăsită cu secole înainte"510. Știm de ce acest purgatoriu al tradiției este atît de important. Mulțimile nu sînt influențate de conținutul pur etic și intelectual ale unei doctrine, oricare ar fi aceasta. Or, în perioada de incubație, orice doctrină cîștigă în greutate în plan psihic și afectiv. Fără știința
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
evaluarea performanțelor angajaților Ă este una de care le e groază celor mai mulți manageri. Unul chiar mi-a spus odată că s-ar lăsa mai degrabă bătut decât să facă acest lucru. Altul a descris-o drept o călătorie anuală În purgatoriu! Dacă managerii se simt astfel, Închipuiți-vă cam cum trebuie să se simtă persoana evaluată... De-a lungul anilor, am auzit povești uluitoare despre procesul de evaluare a angajaților. Îmi aduc aminte de o doamnă care m-a abordat În timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
se întâmplă lângă el, acolo unde se săvârșesc fărădelegi, delicte, abuzuri, unde sunt uciși semeni de-ai lui fără a se da cuiva socoteală". Astăzi șiroco 38 v-a blegit pe toți, sus, treziți-vă suflete blestemate, aici e doar purgatoriul, o să vedeți voi când veți da de iad. Acest soi de amestec de lapte și altceva, mereu același, nu reușise nicicând să-l digere, cu toate astea îl înghițea fără să clipească, fiindcă hrana era necesară pentru a învinge osânda
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fi fost pronunțate sentințe, mă amăgiți făgăduindu-mi lumina și nu-mi dați nici măcar bezna cea fără întoarcere. Ce nădăjduiți voi? Ce credeți că veți obține ținându-mă într-un loc ce nu e nici paradisul nici infernul și nici purgatoriul? Ăsta era motivul pentru care ai cerut să-mi vorbești? Nu puteai să renunți măcar la una din obișnuitele tale înscenări de comedii, fra' Tommaso? Crezi că noi stăm toată ziua să ne amuzăm și să ne gândim la tâmpeniile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
corupe astăzi, bunurile ca și ideile. Până și voi mă corupeți cu cărțile pe care le-ați adus aici. În schimb nu mă îndoiesc că secolul XXII va fi unul bun pentru omenire, după ce secolul XXI va fi unul de purgatoriu, de redresare prin curățirea de spaime." Îi dau lui Noica Introducere în logica autorității a lui Bochenski, pe care am introdus-o în setul de debut al "colecției ". Thomas a tradus-o în două săptămâni (practic în șase zile, traducând
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
îi cad lucruri stranii în momentele cele mai nepotrivite. Miniștri, ambasadori, televiziuni etc. Laudatio e făcută de eseistul elvețian Iso Camartin, un tip deștept cu mutră de șoricel, care își construiește discursul plimbîndu-l pe Andrei, post-mortem, prin paradis, infern și purgatoriu. Andrei, care și-a exploatat dintotdeauna surplusul de greutate pentru a obține efecte comice, asumîndu-și dezinvolt tema, îi mulțumește spunând că e prima oară în viață când cineva l-a făcut să simtă că n-are corp. Ceea ce, pentru un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și nu se ascunde, dărâmă cu plăcere sensul unui Timp. EA: Tot ceea ce e fără vină este de vină. EL: Tu ești în faptă adevărată vestibulul meu. Eu văd în fapt înlăuntrul tuturor imposibilităților. Acum noi mergem, acum noi plecăm. Purgatoriile sunt îngrozitoare. Din punct de vedere corporal nu mai pot avea nevoie de ea, pentru că Legăturile de viață care sunt alăturate vor să fie o epuizare a tuturor posibilităților. Tot ceea ce e hotărâtor este pentru tine un avort, și nimeni
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
lui Geoffrey Chaucer, soțul era stăpân, nu iubit. Femeia era educată în spiritul supunerii, al obedienței totale față de acesta. Instituția căsătoriei nu este condamnată în Decameronul sau în Povestirile din Canterbury, așa cum făceau scriitorii misogami, percepându o ca pe un purgatoriu, însă uneori este ironizată sau parodiată. Personajele masculine sunt definite prin avere, statut social și ocupație, cele feminine se materializează ca prezențe prin relațiile cu sexul opus și prin căsătorie. Din păcate, personajul feminin nu are un statut social bine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
au fost prezentați global, pe soții următori, târgoveața îi caracterizează individual. Cu toate acestea, tot figura ei vine în prim plan, irumpând prin aceeași pasionalitate excesivă: „și eu eram arzoaie, dolofană/ și drăguliță ca o coțofană”391. Căsătoria devine un purgatoriu, un drum sigur pentru soț de a păși în rai. Ultimul partener, al cincilea, se dovedește a fi cel mai privilegiat, căci târgoveața declară că îl iubește, deși aplică femeii corecții usturătoare, este apreciat. Jankin este cu douăzeci de ani
