301,101 matches
-
multe oferă și liste de concerte. Sunt importante în perioada în care nu ai încă un impresar. Am întâlnit violoniști sosiți de pe toate meridianele. Nu sunt chiar atât de mulți pe cât se crede, ...deși competițiile sunt numeroase. În diferitele finale rămân cam tot aceiași dintr-un număr de 20 sau 30. Doar câțiva dintre ei vor reuși să-și facă un nume. Faza concursurilor o consider încheiată pentru mine; există și o limită de vârstă. În plus, limita de jos coboară
Interviu cu Alexandru Tomescu - tînără vedetă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14804_a_16129]
-
17 ani. Un copil, un adolescent, captează simpatia publicului, a juriului... dacă se întâmplă să cânte, să spunem, ca și tine care ai 25... se preferă performanța strălucirii instrumentale ...nimeni nu caută maturitatea! D.Av. Imaginea copilului minune a fost și rămâne captivantă. Al.T. Nu toți câștigătorii competițiilor ajung să facă o carieră concertistică. Unii dintre ei obosesc prea devreme. Din punct de vedere nervos, din punct de vedere instrumental, tehnic... Repertoriul concursurilor este, în genere, standardizat, nu poți crea prea
Interviu cu Alexandru Tomescu - tînără vedetă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14804_a_16129]
-
În toamna acelui an participam prima oară la [...] Bienala Internațională de Poezie de la Liège. Am ținut atunci o comunicare care a impresionat asistența [...] Acea comunicare l-a determinat pe cunoscutul scriitor francez, de origine albaneză Ismail Kadare (cu care am rămas de atunci prieten) să mă invite pe terasa hotelului Holliday Inn la un dialog etc.". Semnatarul acestei confesiuni este dl Valeriu Stancu (în Cronica de pe iulie). Protagonistul, firește, dl Valeriu Stancu. Laudă-te gură! Din Basarabia De la Bălți, din Basarabia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14810_a_16135]
-
Or fi venind și rele din America, dar vigilenții apărători ai apei de izvor, ai opincilor și ai imaculatelor priveliști mioritice (pe care, de altfel, nu ezită să le vândă pe bani buni aceluiași hulit Hollywood!) uită că Statele Unite au rămas marele, dacă nu singurul exportator de securitate din lume. De securitate și democrație. Ura contra Americii se dezvoltă mână în mână cu incredibila renaștere a stângii și extremei stângi internaționale. Jean-François Revel analiza, în Marea paradă, cauzele revenirii la utopiile
11 Septembrie. Instrucțiuni de întrebuințare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14812_a_16137]
-
-o nervos, în semn de protest pentru că le refuzam serviciile, apa din benzină i-a provocat în câteva rânduri o tuse înecăcioasă, obiecte zburătoare neidentificate (de obicei, aruncate din balcoanele blocurilor) au căzut pe capota ei. Și totuși franțuzoaica a rămas mereu aceeași, calmă și puternică, frumoasă și neatinsă de trecerea anilor. Dacia pe care am avut-o înainte a trebuit reparată, în primii cinci ani, de 120 de ori! De 120 de ori am mers la service sau am aranjat
Merci, Renault! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14802_a_16127]
-
de Antonel Oprescu în rolul plutonierului; ...în rolul bețivului, Cristian Crăciun s-a adaptat unor ipostaze scenice noi, iar Cătălin Caracaș aduce elemente de caracter bine portretizate în cazul vânzătorului. Pe de altă parte, trebuie remarcat, casa de discuri "Electrecord" rămâne, la noi, una dintre puținele instituții de acest fel, instituție atașată cauzei susținerii valorilor de substanțialitate ale culturii muzicale naționale. Pe această direcție, în seria "Muzica contemporană românească", o recentă producție discografică în variantă CD este dedicată ciclului integral al
Clasicism muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14830_a_16155]
-
scriu a fost faptul că istoriile literaturii și ale cărții au fost întotdeauna scrise din punctul de vedere al scriitorului. Scriitor care, în ultimă instanță, influențează cel mai puțin destinul unei cărți. Cititorul este cel care decide dacă o carte rămâne sau nu. Cititorul este cel care decide dacă o carte devine clasică sau nu. Cititorul este cel care decide ce este acea carte. Camões a vrut, probabil, să scrie un poem care să justifice existența regatului Portugaliei, dar cititorii îl
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
R.: Asta ne indică identitatea acelei persoane, nu-i așa? Dacă citiți o carte care mie îmi place, simt imediat o fraternitate față de dumneavoastră - chiar dacă nu vă cunosc - fiindcă am cucerit împreună aceeași parte a lumii. Și totuși comunitatea noastră rămâne secretă. S-a făcut publicitate scriitorilor, dar puterea noastră, puterea cititorilor, a fost lăsată de o parte. Cred că a sosit momentul s-o celebrăm. Î.: Cititorul adevărat și profund e un cititor dependent de lectură, sau poate fi cititor
