KorAP: Find »[drukola/base=răposat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...68 >

1,687 matches

Corola-blog/BlogPost/346800_a_348129

să treacă sufletul celui decedat, în ascensiunea lui spre scaunul ori tronul de judecată al lui Dumnezeu și au menirea de a uni cele văzute cu cele nevăzute. Tot acum se împart daruri și bani celor săraci, spre pomenirea celui răposat. • Dacă vreunul din membrii familiei sau un alt credincios (prieten, coleg de serviciu etc.) dorește să țină un cuvânt la catafalcul celui decedat, trebuie să ia legătura cu preotul slujitor care-i va indica momentul cel mai potrivit pentru aceasta

P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346800_a_348129]
de copac) împodobit cu fructe, dulciuri, covrigi etc., care s-a purtat înaintea cortegiului mortuar, se înfige la mormânt lângă cruce, după ce a fost golit de bunătățile din el, care se dau de pomană. Tot acum se împart, pentru sufletul răposatului, diferite daruri. De preferat ca această milostenie să se îndrepte către străinii nevoiași. S-a încetățenit tradiția ca, după astuparea mormântului, să se dea "peste groapă", de pomană, o plapumă (sau o pătură), perne, o căldare cu apă, o găină

P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346800_a_348129]
a încetățenit tradiția ca, după astuparea mormântului, să se dea "peste groapă", de pomană, o plapumă (sau o pătură), perne, o căldare cu apă, o găină vie etc. Toate acestea nu au decât o singură semnificație: milostenia pentru sufletul celui răposat, care nu trebuie să treacă neapărat de la cel ce dă către cel ce primește peste mormânt, gestul neimplicând nici o rezonanță și neavând nici o încărcătură religioasă ori spirituală. • Familia și așa greu încercată de durere nu trebuie să facă excese în ceea ce privește

P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346800_a_348129]
rude, cunoscuți și, îndeosebi, pe cei care au ajutat la pregătirile de înmormântare. După oficierea slujbei și binecuvântarea ofrandelor de mâncare și băutură, cei prezenți sunt datori să mănânce cu bună cuviință și cu aleasă rugăciune în gând, pentru cel răposat. Nu se vorbește fără rost, nu se fac glume, nu se râde, dar nici nu se mănâncă și nici nu se bea întocmai ca la nuntă sau botez. În loc de "noroc!" sau altă urare de acest fel, atunci când se gustă din

P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346800_a_348129]
i-a dat băutură peste măsură. Milostenia cea mai primită este cea făcută celor lipsiți, infirmilor, bolnavilor, bătrânilor neajutorați, celor care nu pot munci, familiilor nevoiașe cu mulți copii, celor abandonați ori părăsiți în casele sau leagănele de copii. Când răposatul face parte dintr-o familie fără posibilități materiale, este potrivit ca rudele să apeleze la preotul paroh sau slujitor care le va ajuta din fondurile bisericii și va angaja Comitetul parohial, obținând cele necesare din donațiile credincioșilor. Astfel, familia nu

P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346800_a_348129]
in Biserica Ortodoxă sunt următoarele: La 3 zile după moarte (care coincide, de regulă, cu ziua înmormântării), în cinstea Sfintei Treimi și a Învierii din morți a Mântuitorului nostru Iisus Hristos a treia zi. • La 9 zile după moarte, "ca răposatul să se învrednicească de părtășia cu cele 9 cete îngerești și în amintirea ceasului al nouălea, când Domnul nostru Iisus Hristos, înainte de a muri pe cruce, a promis tâlharului raiul, pe care ne rugăm să-l moștenească și morții noștri

P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346800_a_348129]
morții noștri". • La 40 de zile (sau șase săptămâni), în amintirea Înălțării la cer a Domnului nostru Iisus Hristos, care a avut loc la 40 de zile după Învierea sa din morți, "pentru ca tot așa să se înalțe și sufletul răposatului la cer". • La trei, șase și nouă luni, în cinstea Sfintei Treimi. • La un an, după exemplul creștinilor din vechime, care anual prăznuiau ziua morții martirilor și a sfinților, ca zi de naștere a lor pentru viața veșnică, de dincolo

P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346800_a_348129]
cu mâncare, căni sau pahare și linguri sau furculițe: șase, douăsprezece, douăzeci și patru. Rânduielile bisericești nu prevăd nimic în această privință și fiecare poate da cât apreciază sau crede de cuviință, numărul acestora neavând nici o influență asupra stării sufletești a celui răposat. Familia trebuie să aibă grijă ca răposatul să fie pomenit cât mai mult cu putință în cadrul Sfintei Liturghii. De aceea, după pomenirea de 40 de zile, este bine să se dea preotului un pomelnic pentru patruzeci de zile (numit sărindar

