1,313 matches
-
ele, de fapt, ne secătuiesc și ne vlăguiesc, din punct de vedere duhovnicesc!... Pentru combaterea acestora este nevoie de canalizarea tuturor energiilor sufletești și trupești ale omului, cu mult discernământ, bineștiind că cei cu care ne luptăm sunt fără de trupuri, răcnind ca un leu căutând pe cine să înghită, și să facem toate acestea convinși fiind că suntem membrii Bisericii lui Hristos, pe care, potrivit asigurărilor Sale, nici porțile iadului nu o vor birui!... Vorbind, aici, de primenirea duhovnicească a tinerilor
DESPRE TINERII DE ASTĂZI ŞI MORALA CREŞTINĂ, PRECUM ŞI DESPRE PRIMENIREA LOR ÎN BISERICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357892_a_359221]
-
apocaliptice. Părea că Iadul a coborât pe pământ. Văzduhul s-a umplut de țipetele de groază ale părinților înnebuniți de spaimă și ale copiilor chemându-și părinții să-i salveze. Au rămas acolo înecându-se de fum, zbătându-se și răcnind de durerea cărnii care sfârâia arzând. Vacarmul parcă a durat o veșnicie, dar în curând țipetele copiilor au încetat, doar trupurile încă mai continuau să se zvârcolească în spasme. Mirosul de carne de om arsă a început să se răspândească
PAŞTELE DE FOC DE LA COSTEŞTI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358445_a_359774]
-
dus mai departe mesajele încredințate de Cel prea Înalt. Și-a cinstit misiunea ca un om al păcii. Să fie îndeplinită doleanța oamenilor! Fulgere și tunete puternice, însoțite de tornadă, izbucniră pe neașteptate. Ploaia torențială biciuia pădurea. Apariția în negru, răcni, cutremurând cerul și pământul. O gluga mare îi acoperea fața. -Opriți! N-aveți dreptul, să aduceți înapoi, ce-am secerat eu! Ținea în mână un toiag înalt cu un craniu de mort în vârf. Suflă spre torță și o împietri
BASM... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357965_a_359294]
-
capacele coșciugelor, iar înainte de miezul nopții să înfigă câte o suliță în inimile cadavrelor. Nu-s schelete, ci oameni care par că dorm. Să le străpungeți inima ca să țâșnească sângele, altfel se ridică și vă ucid... - Le voi tăia capul...! - răcni Arnăutu. - Să-ți iei adio de la viață! Am specificat, inima, nu gâtul! Numai așa pot fi distruși vampirii! Ăsta-i marele lor secret! Vor urma misiuni mai grele care se termină cu Contele Dracula! - Cineee? - răcniră-n cor boierii. - Cum
V. UZURPATORII TRONULUI DOMNESC (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357620_a_358949]
-
Le voi tăia capul...! - răcni Arnăutu. - Să-ți iei adio de la viață! Am specificat, inima, nu gâtul! Numai așa pot fi distruși vampirii! Ăsta-i marele lor secret! Vor urma misiuni mai grele care se termină cu Contele Dracula! - Cineee? - răcniră-n cor boierii. - Cum, n-ați auzit de el? Da’ proști mai sunteți! Este fostul voievod Vlad Țepeș, fiul lui Vlad Dracul și nepotul lui Mircea! Uzurpatorii rămaseră uimiți la această veste. - Fostul voievod este acum Contele Dracula! El este
V. UZURPATORII TRONULUI DOMNESC (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357620_a_358949]
-
care nu îi sesizează prezența sa fizică, el plutește prin toate locurile publice, dar și prin spații unde pasul omenesc nu poate atinge materia, datorită timpului imaterial și nepământean: „Într-o grădină publică, tăcută, / Pe un nebun l-am auzit răcnind”, același nebun din toate timpurile care anunță în pustie sfârșitul, prezicătorul, hrismosul lumii care nu dorește să audă ceea ce vrea să spună fiindul fulgerat de viziuni: „Iar frunzele cu droaia se desprind; Evânt și-orice speranță e pierdută” Plumb de
