1,122 matches
-
care, căzând, le-ar fi dezvăluit - de asta se fereau probabil instinctiv - spaima că nu aveau de cine să se teamă, nici pe cine să arunce vina că-i uitase. Și erau atât de bolnavi de omul de pe fotoliul de răchită încât, o clipă, m-am întrebat dacă nu fusesem un instrument al bolii lor. Poate că, la început, se speriaseră auzind de sosirea mea; dacă, Doamne ferește, eram cu totul imun? îmi vorbiseră cu rețineri, în răspăr, tatonându-mă, apoi răsuflaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am întors spatele namilei cu oarecare ostentație, ca să vadă că nu mai eram cel dinainte. Eram și emoționat. Dacă totuși Bătrânul... Îmi bătea inima când am pătruns în sală, de parcă atunci intram prima oară. Deodată, am încremenit. Pe fotoliul de răchită al Bătrânului se afla, într-adevăr, un individ, iar acel individ nu era nimeni altul decât Arhivarul! Câteva clipe am rămas năucit de surpriză. Îmi vuia capul. Cum, el, Arhivarul era Bătrânul? Ce farsă sinistră! Din fericire, n-a durat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă obosea lumina prea multă, prea curată, prea orbitoare, strălucitoare ca în sala cu oglinzi și mi se făcuse sete, am vrut să întind mâna după carafa cu limonadă, stai nebunule, mi-am zis, aici nu ești în fotoliul de răchită pe care te-ai așezat fiindcă ai crezut, n-ai crezut așa? că nu avem decât ce dominăm. Da, așa crezusem și mai credeam încă, deși eram departe de a avea anvergura autocraților adevărați care au fost totdeauna în sinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să intru și să-l scot totuși pe Bătrânul. „Hai, ieși afară! am strigat. Ieși!”. Dar nu-mi răspundea decât un câine care urla undeva sfâșietor. „Ieși! Ieși!” am repetat, dar în sala cu oglinzi nu era nimeni. Fotoliile de răchită se aflau la locul lor, goale, cu un strat gros de praf depus pe ele. Eram din ce în ce mai nedumerit. Deodată m-am uitat cu spaimă în oglinzi. Chipul meu căpătase exact trăsăturile Bătrânului. Mi-am pipăit obrazul, cu pete cafenii, pleoapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
chic, minimalistă și elegantă. Singurele lucruri care fac notă discordantă sînt hăinuțele lui Amy, care au tendința de a sta Împrăștiate pe podelele din camera de zi și din bucătărioară, dar Lisa, nedezmințindu-se, reușește să le Îndese În cutii de răchită elegante și, odată ce sus-zisele cutii sînt strînse Într-un teanc ordonat lîngă perete, nici prin cap nu ți-ar trece că vreun copil a pus măcar piciorul În casă, darămite să mai și locuiască aici. În timp ce eu am un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de un butuc de viță“. Cel din dreapta a răspuns: „L-am văzut luând ceva din vița-de-vie și ducând la gură“. În fine, cel din stânga a răspuns: „Se uita țintă la o coardă de viță ținând în gură o nuia de răchită“. Stiliano, nu ești departe de purtările acelor călugări. Răspunsul trebuia să fie unul singur: Marciano făcea ceva cu vița lângă care se afla. Astfel nu secvența temporală sau poziția ta față de un eveniment îți va înrâuri judecata, ci esența. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
până la balta din pădure, să culeagă lintiță pentru gâște și rațe. Nu se ducea singur, ci cu jumătate dintre femeile de la curte. El stătea pe mal și aduna bănuții mici de verdeață de pe suprafața bălții cu o greblă uriașă de răchită. De asemenea, avea grijă să pocnească lipitorile de pe picioarele femeilor care puneau lintița în coșuri. Către prânz pleca la câmp cu Ioniță, să ducă mâncare argaților care munceau pământul. Cărau mâncarea în polovece mari, pe un par gros, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
erau bine fixate, unele în trăsură, altele în coșul mare din spate. Nu era o caleașcă, dar făcea impresie bună. Arăta ca o căruță mare, cu o banchetă acoperită cu blană de urs și cu un coș bombat, împletit din răchită. 6. Până la Târgoviște n-ar fi fost mult de mers, patru-cinci ceasuri, cu popasuri cu tot. De aceea au plecat puțin înainte să răsară soarele, fără grabă. Au trecut cu bine podul din marginea satului, au traversat o parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
