566 matches
-
casă, în spatele unui birou lung, lucios, lichidul clătinându-se, gălbui, în sticla plată. Cristalul biroului perforat, rareori, de ochii arși, negri, ai strigoiului. Micul atelier se dilata devenind un hol imens, albit de lumina după-amiezii de vară, restrâns apoi, celulă puturoasă și îngustă, ca un sicriu, și iar cameră elegantă și iar interogatorii. Tic-tacul pendulei, limba subțire a șerpilor, respirația măruntă a iepurașului fioros. În răstimpuri, sorbitura lacomă de alcool, clinchetul căpăcelului metalic, lovind cristalul. — Spune, ai fi fiul ei ? Ești
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
adresele, cererile. Să dea numere de intrare și ieșire corespondenței. Termina repede. Cam o oră, două pe zi. Privea, apoi, pereții, se gândea. Și-a adus cărți de citit, un bloc de desen. Surdina realității care își arată colții mici, puturoși. A urmărit micile lor manevre, aerul vinovat și viclean cu care se strecurau printre rigorile regulamentelor. Cumințenia perfidă, spaima și bucuria de a pândi surprizele rare ale vreunei zile. Aparențele, șansa unei poteci neștiute, ipocrizia acestor amânări. A văzut, brusc
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
deloc filantropic, fără menajamente în fața primejdiei de-a pierde ceea ce avea sau câștigase ! Dar nu apucase a-i spune nimic atunci. Lucian mai adăugase ceva înainte de-a se despărți, nu-și amintea ce anume. Obosise, amurgul duminicii placide, căldura puturoasă și grea decoloraseră fiecare clipă. În ce lume trăim, cine a inventat-o, cine, și totuși, iată, zâmbea, cu ochii închiși, sub pleoape pulsa chipul vreunei madone florentine. Lumină, armonie, intensitatea. — Marele gol care se cască în noi îl umple
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
preferat înainte de genericul de final, și să mă preling pe scări, într-o seară, vin, ca de obicei, după începerea filmului, din garsoniera mea de unu pe doi, pe care o împărțeam cu o mătură și niște cârpe umede și puturoase, și mă postez strategic lângă ușă ca să fiu primul la ieșire. Nu trec bine cinci minute și un grup de studenți, de la Actorie, cred, ținuți la cursuri peste program, invadează sala împingîndu-mă în întuneric către fundul ei. Cum să le
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
m-am întors să apăs pe butonul parter. Mirosul stătea ascuns în unghiul mort, adică nu se vedea din hol, dar dădeai cu ochii de el imediat ce apăsai pe buton. Atunci l-am văzut și eu, înalt, murdar, neras, pișat, puturos, puțin speriat și duhnind a poșircă ieftină. Am vrut să ies imediat, dar ușile s-au închis prea repede. Atunci cred că am apăsat pe butonul greșit, încercînd cu orice preț să opresc liftul, să deschid ușile, mai mult, cred
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de mărunt apăs pe buton, fără nici un rezultat. Sânt blocat în lift, stop, ar fi fost bine să fiu, stop sîntem, stop, că nu sânt singur, stop, din nefericire, stop, și nu cu oricine, stop, cu cel mai murdar și puturos om de pe planetă. Stop, stop. stop, STOOOOP. Ce pula mea!... Nu se poate să rămân blocat cu ăsta în lift Nu se poate să existe o compensație în toate. Nu vreau ca fiecare întîmplare fericită din viață să fie dublată
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
nu mi-am dat seama cât sânt de murdar pe mâini, după demontarea tavanului plin de funingine și vaselină, așa că intenția de a-mi scutura costumașul deja pătat de vin roșu pe guler i-a fost fatală. Costumului, nu colegului puturos. Dungi negre-cenușii au violat tergalul fin. Oricum era compromis, așa că, în momentul în care viitorul meu prieten de celulă mi-a întins un codru de pâine uscată, mi-am șters vârtos mâinile pe pantaloni ca să fie și ei compromiși. În timp ce
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
câștigător. Mi-aduc aminte cum eram când am intrat. Spilcuit cu aparență de milionar și, cinstit să fiu, mi-ar fi plăcut să fiu luat drept unul, strâmbam din nas la vederea nenorocitului pe care nu pridideam să-l fac puturos, hoit ambulant, căcatpișat, împuțit, și chiar mi-e silă să mat repet ce-am spus în nimicnia mea, acum, când mă calific liniștit pe locul întîi la categoria cel mai rapid fariseu împuțit din lift, secțiunea căcat, pișat, borât din
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
