1,578 matches
-
Încercă să scape... dar n-a luat-o nici spre ușă, nici spre fereastră, ci direct spre mine. Ne-am izbit unul de altul și ne-am rostogolit pe pat. Pistruii ușor cafenii Îmi zîmbeau În fața ochilor... și frumoasa membrană purpurie, strălucitoare mi se oferi... Adîncitura din așternut... recipient pentru somnul meu. De partea cealaltă a patului se afla un dulap, cu butoni mari, lustruiți, dintr-un metal ușor. Era dintr-un lemn vopsit maro Închis și reflecta, ca o oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
muncitorești erau supuse investițiilor în cultură și loisir. Filarmonica din Cluj concerta lunar în orașul nostru înecat în fum, dar atât de mândru de producția de oțel și de poluare, încât broșura de advertising a orașului se numea: „Sub cerul purpuriu al Hunedoarei”. Exista o revistă literară locală. Mama participa la campanii de alfabetizare a adulților cu plăcerea cu care se ducea la balurile de sâmbătă seara. În sate începuseră să vină caravane cinematografice cu Winnetou și cowboys pe pereți. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
genunchi, cu bărbia rezemată de brațe, rămase un timp uitându-se la podar. Se sculă după aceea și se îndreptă pășind rar, spre zarzavaturile lui. Rămăsei cu bătrânul și cu mortul. Soarele se scufundase; la asfințit crescuse o întinsă roșață purpurie. Prin lumina aceea, prin singurătatea țărmurilor, venind pe lângă lunca tăcută, apa trecea într-o liniște și într-o tăcere de moarte. Nu aburea vântul; tălăngile de peste ape nu se auzeau; împrejurimile încremeniseră în lumina cu luciri sângeroase. Deodată, departe, cine știe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se stânseră. În tăcerea care se întinsese pretutindeni până în depărtări nesfârșite, pe roșața din fund, din apus, începură a trece rațele sălbatice. Veneau din zarea Dunării, din bălțile Brăilei, și treceau prin smârcurile apropiate de la Mălina. Stoluri, pe cer depărtat, purpuriu, grăbeau ca alungate de vânt. Se deslușeau linioare mărunte, negre, în lumina vie a asfințitului, izvorau ca din aburi, cârd după cârd, intrau în marea de lumină, apoi coborau, se mistuiau. Mă îndreptai spre casă. Lumina scădea. Într-un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Parfumat, înveșmântat cu o mantie albă de lână, fu însoțit de-a lungul scării ce urca din templu până la o terasă. Pe câmpia învăluită încă de negura nopții se zăreau apele Danubius-ului. Soarele nu răsărise, dar cerul avea deja nuanțe purpurii. Antonius se întinse. Un oficiant îi dădu o lingură de miere; în clipa aceea soarele se ivi la orizont. Se auzi muzica suavă a anciilor. Antonius îl văzu deodată pe micul satir ce ieșea cântând din ochiul albastru pictat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Velundei. O privi cu luare-aminte. Recunoscu capetele: unul cu franjuri, celălalt tăiat drept. El tăiase capătul acela, fiindcă Velunda voia ca panglica să fie mai scurtă. Ridică ochii și o văzu îndepărtându-se, înveșmântată în tunica ei albă cu marginea purpurie. Părul îi strălucea în soare. Îi făcu un semn, vrând parcă să-i dea de înțeles că se va întoarce, că avea să vină noaptea să-l îmbrățișeze. Îi spuse să nu plece, să nu fugă. Destinul îl adusese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
te așteaptă. Acum poți purta o discuție dureroasă. Nu mă întreba nimic. Nu eu sunt cea care trebuie să-ți răspundă. Se întoarseră la vilă. Calvia îl conduse pe Antonius într-o sală mică și se retrase repede, trăgând draperia purpurie de la intrare. Uimit, Antonius îl văzu în fața sa pe Titus; fu emoționat când îi strânse mâna - acesta era gestul specific al adepților lui Mithra. — Ești aici. Trăiești, spuse Titus, continuând să-i strângă mâna. Și tu... Am auzit că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui sunt în oraș și... Mai mulți îi cerură deodată lui Hyrpus să tacă. Gladiatorii și instructorii din jurul lor se dădură deoparte, făcându-i loc unui bărbat înalt, masiv, îmbrăcat cu o tunică elegantă de lână albă cu două dungi purpurii. Înainta drept, maiestuos, așa cum se cuvenea unui lanist de seamă - era Manteus. — Ce se întâmplă aici? Stați de vorbă, în loc să munciți? Eu sunt stăpânul vostru și vă plătesc, iar voi vă petreceți timpul pălăvrăgind? — Iartă-ne, Manteus, zise Rubrus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îmbrăcat în ținuta militară, pentru ca oamenii să înțeleagă că aveau să fie conduși de un războinic. Împăratului i se aminti că ținuta