29,239 matches
-
o nevestică sprâncenată sta tăcută înaintea vetrei". Pasiunea boierului se reaprinde după treizeci de ani în amintire: "îmi aduc aminte numai de râsul luminos al nevestei și parcă văd încă cele două buze rumene desfăcându-se și sprâncenele îmbinate, pe când râdea, ridicându-se în arcuri fine, deasupra ochilor". Scenariul cuceririi e tipic pentru relațiile umane sadoveniene. Femeia are inițiativa ispitirii: Ea a sărit sprintenă, a pregătit măsuța cu trei picioare, a acoperit-o cu o pânză curată, a adus vin, mi-
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
Totul în direct, totul natur. Realizatorii și prezentatorii își imaginaserăcă 98,3 la sută dintre telespectatorii români au insomnii, umblă pe acoperișuri și se sinucid fiindcă li se transmit prea puține glume idioate, gaguri ieftine, sau poante la care se râde sub amenințarea Kalașnikovului. După această noapte de revelion, viața va intra în normalul ei și nu vor mai fi nici probleme de ordin demografic, pentru că spontaneitatea nu mai este ucisă de programe rigide, iar marile valori artistico-umoristice nu mai sunt
Revelionul neputințelor televizate by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12145_a_13470]
-
materne și al orașului Turnu-Severin și misterul fabulos și aristocrat al bunicii paterne, un personaj uriaș, un filolog și un profesor cu vocație, care a oftat toată viața că taică-su a întors-o de pe vaporul cu destinația Hollywood! Popescu rîdea atunci cu gura pînă la urechi, de i se cutremura părul lung, prins într-o coadă stufoasă de cal. Pe mama a chemat-o ca fată tot Popescu. Iar eu, pe vremea amiciției noastre, aveam părul lung și frumos, pe
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
știau unde se află. Și-odată se suie, Doamne, poetu', tocmai sus, sub cupolă. Și toaca începe să bată. Rar. Iar el, agățat de trapez doar c- o mînă, își face cu cealaltă o cruce bătîndu-se cu pumnu-n piept de rîd în stal toți spectatorii. Și toaca bate din ce în ce mai repede. Și, dintr-o dată, sare poetu' de-acolo, de la treizeci de metri înălțime, drept într-o cristelniță obișnuită, umplută numa' pe jumătate cu apă de botez. Aoleuu, Doamne! Triplu salt mortal! Că
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
place foarte mult e pictura, mai ales cea modernă, abstractă, expresionismul. A, la televizor mă uit și la emisiuni sportive! Sînt pasionat de sport: fotbal american, hochei, golf. - Nu și de fotbalul european? - Am văzut Campionatul Mondial din 1994, dar... (rîde, strîmbă din nas). - Cîntați des la saxofon? - Am un saxofon cu care cînt chiar la colocvii sau simpozioane, dar cel mai des în cabinetul meu de lucru. Improvizez ceva și în zece minute mă liniștesc. - Scrieți și poezie, ați și
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
La un moment dat, remarcînd accentul meu, mi-a spus: "Ești francez! Vreau să-ți dau o carte." Era un roman de Geroges Simenon. N-am prea înțeles. - Care credeți că e marea dvs. slăbiciune? - Cea mai mare slăbiciune? Sexul (rîde). A, nu, ăsta ar fi un punct forte. Bună întrebare. Cea mai mare slăbiciune? Îndoiala, îndoiala că nu sînt un scriitor adevărat. E un sentiment pe care cred că-l au toți scriitorii. De-aia am nevoie de cititori - ca să
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
perfecțiunea. - Aveți un mic secret pe care-l puteți mărturisi? - Fumez marijuana. Voi ați încercat? Mă gîndeam să facem rost și să tragem un fum împreună... Știți, îmi amintesc primul meu joint. Eram la Paris cu un bun prieten... - Samuel... - (rîde) Sau nu, eram la Berkeley prin anii '60, iar el era un hippie adevărat. - Trăim într-o lume plină de tabu-uri - sexul neprotejat, fumatul, drogurile, tentații mai ales ale tinerilor. - E adevărat că SIDA e o boală îngrozitoare, tinerii
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
la 40 de ani... Într-o zi m-am uitat în oglindă și mi-am zis: " Nu sînt tocmai Iulius Cesar!" și-atunci mi-a apărut primul zîmbet. Tot atunci m-am apucat de scris. A trebuit să învăț să rîd și să scriu. Altfel m-aș fi sinucis ca Primo Levi, ca Paul Celan și ca atîția alții. - Credeți în dragostea la prima vedere? - E posibil. De soția mea m-am îndrăgostit la prima vedere, trăim împreună de mai bine
