2,010 matches
-
imagine o țintă. Și se fac luntre, punte să salveze aparențele întotdeauna. De aceea se tem de ziariști deoarece prin natura muncii lor, caută să descopere ce se ascunde după aparențe. Acum se „poartă” genul de duplicitate în care se rânjește comercial, se dă din cap, se trage cu ochiul pe la spate și se vorbesc lucruri neadevărate pentru a putea să se facă voia lor... Și a tatălui minciunii și al înșelătorului veacului acesta. Acesta este spiritul „modern” în care să
DESPRE IMAGINE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365931_a_367260]
-
cu forța, că uite ce pistol frumos am. Același lucru au făcut și ceilalți și Luca a fost forțat să pună pușca deoparte. - V am spus că nu este acasă și puteți să con¬trolați dacă nu mă credeți. Fred, rânjind, i a spus unuia dintre complici: - Du-te cu el sus și controlează, apoi aduceți banii și bijuteriile. Noi doi căutăm în încăperile de aici. După un sfert de oră s au întors cu toții în salon. Luca era disperat ca
ILUZII DE FEMEIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364784_a_366113]
-
sticla de lichior din care au început să-și picure pe sâni, rar, metodic, după care se ungeau pe tot pieptul și pe pântec, îndoindu-și provocator trupurile. Băieții le-au privit pe ele, s-au privit pe ei, au rânjit a satisfacție vecină cu nebunia și s-au culcat pe covor în poziții obscene. Fetele n-au așteptat alte invitații. Au început dansul din buric, dând tonul orgiei ce s-a desfășurat până târziu, după miezul nopții... Referință Bibliografică: URME
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
brațul care-ți trebuiește și vreau să devenim amici. Cain: (neîncrezător și ironic) Ia uite ce noroc pe mine cu-așa o faină întâmplare!... De nu ți-i cu bănat, amice, aș vrea să știu în ce ești tare. Ispititorul: (rânjind) Destule pot părinții tăi să îți vorbească despre mine; (apoi foarte serios) Oricum, te pot asigura că fac de toate foarte bine. Cain: (dând să plece) Ești un ridicol fanfaron! Ispititorul: (apucându-l de mână) Mă rog matale, ce-ai
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
lungă. Poetul degusta concretul halucinant, depunând un effort de laicizare a motivelor religioase, având vocație spre plasticitate, având o înrudire cu Francis Jammes și Jules Renard, prin evocarea fondului autohton, pendulând între realitate și himera:” Mă voi trezi mereu agonizând,/ Rânjind parșiv, iubindu-mă-n osânda/ Tot alergând de mine, alergând “.( Aceasta e a orelor aroma). Adrian Munteanu, prin sonetele sale, experimentează simbolistică literelor alfabetului:”Abrupt atac, aripa amuțita,/Amorfe-accente aspru amputate,/Au asfințit abulic amânate/ Având alături armă ațintita “.(Abrupt
PARADOXURILE DIN SONETELE LUI ADRIAN MUNTEANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365607_a_366936]
-
că bătălia era pierdută. Rândurile de Fulgoi și Ghețieni se răreau tot mai mult. Minunații săi luptători - Vânturile Lățoase - amuțeau treptat-treptat, transformându-se în pânze zdrențuite. În curând, văzduhul se umplu de fantomele alburii și fumurii ale slujitorilor săi care rânjeau și gemeau de durere. Scumpele ei fantome pe care ea le însuflețise și care o purtaseră pe cele mai înalte culmi ale gloriei!... Turbată, arunca munți de zăpadă în jur și plesnea din biciușcă. Totul în zadar... Nu mai era
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
-se îndelung. Ceilalți eroi descălecară și ei, dar se opriră, privindu-i zâmbind. Căpitanul Zefir a zâmbit și el, dar trist. A murmurat în gând: - Așa a fost să fie!... Norocul lui... Dar, măcar ea să fie fericită... Câțiva viteji rânjeau. Uragan de Foc șoptea lui Vânt Fierbinte: -S-a ajuns tâlharul!... - Trebuie să avem „grijă”de el! mârâi și Rază Fierbinte. Soare-Împărat îi privea și el cu lacrimi în ochi. De bucurie, bineînțeles. Și gândea: Cum am putut să cred că
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
director așa voi face! Stați fără grijă! -Sunt fără grijă Șofroane, nu suntem noi tovarăși la bine și la rău? Nu uita că până acum doar tu ai luat legătura cu Corcoduș, iar probele în acest sens sunt elocvente. Zbierea rânjea cu buzele lui groase de libidinos. Ești liber, ai grijă la ce am stabilit. -Mareșalul a părăsit încăperea puțin adus de spate, ultimele avertismente date de director îi dăduse fiori pe șira spinării. În biroul său, Mihai Iordan, se plimba
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365667_a_366996]
-
trăit. Catastrofal,percepi că nemurirea E lucrul cel mai greu de pe Pământ Și ușurat,oftezi că ți-e menirea Ca să te naști ... un muritor de rând! Ploaie de plumb, în suflet de îți toarnă Demonul rău,cu-al său dement rânjit Tu vei simți Crepuscular de Toamnă Și te vei îndrepta solemn,spre asfințit ... Dan Mitrache,Bălcești,19.09.2014 Referință Bibliografică: CREPUSCULAR DE TOAMNĂ / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1358, Anul IV, 19 septembrie 2014. Drepturi de