militară era acceptată doar în afara zidurilor Romei. După lungi discuții, Vitellius acceptă să poarte toga praetexta, cu dungi purpurii. Îmbrăcat astfel, intră în Roma. În fruntea cortegiului se aflau prefecții, tribunii și centurionii înveșmântați în alb. Urmau acvilele, drapelele și însemnele armatei vitelliene, soldații călare, soldații pedeștri și treizeci și patru de cohorte. Toți soldații aveau armele scoase din teci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Cornelius. — Voi fi acolo. De asta am venit. Cornelius se grăbi să iasă. În clipa următoare, în aerul sufocant al infirmeriei se răspândi mirosul greu al cărnii arse. Fierbințeala zilei se potolea. La apus se adunaseră nori mari, cu marginile purpurii, printre care razele soarelui cădeau oblic, luminând castrul Legiunii a treisprezecea. Comandanții, tribunii și centurionii începură să se adune în piața din fața Pretoriului. Pe chipurile lor se citea neliniștea. Aproape nimeni nu vorbea. În acele ținuturi, aflate departe de centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
așteptând finalul ceremoniei preliminare, al cărei fast i se părea grotesc. Își simțea nervii întinși din cauza așteptării, nu a fricii. Câteva ajutoare așezau buchete de trandafiri roșii pe gardul ce despărțea arena de treptele amfiteatrului, împodobit cu bucăți de pânză purpurie și ghirlande de laur, legate cu mătase roșie. Două orgi mari aveau să marcheze ritmul mortal al luptelor. Lângă ele, în fumul de tămâie ce se ridica spre cer, tubicines erau gata să anunțe luptele acelui spectacol extraordinar. Imitându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ridicară și se îndepărtară în goană. Acum Valerius stătea lângă Skorpius, care zăcea în nisip. — Ridică-te. Glasul său era calm, dar suna ca o poruncă. Mulțimea amuți. O pală de vânt rece ridică un nor de praf, flutură pânza purpurie și se îndreptă spre pulvinar, unde Vitellius stătea cu mâinile încleștate pe balustradă, privind pierdut spre arenă. Un spectator începu să aplaude ritmat. În curând, toți, chiar și cei de pe treptele de sus, aplaudau, îndemnându-i pe cei doi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
maturau la soare borcanele de castraveți, ca o armată aliniată la zidul de piatră; rădăcinile zăceau, chinuite și contorsionate, uscându-se pe un pat, iar micile fructe sălbatice, disprețuite de toți, în afară de păsări, zăceau deschise, afișându-și miezul cu pete purpurii. Ghimbirul era îngropat sub pământ, ca să rămână proaspăt, lămâile și dovlecii se uscau pe acoperiș, tot soiul de lucruri fermentau în cutii închise ermetic, ardeii iuți și frunzele de curry atârnau de crengile unui copac, la fel și laptele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
copac cu mai multe camere și o bucată de pânză pictată cu peisaje pe ambele părți. Pe o parte era o imagine cu lebede plutind pe un iaz cu multe flori rozalii de lotus; pe cealaltă, un apus de soare purpuriu pe mare, cu un barcagiu într-o barcă minusculă încremenit la linia orizontului. Salutaaaaare, spuse Sampath, încântat de ocazia de a poza. Nu ești tu băiatul care trimitea în secret scrisori de amor fetei aceleia de la școala mănăstirească? Bietul fotograf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cu toții, dar el se ținea strâns de pat. — Dacă n-ai de gând să vii jos, stai absolut nemișcat, urla tatăl său. Nu te mișca. Prins în acest dans de bețivi, cu fețe sălbatice, cozi lungi, sariuri drapate în șuvoaie purpurii și galbene de jur împrejurul lui, fragmente inutile de gânduri treceau pe lângă Sampath, toate mișcându-se prea repede ca să le poată opri și prinde. Putea să sară; dar, nu, nu ar face el așa ceva. Putea să le tragă pe maimuțe de cozi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ea luând încă o dată revista Debonair, „și acum, John, acel vis a devenit realitate.“ Își netezi posterul în poală: uite-o pe Vron, Vron, în patru labe, aplecată într-un unghi de trei sferturi, în ciorapi, tocuri cui, cu chiloții purpurii coborâți până la jumătatea pulpelor ciupite de vărsat „Frumos“ l-am auzit eu pe tatăl meu înghițind vorbele aplecat peste umărul meu. „Vezi, John“, spuse Vron, „dacă ai creativitatea...