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
ne alunge, își retrăsese tremurând mâinile descărnate și începuse să-și ridice de pe chip voalul nesfârșit de lung, dezvăluind o față ridată, descompusă de furie. Rictusul buzelor ei vineții semăna cu surâsul disprețuitor al defunctului. Voi l-ați ucis, ticăloșilor! răcnise baba, împroșcând picături de salivă. Voi!... Ați uneltit mereu împotriva lui! Mi-a scris nu o dată ce ați fost în stare să-i faceți. Ti-că-lo-și-lor!... Căci vă avea la mână, nu-i așa? Pe toți!... Iar tu, târfă, te-ai folosit
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
nu, nu! În mijlocul capitalei apăru un fel de linie Maginot autohtonă, adică un șanț cu niște metereze făcute din scânduri de pat. Bătălia era, în primul rând, una psihologică și ce era la gura combatanților, să te ferească Sfântul! Bărbații răcneau cât îi țineau bojocii, însă erau mult în urma femeilor care susțineau conflictul cu blesteme și înjurături foarte reușite dar mai ales cu exhibarea părților considerate, pe vremuri, intime. Asta ziua, fiindcă seara, cei care nu plecau în expediții chefuiau în fundul
MESAJUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358669_a_359998]
-
zi, se îmbătau și se înmulțeau în draci. Cert este că, în numai un an, numărul lor se cam dublase însă pe lume nu mai era nimic de mâncat. Tot ce putea fi halit, dispăruse! Tigrul Suprem se puse pe răcnit! În fața lui mieuna Tigrul Savant, speriat clește că va fi înghițit 1 - Bă, idiotule, mârâi Supremul, unde dreacu’ ți-a fost bă, mintea aia a ta de rahat, când ai gândit asta! Acu’ ce facem?! Spune, până nu te pun
SCENARIU BINE DOCUMENTAT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358670_a_359999]
-
Măi Alfi, măi, șoptise iarăși, mai mult pentru sine, apoi se înălțase în picioare. O fereastră a casei se luminase pe neașteptate. Cine-i acolo? îl auzise pe Sigi strigând. Se trăsese înapoia unei magazii și așteptase. Cine-i? mai răcnise o dată bărbatul din pragul verandei. În casa de alături și Berni dădea semne că s-ar fi trezit. Câinele, dezorientat, când se gudura în preajma vechiului stăpân, când se întorcea chelălăind în fața celui nou. Se auzise zgomot de lanț și Alfi
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > POEM NETERMINAT- POETULUI ADRIAN PĂUNESCU Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 245 din 02 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poem neterminat te-ai îngropat în umbre Cuvintele răcnesc de doliu și durere Se-ascund nedumeriri în scâncetele sumbre Săracul Vers , o strofă își caută și cere Poetule mai stai că nu-s desăvârșit! M-ai scris doar jumătate...restul unde-l găsesc? Mă părăsești acuma când știu cât
POEM NETERMINAT- POETULUI ADRIAN PĂUNESCU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359281_a_360610]
-
vreun citat adus cu ea de la serviciu, o bârfă proaspăt auzită etc. Impasibil, îi arunc juma’ de privire și-mi continui joaca pe butoane. Tac. Mai bine tac, că altfel poate fi mai rău. - Mă auzi? Cu tine vorbesc, boule!, răcnește ea, postându-se între mine și televizor, cu spatele la acesta și cu mâinile în șolduri. Cum ai putut să-mi faci asta? Din poziția luată, deduc că mie mi se adresează. - Cu mine vorbești?, întreb ingenuu ridicându-mi pleoapele grele. - Da
UN RATAT CELEBRU de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359362_a_360691]
-
