764 matches
-
pui fiartă. Îi pregătea mâncare o femeie simplă când era aici, coana Domnica. Și spunea: "Coană Domnica, e miercuri, e post, să nu cumva să pui ulei." El ținea probabil post ca pe vremea lui Antonie cel Mare, în cele pustietăți orientale. Și-mi spunea coana Domnica: "Domnu' Gavrilă, da' cum să nu pui puțin ulei, că se prinde de cratiță, n-are nici un gust". Și-i punea puțin, iar părintele zicea: "Ai grijă, păcatul dumitale". Mânca foarte simplu și doar
Despre N. Steingardt cu dl. Gavrilă Pleș by Gina Iacob () [Corola-journal/Journalistic/12520_a_13845]
-
slava și toată puterea sfinților”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Sfântul Mucenic Varlaam, IV, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 494) „Și-ai să vezi mulți îndrăciți locuind prin pustietăți și în morminte; dar de locurile în care-s îngropate oasele mucenicilor fug ca de foc și de osândă cumplită și propovăduiesc cu voce tare puterea cea din lăuntru care-i biciuiește”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
își întinsese aripile și venea de undeva de la răsărit. Păcat! Tradiția ar fi trebuit păstrată, ea făcea parte din ființa neamului nostru românesc.” „Dincolo de această limită a durerii” Ar mai trebui spus că în roman este remarcabil redată ideea de pustietate, pe care Laura o trăiește la aflarea vești morții mamei. Cu toate că dorește să o întâlnească, încercările ei de a-i face o vizită în Germania, acolo unde aceasta locuiește, se izbesc de refuzul autorităților comuniste. Tristețea, suferința eroinei în momentul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
gâtului/ țintite înspre luceafăr”. Mai atras este poetul de lumea auzului, după cum și marile religii monoteiste acordă prioritate verbului a auzi în detrimentul lui a vedea... La pagina 165, se vorbește despre un imens orologiu: Un mecanism uriaș de ceasornic, în pustietatea de piatră, asemenea unei imense bazilici-moschei. Nimeni din voi, călătorilor, n-a trecut prin ținutul acela, numit „Orologiul de Piatră”. Sunetul lui melancolic se-aude, zic unii, pe absolut tot pământul, dar mai curând nu se-aude nicicând nicăieri (sau
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
în România s-a preconizat transplantarea dispozitivului care a fost verificat în marea țară vecină. Declarații de afiliere la regim s-au înmulțit, mai ales sub amenințarea cnutului. Un observator din afară remarca tot timpul în peisajul literar stagnarea și pustietatea, cultura era socotită o anexă a aparatului de propagandă. Această priveliște a marcat timpul când în fruntea treburilor obștești a stat Gheorghe Gheorghiu-Dej. Surprinde ca o bizarerie tentativa unor istorici de a reabilita această fază de instaurare a teroarei și
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
care mi-ai răspuns. Nu vreau să mai caut! Port un nume simplu! Sunt obosit... sunt bătrân și tânăr... sunt flancat de iubiri. Avem Giga biți nenumărați, milioane de nano și mai multe miliarde de pico! Ți-e teamă de pustietate? Și mie, dar împreună vom surprinde înterg universul! Îmi lipsește îmbrățișarea ta de la ora 4, am devenit dependent de tine! Voi pândi să se aprindă plicul*! Oare îmi vei răspunde? Tu... Eu!