P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346800_a_348129]
sau furculițe: șase, douăsprezece, douăzeci și patru. Rânduielile bisericești nu prevăd nimic în această privință și fiecare poate da cât apreciază sau crede de cuviință, numărul acestora neavând nici o influență asupra stării sufletești a celui răposat. Familia trebuie să aibă grijă ca răposatul să fie pomenit cât mai mult cu putință în cadrul Sfintei Liturghii. De aceea, după pomenirea de 40 de zile, este bine să se dea preotului un pomelnic pentru patruzeci de zile (numit sărindar), ori pentru un an, pe care acesta

P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346800_a_348129]
vii îl arată față de cei morți. Parastasul de 40 de zile, care este și cel mai important dintre soroacele de pomenire a morților, se calculează totdeauna de la moartea celui credincios. În principiu este bine ca soroacele de pomenire a celor răposați să le săvârșim exact în ziua în care ele se împlinesc, de la moartea celui pomenit. În situații speciale, deosebite sau dacă familia dorește să facă pomenirea cu mâncare de dulce, iar sorocul cade în post, sau probleme de familie ori

P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346800_a_348129]
este rostul rugăciunii și al milosteniei pentru cei morți, adică de a mijloci pentru ei și a le ușura păcatele, prin rugăciunile și faptele noastre de milă creștină. Nu considerăm că este o greșeală mare sau o păgubire pentru cei răposați, nici dacă sorocul se face după trecerea datei respective, căci importante sunt rugăciunea și milostenia care se fac pentru cei răposați, și mai puțin data exactă. Mai grav este dacă nu ne rugăm deloc pentru ei, din nepăsare, neștiință, ignoranță

P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346800_a_348129]
rugăciunile și faptele noastre de milă creștină. Nu considerăm că este o greșeală mare sau o păgubire pentru cei răposați, nici dacă sorocul se face după trecerea datei respective, căci importante sunt rugăciunea și milostenia care se fac pentru cei răposați, și mai puțin data exactă. Mai grav este dacă nu ne rugăm deloc pentru ei, din nepăsare, neștiință, ignoranță sau necredință. Însă pentru împăcarea conștiinței noastre, este bine să săvârșim pomenirea înainte de împlinirea sorocului.". Tipicul cel Mare și Pravila bisericească

P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346800_a_348129]
de pomenire coincid cu pomenirea altor răposați, este bine ca slujba să se facă în comun iar nu separat, căci cu cât rugăciunea are un caracter colectiv, cu atât este mai puternică. • La aceste zile de pomenire individuală a celor răposați, Biserica a stabilit zilele de pomenire generală a morților și anume: sâmbăta dinaintea duminicii lăsatului sec de carne sau a Înfricoșătoarei Judecăți, numită și Moșii de iarnă și sâmbăta dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt sau Moșii de vară, la care tradiția

P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346800_a_348129]
Paștele blajinilor (luni și marți, după Duminica Tomii) și Joia Înălțării Domnului Iisus Hristos, în special pentru eroi, ca și ziua hramului bisericii. Toate aceste zile de pomenire, individuală sau colectivă, sunt momente de vie și profundă comuniune cu cei răposați. Ele trebuie respectate și cultivate, fiindcă prin aceasta întreținem viu cultul morților și legătura cu pământul sfânt al țării care acoperă osemintele lor. În loc de concluzii finale și încheiere, alte rânduieli, îndrumări și povățuiri practice • Pentru cei ce au răposat fără

P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346800_a_348129]
lui Dumnezeu și în condiții care le conferă calitatea de dar potrivit pentru jertfă. • Pentru pruncii morți până la vârsta de șapte ani, pentru diaconii și preoții de mir, precum și pentru arhierei și călugări, slujba înmormântării este diferită, specială. • Pentru toți răposații care se înmormântează în Săptămâna Luminată (între Sfintele Paști și Duminica Tomii), slujba înmormântării se face după o rânduială deosebită, specială. • Celor ce urmează a fi incinerați (adică li se ard trupurile în crematoriu) nu li se săvârșește nici slujba

P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346800_a_348129]
la mormânt ori să tămâieze groapa până la pomenirea de 40 de zile este greșită, incorectă și trebuie abandonată. • La pomenirea de 7 ani nu se dezgroapă osemintele, după cum se practica pe alocuri, ci se face doar slujba parastasului. Odihna celor răposați nu trebuie deranjată cu atât mai mult, cu cât preotul slujitor, la înmormântare, a însemnat groapa zicând: "Se pecetluiește mormântul acesta până la A Doua Venire a Domnului nostru Iisus Hristos". • Pentru alte datini, obiceiuri, tradiții și practici locale (în măsura în care Biserica

P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346800_a_348129]
Corola-blog/BlogPost/346803_a_348132

SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Document > DESPRE MOARTE ȘI POMENIREA MORȚILOR ÎN ÎNVĂȚĂTURA ORTODOXĂ - P. I... Autor: Stelian Gomboș Publicat în: Ediția nr. 417 din 21 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Despre moarte, misterul morții, despre comuniunea cu cei răposați, precum și învățătura ortodoxă despre slujba înmormântării și a parastasului, cinstirea și pomenirea morților ... Introducere Oricât am medita asupra morții, oricât am citi sau am discuta pe această temă, este puțin probabil să depășim simplul stadiu al unor idei sau reprezentări

