1,548 matches
-
azi vin către tine, ca să-mi alungi, ca la un semn, melancolia ce arde-n mine, cu veredele-ți cuțit din lemn. Cu roșu, verde și gălbui, o să-mi alungi păreri de rău, căci asta este rostul tău, melancolia s-o răpui. La tine n-am venit de mult, deși atâta te iubesc, tot tânără tu ai rămas, iar eu mereu mă ofilesc. Dar voi veni la primăvară, pe când copacii-ți lăstăresc, și poate tot la fel ca ei, învăț și eu
PĂDUREA, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1017 din 13 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352435_a_353764]
-
azi vin către tine, ca să-mi alungi, ca la un semn, melancolia ce arde-n mine, cu veredele-ți cuțit din lemn. Cu roșu, verde și gălbui, o să-mi alungi păreri de rău, căci asta este rostul tău, melancolia s-o răpui. La tine n-am venit de mult, deși atâta te iubesc, tot tânără tu ai rămas, iar eu mereu mă ofilesc. Dar voi veni la primăvară, pe când copacii-ți lăstăresc, și poate tot la fel ca ei, învăț și eu
PĂDUREA, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1024 din 20 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352486_a_353815]
-
auzi... Nimeni nu ne poate ajuta în acele momente de durere. Nici un cuvânt de mângâiere nu ne va elibera de acel sentiment necruțător... care ne sfâșie inima în bucăți... Ne-am dori să strigăm tot amarul din nou și căutăm, răpuși de durerea interioară, să găsim un vinovat... Nimeni nu ne poate alina durerea ce ne macină fibră cu fibră! Nici un cuvânt de mângâiere nu poate opri avalanșa aceea dureroasă care se rostogolește peste noi fără milă, îngropându-ne sub ea
O UMBRĂ... FĂRĂ LACRIMI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350523_a_351852]
-
și copii. Citea în cărți, striga la cer, Se războia c-un Univers Ce nu-i păsa de Mitu-al ei, Plecat devreme dintre ei. Când înspre ceruri s-a tot dus L-o fi găsit cu un surâs Pe cel răpus de gloanțe și de ploi, Pe cel cu ochii scoși de ciori, Pe cel lăsat să zacă însetat Pe-un câmp pe care-a alergat Spre glorie sau spre păcat. Elena Trifan Referință Bibliografică: LACRIMILE SPERANȚEI / Elena Trifan : Confluențe Literare
LACRIMILE SPERANŢEI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350581_a_351910]
-
este, acum! Să trecem însă la treburile noastre! - Prea-sfinția ta Mare Ierarh ce vor face iubita noastră doamnă și prințul după ce vom trece cu toții de marea durere ce ne-ncearcă? - Prea-vrednice Mare Șambelan iubita noastră doamnă și stăpână este încă răpusă de tristețe și, în mare durerea ei, a scris rudelor din regatul vecin să vină cu armate ca să apere interesele dinastiei căreia-i suntem noi atât de devotați. Olăcarii însă au cam rătăcit drumul și acum zac prin șanțuri, scrisorile
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
prieten care a iubit-o până la moarte pe doamna de Récamier a fost filosoful Pierre Simon Ballance, alături de care aceasta este înmormântată în cavoul familiei Récamier. Juliette se va stinge din viață pe 5 mai 1849, la 71 de ani, răpusă de holera ce bântuia la acea vreme Parisul. Cu câțiva ani înainte de moarte, frumoasa femeie își pierde complet vederea; cu toate acestea, doamna de Récamier știe să își poarte suferința cu cea mai grațioasă seninătate, fără să se plângă vreodată
JULIETTE RÉCAMIER, O FEMEIE CA ORICARE ALTA de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 64 din 05 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350641_a_351970]
-
talgere de lut, au crănțănit drumeții timpului. Au mistuit crapi și cârlani la proțap, au molfăit, în plăcinte poale-n brâu, brânza multor turme de oi de pe-aici ori dinspre munte, unele fiind, poate, ale lui Nechifor Lipan, cel răpus cu vicleșug de baltagul lui Bogza, cu părtășia lu’ Cuțui. Și-n tăt acest timp, Ancuțele cele de demult - care-acuma-s oale și ulcele, ca să bem noi vin din ele - umblau ca niște albine, împodobite cu șiraguri de mărgele
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
