747 matches
-
istoria soarelui și a lunii și a pămîntului; a mării ce se zbuciumă veșnic lîngă coastele pustii și a copacilor falnici ce se prăbușesc În singurătatea pustiului. Istoria statului Catawba este istoria a mii de oameni care trăiesc singuri În pustietate, este istoria a mii de oameni care și-au petrecut viața scurtă În tăcere pe pămîntul veșnic, care au ascultat glasul pămîntului și i-au Înțeles nenumăratele graiuri, care și-au dăruit viața pămîntului, care și-au contopit oasele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
într-o stare mijlocie. Așa știm că pe timpul lui Alexandru cel Mare, ei posedau numai orașe de lemn si că viața lor era așa de puțin întemeietă încit se putură ușor retrage la venirea Macedonianului și scăpa de el în pustietățile lăuntrice ale țării lor, unde Alexandru nu voi să-i urmărească. Chiar pe timpul lui Lizimac, armata acestuia este nevoită să se dea prinsă din cauza lipsei de hrană, ceea ce rar se întâmplă într-o țară agricolă și așezată, dar este îndestul
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
rămase pe bordură, încercînd un sentiment de confort în moliciunea familiară a mînerului servietei. Așteptă plecarea mașinii, dar Gay se dădu și ea jos. îl luă de braț și-l conduse spre o ușă dublă, singurul semn de civilizație în pustietatea acelui zid imens. — Ce-i aici? întrebă el, dar ea fredonă absentă și apăsă un buton de sonerie. Ambele laturi ale ușii se balansară spre înăuntru și Lanark fu îngrozit de apariția unor paznici cu gurile strînse. Vorbeau ascuțit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai groasă; când a venit rândul falusului, am ridicat, fără să știu de ce, ochii și am văzut apropiindu-se, printre trestiile mai rărite în partea aceea, o tânără fată, n-avea cum să mă vadă, mă întrebam de unde răsărise în pustietatea noastră, ea s-a oprit în fața mea, pe mal, la nici douăzeci de pași, și s-a întins pe iarbă. „O să stea cât o să stea și o să plece“, mi-am spus, continuând să frec, liniștit, falusul acela de lut; atunci
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
împietrită a celorlalți. Pe măsură ce timpul trecea, devenea tot mai clar că inamicul se abținea de la orice nouă inițiativa - sau poate că scutul îi respingea toate atacurile. Oricum, nu mai avu loc nici un incident. Sorii de la marginea galaxiei păreau de o pustietate dezolantă. Primul dintre ei răsări ca un uriaș bulgar de lumină, arzând în noaptea spațiului. Lester și oamenii lui localizară cinci planete îndeajuns de apropiate de acest soare, pentru a merita să fie studiate. Una dintre ele părea locuită: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de ceară, în care se afla vinul lui. Terciuise el însuși sub tălpi boabele de struguri ca sângele și gândi c-au să bea din licoare la nuntă. Se dusese vestea că la Godun un „harap“ dormea în mansardă. În pustietatea din câmp, n-ai fi zis că-i păsa cuiva, însă prietenii soseau să îl vadă precum șerpii, târâș, prin lan. Omar nu voia să i se arate oricui. Stătea sub un nuc, lângă ferme, așteptând să treacă vâltoarea. Nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
coboară fumegând, Dealuri mândre înverzind, Vede codrii cum coboară, Deal cu deal, scară cu scară, Resfirîndu-se pe șes Unde râurile es, Și pe vârfuri de păduri Mânăstiri cu - ntărituri; Vede târguri, vaduri, sate Pe câmpie presărate, Vede mândrele cetăți Stăpânind pustietăți, Vede turmele de oi Cu ciobanii dinapoi, Cu fluere și cimpoi, Iară ergheliile Petreceau câmpiile Și de-a lungul râurilor S-așterneau pustiurilor. Iară șoimul tinerel Pe asupra-i sboară el Și din gură-i cuvînta: Să trăiești Măria Ta
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
i-o spus: iaca, tată, din ce pricină. Și omul s-o sfătuit cu mama fetei, s-o prăpădească din pricina asta. Au tocmit un om, ș-au pus pe fată-n căruță ș-au zis s-o ducă-ntr-o pustietate, și să-i scoată ochii amândoi să-i aducă tătînă-său. Omul a luat-o. După fată se ținea ș-un cățeluș. Ea s-a rugat la om să-i scoată ochii cățelului s-o lase pe dânsa teafără. Ea și-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se hrănea, furnici și gândaci mânca, așa să trăiesc eu! Așa au dat D-zeu și sf. Petrea - că ea era săraca nevinovată - ș-au făcut un băiet. D-zeu știind ce se petrece au pornit s-o vadă în pustietatea ei și ea l-a rugat să-i boteze copilul, și i-au pus numele Vasilie - finul lui Dumnezeu. Așa cât creștea altu-ntr-un an, el creștea într-o zi. Și D-zeu a răsădit un copac și i-a spus