CREPUSCULAR DE TOAMNĂ de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366165_a_367494]
-
bunul Dumnezeu, că nu-mi adre să mai fac păcate lumești... și pufni în râs, apoi tuși înfundat, îl prinse de amândouă mâinile și i le sărută. Să ți se-măplinească dorința, conașule!... Hai odată, ce!... stăm la tocmeală?... și a rânjit zgripțuroaica, stăpână pe dibăcia ei în a fraierii credulii, arătându-și dantura asemănătoare ca a unei roți dințate... care-și rupsese „boabele” când prinsese în angrenaj vreun fier ruginit, aruncat de un gură cască. - Mă jenez, măicuță... - Vaită-te... îi
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
Soldatul s-a dus, cum venise, Fără capul să-l întoarcă; Cum să uite ce pățise?. Pe când olteanul, din baltă: „Îl văzuși, nărodul dracu'? Tu-l înveți, iar el te-mpușcă! Ce-a putut să-l ducă capul ... Și-mi rânjea ca leu-n cușcă, Pe când nevasta-i răspunde: Te scăldași, te răcoriși ... Văzuși mintea und' s-ascunde? Cred că-n gârlă ți-o găsiși. ------------------------------------------ Marin VOICAN-GHIOROIU De Dragobete 2013 București Referință Bibliografică: Marin VOICAN-GHIOROIU - PARODII / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare
PARODII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351998_a_353327]
-
de meduze retrase-n tihnă la siestă tristețea băntuie silențios în sus în jos pe străzile pustii și ascultând cu luare-aminte reqviemul luminii se mai oprește să-și admire în vitrine veșmântul de tăcere fumurie de-acolo de pe sticla înghețată rânjește doar o gură larg căscată într-un țipăt Referință Bibliografică: SILENȚIO / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1740, Anul V, 06 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
SILENŢIO de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352571_a_353900]
-
dezbatere. Textele noului său volum arată însă o schimbare de unghi. Autorul se află în fața unui adevăr izbitor, trăiește nemijlocit propria dramă, este martor. Sufletul, încă tânăr, receptează urmele uzurii, ochiul vede semnele pe care moartea le trimite (“Moartea îmi rânjește dilatându-și pupilele/ să văd în ele zilele mele numărate”). Interogațiile nu se mai se impun ca deliberări abstracte, ci ca experiență personală. “Urăsc moartea” - titlul unui poem, sau: “proștii de ei nu văd că mă târâi de la o zi
“...ASCUNS ÎN POEM CA SUB O LESPEDE GRAŢIOASĂ” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350789_a_352118]
-
arunca un strigoi aflat în dreapta scaunului ducal. Făcu doi pași în direcția indicată. Cărnurile revărsate se cutremurară a dezgust. - Prea sfinte, părinte, stropiți-o cu agheasmă, ca să-i scadă puterile, să nu cumva să ne fure sufletele! Strigoiul se apropie rânjind și o stropi cu apă sfințită, plasmodiind o litanie plină de blesteme. Silvia ceru, spre uimirea tuturor să fie stropită și mai mult, ba chiar, dădu să ia din mâna popii găletușa cu apă, singura, până acum, cu miros oarecum
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
ștergându-se la ochi și holbându-se în același timp. A uitat că trebuia să ia direcția câtre terenul din mijloc, or ea se apropia la o distanță mică de bărbații goi, care stăteau în apă doar până la genunchi și rânjeau spre ea. Rușinată, schimba brusc direcția și nici nu se uita în urma zâmbetelor satisfăcute. Nici acum nu știe de ce stăteau bărbații astfel, numai dacă nu vroiau să facă un pic de exhibiționism în fața femeilor, care erau în preajmă sau așa
CÂND CREZI CĂ LUMEA E A TA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351542_a_352871]
-
taine bezna La tâmpla nopții-ngenunchează gândul Strângând la sânul lunii despletite Lumini și umbre ce frământă lutul Cărări de timp, destinele-ncâlcite În trena “doamnei” cu ciulini la poale ... Și-atât-amar de ceață ne inundă Iluzii seci și temeri abisale Rânjind, dureri mocnite stau la pândă Dar le strivim, e viața doar ... osândă Cu visele-nnodate-n lacrimi pure. Nu ne-nrobi-n tristeți, lună flămândă, Noiembrie, aripi de toamnă sure ... Limassol, Cipru 5 noiembrie 2012 Iubite, tu n-auzi cum strigă bruma
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
înghesuiau printre dărâmături să-și facă loc, oamenii, ciorchini pe ele, înjurau, blestemau, plângeau, ambulanțele cărau la morți, claxonând înnebunite printre mulțime... După acestă alarmă trebuia să apară și țiganu-ăla de Praporică, dar nu va mai apărea, capul lui va rânji ce va mai rânji sus acolo pe gard și adio lume, oare Jeni Marmeladă o fi auzit ? o fi știind ea unde este el acum ? O s-o întâlnească el și-o să-i povestească toată pățania...Mulțumi lui Dumnezeu că scăpă
