14,215 matches
-
impresionante". Ei bine, cel ce are despre fericire o idee pleziristă și atât, nu va înțelege nicio iotă din zicerea lui La Bruyčre. Căci "nonrelația dintre râs și fericire", cum bine spui, implică o relație între aceasta ultimă și moarte. Râsul, frivol și hedonist, de astă dată, e contrariul gravității fericirii, a unei fericiri mortale (ca a lui Tristan și a Isoldei, - dacă "mourir" înseamnă, aici, "mourir d'amour"). Fericirea e un climax fulgurant, imperdurabil sau intermitent, un extaz de ordin
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
ca a lui Tristan și a Isoldei, - dacă "mourir" înseamnă, aici, "mourir d'amour"). Fericirea e un climax fulgurant, imperdurabil sau intermitent, un extaz de ordin cvasi-mistic, căruia nu-i urmează decât moartea (la figurat vorbind sau chiar literalmente). Or, râsul relativizează o fericire ce aspiră la absolut și veșnicie ("die tiefe, tiefe Ewigkeit"!), făcând-o, poate, mai ușoară sau mai ușor de îndurat.
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
gândurile s-au îmbujorat de tot Alfabetul braille Descifrez lumina sufletului cu alfabetul braille hectare întregi de bălării ard în întuneric e o muzică ezoterică pe fundal miroase a jumări de vise romantice e o atmosferă superbă / se tăvălesc de râs mii de lighioane fiecare are câte un stilet înfipt în frunte par niște inorogi înroșiți de chin și deznădejde cuvintele dau bună dimineața scamatorilor ordinari ce transformă vinul liturgic în tinctură de vis spălându-i pe față pe dracii împielițați
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
idei și victimele ei, deși se referă de mai multe ori explicit la Huxley în cursul piesei. Mnemonist borgesian și el, îndrăgostit de o posibilă reîncarnare a lui Lucy Tantamount, mi-l închipui conștient de asemănarea dintre gura deschisă în rîs a femeii din roman (și a avatarului ei bucureștean) și gurile crocodililor din Jaipur în așteptarea cărnii crude. Eu am crezut multă vreme că acest "clișeu privat" era, în ciuda aerului său de citat, o invenție a lui Mircea. Apoi l-
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
buștean plutind pe fluviul destinului am toate inscripțiile morții și toate gloriile necesare unui înfrânt cineva credea că este rege peste toți morții - eu nici asupră-mi dușman îmi sunt în mărăcinii căinței fața mea nu va mai cunoaște niciodată râsul voi fi o mică însemnătate în condica cerului. N: Gura mea încă nu are verbe și nici nu va glăsui vreodată noblețea cuvintelor eu glăsuiesc doar prin umbrele lor viitoare. Eu am veacuri multe în neființa mea - voi doar pământ
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
stat deoparte, nătăntocule. Măscăricii sunt aceiași, numai că se boiesc altfel. Te-am dat la școală să-nveți, nu să lipești afișe pe stâlpii mahalalei. Nu-ți place cartea? Nicio pagubă. Te fac negustor. Nu poți umbla însă teleleu-Tănase, de râsul lumii. Eu m-am întreținut singur de la paișpe ani. Nu mințea. Păzise până la vârsta aia oile unui unchi de-al lui, când, într-o bună zi, țăranul hotărî să-și vândă mioarele. - Lasă-mi și mie, nenicule, o oaie, nu
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
lacrimă, nici zbor, ci doar pohtire În eternitate! CU BUZE DE ARGINT SĂRUT POTIRUL „Ta bouche aux lèvres d'or n'est pas en moi pour rire”... (P. Éluard) Cu buze de argint sărut potirul, În mine nimeni nu cutează râsul. Vorbele tale rămân pictate pe tavanul cerului, stalactite fumegând În noapte. În amintirea solstițiului se aud cum tresar chiparoșii. Dincolo de bolboroseala mării, un vers eșuat În această lume arsă de chin și alean... Știi ceva? e otrava din gând! Și
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
această prietenie sinceră, Uniunea Europeană va avea mult de câștigat. Mă bucur, stimate domnule Danielopol, că, spre deosebire de alți interlocutori ai mei, n-ați aruncat nici o piatră spre grădina țării noastre... Știu la ce vă gândiți, la românii care ne fac de râs În străinătate. Dar ce Înseamnă aceștia În raport cu un popor care a dat omenirii atâtea nume ilustre? Nimic altceva decât pleavă. Pleavă au și alte popoare, care, firește, ca și noi, se rușinează de ea. Dar pleava e trecătoare, o zboară
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]
-