brusc și atunci a văzut un cap negru, privindu-l de după stuf, ca de după o cortină. Vedea prea bine că era ceva ciudat, dar nu atât cât să-l impresioneze. Capul părea făcut din ață răsucită, ori mai bine, din răchită, și era negru ca mâlul. Ochii rotunzi și mari ca două globuri de smoală se mișcau în toate părțile. Și cum continua să scâncească, Zogru căpătase convingerea că orice ar fi este un copil, așa că-l întrebase prietenos: - Ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
aș intra în culisele unui teatru. Bucătarii șefi se agită de zor la aragazurile profesionale, iar chelnerii mișună în uniforme care-ți sar în ochi, cu dungi albe și verzi. — Uniformele sunt acolo. Jan îmi arată spre un coș de răchită plin cu uniforme frumos împăturite. Va trebui să te schimbi. — OK. Scotocesc după o uniformă de mărimea mea și mă duc cu ea la toaletă să mă schimb. Îmi verific rujul ciclam și-mi trag părul mai bine pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ca să‑l văd pe celălalt frate al meu, Shimon, În ceea ce avea să fie ultima lui zi de viață. Mi‑a spus: - Porți o cămașă frumoasă, Chick - e elegantă, cu dungile astea gri și roșii. Stăteam Împreună pe bancheta de răchită. Fața lui devastată de cancer avea obișnuita‑i expresie de insolentă bună dispoziție. - Am auzit că vrei să‑ți cumperi un Mercedes cu motor Diesel. Te sfătuiesc să n‑o faci. N‑o să‑ți aducă decât belele. Trepida sub puseul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ca oglinda. Atunci se arată în ele, ieșind din ape sau intrând, cum vrei s-o iei, scările, podul. Și așa se trece dincolo, printre vârfurile de copaci răsturnați în luciul apei. Priceput? Așa îi vorbește sticletele de pe ramura unei răchite sufletului unui înecat. Moroiul, verde-cenușiu, stă pe marginea apei, mototolit și nehotărât. Chiar și așa se vede că era beat când a murit, beat pulbere. ─ Ce zi urâtă! oftează. Dar n-a fost urâtă de la început. Nu, la început... Soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și o coadă de mătură, un șifonier cu cheie de care atârnă ciucuri croșetați, un corp de bibiliotecă pe rafturile căruia se ferfenițesc colecțiile Enigma și Urzica scrupulos complete cu almanahuri cu tot, o măsuță de telefon, două taburete de răchită. Toată această mobilă nu e dispusă ca într-o casă de om, cu un centru, o margine, un loc de trecere și unul de petrecere, ci ca într-un depozit, fără altă grijă decât aceea de a utiliza la maximum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mă gândeam că atmosfera tăcută și soarele care abia răsărise erau lucruri ce puteau fi gustate mai bine în singurătate. Poate că n-ar fi trebuit să vin, îmi ziceam. Așteptându-i întoarcerea, mi-am mutat privirile asupra măsuței de răchită pe care se aflau câteva hârtii. Pusă peste ele, o ceașcă goală de cafea în care zațul se întărise îmi dădu de bănuit că Mama Mare a lăsat hârtiile afară în timpul nopții. Obișnuia să citească aici, în umbra spiralei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sus. Dacă funcția rămâne blocată și în acest caz, resetați din nou și repetați pașii ignorând ferestrele de protecție 1.2 și Stream Viewport 3.6...”. Era destul cât să-mi suscite interesul. Un text de neînțeles pe masa de răchită, afară, fotografiile unor nuduri schiloade, două linguri murdare de sarmale, alt text de neînțeles în scrin; trebuia cu siguranță să merg mai departe. M-am așezat turcește pe mochetă și am scos toate foile din țiplă, după care le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
speriat rău de tot, spre marea supărare a părinților mei, care nu i-au mai dat apă două săptămâni. Dar acum situația reintrase în normal și nu aveam de ce mă teme. Lumina palidă a becului cădea pe un coș de răchită spart, pe un frigider vechi și pe un contor de gaz dezafectat. Astea erau ale Rizeștilor și nu încăpuseră în boxa lor, plină ca întotdeauna, așa că le lăsaseră pe culoar. În beci era o atmosferă plăcută, iar praful de pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
prin centrul comercial cu o parte din magazine închise, cu scânduri bătute peste vitrine, acum colonizat de o înșiruire înfloritoare de tarabe de piață, m-am uitat spre stânga, să văd dacă femeia asiatică ce predica la o masă din răchită sub copertina unei bănci irlandeze închise se află la locul ei. Da, era acolo. Accentul ei era la fel de greu de înțeles ca întotdeauna și megafonul nu ajuta la nimic. Însă, în ziua aceea, părea că se rezumă la câteva construcții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