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu tărie în existența unei vieți „de dincolo” și a unor pedepse destinate celor răi, dar dragostea rămâne întotdeauna în afara oricărei condamnări, căci ea guvernează nevăzut întregul univers boccaccesc sau chaucerian, este cea mai puternică dintre legături - vinculum vinculorum 513. Purgatoriul este amintit ca un spațiu de penitență tranzitoriu (un stareț reușește să o convingă pe o femeie credulă că doar ajungând aici și apoi înviind, soțul 510 Ibidem, p. 263. 511 Giovanni Boccaccio, Decameronul, vol. II, ed. cit., p. 171
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care nu răbda opreliști când era vorba de femei”544. și el elaborează un plan ingenios, profitând, de această dată, nu doar de naivitatea soțului, ci și a soției acestuia: îl face pe bărbat să creadă că a ajuns în Purgatoriu, unde își ispășește păcatul geloziei. Colectivitatea avidă de senzațional urzește povești pe seama celui înviat din morții - soțul păcătos (care de fapt fusese închis în temnița mânăstirii) și pe seama starețului care săvârșise minunea. Ignoranță, infantilism, de unde vine și puterea de manipulare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lui Geoffrey Chaucer, soțul era stăpân, nu iubit. Femeia era educată în spiritul supunerii, al obedienței totale față de acesta. Instituția căsătoriei nu este condamnată în Decameronul sau în Povestirile din Canterbury, așa cum făceau scriitorii misogami, percepându o ca pe un purgatoriu, însă uneori este ironizată sau parodiată. Personajele masculine sunt definite prin avere, statut social și ocupație, cele feminine se materializează ca prezențe prin relațiile cu sexul opus și prin căsătorie. Din păcate, personajul feminin nu are un statut social bine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
au fost prezentați global, pe soții următori, târgoveața îi caracterizează individual. Cu toate acestea, tot figura ei vine în prim plan, irumpând prin aceeași pasionalitate excesivă: „și eu eram arzoaie, dolofană/ și drăguliță ca o coțofană”391. Căsătoria devine un purgatoriu, un drum sigur pentru soț de a păși în rai. Ultimul partener, al cincilea, se dovedește a fi cel mai privilegiat, căci târgoveața declară că îl iubește, deși aplică femeii corecții usturătoare, este apreciat. Jankin este cu douăzeci de ani
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cu tărie în existența unei vieți „de dincolo” și a unor pedepse destinate celor răi, dar dragostea rămâne întotdeauna în afara oricărei condamnări, căci ea guvernează nevăzut întregul univers boccaccesc sau chaucerian, este cea mai puternică dintre legături - vinculum vinculorum 513. Purgatoriul este amintit ca un spațiu de penitență tranzitoriu (un stareț reușește să o convingă pe o femeie credulă că doar ajungând aici și apoi înviind, soțul 510 Ibidem, p. 263. 511 Giovanni Boccaccio, Decameronul, vol. II, ed. cit., p. 171
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
care nu răbda opreliști când era vorba de femei”544. și el elaborează un plan ingenios, profitând, de această dată, nu doar de naivitatea soțului, ci și a soției acestuia: îl face pe bărbat să creadă că a ajuns în Purgatoriu, unde își ispășește păcatul geloziei. Colectivitatea avidă de senzațional urzește povești pe seama celui înviat din morții - soțul păcătos (care de fapt fusese închis în temnița mânăstirii) și pe seama starețului care săvârșise minunea. Ignoranță, infantilism, de unde vine și puterea de manipulare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
e grăbită, Între altele, de obligațiile sociale, de neplăcerea de a face față conversațiilor de salon și, În general, Îndatoririlor publice. Îl obosește la culme convenția și Îi pare rău că nu are suficient umor pentru a trece prin acest purgatoriu lipsit de metafizică. Explicația o găsește repede: lașitatea, consecința Îndelungatei izolări, a solitudinii care i-a atrofiat Îndemânarea de a manevra În social. Dar el găsește, la fel de rapid, și antidotul acestei Împrejurări: nici nu merită, de fapt, să facă vreun
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ca având o valoare intrinsecă, fiind o finalitate”24). Cu toate acestea, textul literar nu se poate constitui În afara unui cadru al emoționalității. Experimentele avangardiste, dicteul automat, rescrierile, parodia și celelalte Încercări din domeniul paraliteraturii trec și ele prin același purgatoriu al pre-literaturii. Oricât ar părea de depășită (ba chiar reacționară!) teza funcției emoțional-cognitive a ficțiunii, ea rămâne, dincolo de metode și de mode, un element cert de identificare a literarității. Auto-suficiența, adică expresivitatea care se dispensează de context, instituie un câmp
