4,392 matches
-
nici o clipă speranța că Într-o zi avea să reușească să se răzbune pe Dumnezeu și pe oameni, iar Destinul avea să-i dea Înapoi cu vîrf și Îndesat tot ceea ce pînă atunci se Încăpățînase cu atîta stăruință să-i răpească. Nu voia să moară acolo, uitat, umilit și Învins, Înspăimîntător de singur pe ultima insulă a celui mai mare ocean, nimicit prin lovituri de bici de către niște necunoscuți, după ce fusese de mai multe ori distrus de toată lumea și toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu adevărat măreț să se furișeze prin coclaurile de pe insula pe care o cunoștea atît de bine și să pîndească ascuns mișcările „sclavilor” lui, să perceapă dimensiunea colosală a fricii lor și s-o Întețească prin mici detalii care le răpeau liniștea, menținîndu-i Într-o constantă stare de anxietate. În acele clipe se simțea ca un zeu care vedea totul, fără ca ceilalți să știe vreodată cu precizie unde se afla și ce anume făcea. Ceea ce simțea acum era ceea ce trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe lume. Totu-i oglindă, oglinjoară, fiindcă frumusețea e putere, la fel cum banii sunt putere, la fel cum o armă e putere. Deja, când văd în ziar poza unei fete de douăzeci și ceva de ani care a fost răpită și sodomizată și jefuită și apoi ucisă, și-alături e-o fotografie cât toată pagina cu ea tânără și zâmbind, în loc să mă gândesc că asta-i o crimă urâtă și tristă, reacția mea viscerală este, oau, ar fi o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
la mașina de pe alee. O să-l duc de acolo. O să facă tot ce vreau, altfel, oriunde am ajunge, o să spun la poliți că a intrat cu forța în casă. Că el a provocat incendiul și a folosit pușca să mă răpească. O să torn totul despre Manus și Evie și scârboasa lor poveste de amor. Cuvântul amor are gust de ceară de urechi când îl gândesc în legătură cu Manus și Evie. Izbesc cu patul puștii în ușa dulapului, și pușca se descarcă. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Avem nevoie un loc unde să stăm, și Manus trebuie că are o locuință nouă. Nu vechea locuință pe care o împărțeam eu cu el. Ne lasă să ne ascundem în locuința lui, altfel le spun polițiștilor că m-a răpit și-a dat foc casei lui Evie. Manus n-o să știe de domnul Baxter și de surorile Rhea care m-au văzut cu o pușcă prin tot orașul. Cu degetul, scriu în praful de pe jos: trebuie să-i găsim portofelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
puteau face să fraternizezi cu ei, să le ții partea. Asta s-ar fi întîmplat cu oricare altul din Serviciu, aveau ofițerașii ăștia o doză de curaj nebunesc, de disperare, un dram de sfîntă naivitate și pasiune care te putea răpi, care te putea face să crezi că ei, Vulturul Alb, nu sînt altceva decît niște martiri ai bunei-credințe, ai iubirii de țară, de adevăr, de dreptate. Și poate și erau, măcar unii dintre ei. Aici stăteau nenorocirea, crima, ticăloșia. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de agonie, o noapte de groază, care avea să rămână întipărita pentru totdeauna în memoria locuitorilor din Bora Bora. Noaptea în care niște bestii necunoscute uciseseră nouă bărbați, inclusiv pe viteazul rege Pamáu și pe bătrânul Tahúa, sau Marele Preot, răpiseră unsprezece fete, printre care și pe tânăra prințesa Anuanúa și furaseră marea centura cu pene galbene, care simboliză puterea regală, precum și cea mai mare perla neagră ce fusese găsită vreodată în Pacific. Dacă la acestea se adaugă pierderea pirogilor incendiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pauză, fiindcă era foarte bătrân și avea nevoie de timp ca sa-si tragă răsuflarea. După ce-și fixă privirea pe discul soarelui, care era pe punctul de a dispărea la orizont, continuă: — Acuma, însă, niște barbari au reușit să ne răpească întreaga noastră mândrie: l-au atacat și l-au ucis pe înțeleptul rege Pamáu, ne-au furat centura de pene galbene, simbolul independenței noastre, precum și Marea Perla Neagră, pe care toți o invidiau, si au răpit-o pe Anuanúa, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