păcătuit și a restabili comuniunea cu Dumnezeu, alterată de păcat, avem nevoie de multe rugăciuni însoțite de pocăință sinceră și de lacrimi, căci „pot și lacrimile a stinge focul cel aprins al păcatelor...și pe cât de mare este pedeapsa dată râsului și petrecerii, pe atât de mare ușurare aduce plânsul necontenit”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, „Cuvânt la sfinții mucenici”, în vol. „Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți”, pp. 453-454. footnote>. Tot în acest sens, Cuviosul
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
m-a năucit. L-am luat în brațe și l-am strâns la piept. Motanul de pe străzi (da, așa este, chiar despre un motan vorbesc!), zgribulit, s-a ghemuit, mulțumindu-mi prin gâdilături și alintându-se. M-a apucat un râs nebunesc, căci mă dovedisem, la doar șaisprezece ani, bătrână și dezamăgită de viață. Și-atunci n-ar fi fost cu adevărat firesc să fiu recunoscătoare celui care mi-a redat adevărata vârstă? L-am îmbrățișat mai strâns și hotărârea a
ALECART, nr. 11 by Elis Maruseac () [Corola-journal/Science/91729_a_92904]
-
Serafin. Primul lucru, care l-a făcut Țurcan, când s-a prezentat cu ea la Serafin, a fost să declare că eu sunt un „Nazi” și, că sunt „expulzat” din România! Ăștia sunt românii colegi! Dar s’a făcut de râs, căci prompt i s’a răspuns, că aceste lucruri nu interesează Scala: căci numai „valoarea contează acolo”. A fost tâmpit, pentru că situația mea din România se cunoaște perfect de bine în Italia, așa cum este ea într’adevăr. De altfel nimeni
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
scene de ansamblu, un cor numeros și puternic implicat în acțiune, disponibilitatea unor montări grandioase.... apropie cele două lucrări. Marcat însă de experiența hollywoodiană, Puccini cedează modei și finalul poveștii sale nu aduce lacrima și anticul catharsis al tragediei ci râsul și contemporanul catharis al... happy-end-ului. Principesa Turandot este singura eroină pucciniană care nu numai că supraviațuiește dar își găsește și fericirea în dragoste. Un deznodământ roz care înlocuiește finalul dulceacrișor al lui Falstaff, plasându-se însă tot în paleta expresivă
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
cum pentru noi, slugile Lui nerecunoscătoare, L-a dat pe Fiul Său Unul-Născut la moarte, și la o moarte blestemată, ocărâtă, moartea unor condamnați? A fost spânzurat de un stâlp înalt, a fost scuipat, pălmuit, lovit peste cap, luat în râs, îngropat de milă, iar pe mormântul lui s-au pus peceți; și toate acestea le-a suportat pentru tine și de grija ta, ca să desființeze tirania păcatului, ca să surpe cetățuia diavolului, ca să taie legăturile morții, ca să mi se deschidă porțile
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
cum pentru noi, slugile Lui nerecunoscătoare, L-a dat pe Fiul Său Unul-Născut la moarte, și la o moarte blestemată, ocărâtă, moartea unor condamnați? A fost spânzurat de un stâlp înalt, a fost scuipat, pălmuit, lovit peste cap, luat în râs, îngropat de milă, iar pe mormântul lui s-au pus peceți; și toate acestea le-a suportat pentru tine și de grija ta, ca să desființeze tirania păcatului, ca să surpe cetățuia diavolului, ca să taie legăturile morții, ca să mi se deschidă porțile
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
de la ei pentru a se întrece cu UMF Iași, de exemplu!” Dacă acesta este G.B., o gravă problemă este dacă primul ministru tace, dacă ministrul Educației și Cercetării tace. Dacă președintele ARACIS tace. In această tăcere totală se aude doar râsul grohăitor al lui Grigore, personajul folosit de popor ca răspuns implicit la întrebarea „Bei Grigore aghiazmă?” - Beau, dar mai mult aș bea sânge cald de Apollonia. ADI CRISTI
PARATRĂSNET SÂNGE CALD DE APOLLONIA [Corola-blog/BlogPost/93808_a_95100]
-
Nimeni nu poate spune ca râsul lui Lucian, homeric (poate chiar isteric), de descătușare, de la sfârșitul cărții Omul care vine din Est (Editura Mașina de scris, București 2012, 287 pp.) nu este râsul unui om eliberat de toate apăsările unei vieți trăite, din păcate, sau poate
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
Nimeni nu poate spune ca râsul lui Lucian, homeric (poate chiar isteric), de descătușare, de la sfârșitul cărții Omul care vine din Est (Editura Mașina de scris, București 2012, 287 pp.) nu este râsul unui om eliberat de toate apăsările unei vieți trăite, din păcate, sau poate din fericire pe viu, pentru că, de fapt, personajul ei principal, Lucian Ionescu, râde amar el, de el însuși, paiața râde de-o paiață. Autorul trebuia să scrie
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
