791 matches
-
s-ar schimba, dar momentan nu poate fi vorba de așa ceva. Nu am putut găsi asta decât în Aum. Am mai avut și momente de incertitudine în cei șapte sau opt ani trăiți în Aum. În timpul antrenamentelor, impuritățile din interior răbufnesc la suprafață. Treptat, sondezi mai adânc în interiorul sufletului și descoperi păcatele și atașamentele care țâșnesc afară. Oamenii obișnuiți beau, se distrează, dar noi nu avem voie să facem asta. Trebuie să le confruntăm direct și să le învingem. E foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a citit lucrarea de față în manuscris și mi-a sugerat mai multe îmbunătățiri ale textului. Lisabona, mai, 1942 M. E. I. PORTUGALIA ÎN SECOLUL XIX De la invazia napoleoniană, Portugalia n-a mai cunoscut liniștea. Un lung război civil - uneori răbufnind în campanii sălbatice și istovitoare care durau ani întregi, alteori manifestîndu-se prin asasinate, persecuții și emigrări în masă - a însîngerat istoria politică a acestei țări vreme de un secol. Portugalia veacului XIX părea că pierduse pentru totdeauna vigoarea, eroismul și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
intendentul grăbea pasul ca să ajungă înaintea lor la villa, Hippolita își scoase vălul, descoperindu-și astfel pletele lungi negre și cârlionțate, pe care și le scutură. Flavia făcu la fel, cu grijă, însă, să nu-și strice coafura complicată, apoi răbufni enervată: — Nu te mai saturi de Cilonus? îngâmfatul ăla răutăcios! Simțind asupra ei privirea severă a prietenei sale, Hippolita se opri și se întoarse către ea, apucându-i afectuos mâinile și dăruindu-i surâsul ei cel mai fermecător: — Hai! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vei lucra...? Cerșetor dacă vei ajunge, pedeapsa va fi prea ușoară În compensație pentru orfanii rămași În grija nimănui...! Oricum fi-i sigur tovarășe colonel, În urma audienței mele de astăzi, te așteaptă zile grele...!” „Te Înșeli, nu mi-e teamă...!” - răbufni el. Te avertizez Însă, ai grijă ce vorbești, s’ar putea ca vorbele rostite acolo să se Întoarcă Împotriva ta. La revedere, și pe curând...” Știindu-l fanfaron, Tony Pavone nu dădu atenție insinuărilor lui. Reclamația era prea bine documentată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ca un oraș din Asia, Africa din punctul ăsta de vedere. Părțile opulente ale orașului nu erau imune. Drumul spre existența degradată trecea prin uși incrustate cu nestemate, de la un lux bizantin hipercivilizat la starea brută, lumea barbară a culorii răbufnind de dedesubt. E foarte posibil ca barbarie să găsești de ambele părți ale ușii incrustate. Din punct de vedere sexual, de exemplu. După cum Începea să-și dea seama domnul Sammler, ideea era evident să obții privilegiile și libertățile barbarismului sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
înviorat. Afară bătea schimbătorul vânt de aprilie. 23. Pământul, cernoziomul marii câmpii aluneca prin fața geamului închis al compartimentului de tren. Inima îmi bătea din când în când cu putere, atunci îmi mutam gândul; era greu pentru că stăruia în subterane și răbufnea, nechemat, la suprafață, emoția îmi gâtuia mișcarea, și de la geamul compartimentului privirea îmi rămânea fixă de-a lungul nesfârșitei întinderi. Veneam pentru că mă rugase el, din condescendență pentru vârsta, profesia și omenia lui, și pentru încă ceva, ascuns, depărtat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
străzi în râuri. Râurile luară locul drumurilor. La nici două ore mai târziu, pe când domnul Chawla și Amamji alergau de colo-colo cu cârpe și apă fierbinte, furtuna era încă dezlănțuită, iar ploaia spăla ferestrele ce refuzau să stea închise și răbufna de pe sub uși, se născu Sampath. Când fața sa, cu un semn din naștere maroniu pe unul din obraji, se ivi în uralele familiei, se auzi un tunet care aproape le sparse timpanele, urmat de o prăbușire de proporții afară, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Domnul Chawla se întoarse către Sampath, care închisese ochii și-și imagina un somn pașnic într-un loc răcoros și întunecat. Hai, îl somă tatăl său. Pregătește-te de muncă. E ora nouă. De ce mai stai acolo ca o legumă? Răbufni nerăbdător. Ce-i cu familia asta? Eu sunt singurul responsabil și singurul care-și dă seama cum merg lucrurile pe lumea asta. Dacă nu eram eu, Sampath era așezat în vreun muzeu special pentru oamenii care sunt o încrucișare între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Cotiră pe noul drum și, imediat ce înaintară puțin pe traseul plin de găuri, acolo, în fața lor, observară forma dărăpănată și marginile pictate ale dubiței Hungry Hop. — Pinky sau domnișoara Budincă și Tort... Un val de oboseală murdară se înălță și răbufni pe chipurile oamenilor. 