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sens cu care se închide textul este o mise en abîme a unei fabule despre Vestul care și-a pierdut inocența. Călătoria către Gwendoline nu mai poate fi atât de simplă, de senină și de liniară. Drumul acestui pelerin al pustietății americane se întretaie cu viziunea morții și singurătății. Scrisoarea iubitei îndepărtate, citite și recitite de „omul de hârtie”, nu mai poate alunga gustul ruinei și al distrugerii. * L’homme des neiges (desenat de Milo Manara după un scenariu de Alfredo
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
să plec; ar fi aruncat vina pe mine, că nu mi-a plăcut calitatea marmurei, că am făcut mofturi, că nu eram un om serios cum impunea un asemenea proiect măreț; și ce sculptor ar mai fi venit vreodată în pustietatea aceea? Dacă aș fi știut că lucrurile stăteau astfel, m-aș fi răzbunat; m-aș fi jucat cu ea, i-aș fi tulburat simțurile și pe urmă i-aș fi zis: Ce v-ați închipuit, doamnă? Că sânt un câine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ciudat. Am deschis ochii și mi-am căutat ochelarii. Melissa, la lumina unor lumînări, În poziție lotus, Îngîna cu glas scăzut: „Infinită sînt, Om, Om, Om!“. Cea mai mare dorință a ei era să dispară vreme de trei ani În pustietatea unui munte Încărcat de vibrații spirituale, unde să recite de douăzeci și una de mii șase sute de ori pe zi „Infinită sînt, Om, Om, Om“. A renunțat la poziția yoga, ridicîndu-se cu o ușurință de care eu aș fi fost incapabil, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
clipa aceea observă că animalul nu avea zgardă iar blana nu era cenușie, ci plină de noroi și de resturi vegetale, mai ales labele și pântecele, semn mai mult decât probabil al unor aspre traversări de câmpuri cultivate și de pustietăți, nu al unuia care ar fi călătorit comod pe șosea. Marta se apropiase, aducea o farfurie cu puțină mâncare pentru câine, nimic prea substanțial, doar cât să confirme întâlnirea și să celebreze botezul, Dă-i-o tu, spuse tatăl, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pe genunchii ei. Un câine mai bătrân, și din acest motiv, presupunând că vârsta e nevoită să îndure vinovății mai grele, mai cinic decât cinismul pe care îl are vrea nu vrea, ar comenta sarcastic gestul afectuos, dar numai pentru că pustietatea bătrâneții l-a făcut să uite că, în chestiuni de inimă și sentiment, surplusul e întotdeauna preferabil absenței. Mișcată, Marta îi trecu încet mâna peste cap mângâindu-l și, cum el nu se retrăgea și continua s-o privească fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să plec; ar fi aruncat vina pe mine, că nu mi-a plăcut calitatea marmurei, că am făcut mofturi, că nu eram un om serios cum impunea un asemenea proiect măreț; și ce sculptor ar mai fi venit vreodată în pustietatea aceea? Dacă aș fi știut că lucrurile stăteau astfel, m-aș fi răzbunat; m-aș fi jucat cu ea, i-aș fi tulburat simțurile și pe urmă i-aș fi zis: „Ce v-ați închipuit, doamnă? Că sunt un câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Wakefield o vede pe Maggie Îmbrățișîndu-se cu o balerină Înaltă, purtînd un tutu roșu și papuci de blană. Orchestra cîntă mai tare, boxele se Îneacă În microfonie iar neliniștea lui Wakefield ajunge pe culmi. Această demonstrație de viață artistică În mijlocul pustietății este tipică oricărui mic orășel din zilele noastre: nevoia de a fi deosebit cu tot dinadinsul s-a extins dincolo de familii. Oare Diavolul Îi Împinge la asta? Diavolul se plictisește repede, dar ce-ar avea el Împotriva așa numitei „normalități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
