848 matches
-
tratat-o ca pe un gunoi. De îndată ce va împlini treisprezece ani, o vei da. O vei mărita cu vreunul dintre sălbaticii de la graniță pentru a încheia pace. Îți vei vinde propria fiică... Doamna Yun cedează. Cele două gropițe alcătuiesc un rânjet bizar: — Să nu crezi că sunt surdă. Te-am auzit pe tine și pe miniștrii tăi discutând despre asta. Nu mi s-a dat voie să vorbesc despre nefericirea mea. Însă azi, de-ți place sau nu, vei auzi tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fi cunoscut și nici nu îl interesa să mă cunoască. Cealaltă era una de uimire. Nu putea înțelege de ce trebuie să fiu eu singura care îl contestă. Privirea lui analiza propria mea existență. După ce ne certam, expresia sa afișa un rânjet sarcastic. Eu eram micșorată în ochii fiului meu. Adorarea mea pentru această mică ființă mă reducea la osul care dansa în supa imperială ce fierbea de două sute de ani. Odată, i-am văzut pe Tung Chih și pe Nuharoo jucându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
m-a cruțat nici el și mi-a spus crude adevăruri, când existau suficiente motive să mă copleșească cu elogii, cum tăcuseră alții. ― Să știi, i-am spus eu la urmă, că mi-ai dat, rânjind, prețioase sfaturi. Păstrează-ți rânjetele pentru amicii dumitale, cărora sânt sigur că o să le povestești cu lux de amănunte cum a decurs întîlnirea, iar eu o să-mi păstrez sfaturile, care n-ar fi stricat să fi ieșit din alt cap. Dar ce să facem! Luăm
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
s-ar fi spus de aici înainte că nu, nu înțeleg ce citesc, dovadă că am fost pus acolo la examen și n-am știut, iar încercarea mea de a le dovedi că se în-șală ar fi fost primită cu rânjete batjocoritoare, sau cu milă, așa cum facem când avem în fața noastră un rătăcit sau un nebun inofensiv. FUSESERĂ ACOLO EXAMENELE MAI GRELE? N-am plecat direct spre Abrud, ci întîi spre București, falsul librar cu trenul iar eu cu autobuzul, cu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
lui din groapă, năpădit de tot felul de coropișnițe și de viermi, cu fioroase rădăcini Înfipte În coaste, dar, mai ales, În țeastă. Rădăcini vânoase de salcâm Îi intrau pe nări, pe urechi și pe gură, strâmbând hârca Într-un rânjet de chin. În toată Învălmășeala dureroasă rămăseseră neatinși ochii cei goi pe care apucasem să-i zăresc pe malul Gropanului, Înainte ca rămășițele Înecatului să fie Înfășurate Într-o foaie de cort militar și puse pe podeaua unei mașini verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o foarte grăitoare privire de bou. Când, Însă, simțeam că-mi dau lacrimile, mă străduiam să le opresc - mi-ar fi fost o rușine mortală să plâng În public - și probabil că fața mi se strâmba Într-un soi de rânjet care părea batjocoritor. „Uitați-vă la el, mai și râde!” Îi lua martori inginera pe colegii mei. Era vorba nu de un zâmbet, ci de o grimasă chinuitoare și care mă doare și acum când Îmi amintesc de ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o facă. — Nu întrece măsura cu jocul ăsta, Nepoate. Ascultă, Senior Hideyoshi, îi arde doar de glumă, atâta. — Nu face nimic. Păi, chiar și acum masez ocazional picioarele unei anumite persoane. — Și cine să fie aia? întrebă Genba, cu un rânjet disprețuitor. — Mama mea. Împlinește șaptezeci de ani, anul ăsta, iar a face asta e o plăcere unică pentru mine. Dar, de vreme ce am fost atâția ani plecat pe câmpul de luptă, în ultima vreme n-am mai avut parte deloc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bătălie fără să miște un deget. Acesta, în loc să declanșeze un atac direct, așa după cum se aștepta căpitanul, începu să-și hărțuiască victima sigur pe el: - Ce se întâmplă cu tine căpitane? Cumva îți este rău? îi sugeră Kaan cu un rânjet sardonic pe post de îngrijorare. Birmaq încercă să schițeze un zâmbet neglijent dar tot ceea ce reuși să afișeze fu o grimasă înghețată, ceea ce-l determină pe locotenent-gardian să-și continue tirada: - Să nu-mi spui că este din cauza mea? Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