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
Cine s-ar încumeta să o facă, când până și "vecina de la patru" vorbește de "1 Giga de RAM" cu ușurința cu care spune "și făină cât cuprinde"? În plus, cibernetica e mai mult decât informatică. Puțini sunt cei care rămân astăzi în afara proceselor industriale automatizate. Cât de mult ar costa automobilele dacă nu s-ar folosi tehnologii robotizate? Mai putem trăi fără pilot automat, www și e-mail? Și asta doar în zona "bunurilor de larg consum" ale ciberneticii. Într-un
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
a constituit o capcană pentru calculator. Analiza lui, strict "logică" a decis că avantajul imediat este de preferat și a eliminat piesa negrului, pierzând partida. Această competiție om-calculator a avut și are urmări bune pentru cunoaștere deși ambiția inteligenței artificiale rămâne o himeră. Există însă și acele aplicații absurde, alienante, care se bucură de un îngrijorător succes de piață. De curând o firmă japoneză a anunțat lansarea comercială a celui mai straniu robot. O jucărie care poate îmbrăca forma animăluțului preferat
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
hedonist dezabuzat are ideea de a exploata pepiniera "femeilor singure cu copii" ("trebuie să fie mii care așteaptă un bărbat cu care să se culce"), drept care pleacă la vînătoare la o asemenea ședință; ascultînd femeile singure care povestesc cum au rămas ele singure, "monologul interior" al personajului din film va fi, în hohotele sălii: "după numai zece minute îmi venea să-mi tai penisul!" Performanța filmului e aceea de a reuși să combine umorul coroziv, de factură modernă, cu mesajul romantic
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
Într-un jurnal, cel mai normal lucru ar fi fost o paranteză cu explicația: "Sînt tată! În acest caz, eu nu am regizor, am numai fiu!"... În fond, cea mai reușită operă produsă de Tudor Caranfil (e drept, "în colaborare") rămîne Nae... (E.V.)
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
Desigur, interpretarea lui Coșbuc, ca și al multor vorbitori, poate fi greșită, bazată pe o impresie etimologică falsă. La nivelul simțului lingvistic popular numele Rodica e perceput ca un corespondent feminin "cult", "citadin" al numelui masculin Radu (corespondentul cert, Rada, rămînînd marcat ca nume rural). în acest caz tind să cred că nu e vorba de o falsă etimologie, ci de o realitate. în inventarul de nume din documente vechi românești publicat de Aspazia și Cornel Reguș, Nume de femei în
Ipoteze onomastice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14823_a_16148]
-
mereu adversarul obscurantismelor ideologice, al extremismelor de orice fel. El i-a botezat batjocoritor pe fanii lui Nae Ionescu "trăiriști". Tot el l-a taxat de "sufletist" pe C. Stere, cînd, părăsind P.N.Ț.-ul, acesta a declarat că-i rămîne cu sufletul alături (azi cuvîntul a ajuns să semnifice exact contrariul!). Ș. Cioculescu nu s-a lăsat nciodată îmbătat cu apă rece. Exceptînd cîteva concesii din anii recuperării sale (după 1965 imediat), el a fost nesmintit de partea bunului simț
Breviar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14839_a_16164]
-
limba chineză la Universitatea din București și cartea e dedicată profesorilor de acolo. De data aceasta autoarea alege un stil mai explicit, jucat naiv și construiește un prolog și un epilog în care teoretizează asupra "istoriei mici": "în Marea Istorie rămăseseră scrise numele tuturor preoților care oficiau slujbele Zeului, a soțiilor și copiilor lor. Mai mult, Marea Istorie a înregistrat și căsătoriile copiilor de preot, ca dovadă a discriminării care se făcea încă de pe atunci între vedete și oamenii obișnuiți. Bătăliile
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
un film pentru adulți și de multe ori cu un documentar al transformărilor fiziologice prenatale. Nici urmă de sentimentalism, nici un popas meditativ, totul se petrece într-o cavalcadă a generațiilor, ca într-un film derulat prea repede, din care ne rămîn întipărite pe retină imagini tăiate dur, colțuros și grăbit. În fine, a treia carte coboară în prezent, în actualitate și, mai ales, în biografie. Eu, Luca și Chinezul este un roman al României anilor '95-'96, plin de nume abia
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
ei înșiși o dublă greșeală: scriu despre prieteni pe de-o parte, deci intră în jocul compromisului, iar pe de altă parte par să accepte cu seninătate ideea că domeniul cultural e prin firea lucrurilor unul plicticos și tot ce rămîne de făcut e victimizarea. Nu se luptă, nu sînt bătăioși, par lipsiți de orgoliu, nu-și folosesc atuurile, ci se retrag într-un colț și chicotesc. O strategie cu totul ineficientă. Povestea de dragoste e scrisă în aceeași cheie a