“. „Harul“ spuse tatăl meu, „harul creator, John, atunci cred că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lichid din piele. Și al dracului de dureros. Dacă mă întors cu spatele la oglinda care nu minte, îmi ating tibiile și mă uit printre picioarele depărtate, frânt pe spate ca într-o secvență pornografică, atunci pot să văd foarte bine ochiul purpuriu al acestui groaznic furuncul, căscându-se pe buca stângă. Ăsta da caz. Nu e o chestie doar așa, ca să se afle-n treabă. Nici o mirare că li se spune furuncule. O frățioare, sunt cazuri când băile, care îți sunt la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și scandal, tulburarea ordinii publice, opunere de rezistență la arestare și, o dată, atacarea unui caraliu: trei luni cu suspendare). Doar Fat Vince e curat - Gentleman Vince. Și toți tipii ăștia de aicea, cu hainele lor asudate, fraierii ăștia cu nasturi purpurii, cârpacii ăștia încruntați, găinarii ăștia, retardații ăștia violenți, ei sa genul meu. Se descurcă excelent în curenții de mare adâncime, care curg invers decât la suprafață, unde înoți tu. Sunt mulți bani în afacerea asta. Chestia e că ajungi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
atenție. E foarte mândră de terasa ei, Martina. Îmi arată mica ei grădină, spunându-mi numele florilor. Știam deja câteva flori din reclame, de pe cutiile de ciocolată; sau de la pokerul mecanic. Dar acum stăpânesc domeniul ceva mai bine. Botoasele alea purpurii cu gura ca a unui pește la pândă - sunt lalele. Frumusețile ale cu câte trei flori de un portocaliu pistruiat: crini indieni. Făpturile roșii cu gâturile ca o volbură de apă sunt trandafiri, așa cum știe toată lumea. Mai sunt și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Își întinse spatele cu ambele mâini, ținându-și gâtul încordat și umflat. În timp ce se descheia - aripile i s-au ridicat pentru zbor - molateca ramă s-a desprins imediat și a alunecat pe jos, purtată de curentu-i lin. Cu unghii purpurii își mângâia sânii de parcă i-ar fi îmbălsămat cu o pomadă de o scumpete spectrală. — Dar în cele mai bune cărți, John, dezvălui arta de a te iubi pe tine - pe tine însuți, John! Am făcut un pas sau doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și a bătut din palme. — Măi, măi! a spus ea. Acum vedem cum arăți cu adevărat, domnule Vultur. — Grație dumneavoastră, madame, a răspuns el și a făcut o plecăciune. Elfrida a lăsat să i se furișeze pe obraji o umbră purpurie de plăcere. — De-acum ieșiți amândoi, a zis ea. Sunt foarte ocupată. Lângă Elfrida stătea un patefon vechi, poate chiar de epocă. Femeia i-a fixat acul pe o placă. S-a auzit muzică. Muzică - ceva ce Vultur-în-Zbor nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
era la fel de bine croit ca al lui Charles de Groot, numai că pica mult mai lejer pe corpul lui tonifiat; un stil clasic englezesc, pe când domnul de Groot era mai degrabă stilul eurotrash. Până și cravata din mătase cu pete purpurii și mov era de bun-gust, atât cât o permitea situația dată, care nu era tocmai cea mai favorabilă. Nu mi-aș fi închipuit să găsesc atrăgător un bărbat în costum. —... lăsându-te astfel pe mâinile lui David, care nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
viziunea Închisă În acea celulă Însîngerată și Întunecată. Însă nu era nimeni acolo, iar cînd, În cele din urmă, au deschis ușa și au găsit-o pe Penélope moartă, Întinsă Într-o băltoacă din propriul ei sînge, Îmbrățișînd un copilaș purpuriu și strălucitor, nimeni n-a fost În stare să-și dezlipească buzele. Cele două trupuri au fost Îngropate În cripta din pivniță, fără ceremonie și fără martori. Cearșafurile și rufele au fost azvîrlite În flăcări, iar Încăperea a fost pecetluită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că patul lui taică-su era gol. A ieșit să-l caute pe puntea pustie, presărată cu ceață și cu silitră. I-a găsit halatul abandonat la pupa vaporului, călduț Încă. Siajul navei se pierdea Într-o pădure de cețuri purpurii, iar oceanul lucea liniștit, sîngeriu. Atunci a putut vedea că șirul de rechini nu-i mai urmărea și că un dans de Înotătoare dorsale se agita Într-un cerc, undeva departe. În restul traversadei, nici un pasager nu a mai zărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lentă și călduță. M-am prelins pe furiș pînă la ușa Încăperii și am ieșit Într-o cămăruță cu balcon și cu o ușă ce părea să dea spre scară. Pardesiul și pantofii mei erau pe un scaun. O lumină purpurie pătrundea pe fereastră, Împodobită cu reflexe irizate. M-am Îndretat spre balcon și am văzut că ningea În continuare. Acoperișurile unei mari părți din Barcelona se zăreau Împestrițate cu alb și stacojiu. În zare se deslușeau turnurile școlii industriale, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]