au reușit să ne răpească întreaga noastră mândrie: l-au atacat și l-au ucis pe înțeleptul rege Pamáu, ne-au furat centura de pene galbene, simbolul independenței noastre, precum și Marea Perla Neagră, pe care toți o invidiau, si au răpit-o pe Anuanúa, al cărei mariaj cu principele din Rairatea ne-ar fi asigurat secole de pace și de armonie, precum și pe câteva dintre cele mai frumoase fiice ale poporului nostru, care deja trebuie să fi fost siluite fără milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
memoria oamenilor. Ba se va șterge, daca Omul-Memorie n-o să amintească de el, sublinie celălalt. Până la urmă, barbarii aia au fost cei care ne-au obligat s-o facem. Cine i-a pus să ne omoare regele și să ne răpească fiicele? Făcu o pauză plină de amărăciune. Nu pot să știu ce le-or fi făcut, dar cred că unele dintre ele ar prefera să fie jupuite de vii, decât să suporte torturile la care probabil că le supun. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sfârșit o călătorie atât de lungă, navele lor trebuie să fie foarte grele, îi explicase lui Roonuí-Roonuí, în prezența majorității oamenilor de pe vas. Și, în plus, trebuie să se oprească din loc în loc, ca să atace câte un sat sau ca să răpească femei. Făcu o scurtă pauză, apoi adaugă convins: Iar asta poate reprezenta un grav pericol pentru noi. — Un pericol? se miră Roonuí-Roonuí. La ce fel de pericol te referi? Cu cât îi ajungem mai repede, cu atat mai repede ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de la bord, iar interlocutorul sau îi povești la rândul lui că oamenii care erau acoperiți cu acele oribile tatuaje fuseseră dintotdeauna dușmanii lor cei mai aprigi, ucigași fără scrupule, care la fiecare șase sau șapte ani îi atacau prin surprindere, răpindu-le femeile și copiii și omorându-i fără milă pe cei care încercau să li se opună. Îi cunoșteau sub numele de Te-Onó (baracude), căci, la fel ca acești pești, atacau mereu în număr mare, prin surprindere și fără pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
s-ar fi năzărit să vină să-i încolțească la ei acasă. Poate că acela pe care l-ai omorât era foarte tânăr, continuă. Dar în mod sigur ar fi luat parte la următoarea expediție și poate c-ar fi răpit-o și violat-o pe însăși Maiana... Ți-o imaginezi pe Maiana noastră în mâinile ăstora? întreba, în timp ce clatină din cap. Sunt niște animale, încheie. Trebuie să terminăm cu ei înainte să termine ei cu noi. Dar am suferit atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
văzând-o așa de firava, se temea să n-o omoare și pe ea, la fel ca pe Purúa, așa că o păstra pentru mai tarziu. În plus, într-o noapte au atacat încă o insulă și, de-acolo, le-au răpit pe astea trei și pe încă una, care a murit între timp, și s-au distrat și cu ele, în același fel. —Taaroa fie lăudat! exclama Vahíne Tipanié. —Taaroa nu există, replică Ihona, mușcând cuvintele. L-am rugat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un asemenea risc și, de aceea, majoritatea răsuflară ușurați când dulgherul îi anunță că terminase și că vâslașii își puteau ocupă din nou posturile. Acea discuție delicată nu ducea nicăieri și nu făcea decât să agite spiritele și să le răpească liniștea somnului. Cert e ca pe navă nu mai domneau fericirea și bună dispoziție, care ar fi fost de așteptat după o victorie indiscutabila și obținută cu multe eforturi, și nici măcar spiritul de camaraderie, care fusese nelipsit până cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sau mai mult decât ar fi putut orice bărbat să-și adore iubita, însă, oricât se străduia, nu reușea să înțeleagă cum s-ar fi putut transforma acea relație minunată, plină de tandrețe, într-o legătură devastatoare, capabilă să-i răpească demnitatea unei regine. Avem nevoie de vânt. Ridică ochii către Miti Matái, care, cu acest scurt comentariu, îi întrerupse șirul gândurilor, și îl îngrijora neliniștea ce se putea citi pe chipul marinarului, care cerceta cu insistență orizontul, în spatele lor. — Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o să vină după mine până în Bora Bora și-o să-i omoare pe toți cei care o să i se opună. Sunt femeia lui, îl port în pântece pe fiul lui, iar Octar nu e omul care să permită cuiva să-i răpească familia. Nici Miti Matái nu e omul care să dea înapoi, răspundea Vahíne Tiaré. A luat o hotărâre și o va duce până la capăt. Atunci am să ordon să-l execute de cum ajungem în Bora Bora. —El știe foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