C?ut?tori ?n dragoste pe Internet by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83918_a_85243]
-
cele știute dincolo. Altfel de azur, mai adânc, iarbă până la brâu și ape iuți de cleștar. Altfel de poame, chiar și altă dulceață a a aerului...”. Și, pe urmă, ca în Deșertul tătarilor, celebrul roman al lui Buzzati: „Dar și pustietate cât vezi cu ochii, de care poți să-ți dai seama ce înseamnă cu adevărat doar dacă încep să sufle vântoasele iernii...”. Și, desigur: „Tu nu vei înțelege niciodată ce-a fost cu adevărat. Istoria, mă tem că și ea
Radu Mareș – topografiile de ieri și de azi by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4669_a_5994]
-
de tei, frumusețile românești, miresmele florilor de tei și ale cuvintelor lîmbii eterne! Pretutindeni alb - peste troiene calcă țanțoșă cioara. Pată de culoare pe albul de pretutindeni, cioara e mândră de existența ei. Tablou real, tablou stenic. Călătorului dezolat în pustietatea albă i se ivește brusc mândria existenței umile. Și reciproca e valabilă. Se lasă ceața - doar turla bisericii găsește cerul Într-o lume prealumită există totuși o chemare spre divinitatea ascunsă deasupra, turla bisericii chemare. Croncănit de ciori - în colivia
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
copii cu care soarta nu a fost atât de darnică. Acum iarna cea friguroasă cu zile scurte și cer posomorât din care cad fluturi albi și pufoși se așterne tacit și sumbru împânzind împrejurimea cu alabastrul său rece și încremenit. Pustietatea pune stăpânire peste tot ținutul, fiori reci se întrepătrund cu cristalele de gheață, dar zăpada e joaca preferată a copiilor iarna. Bulgării zboară pretutindeni, pe pârtie glasurile intense ale omuleților se înalță în văzduh animând cel mai sălbatic anotimp. Pentru
ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
direct pe cer, bulevardul prezenta la capăt o priveliște aproape marină : în zilele cu un azur nichelat te așteptai să vezi zburând și pescărușii. Aspectul de faleză nu era dat numai de proiecția în gol a străzii dar și de pustietatea ei : abia croită, n-avea încă nici un copac. Aici, în vechiul burg, noul bulevard înlocuise o uliță negustorească cu casele la stradă, în pereții cărora se deschideau obloane prăfuite. Până în clipa în care au fost rase de buldozer, se puteau
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
bietele de ele Îl simțeau de om rău și n-aveau stare, așa că de multe ori Lupu răsturna donița și vărsa laptele pe jos.Dacă vreo oaie rămânea În urmă, nu se ducea după ea, ci o abandona acolo În pustietate, s-o sfâșie fiarele.Dacă vreun berbece șchiopăta, hotărât lucru, trebuia tăiat.Dacă un miel zbiera prea tare dupa maică sa, la tăiere cu el. Daca se Întâmpla să treacă pe lângă vreun han, Întotdeauna Lupu se Încăiera cu vreun mușteriu
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
fel, Își omorâ părinții.Omorâ pe tăicuța, care-i dăduse numele, care Îi făcuse casă și omorâ pe măicuța care Îl legănase la sân. Pesemne că numai dracii Îl Împinseră la așa fapte. Anii au trecut, Ilie a Îmbătrânit prin pustietate, unde fugise de frica spânzurătorii. Când s-a Întors În sat, nimeni nu-l mai cunoștea, oamenii Îmbătrâniseră, se schimbasera ori unii nu mai erau printre cei vii.Intră Într-o crâșmă cerând o strachină de zamă pe care o
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
obiectele există independent și solitar. O mică barcă cu aburi taie apele liniștite ale canalelor Nevei, un tramvai traversează un pod peste Neva lăsând să se vadă în fundal profilul catedralei Sfântul Issac, o locomotivă scoțând aburi denși străbate iernatic pustietățile stepei rusești și, de fiecare dată, mișcarea are ceva impetuos, solemn. Scena fabuloasă, de insert suprarealist, în care tramvaiul cu abur traversează podul purtându-i pe melancolic-imberbul Putilov, în costumul său cu carouri, și pe Johan, cu zâmbetul său mefistofelic
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
Mă tem că oamenii veacurilor 24-25 ne vor pizmui pentru simplitatea existenței noastre din prezent. La fel cum ni se par nouă acum scenele de viață din secolul al șaptesprezecelea privite în desenele, picturile epocii sau după literatura vremii. Aceeași pustietate a spațiului citadin mai ales lipsit de vehiculele inventate abia spre sfîrșitul sec. XIX; aceeași distanță fizică între oameni, mult mai rari; aceeași senzație de "gol istoric" pricinuită de absența civilizației tehnice moderne. Cum va fi văzut, așa dar, acest
Pe brânci by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16578_a_17903]
-
plastică. - Botticelli, vorbi Ioanide, întins pe un trunchi lat ca unpat, aruncat pe marginea pădurii, opera noastră arhitectonică va fi foarte anevoioasă, aci nu e liniște. Butoiescu-Botticelli râse politicos și nu răspunse nimic, deși nu admitea carența liniștii în această pustietate. Era obișnuit cu paradoxiile arhitectului. - Liniștea, iubitul meu, e un sentiment figurat, rezultînddintr-un contrast savant. Când vaca roade temelia casei și fluturii se strâng pe capul meu, asta este o indiscreție nepermisă. Liniștea se obține cu linii și spații. Dacă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