spărsese nasul. De acolo curgea sângele ce parcă nu se mai oprește și-i pătase hainele ce-i acopereau cu zgârcenie rănile de pe trup. Își trăgea un picior pe care aproape nu-l mai simțea și durerea din șold îl răpunea. Nici el nu știe cum a scăpat din încleștarea aceea nebună de la baricadă unde alții erau târâți și aruncați în dube. Acolo îl cunoscuse pe Dan Iosif, plecat pe ultimul drum cu onoruri militare în urmă cu patru ani... Strivit
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351448_a_352777]
-
acrișor, De portocală, merișor Ori de harbuz sau... murătură? De-un sărut, furat, pe gură? Să-mi fie dor de țâța mamei Ori de tata, în pragul cramei? Să-mi fie dor să merg la școală, Să zac în pat răpus de boală? Îmi vine așa, în nări, o boare, Să pup un sân de fată mare; În brațe-aș strânge o bătrână; Miroase-a cer și a țărână. Să beau un strop de apă rece? Dar nici așa setea nu
MI-E DOR DE UN SĂRUT PE SUFLET! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351601_a_352930]
-
câteva sutimi de secundă! Cândva sfârșind cu o anumită părere îndoielnică despre ceea ce pot scrie, dar mai ales despre ce gen de sârguință pot avea pentru a fi îndreptățită o minimă scriere ce poate apărea "nouă sub soare?".. am sfârșit răpus de negativismul întrebării, fapt ce mă și limita, scriind foarte puțin și izolat, de cele mai multe ori ne-păstrând.... Din fericire, totuși, există reveniri, există un timp pentru toate cele ce sunt reale, așa după cum zicea Antoine Lavoisier "nimic nu se
VAL MIHOC de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351750_a_353079]
-
Necuvintelor să deie Dulce limbă românească, Și Luceafărului steie Frunză-n umbra-i eminească. Unul, doar, a fost Nichita, Cel salvând un om la greu De sub ziduri, zid zdrobit-a Mersu-i drept de semizeu La cutremurul cel mare Care a răpus titani Azi țărână în uitare, Necuvintelor orfani... Unul, doar, a fost Nichita Cel la mijloc de șir lung De poeți ce își recită-a Doinei jale și deplâng Părăsirea de-oseminte În exodul tristei vieți A atâtor necuvinte Prin străini
NICHITA, DOAR UNUL... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351116_a_352445]
-
dorești... Să-i lași în păr o stea ce-o vei culege... Căci frumusețea-i trecătoare Doar ce-i în suflet v-a rămâne, Dar de-ai să pleci cu a ta iubire Tristețea ucigașă, pe ea, o v-a răpune. Și ochii cei de căprioară, Ochi cenușii vor deveni Și ca să mai iubească iară Acea ,,frumoasă'' nu v-a îndrăzni. Vorbe frumoase să îi spui, doar de le simți... Din gură știu să le rostească, astăzi, mulți, Dar nu știu
CUVINTE... de MIHAELA MIHĂILĂ în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351122_a_352451]
-
a murit în timpul unei ploi. - Cum așa? - Eram amândoi cu oile și ne-am aciuiat sub un copac scorburos, însă un trăsnet a trimis-o pe lumea cealaltă. Băieții au murit unul la 20 și altul la 30 de ani răpuși de o boală de plămâni, iar eu am rămas cu fiul meu Ion. - Nu te-i mai recăsătorit? - Nu, au iubit prea mult pe Eufrosina mea și nu mi-a trebuit altă femeie. Mi-am petrecut viața păscând oile vara
COMOARA DIN BULZ DE CONSTANTIN GEANTĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352192_a_353521]
-
faptul că a venit la studii la Bârlad... cu scopul de a cunoaște mai bine patria strămoșilor ei, de a se apropia cât mai mult de matca națională. Toate acestea m-au determinat să îi solicit un interviu... Mi-a răpuns la întrebări timid, cu bună-cuviință. Consider că este bine-venit pentru cititori deoarece descoperă o latură delicată a sufletelor tinerei generații, dorințe și speranțe de la viitor, de la viață... Totul pentru o mai bună înțelegere și armonie între generații!Voi prezenta in
INTERVIU CU TATIANA ŞTEFAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356364_a_357693]
-
ea cu vădită ironie în voce. - Ei, nici chiar așa. Nu știu încă. Îmi va spune mâine șeful despre ce este vorba... - La birou nu se putea, că se ascultă și acolo, da? - Nu știu, măi... Vedem mâine, vrei? Sunt răpus de oboseală. Vorbim mai târziu... Hai să văd în ce ți-ai propus să te îmbraci, a încercat Fănel să schimbe subiectul și să detensioneze atmosfera ce părea a-i fi nefavorabilă...