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
comments no employees/ And no customers/ A useless activity / overlooked by everybody/ A business relationship." Veți mai putea citi o poezie simplă și nu neapărat exotică din creația actuala a celor ce din descendentă triburilor navajo, sau ce a mai rămas din formele acestea insulare de cultură, respectiv câteva cântece de leagăn deosebit de frumoase, poezie portugheză, poezie americană postmodernă, o traducere bună din Howl de Ginsberg, manifestul nonconformismului și artei psihedelice atât de preluat și de comentat (până la oboseală) și de către
Poezia mondială de azi by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14843_a_16168]
-
deosebit de frumoase, poezie portugheză, poezie americană postmodernă, o traducere bună din Howl de Ginsberg, manifestul nonconformismului și artei psihedelice atât de preluat și de comentat (până la oboseală) și de către postmodernii și post-postmodernii noștri, dar cele mai bune bucăți de text rămân tot articolele critice ale celor care fac un soi de interesantă statistică sociologică și literară asupra receptării poeziei în ziua de azi, o medie între estetică receptării și istoria ideilor literare în contextul istoriei mentalităților secolului XXI. Caiete internaționale de
Poezia mondială de azi by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14843_a_16168]
-
spirit polemic și contradictoriu prin însăși structura lui, el nu va avea îndreptățirea autorității vîrstei și, deci, a experienței, și nici a talentului... Din fericire, dl Cioculescu s-a recules sau e în proces de reculegere; spiritul polemic i-a rămas, firește, dar depășind sfera contradicției în sine, cel puțin acum caută să afirme, deocamdată teoretic, și necesitatea obiectivității. Deși nu s-ar putea susține că și-a eliminat toate toxinele ce-l înăbușă, pasiunile extraliterare ce-l agită și-l
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
Cioculescu. Toxinele, spiritul polemic mult prea dezvoltat, agitația, răutatea, verva ironică sînt destule motive pentru ca doi "bătrîni" să-i zîmbească ironic și nervos, în același timp, unui tînăr. Nu e cazul să spunem, ca la orice aniversare, că Șerban Cioculescu rămîne un scriitor extrem de actual, că a scris texte memorabile. Cioculescu nu este autorul care să dea verdicte pentru istorie, care să încerce să-l prindă pe autor într-o frază, care să irosească spiritul poveștii (fie ea și un studiu
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
fost reeditată de curînd și Viața lui I.L. Caragiale. O savuroasă carte, mai mult decît simplu material documentar. Tot timpul îți pui întrebarea de ce un spirit atît de fin se epuizează în elucidarea unor minore încurcături biografice. Apoi nu-ți rămîne decît să savurezi această contradicție, aproape inexistentă în critica românească. Impresionismul românesc a înghițit și spirite mult mai puțin "fine". Cioculescu, deși critic de întîmpinare, a încercat o interesantă evadare din acest hățiș impresionist interbelic și postbelic - nu știm dacă
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
sau reconstrucție, nu a avut proiecte de tip istorie literară "de la origini pînă azi", cu alte cuvinte a reprezentat și reprezintă o alternativă viabilă. Despărțirea de modele, teama de a fi repede clasificat, nonconformismul profund sînt motivele pentru care Cioculescu rămîne undeva într-un con de umbră al criticii literare. Cei care îl vor reciti vor descoperi însă acel om de acțiune care instigă la lectură, care învie biblioteci de clasici.
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
bune romane de la sfîrșitul deceniului 7). Dar, cu excepția prietenilor care-i citiseră opera (scrisă, s-ar zice, pe de-a-ntregul la acea dată), cine ar fi putut prevedea ce fel de prozator este Radu Petrescu? Mai întîi, Matei Iliescu va rămîne singurul lui roman. Însușirile de stilist, cu o conștiință artistică puternică, ușor de remarcat în romanul de debut se vor regăsi în restul cărților autorului. Dar acestea sînt, cum se știe, jurnale intime. Transfigurate literar. Iată o primă surpriză. A
Jurnalul ca machetă a existenței by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14863_a_16188]
-
Mircea Dinescu Nicolae Manolescu are în numărul 31/2002 al României literare un editorial care ar putea fi un foarte bun punct de pornire pentru o evaluare a literaturii de dinainte de '89 dar și o focalizare consistentă a trecutului imediat, rămas, poate paradoxal, ignorat, deși condiționează semnificativ percepțiile de azi. în textul cu pricina este o echilibrată explicație a unei atitudini editoriale, mai ales pentru noua față a revistei. Se simt deja schimbările de generație și, așa cum însuși Nicolae Manolescu recunoaște
Generații by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/14841_a_16166]