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
-și facă loc, oamenii, ciorchini pe ele, înjurau, blestemau, plângeau, ambulanțele cărau la morți, claxonând înnebunite printre mulțime... După acestă alarmă trebuia să apară și țiganu-ăla de Praporică, dar nu va mai apărea, capul lui va rânji ce va mai rânji sus acolo pe gard și adio lume, oare Jeni Marmeladă o fi auzit ? o fi știind ea unde este el acum ? O s-o întâlnească el și-o să-i povestească toată pățania...Mulțumi lui Dumnezeu că scăpă și de data asta
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
necurățeniile pe care i le adusese acei bani, de toate gândurile rele și de visele prin care trecuse. Când ridică ochii, Praporică tot acolo era, nu-l luase nimeni, sta pe gard agățat ca o brezoaie pusă să sperie ciorile, rânjind la trecătorii grăbiți... Sergentul se așeză pe scaun obosit, își scoase bastista din buzunar, se șterse de nădușală și rămase buimac clipe întregi. Rămăsese așa ca o stană de piatră privind spre Cișmigiul înnegrit care de-abia se zărea de
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
alonjă de viespe Și să nu ai ac Tăcere Candelă, luna... E spart codul pietrei Lespede mută Mers Fără condur Domnișoara discretă Ascunde pașii Așteptare Cerșetor la colț Dinspre limbă de clopot Vin apostolii Ghicitoare Urletul fiarei Ce zeu astupă rânjind Urechea plecată ? Creator Ocnaș în cătușe Răzmeriță în cuvinte Sună alarma... Referință Bibliografică: tăcere / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 400, Anul II, 04 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate
TĂCERE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346658_a_347987]
-
avut o perioadă când am descoperit cât rău mi-au făcut unii oameni care de altfel mă lingușau și m-am mâhnit în inima mea, purtând în mine regretul că nu mi-au fost prieteni adevărați. Unii nu contenesc să rânjească batjocoritor, dar drumul spre iad îl poți parcurge și râzând. Trebuia să mă nasc în alte vremuri ... Deh! Asta e părerea unor persoane de care mi-e milă. Numai că cine râde la urmă, râde mai bine. Cu timpul, această
IERTAREA CARE NE DĂ PACEA de MARINA GLODICI în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345600_a_346929]
-
firește - mai are puterea să o facă. Ți se rupe inima de jale când vezi ce prăpăd s-a făcut și continuă să se facă în falnicele noastre păduri de până mai ieri (a se citi până la Decembriadă) - nenumărate cioturi rânjind la privitorul încremenit de uimire, precum resturile de dinți dintr-o uriașă gură știrbă, mormane de crengi, dealuri rase ca-n palmă. Iar de ai cumva ghinionul să fii însoțit de niscaiva străini, apoi realmente îți crapă obrazul de rușinea
DAR UNDE-S CODRII DE MAI AN? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345680_a_347009]
-
morminte sau a mormintelor fără de cruci. „Unde sunt Ierarhii noștri?” Suspină bolnavii, șchiopii, orbii, cerșetorii, calicii, bețivii, vii și morții, râzând sau plângând, rotindu-se într-o imensă plagă ce se revărsa amenințător deasupra răbdării. Unii, aninați între cârje oblojite, rânjesc schimonosiți de durere dar resemnați că poate toaca sau clopotele de vifor făcute să urle durerea îi vor trezi într-o bună zi pe marii Păstori. „Unde sunt Ierarhii noștri?” Am surprins recent mărturia a două evlavioase creștine ce poartă
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355286_a_356615]
-
curând..., că datorită lui râgâi acum satisfăcut”. Alți păstori mai cu stare, mai în stare să asculte Internaționala, mai ghiftuiți în inițiere, mai săritori la avantaje imanente, privesc transcendent de sus, de deasupra norilor, la opincarii, țopârlanii și mămăligarii nevoiași, rânjind vicarilor pe deasupra engolpionului: „Spune netrebnicilor acelora telurici, să pupe țărâna pe unde călcăm noi. Atât și nimic mai mult!” Cei din categoria cea mai înaltă, care și ei fac parte din cele două stări, dar de, le-a surâs norocul
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355286_a_356615]
-
Alecu Russo, de scrise „tânguirea intitulată Cântarea României“, te doboară bășcălia, la băutură și călărire în zori pe zare, pe orizontul de așteptare al rozătoarelor televizionare, chiuind c-un surogat de euforie postmodernistă, rinocerizată ca râsul la mormânt, cum sunt rânjite kantian și rândurile de față cu dinții la stele, despre Postromânismul, carele poem levantin nu se vrea, în a nechezolilor Românică disprețuită după Loviluție, fără de Basa, decât o remachiată Cântare a RO, poate și a DRO, adaptată critificțional întru Luminarea
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]