3,042 matches
-
pe ecran continuă să defileze personaje care gesticulează și își mișcă grotesc buzele. Dora nu vrea să le mai vadă. Închide ochii. Ar vrea să ațipească, să se pregătească pentru vizita medicală de după-amiază. Formalitățile de spitalizare, urmate fără nici un răgaz de examenele preoperatorii, au obosit-o. Comunicarea laconică despre slăbiciunile inimii ei nu o alarmase peste măsură. Încearcă să se detașeze de ambianță, să se simtă acasă, în patul ei, în universul ei, dar vocea aparent veselă și exuberantă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la Kiev este ambasadă franceză care poate soluționa orice. Nu văd rostul insistențelor tale, Ciprian, doamna Dora trebuie să hotărască. Puținele cuvinte ale lui Dragoș sunt rostite pe un ton imperativ, dat de o îngrijorare greu de ascuns. Dora găsește răgazul să intervină : Domnul Ciprian nu a făcut decât să mă pună la curent cu posibilitățile de a atinge scopul călătoriei la care am pornit. Din precizările lui am înțeles foarte bine că obținerea vizei cere mult timp și că posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Mulțimea nu mai exista pentru mine. Privirea ochilor mei s-a pierdut în adâncile iezere ale ochilor lui. Simțeam, și mai târziu mi-a mărturisit că simțise și el la fel, că timpul s-a oprit ca să ofere un mic răgaz pentru iubire celor doi căzuți sub vraja privirii schimbate deasupra horbotei de liliac alb. Nu am schimbat nici o vorbă și totuși a doua zi m-am trezit cu el ținându-și roibul de căpăstru în cadrul portalului dărâmat de ruși. Emoția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Doi prizonieri din Armata Română și unul neamț, rătăcit nu se știe cum printre ei, eliberați dintr-un lagăr de muncă forțată la patru ani după încheierea păcii. Toți trei slabi, zdrențăroși, murdari, dar în viață. Simion trăia ! Fără nici un răgaz și fără ca ei să ceară ceva, i-am luat în grijă. A trebuit să îi țin bine ascunși, să caut de mâncare și haine cu ce să se primenească. Ovidiu Frunză, căci al doilea român era el, prietenul bun al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
privesc prea puțin. Izolată cum sunt nu știu prea multe, dar totuși citesc și mai aud ce se întâmplă. Ce importanță poate avea pentru mine că acum partea asta de Bucovină, în care am apucat Imperiul Habsburgic urmat de fericitul răgaz de alipire la patria mumă, apoi de dureroasele zvârcoliri între doi stăpâni și de comunism, ce contează, mă întreb, că acum aparține Ucrainei ? Și ce importanță poate avea pentru mine că Imperiul comunist a explodat ? Istoria se scrie din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ei nu erau rostite, nici măcar vreunul din numele lor. Și atunci când Vasili a pus într-o seară întrebări despre frați și despre tată, a fost prima dată când bunica, Ana, și nu mama, l-a certat. Ne-am apucat, fără răgaz și cu mult "entuziasm", să desțelenim câmpia care se întindea până la iazuri, largă de vreo jumătate de kilometru și al cărei capăt abia se zărea. Aveam un târnăcop și trei cazmale deci femeile tinere ne-am apucat de munca pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
masa din holul comun mă aștepta într-adevăr ea, copilul meu adorat. Numele ei a țâșnit cu o forță tra-gică din gura mea : "Minodora ! Minodora !" Nu mă puteam opri din lacrimi, din îmbrățișări, din sărutări. Într-un târziu moment de răgaz, am privit-o. Fetița mea înfloritoare, fetița mea pură și diafană nu mai exista. În locul ei se găsea o tânără palidă, încruntată, cu o cicatrice sângerândă pe obrazul stâng. Doar ochii erau ai ei, ochii lui Simion. Deci era ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lipsea participarea cintezei, turturelei, cucului, ciocârliei și înspre seară își făcea apariția privighetoarea cu încântătoarele ei triluri. Adierea vreunei boare cât și zborul păsărelelor scuturau floarea crengilor. Stând pe bancă îmbrățișați, prinși în discuție și uneori în tăcere jinduind după răgazul de a admira frumusețea din jur, lăsându-și doar inimile să-și vorbească, florile de tei au poposit și pe capetele lor. Ești și mai frumoasă cu florile de tei în păr, îi culege câteva Matei și i le arată
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