tocit pe la colțuri, plin de pete, pe care se băteau milioane de muște mici africane pentru o repartiție cit mai aproape de picătura de grăsime, autoarea petei mai sus-menționate. Un verișor mai buzat al lui Inocent moțăia pe un șezlong la fel de puturos. Atac în franceză, ,,nu merge ventilatorul, mon frere, ce fel de hotel e ăsta dacă nu i poți măcar să te răcorești", spun, gîndindu-mă la ce ar fi putut fi în hotelul de vizavi, care era cu cincizeci de franci mai
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
fost Împreună cu mine la morgă noaptea trecută, spune el, dând din cap spre Ray Lennox care-și păstrează cu Înțelepciune o expresie neutră pe față, ca să nu devină ținta urii și a dezgustului care plutesc prin cameră ca o bășină puturoasă - mai mult ca sigur, taman bășina mea puturoasă. A existat o vreme când ne puteam scuti reciproc de ura și scârba asta. Sigur a existat. Mă simt puțin amețit, pe urmă creierul parcă Începe să mi se rotească În cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
el, dând din cap spre Ray Lennox care-și păstrează cu Înțelepciune o expresie neutră pe față, ca să nu devină ținta urii și a dezgustului care plutesc prin cameră ca o bășină puturoasă - mai mult ca sigur, taman bășina mea puturoasă. A existat o vreme când ne puteam scuti reciproc de ura și scârba asta. Sigur a existat. Mă simt puțin amețit, pe urmă creierul parcă Începe să mi se rotească În cap, iscând un vârtej de gânduri și emoții. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
vagabond de rahat! Trăiește Într-un adăpost pentru vagabonzi. Posăi spui cum măta vrei, da pentru minei doarun puțoi vagabond sugativă! Mă uit Într-acolo și observ că niște pipițe studente futabile fac mare caz pe seama maldărului ăsta de zdrențe puturoase și Îl detest și mai mult. De fapt, nu știu... dacă ar fi trăit pe malul stâng al Parisului sau undeva de genul ăsta, ar fi universal acceptat drept un boem... zice Bladesey, scoțându-și ochelarii și ștergându-le lentilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Ina? o Întreb pe băbuța din spatele tejghelei. — Cam devreme azi Bruce, zice ea. — Mă tentează plăcinta cu pește. — Cu chipși? — Spledid Ina, și mai bagă și niște fasole, Îi spun eu, admirând mormanul ăla imens, superb și sleit de terci puturos. Nici plăcinta cu pește nu-i rea. Mă așez și Îmi savurez mâncarea. Ray Lennox vine și mi se alătură. — Ien regulă Bruce? Ai văzut ziarul? Mi-l vâră În față. Mai e Încă un titlu despre cioroii din partea locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Îmi bag cu forța limba În botul ei cât pot de adânc, vârându-i-o În toate crăpăturile. Taxiul se oprește cutremurându-se și suntem la noi acasă. Te-am prins! Eu, noi... o ducem În patul nostru nefăcut și puturos, plin de spermă stătută și firimituri. Mă Înfig direct În pizda ei cu gura, sorbind-o zgomotos, devorând-o. Are gust de căpșuni. Săpunul. Îi place la nebunie, dar nu vrea să-mi ia pula tare În gură, pula mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mai multe lemne pe foc, din manuscrisul lui Toal n-a mai rămas decât un morman de cenușă. Mai Încălzesc niște fasole, o condimentez cu praf de curry și fac niște pâine prăjită. O ascult pe pizda aia bătrână, bogată, puturoasă și ușchită cum spune ca de obicei numa rahaturi la ora trei. Sunt mason get-beget și am jurat să fiu credincios casei regale ca instituție, dar cei din familia regală sunt cea mai patetică grămadă de bulangii care au umblat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
În buzunar. Popice În a doua zi de Crăciun. Cu Bladesey. Cât de patetic și fără prieteni poți să ajungi? Declin și deprimare peste tot. Casa e ca un veceu, peste tot numa mormane de gunoaie și țoale vechi și puturoase. Până și io Încep să simt duhoarea când intru În casă. Sinucigașii ăia slabi și iresponsabili, copiii ăia drogați și vagabonzii ăia Împuțiți o duc mai bine ca mine În perioada asta a anului. Carole ar trebui să rezolve lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
poate așa funcționează mintea ei: Încearcă să ne Întoarcă pe noi, pe mine Împotriva copilului. Trăiește Într-un paradis de paie. Aceleași reguli. Nu dau nici o pară mușcată pe ea. Nici o rață nevropată. Îmi trag pe mine hainele vechi și puturoase și Încălzesc Volvo-ul. Pe când ambalez motorul și ocolesc vâjâind centrul comercial al orașului pe albumul Bat Out Of Hell al lui Meat Loaf Îmi recapăt puțin buna dispoziție. Jim Steinman, probabil cel mai tare compozitor de rock al tuturor timpurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