ISPITA (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355810_a_357139]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > CAIERUL DE VISE DE ADRIAN SIMIONESCU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 267 din 24 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Caierul de vise Din câți erau pe vremuri prinși în horă, destui răpuși prin timp de oboseală, cum florile - petală cu petală cu trist oftat, la anumită oră îi evocăm acuma cu sfială în toamna policromă și sonoră, cu armonii de melodii la proră de nave înspre zări fără escală - sunt adormiții întru
CAIERUL DE VISE DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355889_a_357218]
-
zadar e vânătoarea Prin pustiuri și coclauri Dacă nu-ți asumi teroarea Portativelor cu grauri Din eroare în eroare Printre brusturi și făgeți Că el știe să doboare Și pe cei mai nătăfleți Peste toate mai e una Că-l răpuse ghinionul Și i-a dat cu tifla luna După ce-a luat milionul Bani erau dar monumentul N-a putut să se ridice Ecologii, ambientul Protestau c-o să se strice Avea cal, avea jiletcă Acceptase primăria Numai necuratul cred că
VÂNĂTOAREA CRITICĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355522_a_356851]
-
ca s-o sfidezi Deci optimist, tu cântă. Când valul spumegă sub braț Și te aruncă spre stâncă Învinge-l, respiră cu nesaț Aer pur și voios, tu cântă. Obosit după un suprem efort Odihna este sfântă Nu te lăsa răpus de tot Și caută de cântă. 26 Decembrie 1966 Referință Bibliografică: Optimism / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 276, Anul I, 03 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
OPTIMISM de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356894_a_358223]
-
că era viu-viu, în carne și oase, am vrut să-l iau de mână, să-l duc acasă să se mire vecinii ... dar nu s-a lăsat dus de acolo, din piatra priponită drept în ușa bisericii . Evocarea fratelui mic, răpus de un accident este tulburătoare și ea, cu risipa metaforică la care se dedă florarul așa cum spunea marele Blaga. Figură legendară, emblematică, bunicul, cel care-i povestise despre Compelxul lui Oedip, se certa uneori cu Dumnezeu, ba-i arăta pumnul
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
clepsidra timpului, iată, 76 de ani de la trecerea prozatorului Gib. I. Mihăescu la cele veșnice. Era atunci, la 19 octombrie 1935 o toamnă aurie, cu podgoria natală a scriitorului plină de rod, când acesta, după o suferință atroce a fost răpus de o boală galopantă și înmormântat trei zile mai târziu în cimitirul orașului. Moartea prematură, la doar 41 de ani și jumătate a lui Gib. I. Mihăescu a umplut de durere sufletele membrilor familiei, colegilor de breaslă, scriitori și jurnaliști
COMEMORARE -GIB I.MIHĂESCU-76 DE ANI DE LA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356694_a_358023]
-
Ș i totutși eu iubesc florile, iubesc iarba, Ș i pe sfioasele căprioare le iubesc Ș i abia mai respir de atîta frumuseșe Presărată peste sufletul meu pămîntesc! C ÎND BATE VÎNTUL Cînd bate vîntul pe cîmpia rece, Copacii cad răpuși de umbra lor; Timpul din viață-n moarte se petrece, Ca ploaia presărată dintr-un nor. Ș i cad zăpezi în zilele amare, Troienele se-nalță asasine. Noi trecem vii prin zilele în care Ne pierdem și mai triști în
DEFINITII de CRISTINA LILA în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356748_a_358077]
-
se întoarce spatele. Însă tocmai acesta este cel care fără nicio ezitare răspunde cu iubire nevoilor celui în necaz. Omul căzut între tâlhari reprezintă de fapt pe orice om care cade dintr-o stare de cinste și corectitudine și este răpus prin uneltirile demonilor iar rănile sale sunt de fapt greșelile și păcatele lui și ale noastre ale tuturor în cele din urmă. -Atunci preotul și levitul cine sunt? întrebă interesat Pilat. -Nepăsarea, egoismul, dezbinarea și nepriceperea noastră ! Așa mi s-
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-10) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355024_a_356353]
-
de la aerul rece. Temperaturile instituționalizate, obținute natural fără investiții ale statului partid! Totul pentru clasa muncitoare, și noi ne amuzam și râdeam. Poți căpăta gripă gratuit, descoperiri ale savantei cu renume mondial! Priveam la călători, în mare parte navetiști erau răpuși de depresii sonore, sunt atât de triști! Le pare normal! Componentă a nivelului de trai. - Clara poate că l-am pierdut pe Dumnezeu ? Pentru câteva secunde am căzut pe gânduri amândoi, cu o mișcare atentă țe-am aranjat cruciulița de la gât
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
Până dimineață, nimic nou în legătură cu dispariția fetei. Nicio sesizare și nicio informație. Totul părea blocat din lipsa oricăror informații. * După ce a încuiat ușa și a avertizat o să nu se miște din pat dacă ține la viață, omul s a întins, răpus de oboseală și alcool. A dormit până seara. Ea a rămas, chircită de spaimă și scârbă, lângă el, la perete, sorbindu și lacrimile ce i brăzdau obrajii. Abia dacă o lăsase să se spele. Nu avea curaj să coboare nici
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
măsură visului amar că fierea Și-am văzut că fericirea nu este un tort cu mure Deși zînele suave au dat buzna în pădure Îmbiindu-mă cu jocul coapselor ușor bronzate Călărind caii sălbatici, ca în zbor, pe deșelate Și răpus de-amara truda prin desișul cel romantic M-am trezit în miezul nopții diafane cam sălbatic - Căpătînd în fine dreptul de-a zbura spre alte țărmuri Pe cînd zîna-ncălecată mă-ntreba iar: „De ce tremuri ?” SUB UN CER CU MERE COAPTE
SONETE ANGUASATE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355660_a_356989]