zări palatul comunal cu turnul. Piața avea un aspect impunător, inedit pentru București, unde sistematizarea e deficientă. Un spațiu atât de vast, dominat de două monumente simetrice, făcea o impresie curioasă de gravitate. Părea transportat cu totul din altă civilizație. Pustietatea pieței contribuia de asemeni la solemnitatea decorului. Pomponescu fu nevoit să-și mărturisească, nu fără strângere de inimă, că-i plăcea concepția. Chiar dacă i-ar fi făcut unele obiecții, nu putea să-i nege simplitatea. Ceea ce în primul moment păruse
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rămase pe bordură, încercînd un sentiment de confort în moliciunea familiară a mînerului servietei. Așteptă plecarea mașinii, dar Gay se dădu și ea jos. îl luă de braț și-l conduse spre o ușă dublă, singurul semn de civilizație în pustietatea acelui zid imens. — Ce-i aici? întrebă el, dar ea fredonă absentă și apăsă un buton de sonerie. Ambele laturi ale ușii se balansară spre înăuntru și Lanark fu îngrozit de apariția unor paznici cu gurile strînse. Vorbeau ascuțit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pentru dreptatea oricărui din actele sale. Și prerogativele? Vro bucată pustie de pământ spre șesul ce mărginea țara către dușmani, pe cari le vindea... pe-un cal alb, precum dovedesc o sumă de documente, și dreptul de-a coloniza acea pustietate, daca putea și în condițiile în care putea. Aceste condiții au fost poate originea acelor privilegii. Din momentul în care esența acestor prerogative, datoriile cătră stat, au încetat, din momentul ce prerogativele politice s-au prefăcut în drepturi private, ele
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în orice carte de citire pentru sate, un popă cu gura de lup și inima de miel, care mai cu bătaia de joc, mai cu sfatul, dar cu pilda proprie mai cu seamă, ridică nivelul moral și material al unei pustietăți cum i-a Sărăcenilor. 0 viață pierdută descrie traiul unui țăran ardelean, care, naiv și onest, vine în mlaștina morală a Bucureștilor, unde pierde tot ce un om are mai scump. Înavuțit în adevăr prin muncă, el dă foc casei
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fi arătând copiii irlandejilor și lucrătorilor din Londra. Mortalitatea întrece în cele mai multe județe din România nașterile. Cine cunoștea fizionomiile vesele ale copiilor de țăran pe la 1850 și înainte nu le mai recunoaște azi. Mizeria părinților e deci cauza determinantă a pustietății școalelor rurale și a slabelor rezultate ce ele dau. Peste aversiune țăranul ar trece, ba a trecut în realitate în Ardeal, a trecut în satele noastre de moșneni, cari, cu toate că n-au pământ, au deprins câte un meșteșug, mai cu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în istoria monotonă a unei mizerii permanente, în contra cărei nu există alte remedii reale decât munca și cultura, intervine epizodul vesel al bunelor intențiuni, al propunerilor de reformă radicală, cari, ca varga magică a vrăjitorilor, să preschimbe ca din senin pustietatea în grădină, colibele în palate și un popor sărac într-o turmă de regi. Aceste planuri de reforme ne dau în adevăr ocazia de-a făgădui, de-a deschide pentru câteva săptămâni cutia vestită a Pandorei și a lăsa să
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
maghiari vor să înființeze o episcopie maghiară de rit greco - catolic pentru români și ruteni. Și când privim la munca seculară a acestui popor, la suma de putere musculară cheltuită, ne prinde mirarea. Ținuturile în care locuiesc românii sunt răpite pustietății și codrului. Fiece palmă de pământ de hrană e câștigată prin estirpare de codri seculari, prin curătură. {EminescuOpXIII 216} {EminescuOpXIII 217} Pe când maghiarul și-a câștigat șesurile patriei sale păscîndu-și caii și plimbîndu-se, [î]l vedem pe român cucerind palmă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
munților și pe cari le luau de la romaei oamenii lor ce se cățărau ca și caprele. Ei, vlahii și cumanii, sunt aciia cari luptă mereu cu oștirile lui Isaak Angelos. Vlahii sunt acei cari înving. Ei prefac Tracia într-o pustietate, ei dărâmă orașele, ucid pe locuitori sau îi vând în robie în mari depărtări; ogor, pădure și vie, orice semănătură și sădire piere și singurul rod al ridicării noului Imperiu din Trnwo este nimicirea culturii romaeice și a rasei romaeice
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
picioarele tăiate, unde pieri în mod vrednic de plâns. Oraș după oraș de pe teritoriul latino - grec fură acum prădate, populația ucisă; noul imperiu fu cel puțin întru atâta, bulgar, întrucît, ca-n zilele lui Krum, tara cea mai frumoasă deveni pustietate: numai animale sălbatece, dar nu romaei și latini s-o mai poată locui. În sfârșit, trebui să vie însuși Sf. Dimitrie și să-l omoare, la vreme de noapte, pe Romaeoktonos; Johannicius se dezbinase cu conducătorul bulgarilor și acesta preferă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cele șaisprezece milioane trebuiesc aruncate în apă, drumul de fier mutat din albie alături, iar în locul lui... canal la Chiustenge! Un simplu cap de pod n-avem precum [î]i cer cele mai elementare exigențe strategice și economice spre acea pustietate, abia bună ca o mână de mocani să-și pască oile pe ea, lăsați în știrea lui Dumnezeu și în toiul lor de voinici, și acum... canal trebuie, care să coste zeci de milioane din spinarea aceluiași țăran săcătuit care
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]