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
unei tensiuni (greu definibile, altfel) la limita celor două lumi Între care pendulează autorul de jurnale. Din acest motiv, nenumărate scrieri diaristice sunt și un excelent prilej al recapitulării Înaintea creației propriu-zise. Faza de laborator trece, la mulți scriitori, prin purgatoriul jurnalului intim. Chiar la un Liviu Rebreanu (al cărui jurnal a dezamăgit prin precaritatea elementelor de creație propriu-zisă) presiunea operei sparge, din când În când, paginile compacte de Însemnări strict informative, despre viața cotidiană a autorului: Firește, dacă aș putea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nu poate fi folosită în volume, dar în reviste se acceptă. George Pruteanu își asumă riscurile maniheismului derivat din atitudinea pro sau contra a autoarei și împarte personajele din Unde scurte în pozitivi și negativi, iar lumea lor în paradis, purgatoriu și infern. Este o clasificare a intelectualului român, echivalentă categoriilor (obedienți, rezistenți și disidenți) oferite de Raportul final al "Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România" condusă de V. Tismăneanu:. Printre personajele din paradis se află Ștefan Bănulescu, Marin
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
importantă a spiritualității și mentalității majorității episcopilor italieni. Caracterul sacru al Romei, asocierea dintre misiunea Bisericii și aceea a municipalității conferă cazului italian un interes deosebit. Romanitatea și catolicismul erau inseparabile. "Roma unde Cristos este roman", cum spunea Dante în Purgatoriu, nu era o idee nouă. Acțiunea Congreselor și Comitetelor Catolice a fost constituită la Veneția în iunie 1874. Baronul Vito d'Ondes Reggio a fost cel care a făcut Declarația Principiilor și al cărui cuvînt a deschis toate Congresele ce
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
trepte spre lumina din urmă; potrivit imaginarului colectiv (informează S.Fl. Marian), sufletele răposaților trec prin vămi felurite: șapte, nouă, douăsprezece sau chiar nouăzeci și nouă (Înmormântarea la români). La Dante, saltul postum, cel din Infern spre Paradis, implică treapta Purgatoriului. În eschatologia creștină, scara mântuirii (descrisă de Ioan Climax) e subiect de frescă murală exterioară la Mănăstirea Sucevița. În Vămile pustiei, "asceții Răsăritului" se mișcă la nivel terestru; perspectiva montantă devine de astă dată perspectivă orizontală; în context mai larg
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lapidar: "În prezent culoarele labirintului se înmulțesc". În Antistrofa intră în joc "marele Inconștient", "Trecutul", "Puterea", "Gelozia", "Umbra" și celelalte; Epoda recomandă echilibrul, pacea interioară, liniștea aceea "binecuvântată", "trandafirul împăcării cu sine". Tenacele peregrin, devenit în final "o emanație a purgatoriului", cată să primească lucrurile așa cum vin: "Peste toți e ceasul; binevoitor sau rău". Al doisprezecelea glas, o alegorie cvasi-didactică despre Marea Trecere, lasă câmp liber legilor existențiale; se întâlnesc aici date ale psihismului autohton: "Înflăcărați: din alaiul / lui Harap-Alb, dați
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
depinde și ce anume. De pildă, cine vă oferă o cale de perfecționare morală e mai puternic decît cel care vă oferă una prin cosmosul fizic. Înainte de a ne spiritualiza, trebuie să trecem printr-un cosmos moral. Unii îi spun purgatoriu. Aici, cei slabi devin puternici, cum ne învață și Buddha și Iisus. Căutarea devine realizarea Absolutului. Teoza devine o teognoză. 1.6. FORȚA PURITĂȚII Adevărul este activ, el poate schimba lumea. Numele dat de Gandhi doctrinei lui, satyagraha înseamnă chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
depinde de faptul dacă "Punctul Omega" alege să suspende finitudinea noastră înnăscută. Dacă da , atunci viața înviată poate fi o viață a devenirii individuale continue, o explorare într-o realitate inepuizabilă, care este Punctul Omega" (op. cit., p. 19). "Raiul" și "Purgatoriul" vor exista în viitorul îndepărtat, în timp ce "infernul" poate exista sau nu, depinzînd de faptul dacă finitudinea umană este sau nu suspendată. În cadrul teoriei "Punctului Omega" se poate dezvolta o hristologie; de fapt, această teorie fizică în care nu se află
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]