3,728 matches
-
Se străduia să lege petecele astea, dar ieșeau din ce în ce mai greu. După două luni dacă își mai amintea casa în care trăise era deja foarte mult. Înainte de a ieși totul era doar un gol. Negru și chinuitor. Bătea vîntul, se auzea pustiul." "Și, excelență, și ce s-a întîmplat totuși cu el?" întrebă locotenentul Georgescu, vădit impresionat. Șerban Pangratty respiră adînc, din livada palatului, era o exagerare, dar toată lumea nu spunea clădirii decît "palatul Cantacuzino", era destul de aproape de Calea Știrbey Vodă, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
are de a face. Domnul Caraiman va da impresia tuturor că are nevoie neapărat doar de sprijinul fiecăruia în parte și apoi îi va înlătura ori îi va distruge rînd pe rînd. În jurul său va fi un gol imens, un pustiu de caractere și de suflete pentru că doar așa măruntul său suflet și deficitarul său caracter se vor putea arăta fără teama de a fi umbrite. Toate erau limpezi pentru el. Și prezentul și viitorul. Din păcate era doar o Cassandră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mâinile În sus, iar din mânecile largi, care cădeau În falduri, se iveau mâinile lui albe și frumoase, cu degete fine, așa cum le au doar leneșii și magicienii. „Eu vă hărăzesc“, continua Simon, „mântuirea veșnică, eu vă dăruiesc cunoașterea și pustiul. Cine voiește, să mi se alăture!“. Lumea se obișnuise cu tot soiul de haimanale care se vânturau de colo‑acolo, câte unul, câte doi ori urmați de alaiul cucernicilor. Unii Își lăsau catârii sau cămilele la marginea satului, la poalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
feciorelnică și cu ochii Înălțați la cer. Le dădeau apă rece și un coltuc de pâine, iar ei le mulțumeau, promițându‑le, În schimb, viață veșnică, Înfățișându‑le un ținut binecuvântat unde aveau să ajungă după moarte: nu mai era pustiul nisipos, cu șerpi și păianjeni, ci cu palmieri cu coroana bogată, cu izvoare la tot pasul, cu iarbă până la genunchi, cu un soare ce strălucea blând, căci ziua era veșnică, cu turme de vaci, capre și oi ce pășteau nestingherite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
zâmbetul pe buze. Înjura de Dumnezeu, blestema cerul, pământul, pe ruși, pe americani, pe nemți, statul și pe ăi de‑i stabiliseră o pensie mizerabilă pentru cât slugărise o viață de om, dar cel mai mult televiziunea, care‑i umple pustiul serilor, aducându‑i În casă, cu o nerușinare jignitoare, imensa iluzie a vieții. A doua zi de dimineață, revenindu‑și În fire, cu căința În suflet, se apuca să hrănească sticleții din balcon, le vorbea, le fluiera, ținând colivia deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fratele, a zis Adam. — Ce spun eu e că trebuie să-ți găsești trecutul, adevăratul tău trecut. Dacă asta Înseamnă să-ți găsești fratele, atunci da, trebuie. Pentru că, dacă nu-ți cunoști propria istorie, e ca și cum ai fi Într-un pustiu. Ca și cum ai pluti pe mare fără nici o țintă, Împins la voia ntâmplării de curenți și de valuri. Poți să fii tras la fund, iar acolo nu-i nimic, nici oameni, nici arbori, nici aer de respirat. E altă lume, e
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
daco-romană, de a cărei strălucire ar fi putut beneficia și ea, pe linie maternă, dacă acest lucru ar fi interesat-o În vreun fel, sau dacă Flavius-Tiberius n-ar fi venit odată de la școală strigând cât Îl țineau puterile: Prin pustiu zboară ca vântul,/ Mut și sumbru ca mormântul,/ Hunul Attila 'mpărat. I se amintea oarecum că strămoșii ei din partea domnului Koblicska ajunseseră cândva la Porțile Romei pe care, dacă ar fi cucerit-o, Coriolan nu s-ar mai fi născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se întâlneau mai mulți ca să comenteze un disputat meci de fotbal sau disprețul politicienilor. Și dintr-o dată a trecut, printre tarabe, parcări goale și chioșcuri tăcute, mașina de fum. Șoferul claxona pentru a goni haitele de câini ce-l asaltaseră, pustiul dușmănos al pieței și, mai ales, admirația copiilor apăruți de niciunde, despre care se bănuiește că nu erau din oraș. Dar ei alergau, prindeau fumul cu palmele, se întreceau în țipete, gălăgia era înghițită de fumul gros în care rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
voia, se va da în lături, creând prăpastie de trecere spre malul celălalt, precum în vechime marea îi crease lui Moise și poporului iudeu, dar nu-i păsa. Cunoștea viitorul din cealaltă lume, de pe malul drept, dincotro nu venea decât pustiul care i-a ucis pe egipteni, iar iudeii învinseseră acest uriaș mortal pustiu prin credință. Pustiu este totul și ei stăpânii lui. De aceea Iisus i-a înțeles și se roagă Tatălui și acum: Iartă-i Doamne, că știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