impresionat de modul În care frivolitatea și gravitatea se Împletesc În această lume high-tech și dobîndește un nou tip de respect pentru Maggie, a cărei slujbă este să Îi distreze pe acești lucrători cu școli Înalte și idiosincretici, pierduți În mijlocul pustietății. Raportul dintre gravitate și frivolitate este o chestiune serioasă și, În ceea ce privește propria-i viață, și acest raport variază tot timpul. Între el și Zamyatin frivolitatea obține procentajul cel mai mare, dar În celelalte relații, inclusiv În cea cu fosta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să Își recapete imaginația pe care au pierdut-o În timp ce Își cîștigau averile. Prin utilizarea unui sistem de zece puncte, În care fiecare milion de dolari echivalează cu pierderea unei UI (unitate de imaginație), programul Încearcă să atenueze sterilitatea și pustietatea sufletească ce pot conduce, În cazuri extreme, de averi de miliarde, la pierderea totală a laturii umane. Wakefield nu mai fusese de ani de zile atît de bun - de fapt, niciodată nu fusese atît de Încins. O voce pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mai multe posibilități, dar era deja trecut bine de miezul nopții și trupul ei nu mai făcea față. — Vino, te conduc acasă. Își luă geanta enormă, plină cu evaluări de buget, estimări de tiraj și de personal, și stinse lumina. Pustietatea redacției era deconcertantă. Ziarele sunt locuri care ar trebui să debordeze de viață, însă redacția goală era mai tăcută decât o casă plină de copii adormiți. Prin contrast, liniștea părea încă și mai profundă. — Un singur lucru. Crezi că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
acum ca fluturi prin lanuri largi de grâu. Flacăra apei ne-a stropit pe toți când Umbre misterioase trosnesc prin Crengile copacilor ce ară pământul gol. Visul nepăsării mi s-a oprit printre nori. Privesc în jos Și mă cutremură pustietatea sufletului Înlănțuit de amintiri. Norocul agățat de spațiu zboară peste trecut. Apa s-a-necat. Vine furtuna. Rămânem noi - doi eroi. Pastel Cuprind cu privirea o-ntindere Secată de apă. Prin gropi cerne iarna Ca tropot al apelor șoptind În
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Că parfumul pe care ochii îl văd Este, de fapt, esență uitată în suflete moarte demult. Flacăra de pe hârtie stinge parfumul libertății... Cu toții suntem prizonieri, Eroi ai poveștilor ce pășesc în visul nepăsării Și, totuși, sunt eroi! Umbrele creierului percep pustietate în trecut Și, totuși, există! Parfumul libertății e scânteia luminii... Obreja Iuliana, clasa a VIII-a Școala Gimnazială ,,Mihail Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Cârlescu Maria N-ai reuși să știi... „Astăzi chiar de m-aș întoarce” Tu nu-mi vei
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu care pădurea înfrunta inevitabilul. Sfârșitul lunii octombrie era mai friguros ca de obicei. Pitit la poalele dealului, satul parcă ar fi vrut să se ascundă de natura dezlănțuită. Vântul și ploaia măruntă aruncau asupra micii comunități un aer de pustietate. Doar cele câteva lumini care răsăreau ici și acolo ca niște licurici bezmetici trădau prezența vieții. La marginea unui colț de pădure, o potecă scurta drumul până la gară. De fapt, era o haltă unde opreau câteva trenuri vechi, destinate navetiștilor
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fi fost clar acest lucru și, curios, aproape că nu mă afecta În nici un fel. Soarele Încă nu răsărise și era doar atâta lumină cât să poți deosebi fluidul de solid; marea - un soi de plată apatie, și o corespunzătoare pustietate lăuntrică. Numai Rosamund, care În mod normal era flexibilă, politicoasă, deferentă și prietenoasă, dădea acum la iveală (indiscutabil) o tenacitate subterană și o voință care dovedeau cât de bine pregătită era să țină piept caracterului urâcios al proprietăresei și nesimțirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
bucata de geam verzui din spatele șoferului. Ea însă nu dă nici o atenție acelei străine cu două căciuli, cu nas coroiat și buze vinete. Autobuzul se oprește pufăind. Lumea coboară. Coboară toată lumea, deși încotro au de gând să se ducă în pustietatea asta, cine știe? E capătul liniei, Domnești, autobuzul va poposi aici vreo zece minute, apoi va întoarce, va culege cei doi militari în termen și țăranul cu paporniță care-și suflă toți trei în pumni lângă ghereta de bilete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
zic mai mult, a spus Goebbels. — Sunt convins că părinții lui nu și-au dat seama că este un nume evreiesc, am zis eu. Probabil că pur și simplu le-a plăcut cum suna. Erau oameni modești și trăiau în pustietățile frontierei. Dacă ar fi știut că e un nume evreiesc sunt sigur că i-ar fi pus un altul mai american, ca de pildă George sau Stanley sau Fred. Peste două săptămâni „Cuvântarea de la Gettysburg“ s-a întors de la Hitler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]