întro hârtie și separat împachetă un cozonac făcut tot de ea, cu multă nucă. Cumpărase și o sticlă de șampanie de la magazinul sătesc, o înfășură și pe acesta într-o hârtie albă, toate, așezându-le într-un coș împletit din răchită, de formă ovală, pe un ștergar din borangic care se revărsa în afară, ceea ce îi dădea coșului un aspect frumos, de sărbătoare. Afară era o zi frumoasă de iarnă. Ninsese câteva zile la rând și se depusese un strat destul de
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
o mână să hrănești porumbeii... 38 DANIEL BĂNULESCU minus luminițele roșiatice ale cubului, zimțând întunericul, din dreptul etajului întîi. - Uite!... Drojdeală! Pileală! R.D.V.-uri! Acolo crește lanurile de rachiu din drojdie de vin!... Au uitat damigenele învelite în împletituri de răchită... Bate luna în ele. Și băutura dinăuntru, săraca, ne face nouă semn... Cică de ce nu ne suim mai iute la ele și nu le ajutăm ca să le golim?! Hotărâră, judecând după cascada de lumini ce se revărsa din burta etajului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și șerpuind cu argintul lor fluid, transparent și viu, aruncîndu-se în brațele bulboanelor în care se-nvîrtesc nebune, apoi repezindu-se mai departe, până ce, suspinând de satisfacere, s-adîncesc în lac, în mijlocul acestui lac, care apare negru de oglindirea stufului, ierbăriei și răchitelor din jurul lui, este o nouă insulă, mică, cu o dumbravă de portocale. În acea dumbravă este peștera ce am prefăcut-o-n casă, și prisaca mea. Toată această insulă-n insulă este o florărie sădită de mine anume pentru albine
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
prin iarba verde, pe costișe de prund, le vezi mișcîndu-se și șerpuind cu argintul lor fiind, aruncîndu-se în brațele bulboanelor, apoi repezindu-se mai departe, până ce, suspinând, s-adîncesc în lac. În mijlocul acestui lac, care apare negru de oglindirea stufului și răchitelor din jurul lui, este o nouă insulă, mică, cu o dumbravă de portocale. În acea dumbravă este peștera ce am prefăcut-o-n casă, și prisaca mea. Toată această insulă-n insulă este o florărie sădită de mine anume pentru albine
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și șerpuind cu argintul lor fluid, transparent și viu, aruncîndu-se în brațele bulboanelor în care se-nvîrtesc nebune, apoi repezindu-se mai departe, până ce, suspinând de satisfacere, s-adîncesc în lac. În mijlocul acestui lac, care apare negru de oglindirea stufului, ierbăriei și răchitelor din jurul lui, este o nouă insulă, mică, cu o dumbravă de portocale. În acea dumbravă este peștera ce am prefăcut-o-n casă, și prisaca mea. Toată această insulă-n insulă este o florărie sădită de mine anume pentru albine
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
trec În zare, se așază-n lung troian, Ca nisipurile dese din pustiul african. Viscolul frămîntă lumea!... Lupii suri ies după pradă, Alergînd, urlînd În urmă-i prin potopul de zăpadă. Turmele tremură; corbii zbor vîrtej, răpiți de vînt, Și răchițile se-ndoaie lovindu-se de pămînt. Zberăt, răget, țipet, vaiet, mii de glasuri spăimîntate, Se ridică de prin codri, de pe dealuri, de prin sate, Și-n departe se aude un nechez răsunător... Noaptea cade, lupii urlă... Vai de cal și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
roiul. Acest adăpost a primit denumirea de stup, cuvânt care în limba latină însemna butuc sau trunchi de copac, cuvânt sinonim cu știubei - trunchi de plop sau de salcie. Tot stupi s-au numit și cei confecționați din împletituri de răchită sau din curpeni de viță sălbatică. Aceștia erau construiți sub forma unor coșuri țuguiate, largi în partea de jos și adunate în partea de sus, sub formă de clopot. Erau lipiți cu argilă pe dinăuntru și pe dinafară și aveau
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ordin care cuprinde insecte cu metamorfoză completă, cu două perechi de aripi membranoase, femelele având la vârful abdomenului un ac cu venin. 5Vârșă - Unealtă de pescuit în formă lunguiață, alcătuită dintr-un coș făcut din plasă sau din nuiele de răchită împletite, cu gura îngustă și întoarsă înăuntru în formă de pâlnie. 6Dughie - plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze late, cu flori dispuse în spice, cultivată ca plantă de nutreț. 7Răzeș - (în orânduirea feudală, în Moldova) țăran liber, posesor al
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]