e propriul său pușcăriaș. El își creează o celulă pe care o îngrădește cu o inventivitate care-l uimește și pe Creator. Nu-i e frică în singurătate, mamă? Singurătatea Lui e și a noastră. Dar el se confruntă cu pustiul spiritului uman. El nu e pustnic. Vorbind cu El însuși, creează tăcând, naște un Univers. Așteptând ca noi să ne trezim, să știm cine suntem, deja infinitul se dilată. E înspăimântător de puternic. Și atunci ce face? Așteaptă. Așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Brăila, fără să vrea căzut în condițional-optativ: AR FI PUTUT FI, DACĂ AR FI TĂCUT... B ătea un vânt hain pe străzile Brăilei, spulberând frunzele uscate, paharele de plastic, hârtiile și gunoaiele din rigole. Deși seara abia își instalase cortul. Pustiul inundase orașul, lăsând la voia întâmplării să circule doar câinii înfometați. Dintr-o tornadă de gunoaie răsări Nilă, mestecând între roțile dințate ale creierului noi axiome și postulate. Lumina palidă din vitrinele magazinelor desena contururi murdare pe asfaltul răpciugos, Cofetăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ei se aflau acolo punînd umărul la ridicarea Baricadei, ați tăcut mîlc, v-ați gîndit că e peste puterile voastre, că nu merita să vă riscați pielea pentru atîta lucru. Și la urma urmei îi facem și lui Roja un pustiu de bine, v-ați gîndit. O să ne sărute mînuțele că l-am protejat într-un moment critic, că l-am împiedicat să se expună rafalelor care nu conteneau să lovească șandramaua aia din mijlocul bulevardului. Am sau nu dreptate? Numai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să se debaraseze de el ca de orice client nepoftit, să-i dea un picior în fund. Încotro s-o mai apuce? Pîlpîiturile beculețelor îl dezorientează și mai tare, privește lung cînd într-o direcție, cînd în alta, totul e pustiu în jurul tău, Roja, își spune, mintea îi fuge fără să-și dea seama la Delfinaș, o mai fi oare dispusă să-ți răspundă la telefoane? Sau și-o fi luat pînă la urmă inima în dinți să te părăsească? Cel
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Muguri de slove ard în jurăminte / Străluminând rostirea vegetală / În sângerarea vechilor cuvinte“ etc. (Liviu Zanfirescu - Aceeași rugăminte) „Eram / Pasăre migratoare / În geana ta. // Fără cântec și / Fără vreun dor // Treceam... // Și nu era decât / Lacrima nopții. / În tot acest pustiu / De tăcere // Și tu // Mă priveai / Prin ochi de / Petale...“ (Mihail Tănase, Amintire) Folosirea unor cuvinte frumoase nu garantează faptul că poezia care rezultă este frumoasă. „Mișcarea literară“ din jurul lui Ion Machidon are nevoie de o altă orientare. Un discipol
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
răzbate un discurs liric grandilocvent apodictic, needificator și neemoționant: „Rememorând Tiparul Prim - lumina / - când sufletul în calea ei se-așterne - / ridică oare vălul îndoielii? // Ce tâlcuire-n legea ei ne cerne? // Că ntre nedumerire și-ntrebare / vecia putrezește înflorind / Încât pustiul semne de mirare / dă pe furate și răstălmăcind // cu apa vieții mele adăpându-și / oazele-n vis... dintr-un izvor ceresc / în care eu în adevărul clipei / - fără de nume - sfânt mă pustiesc.“ (Enigmă) Cititorii care n-au adormit sunt rugați
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
acele scântei. // Ce văzu doar mit a fost / Ce Luna i-a zugrăvit, / Luceafărul având surâsul / Se mira de ce-a privit. // Cum el sta în cerul lui / Cu ochiul lui hazliul, / Privea la Lună cu mister/ Văzând din ea pustiul.“ Versurile sunt atât de prețios-banale și de prozaice, încât atunci când ajungi la pasajul despre scânteile din genele dese ale Luceafărului te gândești cu maliție dacă n-ar trebui să chemi pompierii. Inghit ´ irea unui tub de cauciuc Faptul că un