care nu se dezlipea de ea, Cecilia a născut fetița spre bucuria celor de față. — A fost mai harnică ea, mititica. Să vedem ce urmează, era curios Matei. —O iubești, dragule, l-a prins de mână Cecilia în puținul ei răgaz. — Ca pe ochii din cap, scumpa mea, i-a sărutat mâna. Dacă va veni tot o fetiță n-ai să fii supărat? Vom avea două gemene și ne vom mândri cu ele. Fii sincer! a insistat Cecilia, intuind dorința lui
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
întâmplat și mie, căci, bătând la pas și fără țintă străzile orașului în care locuiesc, un ropot de ploaie s-a stârnit pe neașteptate și, până să-mi vin bine în fire, m-a udat până la piele numaidecât, nelăsându-mi răgaz măcar un dram să răsuflu. Năpustindu-mă la adăpost sub o veche streașină răsărită total neașteptat și nebănuit în calea mea, m-am trezit lângă o fereastră nu tocmai mare, cu gratii subțiri și atinse ici și colo de rugină
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu sare, ca să poți să spui despre un om, fără să te îndoiești deloc, că ai ajuns să îl cunoști pe deplin. Și totuși, dacă Victoria, în optsprezece ani de zile (adică actuala vârstă a lui Șerban), avusese un bun răgaz să consume cu mult mai mult decât un singur sac cu sare, ea nici nu intuia (era departe chiar și de a bănui) cam ce lucruri îi trec fiului ei prin cap. Acum, sincer mărturisind, la cât de puțin comunica
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pentru că pierdeam legătura spre următorul obiectiv și tot așa până seara, un galop între temple, ateliere de meșteșuguri tradiționale unde făcuse programare cu luni înainte, spectacole, parade, o aruncare dintr-un tren, autobuz, taxi într-altul, fără o clipă de răgaz. După trei zile, eram o epavă. I-am spus că asta nu este vacanță, ci tortură. M-am răzvrătit, și, credeți-mă, este greu să se răzvrătească o petunie. Dar înțelesesem cu claritate că este o problemă de viață și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
i-a reproșat crăiasa, după care a rupt-o de fugă în spatele colibei. Până să se dezmeticească acesta, crăiasa a revenit îmbrăcată în hainele ei obișnuite, care străluceau de i-a zăpăcit vederea bătrânului. Și fără a-i mai acorda răgaz a continuat: -Știu că ești Craiul bărbaților, iar eu sunt Crăiasa inimilor în suferință și am venit din depărtare să limpezim un necaz mare. De data asta Craiul bărbaților a ascultat fără clipire vorbele crăiesei și i-a aruncat totuși
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
au darul de a provoca perturbații, mai ales când ele au caracterul obligatoriu, cum de exemplu este la noi chestia schimbării calendarului. Nu tot astfel însă se întâmplă cu acelea, care se impun pe cale de încercare, de experiență. Acestea dau răgaz minții omenești, să fie scrutate, cerute și admise ori respinse, tacit și fără zvârcoliri sociale! Un popor este suveran în tot, ceia ce decretează, fie că are sau nu are dreptate. El creează limba și obiceiurile, își stabilește reguli de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
caldă, alta rece ca vizcaína, se spunea pe-atunci. Adversarul era ocupat cu paratul și atacatul, cu fandări de scrimă fină, când deodată se pomenea pe dedesubt, pe la vintre, cu o spintecare scurtă ca fulgerul, care nu-i mai lăsa răgaz să ceară spovedanie. Da. Le-am spus eu domniilor voastre că erau timpuri grele. Căpitanul Alatriste, vasăzică, trăia din spada dumisale. Pe cât Îmi dau seama, denumirea aceea de căpitanul era mai mult o poreclă decât un grad efectiv. I se trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
corp. Față În față. Treaba asta cu față În față era importantă, cel puțin pentru el; pentru că Diego Alatriste, spre deosebire de mulți spadasini care Își vindeau serviciile, nu Înjunghia niciodată omul pe la spate. E adevărat că nici nu-i lăsa Întotdeauna răgazul să se pună În gardă cum scrie la carte; dar nu-i mai puțin adevărat că niciodată nu străpunsese pe nimeni care să nu fi fost Întors către el și cu spada scoasă din teacă, exceptând vreo santinelă olandeză sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ca uliul la cel mai apropiat dintre adversari, fie pentru că Își recunoscuse de Îndată prada, fie că, indiferent la acordul care le stabilea fiecăruia o anumită victimă, se arunca asupra primului apărut de după colț, nelăsându-i nici cel mai mic răgaz să riposteze. Într-un fel sau altul, nimerise bine, fiindcă Alatriste reuși să vadă un tânăr blond, Îmbrăcat În haine castanii, ținând În mână dârlogii unui cal șarg, scoțând o exclamație de alarmă pe când sărea Într-o parte ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