25 În livadă, între timp, lucrurile erau remarcabil de liniștite. Într-un colț, într-o oală, ceva scotea aburi și fierbea cu o bolboroseală delicată. Deja bolborosise toată noaptea, pregătindu-se pentru sosirea celor care urmau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Țipa - dar n-am înțeles ce. Pun pariu că la mijloc era vorba de bani. Întotdeauna la mijloc sunt banii. Poate și drogurile sau femeile. În canalele străbătute de cabluri de sub străzi, și pe cărările imateriale ale cerului, câtă violență răbufnea prin New York? Cum se va termina? Probabil că prost. Toate replicile dintre doi îndrăgostiți erau răstălmăcite și mârâite prin alte o sută, pline de obscenități și amenințări. Am dat în femei. Da, știu, știu: nu e o bravură. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vrut să stingă un foc. Unul dintre motivele pentru care îmi placi este că mă faci să mă simt o ușuratică, am spus. O tentație căreia îi reziști doar atâta timp cât i te poți sustrage. — Asta pentru că ești într-adevăr ușuratică, răbufni el. Își găsise haina, o haină de tot râsul, dintr-o piele maro, jerpelită, care oricum nu îi servea la nimic. —Și asta e sigur ultima oară când îți cedez. — Așa spui mereu. Ochii lui Hawkins se îngustară de furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
noastre s-au aflat la același nivel. S-a uitat la mine, genele lui lungi atingându-i obrajii, și mi-am simțit ochii închizându-se mai înainte ca gura lui să o atingă pe a mea. De data asta, a răbufnit toată energia dată de cocaină și alte lucruri pe lângă. Nu ne puteam dezlipi unul de altul. În timp ce mă săruta, Sebastian a început să mă dezbrace de cămașă, degetele lui lungi dovedindu-se a fi la fel de agile pe cât păreau, o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mai urât la ea. Nu spun că am să fac orice, am zis sigură pe mine. Oricine ar fi fost, ți-a făcut sculptura praf, a punctat Hawkins, plin de tactul lui obișnuit. E zdrobită de tot. Nu știu, am răbufnit eu. E încă încuiată în bancă. Nu m-au lăsat să mă uit la ea. Am să întreb când o să fie în regulă să te duc să o vezi. Fără nici o altă obligație, a adăugat pe fugă. Nu te obligă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
o perdea de fum gălbui. Am așteptat cîteva secunde, după care a luat o pavea de piatră dintre bălării și a spart lacătul cu cîteva izbituri. Julián a Împins ușa cu vîrful piciorului. S-a deschis Încet, ca un mormînt, răbufnind o adiere densă și umedă. Dincolo de prag se Întrezărea o beznă catifelată. Julián avea la el o mică lampă cu benzină pe care a aprins-o după ce a făcut cîțiva pași În vestibul. L-am urmat și am tras ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
căpătă un aer Înfricoșător. Pictorul Însă nu se sperie. Starețul putea să răcnească mult și bine. Bikinski era obișnuit cu astfel ieșiri... „Se vor gândi la cele sfinte”, răspunse pictorul cu răceală În glas. „Și asta nu tot trândăveală e?” răbufni Pafnutie, Îndreptându-și barba amenințător În direcția apusului. „Mă mir cum poate un stareț să spună astfel de vorbe...” „Te miri fiindcă te-ai obișnuit cu trândăveala. La noi rugăciunea nu se rostește-n gol, ci o Împletim cu buna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mine?” Întrebă din nou Noimann. „Aveți un pic răbdare și veți vedea...” Și ciungul Începu să-și răsucească brațul metalic În gaura apărută Într-una din tălpile stomatologului. Durerile reîncepură. Medicul scrâșni din dinți, Încercând să atenueze strigătele ce-i răbufneau din gâtlej. „Încă un pic”, Îl Încurajă celălalt. „Partea proastă”, adăugă el după un moment de tăcere, „este că răul e Împărțit În două. Jumătate se află aici, jumătate În altă parte. Descântecul acesta a avut tocmai scopul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