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sînt cei care au dat banii. Înspre ziuă, cei trei studenți, încătușați bine, au ieșit din casă și au urcat în dube. Luați-mă și pe mine! răcnește Maria ca la mort. Casa rămîne pustie și urechile femeii țiuie a pustiu. Nu concepe să rămînă singură nici măcar o zi. Nu-și imaginează viața fără cel pe care l-a crescut singură, fără scopul principal al vieții ei! Un elev și student eminent. Diplome, premii, laude, toate s-au dus. Pușcăriaș, auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se cade să o mâncați voi, sunteți prea tineri." Ventriculele, patru semințe, le înghițea fără să le mestece. Greu de înțeles pentru niște copii acel ritual al desfacerii. Se îmbrăca precum un cerșetor, deși nu hainele îl arătau atât de pustiu. Bătrânul a luat cu sine lumina: A plecat Dumnezeu precum vinul de pe drojdie, a plecat Bătrânul, chiriaș incomod, și a lăsat cochilia sufletului goală. (Melcul, în vreme de furtună, își ascunde casa sub frunză să nu moară odată cu el, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de canalizare a târgului. În carnea animalului tânăr, niciodată întuneric pe de-a-ntregul. La 4 dimineața pânza păianjenului se țesea în urzeală de lună plină. Noaptea se refugia prin ungherele târgului. Umbrele se ascundeau sub tencuiala zidurilor. Cântecul cucuvăilor a pustiu chema pustiul în leagăn. Păianjenul țesea în inimă firul tors precum o șuviță de întuneric. Sub grindă, la 4 dimineața, sângele lega noduri. Spălătorul, la capătul holului. Frig. Apa, cristale ascuțite, lichide, mușcau epiderma violacee. Frig. Pe jos, mozaicul îmbibat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a târgului. În carnea animalului tânăr, niciodată întuneric pe de-a-ntregul. La 4 dimineața pânza păianjenului se țesea în urzeală de lună plină. Noaptea se refugia prin ungherele târgului. Umbrele se ascundeau sub tencuiala zidurilor. Cântecul cucuvăilor a pustiu chema pustiul în leagăn. Păianjenul țesea în inimă firul tors precum o șuviță de întuneric. Sub grindă, la 4 dimineața, sângele lega noduri. Spălătorul, la capătul holului. Frig. Apa, cristale ascuțite, lichide, mușcau epiderma violacee. Frig. Pe jos, mozaicul îmbibat cu urină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
s-a desfăcut în patru și a căzut luna, luna s-a desfăcut în patru și a căzut nisipul. Moartea, ca o clepsidră înfundată. Firișoare subțiri de nelocuire în burțile scoicilor. Cibinul, chemare în oglindă. "Vino! Aici încape toată înstrăinarea pustiului. Nu fi trist, singurătatea spală sângele, depărtările înșiră gândurile ca pe niște cămăși curate pe funia memoriei, absența umple formele. Nu ești singur, Petre, descalță-te și intră!" S-a desfăcut luna și a căzut moartea ca o rugăciune a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de rufe, în pod, sub pragul ușii, amintirile se extind ca o pecingine. Imunitatea șinei de cale ferată nu justifică intențiile neduse până la capăt și nici nu argumentează abandonurile. Închizi ochii, urletul se face țăndări în tâmplă, apoi liniște de pustiu, atâta liniște încât nici propria respirație nu te mai tulbură. Te temi? La dracu cu lașitatea asta duplicitară! Dumnezeul cailor poartă hamurile cu el, tu împarți iluzii în oglindă și când îți razi barba cu dosul briceagului. Depresia trăgea cortina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
neliniștea crește în noi pe măsură ce-i lăsăm ușa deschisă, ca într-un târziu, când ne dăm seama cât de plini de incertitudine suntem, să încercăm să răscumpărăm ce am pierdut, culpabilizându-ne, asumându-ne toate negânditele lumii, însușindu-ne munți de pustiu în suflet, precum Iov în cartea tăcerii, uitând, de fapt, că noi suntem cei care am naufragiat în mijlocul ei. Este atât de simplu să privești lucrurile dinafara neliniștii, să fii un judecător drept și lucid și să vezi cum, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
parcă pentru a nu strica muchiile imprimate în zăpada pardoselii: Nu, sigur nu sunt urmele mele, de-a lungul și de-a latul fiecăreia mai rămâne loc neocupat. Un uriaș a călcat înaintea mea sau poate pășesc cu inima, cu pustiul din inimă pășesc. S-a ridicat din nou în picioare, și-a suprapus tălpile cizmelor în semne, același spațiu al nimănui definea absența ca pe o cangrenă în trupul unei cruci. Nedefinirile paralele extirpau aparențele: Încă mai sunt urmă, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cît ai clipi În voce aproape naturală, fluentă nara tiv, cu pauze la virgulă și pusă pe retorica dictată de semnele Întrebării și ale mirării. De glasul omenesc o deosebesc cîteva infirmități: absența temperaturii și a surîsului lecturii, atot puternicia pustiului emoțional, ergo, nici o bîlbă, nici un tre molo. O deosebește și o monstruozitate: prefacerea textului În voce poate ajunge la viteze uluitoare, pînă la limita de rupere a sensului, pînă la ininteligibil. Mașinii nu-i pasă, ea sporește ritmul sub imboldul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]