îndrăznit să treacă peste porunca regelui sau, si cu atat mai puțin să-l lege de catarg, ca pe un sclav. Cand va reuși, în sfârșit, să pună mâna pe cei care îi atacaseră insula, îi omorâseră oamenii și o răpiseră pe femeia pe care o iubise cel mai mult în viața lui și care-l purta pe fiul lui în pântece, Octar era hotărât să-i supună la asemenea torturi și la o moarte atât de oribilă, încât Oamenii-Memorie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
risc. Tu nu crezi că, dacă-l sunam, ți-aș fi spus? M-am dus, pot să spun că din proprie inițiativă, să văd ce-i cu tine și cu Adam. De unde să mi treacă mie prin minte că fusese răpit tocmai de colegul tău? Margaret a dat ușor din cap. Vezi tu, chiar ăsta-i motivul pentru care te afli Într-un birou situat pe o stradă lăturalnică din Jakarta și scrii uneori câte-un reportaj pentru ziare de mâna
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pierdută cu ochii Într-un carnețel. Dr. Hendro. El era de gardă la tratamentul intensiv acum două nopți. Pot să-l chem, dacă doriți. Nu, zău, soră Cantik, i-a răspuns Margaret, nu-i nevoie. Nu vrem să vă mai răpim nici o secundă În plus. — Ah, uite-l, e-aici! A arătat cu mâna În spatele lor, spre un tânăr subțiratic și Înalt care se grăbea pe culoar târșâindu-și picioarele strâmbe. Hei, Hendro! Bărbatul s-a răsucit fără să se apropie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe-aici, Îmi stai ca un ghimpe În coastă, o s-o facem noi și pe-asta și-o să te cari cât mai repede cu putință. — Vă mulțumesc că mă primiți atât de grabnic, i-a zis. O să Încerc să vă răpesc cât mai puțin timp cu putință. Trebuie că sunteți foarte ocupat. Îmi pare rău să vă deranjez! Nu face nimic, a zâmbit el, nu-i nici o grabă. Sunteți bineve nită la noi! Era modul unui asiatic de a spune mă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un vădit crescendo. Ionel, un copilaș foarte drăguț, de vreo opt anișori, deși face tot felul de obrăznicii, este odrasla unei familii de ,,mari agricultori” din București și trăiește într-o casă îmbelșugată, supravegheat îndeaproape de mama sa, căreia îi răpește foarte mult timp educația copilului și pe care obrăzniciile odraslei o fac să cadă în extaz de admirație: ,,...Nu știi ce ștrengar se face... și deștept ...”. Uneori, gesturile și cuvintele ei sunt adevărate îndemnuri: ,, Vai de mine! la noi se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Din februarie primăvara dă semne de venire. Din Făurar, firul de ghiocel plăpând cu clopoțelul alb și gingaș, s-a ivit de sub plapuma de nea. Vântul de primăvară adie ușor, iar pe dealurile râncezi încep să apară pete negre care răpesc tot mai mult din pânza albă a iernii, transformând-o într-o cămașă peticită. Soarele încălzește cu tot mai mult elan pământul din care se înalță abur moale. În livezi, pomii au înmugurit și în curând să înflorească. De câteva
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
galbene și roșii. Pretutindeni, Toamna își poartă paleta de culori dând strălucire sau întunecare bucuriilor firii. Nu a uitat nici munții cu piscuri albe de calcar, nici pădurile foșnitoare și înmiresmate de vegetația autumnală, nici chiar soarele căruia i-a răpit puțina lumină să-și coloreze trena rochiei celei lungi. Îi plăcea Toamnei să se joace și să picteze. Acum ar dori să-și asorteze cerul la culoarea cenușie a ochilor și îl va stropi cu puțină cerneală de la moș Timp
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
strălucesc, frunzele cad. Ziua am văzut pe cer nori, iar noaptea am văzut stele. Toate acestea le-am numit pe rând dulcele grai românesc. Laudă limbii în care a stat toată năzuința acestui popor! Limba nu ne-a putut fi răpită nici de cruzimea dușmanului, nici de sabia învingătorului. Ea s-a identificat mereu cu naționalitatea noastră, cu memoria părinților, cu leagănul din casa părintească, deasupra căruia a vegheat ca o zână bună, mama. Prin limbă, românul și-a creat dreptul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]