aspră a-nțelesului mai rar, Arabesc visat pe apă, sunet surd de insectar, Exfolia grimoarul moale, Din pirită -aur greu, Piatra fermecată are Legături cu Dumnezeu. P2. Trec valea Trec valea răcoroasă, Iar valul este sus, Se bulucesc și norii, Răcnind către apus, Așteaptă tremurândă Doar iarba juvenilă, Frumoasa mea aleasă, Alb-roză, prea fragilă, Iar ochiul este unghiul Care cuprinde totul, Se clatină toți sfinții, Cu zgomot Behemothul Pătrunde din legendă În plin oraș modern. Iubito, lasă-ți mâna și să
CREAŢIA POEMULUI EPIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360272_a_361601]
-
convins că-și va negocia un venit care să-i asigure bătrânețile. Garda elvețiană se opri în dreptul său și-i puse, cam brutal, lamele halebardelor în gât. Șeful se uită la el ca la un gândac nimerit în ciorbă și răcni ceva într-o limbă guturală total de neînțeles. Elvețienii știu că germana medievală este foarte convingătoare. Nu și pentru Verdunel care, într-o pauză de inspirație crezu că este potrivit să folosească bruma de engleză pe care o învățase undeva
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
Elvețienii știu că germana medievală este foarte convingătoare. Nu și pentru Verdunel care, într-o pauză de inspirație crezu că este potrivit să folosească bruma de engleză pe care o învățase undeva prin liceu: - Sorry, I am professor doctor... - Ha! Răcni șeful gărzii, englez, spion! Carceră! Total impasibili, membrii gărzii îl luară pe Verdunel de picioare și-l târâră într-o direcție necunoscută lui. - Bă, cam nasol scenariu, da’ când o fi la plată, îi sparg, mai gândi el cu acea
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
funie în jurul gâtului. Șeful băgă iute mâna într-unul din buzunarele surtucului și luă telefonul mobil. Apoi toți se repeziră și-i făcură vânt pe fereastră, neuitând să arunce după el și frumoasa pălărie primită în dar de la rege. - Muicăăăă, răcni Verdunel în cădere, cum însă nimeni nu știa elina veche, răcnetul fu ignorat cu desăvârșire. Foarte încântați de ispravă medicii regali se precipitară pe scări și peste două ceasuri erau din nou în fața regelui afișând niște moace de parastas. Precum
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
să se vadă în ce hal m-au adus ei în Siberia. În ’49, 6 iunie, ora 2 noaptea, mama mă scoală. Eu eram de amu’ orb și dormeam cu vitele. Dacă se întîmpla să vină cineva, vreun tîlhar, să răcnesc, că aveam multe vite. Și mă scoală: scoate repede vitele afară din sarai! Mama le-a scos pe celelalte 4 surori și pe fratele. Vitele erau de-acum scoase la poartă și-au fugit în pădure cu toții. Eu am rămas
Dan Cristian Turturică () [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
sarai! Mama le-a scos pe celelalte 4 surori și pe fratele. Vitele erau de-acum scoase la poartă și-au fugit în pădure cu toții. Eu am rămas singur. Și m-am așezat pe prispă. Și ascultam în sat cum răcneau fumeile, copiii pe care-i ridicau. Peste vreo trei case, acolo, au luat un om cu oasele moi, din născare. Ascultam răcnetele jitelor care rămîn singure. Lîngă mine erau 2 cîini. Unul stătea în partea dreaptă și-mi lingea mîinile
Dan Cristian Turturică () [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
o parte și alta a pădurii, din tufari, apar militarii. Tropăiau și zăngăneau armele. Ne înconjoară. Stați, mîinile sus! Și eu și copiii am ridicat mîinile sus. Stați! Unde? La Moldova. Dar vezi, noi cînd am ieșit din sat am răcnit, dar erau ruși acolo, în sat, care pe noi ne apărau. Dar erau ruși care erau împotrivă. Și noi strigasem: dasvidaniya Orlova, dasvidaniya Orlova, noi plecăm la Moldova. Și făceam cu mîinile și tîrîiam piciorele să tîrîie toți moldoveni și