sunt scribul oficial a lui nea Grigore? D-aia o scriu eu aici, să nu se piardă. Apocalipsa aceasta este doar la prima vedere un pamflet vesel la adresa guvernanților din ziua de azi, vă spun eu că zâmbetul este doar rânjet, râsul este scrâșnit, iar înjurătura stă să vină, de atâta veselie pe piciorul acesta de plai. Este, cu voia dumneavoastră și pamflet și istorie a unor vremuri crâncene pe care trebuie să le îndure blândul nostru popor mioritic. Dacă unii
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
zi și să ni-l fure? Invidia ne dă un ghiont și roade cu plăcere din sufletele noastre nevinovate, ștergându-și dizgrațios buzele vineții și gura știrbă ca de babă. A murit nebunul E masiv, are chipul tâmp și un rânjet de hienă i s-a întipărit pe buze. E Ostiță... Lumea vorbește că era un băiat inteligent și învăța carte la oraș, dar a fost speriat într-o vacanță de un vânător beat care l-a alergat până acasă, amenințându
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
privilegiat în proza Dorinei Neculce. Copil inteligent, cu un viitor strălucit înainte, Ostiță e fugărit de un vânător beat, care îl amenință cu pușca. Urmările sunt tragice: copilul frumos și inteligent de altădată e „masiv, are chipul tâmp și un rânjet de hienă i s-a întipărit pe buze (...) O nebunie cruntă care-l arcuiește și-i cutremură trupul, spasmodic...” Cu toate acestea,Ostiță nu face parte din categoria personajelor malefice, de care vom vorbi ceva mai încolo. Oarba este și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
O! Ce păcat! Un ultim vis ce-am mai avut În somn, pe dealul înghețat. Văzut-am rigi, războinici, prinți, La chip că moartea-ngrozitoare; Și toți strigau " La Belle Dame sans Merci Sub vraja ei acum te are!" Cu rînjet hîd m-au prevenit, Prin noaptea care s-a lăsat, Iar eu, din somn, m-am pomenit, Culcat pe dealul înghețat. De-atunci aici eu zăbovesc Purtîndu-mi dorul solitar, Desi rogozul s-a uscat, Si n-auzi strigat de sitar
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
neagră și dinții ăia imenși. Lupine, ăsta era termenul care îl descria cel mai bine. Asta dacă lupine însemna lupesc. Până pleci de-aici o să ajungi să fumezi câte șaizeci de țigări pe zi, m-a asigurat el cu un rânjet răutăcios și un damf insuportabil de transpirație î„O, Vincent, ce miros puternic ai!“). L-am căutat din priviri pe Mike, în speranța că o să mă apere, dar parcă intrase în pământ. M-am întors cu spatele către Vincent cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
un cadavru. M-am târât din nou jos, forțându-mă să zâmbesc și am dat peste Misty O’Malley. Care ardea gazul prin cameră cu o figură acră întipărită pe fața complet nemachiată. Eu, cu fața mea pământie și cu rânjetul lățit pe buze, m-am simțit imediat ca un măr glasat, ca o idioată. Don a venit în goană către mine și m-a înșfăcat de-o mânecă. —Te-ai spălat pe mâini? m-a întrebat el agitat. —De ce? Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vârste a început să se agite, de parcă era ora mesei la cocină, Misty a ridicat mâna și a zis: — Dar în lipsă de-așa ceva, trebuie să mă mulțumesc cu tine. După care a întins brațul, a aruncat către mine un rânjet, care voia să spună „e al meu“ și pe care nimeni altcineva nu l-a putut observa, și l-a înșfăcat pe Chris de-o mână. Iar el a plecat cu ea! S-a ridicat în picioare atingându-mi genunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vineri. John Joe era uluit. Ca și cum nu ar fi avut nici cea mai vagă idee. — Poate... ăăăă... știți, fiindcă nu am întâlnit femeia potrivită? a încercat el curajos. — Asta crezi într-adevăr, John Joe? l-a întrebat Josephine cu un rânjet oribil. John Joe și-a lăsat mâinile să cadă pe lângă corp într-un gest neputincios. Presupun că da. —Eu nu cred că e așa, John Joe. Vineri te-am întrebat dacă ți-ai pierdut vreodată virginitatea. Ești pregătit să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