iernii stelele și tot iarna aurora boreală, un firmament de aripi, un incendiu în casa Domnului. Și din când în când - nu tot timpul, dar din când în când - trebuie să audă și furtuna. Uneori însă pot să-și ofere răgazul să se odihnească în tufele de iarbă-neagră, cu brațul sub cap. Da, a zis ea. E foarte frumos spus. Apoi i-am sugerat că ar putea foarte bine să aibă grijă de mine. Pentru început. Ai putea începe cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
dăruirea, din aproape în aproape, acolo de unde ai plecat: Pământul, țara ta, orașul tău, casa ta... La sfârșit stai cu ochii închiși și mintea goală. Apoi faci iar mătănii, ca la început... Arm făcu aici o pauză, ca să-i dea răgaz lui Bart să pătrundă tâlcul spuselor ei. Bart nu mai obiectă nimic; stătea aproape nemișcat pe bancă și aștepta, bănuind că ea mai avea și alte lucruri să-i spună. Ce ți-am descris eu până acum înseamnă doar primele
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
nu te-am recunoscut!... Ce-ai pățit? Nimic, am răgușit puțin, dar o să-mi treacă, răspunse Bart, oarecum atins la coarda sensibilă de grija deosebită pe care părea să i-o arate interlocutoarea. Fără să-i lase nici o clipă de răgaz, ea îi dădu de știre că în seara aceleiași zile, la orele 19,40 precis, avea să facă o emisiune specială, cu invitați speciali din Topul celor 300, despre urmările miraculoase ale cotei unice de impozitare asupra dinamicii pieței imobiliare
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
În ușa studioului, Camelia îl întâmpină ca pe o foarte veche cunoștință și-i ceru să se aplece ca să nu se lovească de pragul de sus cu fruntea și ca să-l poată săruta, dar nu-i dădu nici o clipă de răgaz. Cântărindu-l cu o privire expertă, ea clătină din cap cu o anumită nemulțumire - nu-ți stă bine cu ochelarii ăștia, dragule, ai nevoie de ceva mai șic, ca pentru un intelectual ca tine, și părul trebuie pieptănat altfel , după
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ajutor? Știa că trebuise să facă pasul acesta pentru liniștea fetelor ei, pentru viitorul lor, dar simțea că nu-l poate face fără ajutor ceresc. După despărțirea de Bart, ea se cufundase în muncă. Nu-și lăsase nici o clipă de răgaz, încercând din răsputeri să nu mai privească în urmă. Trec prin pustiu fără tine, spunea sufletul ei în fiecare clipă, dar își dădea silința să meargă mai departe. Se trezea devreme, nu lenevea, în timpul zilei trudea din greu, seara stătea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
delegații sau din călătoriile de afaceri, considerând că era un lucru prea obositor pentru ea. Are ceva să mă anunțe, important, gândi ea. Din cauza drumului lung și foarte aglomerat preferase să ajungă mai devreme la aeroport, și era un bun răgaz ca să-și mai adune gândurile. Desigur, Liviu urma să o anunțe ce decizie luase el în privința căsniciei lor. Poate că dorea să divorțeze? Era dreptul lui, Arm nu-l considerase niciodată pe Liviu ca pe ceva ce-i aparține în
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
urmă, plictisit și iritat că nu reușea să dea articolului turnura gazetărească perfectă, care ar fi putut să-l mulțumească, Bart aruncă într-un colț al biroului hârtiile trase la imprimantă și socoti necesar să-și ia un pic de răgaz, regretând totodată că nu avea încă la dispoziție un “cap limpede” competent și dinamic, care să-i arate unde șchiopătau demersurile sale gazetărești. Patronul i-l promisese, însă promisiunea nu se materializase. Practic, îi dăduse de înțeles că nu erau
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
asemenea spațiu. Și de ales albul de alb. Vânătorul ținea armele în dreapta sa, rezemate de o tufă. Trebuia să deschidă focul la vreme: lupii rămași, stârniți de sânge, s-ar fi năpustit asupra celor căzuți, iar el ar fi avut răgazul să-și încarce puștile. Văzând cum stau lucrurile, târgoveții ar fi sărit, care cum s-ar fi priceput, să-l ajute. Degeaba le spuse că vulpile erau semnul sigur al invaziei: credeau că iarna grea le mânase spre așezare. Duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]