principal, Lucian Ionescu, râde amar el, de el însuși, paiața râde de-o paiață. Autorul trebuia să scrie această carte ca să se elibereze de apăsările unui trecut, dar și de apăsările unui viitor incert, sperat, dar nu neapărat luminos. Este râsul unui om care, după experiența cu suișuri și coborâșuri a unei vieți plină de peripeții și de riscuri, ajunge la concluzia, care-i lasă un gust leșios, ca un fel de ironie a sorții, că până și o grădiniță de
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
Dar de ce îi este teamă protagonistei noastre? De actul infidelității, de faptul că nu se mai uita niciun bărbat la ea sau de singurătate? Răspunsul acestor întrebări îl caută soția în fața amantei. Tânără amantă nonconformista, nu doar că ia în râs situația creată, ci are grijă să învârtă cuțitul în rană. Curajul tinerei amante și disperarea soției împletesc o poveste comico-tragică, penibilă, inimaginabila în care răsturnarea de situație salvează frustrări, disperări și declanșează pofta de râs. Cine este vinovată pentru infidelitatea
Spectacolele saptamanii la Teatrul Rosu [Corola-blog/BlogPost/93929_a_95221]
-
nu doar că ia în râs situația creată, ci are grijă să învârtă cuțitul în rană. Curajul tinerei amante și disperarea soției împletesc o poveste comico-tragică, penibilă, inimaginabila în care răsturnarea de situație salvează frustrări, disperări și declanșează pofta de râs. Cine este vinovată pentru infidelitatea soțului, soția sau amantă? Poveștile celor două femei se întâlnesc într-un bar în care vodka reprezintă alinarea disperărilor lor, dar și o nouă perspectivă în momentul în care soția o invită pe amantă să
Spectacolele saptamanii la Teatrul Rosu [Corola-blog/BlogPost/93929_a_95221]
-
țările în care munca lor este apreciată la adevărata valoare, într-ucât România nu are de unde să-i plătească. Din salariile politicienilor, ar fi o posibilitate! A patra categorie a fugarilor din România o constitue cei care ne fac țara de râs: prostituatele (în Austria cele mai multe femei care practică această “meserie” sunt românce!) și țiganii, care sunt catalogați drept hoți și criminali. Din păcate, denumirea de romi a acestei etnii se confundă cu cea de român, așa încât, pentru Europa de Vest, toți românii sunt
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93934_a_95226]
-
celebrului violonist - reprezintă o onoare pentru România, fiind un exemplu demn de urmat nu numai pentru țiganii noștri, dar și pentru mulți dintre acei români (în special pentru politicieni!) care-i critică pe țigani, dar care ne fac țara de râs. Revenind la subiectul nostru, putem spune că, românii din Austria, în marea lor majoritate, s-au integrat perfect și destul de repede condițiilor cerute de Statul austriac - învățarea limbii germane, cunoașterea și respectarea legilor - unii dintre ei (pe care ne propunem
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93934_a_95226]
-
personajele cât mai ales spectatorul/cititorul. Unii critici numesc piesele lui Pinter îcomedii ale amenințării', mulți discută însă vulnerabilitatea personajelor, a căror tragedie stă tocmai în aparenta lor putere ori neputință. Cert este că în textele lui Pinter frica și râsul merg mână în mână, iar vechea teorie a genurilor, care separă drama de roman și poezie, ori comicul de tragic, e dinamitată fără nici o îndoială. Odată cu Pinter se naște îpinterescul', care nu e doar o altă manieră ci și o
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
personajele cât mai ales spectatorul/cititorul. Unii critici numesc piesele lui Pinter îcomedii ale amenințării', mulți discută însă vulnerabilitatea personajelor, a căror tragedie stă tocmai în aparenta lor putere ori neputință. Cert este că în textele lui Pinter frica și râsul merg mână în mână, iar vechea teorie a genurilor, care separă drama de roman și poezie, ori comicul de tragic, e dinamitată fără nici o îndoială. Odată cu Pinter se naște îpinterescul', care nu e doar o altă manieră ci și o
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
zidul de rocă translucid, timp condensat față în față cuvintele care-au fost cândva unul se privesc degajă ploi de stele, nebuloase fantasme fluide ale războaielor fără șir ale speranței și pierderii absolute ale visării, nedreptății, surâsului impalpabil, cruzimii ale râsului nebun, ale morții și gloriei asemenea, micile invocări de iubire talismanul pentru încă o zi singurătatea abruptă de a te găsi printre cuiburi de foc în prima linie Descifrez ceva din cele ce spui, văd în reflex întâmplări geologice ale
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]