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
vă dăm un vers, iar dvs., în replică, un altul. Al nostru e din Villiers de l'Isle-Adam: "C'est la femme qu'on aime/ ŕ cause de la nuit." - "Que ferions-nous sans les femmes? Nous explorerions d'autres plis.". Beckett. (rîde)
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
străine, să ne chinuim să prindem bulgarii, alb-negru, să vedem tot aia și tot aia, pe un singur post, două ore, să vorbim în șoaptă, să ieșim cu forța pe stadioane, să aplaudăm cu forța, să fim suspicioși mereu, să rîdem la șopîrle, ca o imensă complicitate victorioasă. Să ne amintim că am avut cîțiva dizidenți, dar nu Solidaritatea. Există oameni în fascinanta și eterna Românie din decembrie 2004 care nu trebuie să facă mari exerciții de imaginație. Ei n-au
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
acolo se strîngeau condeierii Iașilor după strămutarea Junimii la București). "Raportul lui Gruber", dacă-l putem numi așa, sună concis și la obiect. Iată-l: "Creangă este un puternic tip senzual și auditiv, cînd scrie el e foarte emoționat, acum rîde singur, acum îi vin lacrimile în ochi, face felurite mișcări involuntare, transpiră greoi ca și cum ar merge repede, cînd scrie parcă aude fraza că i-o repetă cineva în urechi, apoi șterge, scrie și iar șterge, pînă ce fixează cuvintele și
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
de timpuriu "a catrință". Probabil că din excedentul "senzual" se încheagă și savant simplificata artă a seducției din Moș Nichifor Coțcariul, "povestire glumeață" pe care G. Călinescu o vede "întîia mare nuvelă românească cu erou stereotip". Faptul că "popa Smîntînă" rîde și plînge în timp ce scrie, făcînd gesturi incontrolabile, iarăși nu-i de mirare. S-a vorbit nu o dată de forța de transpunere a lui Creangă, capabil de a-și "trăi" cu intensitate eroii, pînă la cunoscuta identitate flaubertiană. Euforia verbală extremă
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
clar, voia mai ales să-l reîntîlnească pe jurnalistul cu voce stridentă și știa că la această oră va fi beat. - Bună ziua, domnule Megret. Parson nu era singur. Era împreună cu trei-patru tipi pe care, după toate aparențele, îi făcea să rîdă de cîtva timp cu glumele lui. - Beți un scotch cu noi? continuă el în franceză. E adevărat că în Franța nu vă place whisky-ul. Un coniac, domnule comisar din Poliția Judiciară ieșit la pensie? Voia să fie comic. Se
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
la București? Poate un concurs mondial de mers în genunchi și o olimpiadă a capetelor plecate! La astfel de competiții am fi avut cu siguranță șansă la medalii - dar nu și la una a onoarei și responsabilității. Îți vine să râzi de chipurile înnegurate ale lui Miron Mitrea și Cristian Tudor Popescu (vă jur că n-aș mai fi crezut posibilă alăturarea acestora după nume!) pe care întrezăreai spaima că românii vor înțelege în fine pe ce lume se află. Ei
Litera portocalie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12200_a_13525]
-
Kazan și deschidea gramatica latină pe tejghea. Curajos, voia să se reapuce de teme. Dar cînd să moaie tocul în călimară, vîrful peniței se lovea de o pojghiță de gheață. Cei doi comisionari săreau pe loc ca să se încălzească, trăncăneau, rîdeau pe înfundate. Veneau mușterii, intrau, ieșeau, stăteau de vorbă. Glasurile răsunau în încăperea scundă. Nici vorbă să poți învăța în asemenea harababură, nici măcar visa. Înghețat pînă în măduva oaselor, Anton știa că avea de așteptat cîteva ceasuri pentru că, atunci cînd
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
cititorului implicit", care așa l-ar scrie dacă l-ar scrie, cu onoare și oroare, și cu oarece simț al datoriei, fiindcă "mă cunoșteau vecinii toți..." Este, drapată într-o pedanterie ironizată fin, la rîndu-i, răzbunarea dintotdeauna a scriitorului: să rîzi de toți și de toate cu aerul blajin că le faci, de fapt, concesii, ocupîndu-te de lucruri marginale, inactuale, ca jocurile erudite de limbaj, imprevizibile, periculoase, cu bătaie lungă. Ŕ bon entendeur, bon appetit!