uniformă, Noimann Își apropie fața de ciudatul personaj. Ochii săi albaștri se oglindiră pentru o clipă În ochii celuilalt. Un damf de alcool amestecat cu parfum ieftin Îi gâdilă nările. „Cu ce drept vă băgați nasul În viața mea intimă?” răbufni el. Piciorul se Încruntă. Fața sa capătă o expresie nedumerită. „Cum de ce?!” făcu el. „Și eu sunt una din obsesii... La drept vorbind, eu ar trebui să vă Întreb de ce nu mă lăsați În pace! Dacă n-ați fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe ceafă și ochii ațintiți În gol, ba pe sine Însuși ciucit Într-o poziție ciudată, Încolăcit de patru perechi de picioare, două de bărbat, două de femeie... Apoi din nou „filmul” se rupse... După care, venită parcă din neant, răbufnea o altă scenă. Cele trei trupuri constituiau un grup statuar Înlănțuit Într-o poziție neverosimilă. Capul lui Satanovski se vedea deasupra, la mijloc și dedesubt. Dedesubt un cap mai mare, cu ochii ieșiți aproape din orbite, la mijloc un cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de care-mi zici. Gelu se mulțumi să-l privească fix și să-i spună, pe șoptite aproape, doar atât: — Domnu’ Învățător! Furtuna se apropia și era, așa cum dinainte ați știut cu toții că va fi, o adevărată furtună de vară. Răbufnise Întâi un vânt dogoritor și grăbit care făcuse să scârțâie gardul vechi de lemn și acoperișul casei, ridicase În aer frunze uscate din toamna trecută și praf, mult praf. Se oprise și iar Începuse de mai multe ori. Nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
tace ca mistrețul în porumb. Noi, legionarii, suntem sortiți să ne purtăm în tăcere Crucea și să închidem în sufletele noastre geamătul morților și martirilor noștri până la ultima filă a apocalipsului, când sudorile de sânge și chin ale tuturor vor răbufni spre lumină și în veci nu va mai putea stinge nimeni flacăra sfântă ce urcă spre cer. De ce frumoasele noastre principii expuse în acel dosar și trăite de noi legionarii, principii care înseamnă adevăr, nu au fost măcar cercetate? De ce
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
iar Duarte se prăbuși peste el. Danny lovi reflex cu genunchiul în sus. Duarte izbi cu pumnul în jos, rată ținta și se lovi cu pumnul de asfalt. Danny se rostogoli, ajunse în spatele lui și îl prinse de sub genunchi. Mexicanul răbufni: — Curvă fascistă de căcat, polițist fascist de căcat! Danny scoase cătușele, imobiliză stânga lui Duarte și atașă cealaltă brățară a cătușelor de gard. Mexicanul se prăbuși pe burtă și încercă să tragă gardul după el, scuipând epitete în spaniolă. Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Gregg urcă povârnișul, păziți de o duzină de oameni ai lui Yusef. Jonathan urmărește cum își fac loc încet spre peșteri, apoi cum își caută drumul de întoarcere ceva mai târziu. Profesorul nu arată prea bine. — Îți vine să crezi, răbufnește el, chiar mi-au cerut să plec. Mie! N-au cunoscut un om mai important. Munca mea i-a făcut cunoscuți în întreaga lume. — Probabil a fost puțin cam exagerat, profesore, zâmbește Gittens atotcunoscător. — Iar eu m-am săturat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
împărăția le poate înfățișa împăratului! — Știu. Este ziua ta cea mare, Hsien Feng. Fiecare zi este o zi mare. În fiecare zi mi se împlântă în scalp o vergea lungă de metal. Marea Împărăteasă oftează. E cât pe ce să răbufnească de mânie. Respiră adânc pentru a se controla. Ți-a plăcut Nuharoo, nu-i așa? întreabă ea. — De unde să știu? Fiul Cerului își rotește ochii înspre tavan. Capul meu e plin de găuri. Mama își mușcă buzele. Majestatea Sa Împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Hideyoshi, în sinea lui, alesese cursul acțiunii. Dacă nu accepta propunerea lui Shonyu, poziția acestuia și cea a lui Nagayoshi ca războinici aveau să devină oneroase. Mai mult, era sigur că, dacă le erau reprimate temperamentele îndărătnice, acestea aveau să răbufnească ulterior. Era o situație primejdioasă în ceea ce privea comanda militară. Mai mult decât atât, Hideyoshi se temea că, dacă Shonyu era nemulțumit, Ieyasu avea să încerce să-l ispitească spre a schimba taberele. Actuala situație se împotmolise și trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
talie... Și mă grăbesc spre școală, cu privirile în pământ... Acesta e satul... acesta era murmurul sălii, neliniștit... Îmi fac mare curaj... nimeni nu mă poate opri din mers. Ajung în holul școlii și aud niște glasuri ciudate, ce par răbufnite dintr-o tavernă veche... Stau la ușă cu hârtia în mână și nu îndrăznesc să intru... Stau ... Stau... Cineva dă să iasă și mă vede așteptând derutată...Îmi face semn să intru... Oare singură aș fi intrat? Inima îmi bate
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]