P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346803_a_348132]
întunecate înconjoară sufletul ducându-l în teritoriul lor. Și nu trebuie să ne mirăm de aceasta. Dacă omul, fiind încă pe pământ, le-a dat ascultare și s-a făcut sclavul lor, el cade atunci când părăsește această lume. Despre pomenirea răposaților sau repausaților noștri și cum se fac pomenirile pentru cei morți? În altă ordine de idei, vom spune că pomenirile sau praznicele morților, sunt jertfe ce se fac în numele celor morți. Ele se mai numesc și parastase. Numele de parastas

P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346803_a_348132]
rânduit ca în toate cele șase sâmbete din Postul Mare să fie pomeniți de familii toți cei care au trecut la cele veșnice. Se fac parastase, care sunt însoțite de colivă îndulcită cu miere, coliva reprezentând nădejdea în învierea celui răposat, iar mierea, credința noastră în viața tihnită și plăcută a mortului. De asemenea, se dau de pomană colaci, vin și lumânări, care închipuiesc Trupul, Sângele și Lumina lui Iisus Hristos. Sfântul Mucenic Teodor Tiron, nimicitorul idolilor În toată perioada Postului

P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346803_a_348132]
Credința ne învață că un mare număr de păcătoși care s-au căit în clipa de pe urmă sunt scăpați din Iad, prin rugăciunile și milosteniile celor vii”. Prin rugăciunile celor vii înțelegem: rugăciunile preotului la Sfânta Liturghie, rugăciunile noastre pentru răposați, parastasele pentru pomenirea celor decedați și pomelnicele morților pe care le dăm preotului la Sfânta Liturghie. Acestea trebuie să fie însoțite de o prescură, din care se scoate Trupul Domnului la Sfânta Jertfă, de o lumânare, ca să aibă mortul parte

P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346803_a_348132]
Sfânta Jertfă, de o lumânare, ca să aibă mortul parte de lumină și de vin, din care se pregătește Sângele Domnului. În plus, parastasele se însoțesc de colivă îndulcită cu miere sau zahăr, căci coliva închipuiește nădejdea noastră în învierea celui răposat, iar mierea sau zahărul, credința noastră în viața tihnită și plăcută a mortului. De asemenea, se dau de pomană colaci, vin și lumânări, care închipuiesc Trupul, Sângele și Lumina lui Iisus Hristos. Alături de acestea mai avem nevoie de tămâie și

P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346803_a_348132]
de tămâie și de untdelemn - toate fiind jertfe plăcute Domnului. Prin milosteniile care se fac în cadrul parastaselor înțelegem: mâncarea care se dă pentru sufletul mortului, vasele, hainele și orice alte lucruri date de pomană, toate sunt doar pentru sufletul celui răposat. Câteva referințe despre slujba propriu zisă a înmormântării Așa după cum am mai spus și în primele pagini ale acestui material, Biserica Ortodoxă ne învață că moartea este despărțirea sufletului de trup. Sfânta Scriptură (Biblia) arată că atunci când "omul merge la

P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346803_a_348132]
într-o zi și ne prezentăm înaintea lui Dumnezeu Care ne va judeca, rânduindu-ne răsplata cuvenită. Dar, legătura celor morți cu cei vii nu încetează, ci ea se menține prin rugăciune neîncetată, pe care Biserica o face pentru sufletele răposaților, păstrând comuniunea de iubire și nădăjduind în învierea tuturor la sfârșitul veacurilor. Când un creștin a murit, rudele acestuia de multe ori trec prin momente de derută, întrucât apar păreri și tradiții diferite în legătură cu datinile ce înconjoară ceremonia înmormântării. Pentru

P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346803_a_348132]
pentru a vesti și celorlalți membri ai parohiei că unul dintre ei a plecat pe calea veșniciei, îndemnându-i să se roage pentru acesta". Trupul mortului este spălat (scăldat) cu apă curată, care amintește de apa Botezului, prin care cel răposat a devenit membru al Bisericii, este îmbrăcat apoi cu haine noi și curate (închipuind veșmântul cel nou al nestricăciunii, cu care vom învia la ziua Judecății) și este așezat în sicriu, cu privirea spre răsărit (deoarece de acolo va veni

P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346803_a_348132]
pentru a arăta că respectivul creștin își da duhul întru Iisus Hristos) și lângă mâinile care stau încrucișate pe piept (dreapta peste stânga), toiagul care se aprinde atunci când preotul slujește. Trupul este acoperit apoi cu o pânză albă, arătând că răposatul se află sub acoperământul lui Iisus Hristos. La capătul mortului se așează sfeșnicul în care rudele și cunoscuții care vin, până la înmormântare aprind lumânări, rostind rugăciunea scurtă: "Dumnezeu să-l (sau s-o) ierte!" Atât lumânările care se aprind în

P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346803_a_348132]