doar la petreceri. N-am făcut niciodată vreunul din lucrurile pe care le-ai pomenit mai înainte. N-am luat droguri de una singură, n-am datorat bani nimănui, n-am fost iresponsabilă... Nu? m-a întrebat Chris cu un rânjet care-i despica figura în două. Ce e așa de amuzant? Mă enervase. —Nimic. M-am decis să schimb subiectul. Ce-o să faci când o să ieși de-aici? l-am întrebat. —Cine știe? O să mă angajez, o să fiu cuminte. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să apuc să răspund, Vivian a răspuns în locul meu. — Ce contează dacă a mai lucrat sau nu pe o carte de bucate? Dawn, Claire e o femeie inteligentă, o să se prindă ea! Vivian s-a întors către mine, cu un rânjet dezgustat pe față. — De ce atâția idioți din industria asta cred că nu poți să faci ceva, decât dac-ai mai făcut-o de vreo câteva zeci de ori înainte? De ce nu pot să înțeleagă că unii oameni chiar au instinct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
vrusesem să încheiem discuția. Oare urcase? Oare se mai întâmplase și altceva în afara acelui sărut pe obraz? Mi-am stors creierii ca să-mi amintesc mai multe detalii... dar nu, mi-am adus aminte că urcasem singură pe scări, cu un rânjet idiot pe față. Nu se mai întâmplase nimic altceva. Eram sigură. Atunci de ce mă simțeam atât de straniu, atât de vag... vinovată? Poate că nu făceam decât să confund o stare de mahmureală teribilă cu sentimentul de vinovăție. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
lac negru. Punând totul cap la cap, se putea spune că era vorba de un ansamblu destul de tulburător atunci când îl vedeai expus pe șefa ta de vârstă mijlocie. Ce facem cu exactitate? a bolborosit Sonny. M-am uitat la Vivian. Rânjetul i s-a șters de pe față. — Ce vrei să spui? a mârâit ea cu un rictus. Petrecerea asta e fabuloasă! E un succes uriaș! Unde e Betsy? I-ar plăcea la nebunie! Betsy, soția lui Sonny, era o femeie ultraconservatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
retrag oferta pe chestiuța asta... — știu, am spus clătinând din cap. Nodul din gât era tot acolo. — Doar spune-mi ce vrei și eu mă apuc imediat de treabă. — Ei, așa o să și fac, mi-a răspuns Vivian cu un rânjet de pisică plină de toane. Nu-ți face griji. Așa o să și fac. Deci? Deci? mi-a urlat Bea în ureche când am sunat-o, în sfârșit, după al cincelea telefon. Mor de curiozitate, Claire! Povestește-mi cu toate detaliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
dădea din mâini și din chelie și zvârlea din copite, să-și facă discursul mai convingător. Doctorul micuț grăsuț își ștergea ochelarii, ținându-se cu greu de pașii nervoși ai hahalerei. Leul în mijloc: prezentul feroce, dominator. În dreapta, câinele slugarnic: rânjetul ipocrit al viitorului, care vrea să fie pe placul tuturor, benevolente, benedictinus. În stânga, lupul: trecutul devorat, devorator. Monstrul tricefal, domnule!, cum l-au propus egiptenii pustiului și ai Nilului. Renașterea, da, renaștererea europeană, europeană, domnule, renașterea noastră europeană a introdus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
timp, mâinile și lacrimile și scâncetul pornesc simultan și bărbatul e acolo, la un pas. O glumă idioată, pe care nu mai are timp s-o livreze, s-o elibereze. O glumă din care nu mai rămâne decât un zâmbet rânjet plânset, un surâs angelic, tembel, stingher, pe chipul în transă. Mâinile bâjbâie în întuneric, tremurând. Când se dezmeticește, bărbatul se află din nou în același loc, în fața ei. Nu se privesc, privesc craterul negru al cafelei, adâncul de zaț, himera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pungă cu afurisitele alea de jeleuri, slavă Domnului. O unghie lungă mă bate pe braț și aș putea să jur că a făcut-o cu atâta forță încât mi-a tăiat pielea. Cine e supraveghetorul tău? întreabă Snakely, cu un rânjet răutăcios pe față. —Rowena Little, spun, frecându-mi în același timp brațul. O femeie încântătoare. Chiar e minunată. Snakely pare ofensată. Sunt sigură că ar prefera să par îngrozită de supraveghetorul meu, dar nu va avea satisfacția asta din partea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Dar trebuie să spun că sunt încântată că amicul meu de la clasa întâi îl cunoaște. Și știu că Snakely nu o să se mai uite strâmb la mine tot restul zborului. Mă duc încrezătoare înapoi la clasa a doua, cu un rânjet enorm întipărit pe față. L-aș pupa pe puștiul ăla pentru că m-a trimis după jeleuri. Dar unde e plodul ? Îl văd, doarme dus. La naiba. Îmi croiesc drum până la mama lui. Prea târziu, spune ea nervoasă. Îmi pare foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]