s pentru niște mâncare la pachet. Voiam să am nădragii ăia noi când vine Bunty. Acum trebuie să pun porcăria În vârful mormanului de rufe murdare și să scotocesc după unii murdari, dar nu chiar atât de murdari, din maldărul puturos. Casa asta-i o cloacă. Pute mai rău aici decât În șopornul lui Hector. Îndes tot ce pot În saci de gunoi, atac suprafețele cu o cârpă umedă apoi dau puțin lustru și târăsc aspiratorul pe podea. Sunt transpirat când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
albia minoră a Siretului, ea are o altitudine de 25 metri. în zona de confluență a celor două râuri, relieful are aspectul unei câmpii aluvionare intracolinare. în lungul râului Siret apar câmpii aluvionare de luncă inundabile cu bălți (Bălăneasa Râioasă, Puturoasa, Balta lungă etc.), despletiri de brațe și cursuri de apă părăsite (Sirețele). în anii cu ploi abundente, Siretul revarsă și inundă întinse terenuri arabile așa cum au fost inundațiile din anii 1929, 1969, 1970, când pe teritoriul comunei s-au produs
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
exagerare, "sub zodia hiperbolei negative"207. Mai mult, atunci când armele polemistului devin nepotrivite, poetul și pamfletarul recurge la infinita forță a imaginarului metamorfozant: "Intră insul pe "poarta neagră" a laboratorului infernal arghezian și iese "împielițat" în vierme politic, în gândac puturos, în ploșniță cu târtița ardeiată, în păduche cultural, în cornută care gândește cu picioarele și tot cu ele scrie la gazetă..."208. Aici, vehemența se ascunde în spatele actului magic și nu hiperbola îl desăvârșește, ci alegoria, adică transferul de substanță
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mă voi arunca și, zgâlțind stâlpii telegrafici și rozând cu măselele din garduri și din zăbrele de fier, mă voi antrena astfel, să-l sfâșii pe el și pe ai lui, de burtă, și să mă înfășor cu mațele lui puturoase, ca să mă zmucesc în ele și să le rup"231. Aici, revoltei explicite i se suprapune o plăcere ludică (infinit mai mare decât revolta) de a violenta simțurile cititorului cu o imagistică a agresivității primitive și animalice. Identitatea victimei (dublu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a devenit Măgura, Drăcenii - Slatina); socială (Golanii schimbată în Zorile; Haimanale în I.L. Caragiale), etnică (Țigănimea în Dealu Mare; Tătăruși în Breaza); economică (Pîrlita > Bărbulenii Noi; Secătura > Livada Nouă), etică (Băsenii a fost schimbat în M. Kogălniceanu; Băligoși în Deleni; Puturoasa în Teiușu; Ciungi în Fîntînele; Flocești în Florești; Tîmpești în Grădinile). Cel puțin comice erau unele nume „noi“ menite să glorifice idealurile și realizările noii societăți: Orașul Stalin (pentru Brașov), Orașul Dr. Petru Groza (pentru Stei), Orașul Gh. Gheorghiu-Dej (pentru
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
mereu o cârcă de programări care așteptau refuzul ei. Și, în momentele neașteptate care îi rămâneau libere, putea mereu să apeleze la muncă. Dar nu și aici. Fusese imposibil să facă programări în timpul weekendului. Toți jurnaliștii, stiliștii, DJ-ii și designerii puturoși erau plecați și, chiar dacă nu erau, se aflau în faza de relaxare și refuzau să se vadă cu ea. Și, mai rău, nu se putea duce la muncă luni întrucât clădirea nu era deschisă. De cum aflase acest amănunt, se dusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
biroul lui Jack și începuse să facă scandal. Nu poate portarul, cum îl cheamă - Bill? -, să vină să mă lase să intru și apoi să se ducă direct acasă? Într-o vacanță bancară? spuse Jack, sincer amuzat. Bill? Nici o șansă. Puturos inutil, se gândise Lisa, cu o furie neputincioasă. În Londra veneau mereu să-i deschidă. — De ce nu te relaxezi și tu? o sfătuise Jack. Ai realizat atât de multe într-un timp atât de scurt, meriți să te odihnești. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
haosului creat de Dalia și, prin urmare, un număr mare de polițiști se vor întoarce la îndatoririle lor obișnuite. Se zvonea că eu voi fi unul dintre cei transferați și-l voi avea ca partener pe Johnny Vogel. Johnny Răsuflare Puturoasă mă oftica, dar întoarcerea la Arestări îmi părea Paradisul regăsit. Betty Short avea să devină ceea ce și doream - un punct luminos în imaginația mea. CAPITOLUL DOUĂZECI „Începând de mâine, 6 februarie, 1947 următorii polițiști de la Divizia Centrală și Biroul Detectivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]