Dan Cristian Turturică () [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
i-au sculat. Așa, în cămașă, fără chiloți, fără pantaloni, desculți, cum erau. Haide după mine, le-a zis. Dar io dau să merg cu dînșii și miliționerul îmi trage una după ceafă. Tu aicea! Numai ei. Am început a răcni. Io ce mă fac fără dînșii, io nu pot merge nicăierea, nici afară, nu văd nimic. Io sînt orb. Aici! Peste cîteva zile a venit răspuns și pentru mine. Mi-au zis: Îți dăm ție două propuneri - la închisoare te
Dan Cristian Turturică () [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
dumneata, și cei asemenea cu dumneata doctori, credeți că există durere în lumea asta? - Există, părinte! - Eu nu cred! E o nebunie să cred, domnule, dacă n-am văzut-o! - Există, părinte! - Dar când îl tăiai cu bisturiul și omul răcnea acolo și se zbătea în ghearele morții, durerea n-ai văzut-o? - Nu. Asta nu se vede! - Și vrei să vezi sufletul? Și durerea-i una din facultățile trupești, firești, ale omului, și-i amestecată cu cele sufletești. Și după cum
Dialog în tren dintre Părintele Ilie Cleopa şi un grup de ofiţeri () [Corola-blog/BlogPost/340036_a_341365]
-
mulțimea de gîtlejuri, ovațiile clocotind de aspru entuziasm masculin stîrneau ecouri în marele stadion. La un semn al lui von Thorax, cupola imensă de impătrunzită alunecă deasupra capetelor lor, izolînd stadionul de urechile, ochii și razele iscoditoare ale spionilor. Cadeții răcneau și contiuau să răcnească - multe timpane au crăpat atunci! - totuși, îndată ce Colonelul ridică brațul, se făcu o liniște perfectă. „Corpsmani, nu veți fi singuri în luptele ce le veți purta pentru împingerea granițelor civilizației dincolo de stelele barbare. Fiecare dintre voi
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
clocotind de aspru entuziasm masculin stîrneau ecouri în marele stadion. La un semn al lui von Thorax, cupola imensă de impătrunzită alunecă deasupra capetelor lor, izolînd stadionul de urechile, ochii și razele iscoditoare ale spionilor. Cadeții răcneau și contiuau să răcnească - multe timpane au crăpat atunci! - totuși, îndată ce Colonelul ridică brațul, se făcu o liniște perfectă. „Corpsmani, nu veți fi singuri în luptele ce le veți purta pentru împingerea granițelor civilizației dincolo de stelele barbare. Fiecare dintre voi va avea alături un
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
părăsiră sufletele din trupurile oștenilor, ridicându-se disperate la cer, implorând îndurare puterii Divine să-i salveze pe tinerii nevinovați. Alergau nebunește de ceva vreme dar nici urmă de castel. Parcă intrase în pământ! - Am rătăcit drumul! Unde-i călăuza? - răcni stăpânul furios. - Mă iertați, dar parcă mi-a înnodat dracul mințile. Pe cât îmi erau de cunoscute aceste locuri pe atât de străine îmi par acum. - Nenorocitule, te joci cu răbdarea mea? - Îndurare, Măria Ta! - Singura iertare ți-o mai poate
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
am făcut nici un legământ cu tine! Pieri din cale mea! - Între viață și aur ai ales aurul! Dacă te întorceai de unde ai venit, nu aveam nici o putere asupra ta! - Oricât de sinistru pare, aurul l-am găsit și-mi aparține! - răcni din nou principele înnebunit de strălucirea metalului prețios, încât nici de dracul nu se mai temea. - L-ai descoperit cu ajutorul meu. Deja jumătate îmi aparține prin jurământ! - Cu sau fără voia voastră voi lua comoara! - și plin de curaj dădu
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]