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
în amintiri (Un fel de Addenda). Este evocat Congresul XIV al PCR, când se aștepta ca viitorul secretar general să fie Ion Iliescu. Diaristului i se părea "deschis, comunicativ, capabil de dialog, avea simțul umorului și mai ales știa să râdă, mare lucru la un ostaș al partidului". Dar curând s-a dovedit că erau calități de suprafață, care au sedus și au înșelat pe multă lume. Descrie apoi momente din revoluția de la Timișoara și activitatea sa în cadrul Consiliului Municipal Provizoriu
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
Orice încercare de autoanaliză arată că "evenimentele intime importante sunt indescriptibile și că cei care țin jurnale pun pe hârtie fapte exterioare fără însemnătate" (p. 255). Într-o însemnare din 1946, G. Călinescu se arată sceptic și față de dezvăluirile corespondenței: "Râd și de valoarea ce se pune pe corespondență. În ea pot fi falsificații, scăpând oricărui control viitor posibil, cu o aparență de verosimilitate perfectă" (p. 270). Împrejurările mărturisirilor călinesciene probează, totuși, faptul că scriitorul nu vorbește cu adevărat despre sine
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
Chezășie este prezența, vai, acum istorică, doar, a scrisului scânteietor al lui G. Călinescu. De curând, scoțând din raftul bibliotecii însemnări și polemici, m-am delectat recitind articolele criticului divin apărute prin ziarele vremii. Mărturisesc, au fost momente când am râs cu lacrimi, nefiind nimeni de față. Ca probă, îmi voi îngădui să reproduc în numărul următor un articol ce va încânta cu siguranță cititorul. Furia de cuvinte. Ar fi și o reactualizare. Dar, înainte, permiteți-mi să povestesc o întâmplare
G.Călinescu, gazetar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12261_a_13586]
-
ei caldă). Tărăgănam, dar mi se oferea întreaga nemărginire a lumii nebărbătești. "Larisa?" - vrînd să-i ghicesc numele, am întrebat-o fără să mă întorc. (Și deja nu mă mai feresc de trupul ei ce mă încălzește.) "Lida", a precizat, rîzînd. Dar așa a fost mereu: cînd am fost luat cu asalt, nu m-am lăsat. Am așteptat. Femeia se va abate. (Ele se abat, eu merg în linie dreaptă.) Curînd m-a și părăsit; un exemplar zburător. Deja-i cu
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
oamenilor. (Doar un semn că merg pe făgașul meu. Eu ca eu.) Am început să trag de sticla lui Ciubik, o scenă obișnuită, doi bețivi în mijlocul străzii, mîinile mele sînt mai puternice ca ale lui - Ciub nu mi-o dădea, rîdea. Și pesemne voia (plănuise) să ne așezăm undeva, să ne oprim; să ne așezăm și să mă descoase agale și, în sfîrșit, să mă lase pe bietul de mine să sug sticla pînă la fund. După care eu, probabil, aveam
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
postului respectiv de televiziune, înfricoșată, a luat drumul codrilor și nu mai vrea să știe nimic...2) Fila 14. Pe TVR 1, sâmbătă seara, în timpul unui "show de umor", după cum ne-a anunțat cu modestie fermecătoarea actriță Emilia Popescu, am râs cu Haralampy până să leșinăm. Noroc că au venit la noi în sufragerie nevastă-mea Coryntina și frumoasa lui moldoveancă și ne-au întrebat ca pe niște inși aflați în convalescență: -Ce-aveți, mă ? Ați bolunzit ? Abia atunci am simțit cârceii
Alte file de jurnal estival by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12614_a_13939]
-
venit la noi în sufragerie nevastă-mea Coryntina și frumoasa lui moldoveancă și ne-au întrebat ca pe niște inși aflați în convalescență: -Ce-aveți, mă ? Ați bolunzit ? Abia atunci am simțit cârceii de la degete de cât ne gâdilasem ca să putem râde...3) Concluzie: Doamnă TVR 1, vă rugăm frumos nu mai amenințați pe nimeni să vă scrie texte umoristice și compilații, fiindcă râde lumea, într-adevăr, dar nu prea știți de ce. Și nu e frumos... Fila 9 bis. După o jumătate
Alte file de jurnal estival by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12614_a_13939]
-
convalescență: -Ce-aveți, mă ? Ați bolunzit ? Abia atunci am simțit cârceii de la degete de cât ne gâdilasem ca să putem râde...3) Concluzie: Doamnă TVR 1, vă rugăm frumos nu mai amenințați pe nimeni să vă scrie texte umoristice și compilații, fiindcă râde lumea, într-adevăr, dar nu prea știți de ce. Și nu e frumos... Fila 9 bis. După o jumătate de oră, Haralampy revine din bucătărie cu DEX-ul în brațe și zice revoltat: -Domnule, nu ți-am găsit apărcat-ul... -Păi, sigur
Alte file de jurnal estival by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12614_a_13939]
-
află Academia, rămân fără un prieten și aș regreta, zău... 1)Este vorba despre Mariana Anghel; celeilalte interprete, cu tot regretul, nu i-am reținut numele. Îmi cer scuze; 2)Formă de manifestare umană în perioade de caniculă, când omul râde crezând că plânge... 3) Fragment scris sub masa din bucătărie cu toate ușile apartamentului baricadate; 4)DEX, Ed.Univ.Encicl., ed. a II-a, Buc.1998.
Alte file de jurnal estival by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12614_a_13939]