608 matches
-
fost excepțional de bună în ultima lună, dar roagă-te ca harmatanul să nu vină înainte de sosirea avionului vostru, pentru că ar fi imposibil să aterizeze, iar în cazul ăsta puteți să vă considerați morți. — Bine - exclamă Sam Muller oftând din rărunchi, în timp ce se ridica cu greu în picioare. O să mă rog ca harmatanul să nu se trezească. Într-o oră îl vei avea aici pe Bruno Serafian și jumătate din armele noastre. — În cazul ăsta, într-o oră o să aveți apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
i-am mursicat cu muierile noastre, Doamne, că-s mai iabrașe ca ienicerii și spahiii lui Suleiman. Copii nu le dăm nici noi turcilor, că ne apărăm sărăcia, și... nevoie! Mai bine-i vindem la Râm sau la Inglitera, pentru rărunchi și pentru maiuri, că pe-acolo au mare trebuință, iar ei or recunoaște că avem viță evropinească. Așa că șezi binișor acolo și hodinește fără pace, Măria Ta! Mai bine ar veni înapoi văru’ Vlad, al lui Drăculea, că am ajuns
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
cu taxiul, ar zice că e cinci șilingi. Serios, bunicule, am grijă, spun ca să-l liniștesc. Și iau taxiul, destul de des. CÎteodată. Cam o dată pe an. — Oricum. Ce sînt toate astea ? Întreb, pentru a schimba subiectul, și bunicul oftează din rărunchi. — Maică-ta a făcut săptămîna trecută curat În pod. Și m-am apucat să aleg ce e de aruncat și ce e de păstrat. — Pare o idee foarte bună. Mă uit la maldărele de lucruri de pe jos. Astea sînt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de fascinat de tot ce spuneam. Și nu fiindcă mă iubea. Doar din cauză că a avut revelația faptului că are lîngă el consumatorul țintă. Fata normală, banală, de-pe-stradă, căreia În mod normal nu i-ar da nici bună ziua ! Suspin iar, din rărunchi. Vreau să spun că a zis-o chiar el cu gura lui la televizor, nu ? SÎnt doar o fată care-n-are-nimic-special. — Ba nu-i adevărat, spune Lissy inflamată. Nu ești o fată care-n-are-nimic-special. — Ba da ! Exact asta sînt. SÎnt doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de vărsat. Bocea cu mîinile prinse În cătușe, țintuit de podea. Cineva fluieră pe hol. Dudley Smith luă cuvîntul la un microfon, cu mișcări lente din buze. Ed stătea cu privirea ațintită asupra lui Jones. Puștiul se răsuci, oftă din rărunchi și se ghemui, ca Într-un film pe care-l văzuse la Academie, cu un scaun electric defect, pe care condamnatul s-a zgîlțîit de peste zece ori pînă să se prăjească de tot. Pe coridor un șuierat ascuțit: Jones se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
gîndească... Într-adevăr ținea. Văzu o sticlă de whisky, prima din colecția pe care Juan Lucas poruncise s-o distribuie cu iscusință prin tot palatul, Îl aștepta de aseară. O deschise, o mirosi, gustă, whisky-ul Îl arse pînă În rărunchi și Îndată parcă Începu să i se răspîndească prin tot corpul. Încălzindu-i picioarele. Mai bău o Înghițitură, foc mocnit și deodată simți că prindea noi puteri și picioarele-i sînt mai sprintene, acum căldura se urca la stomac, prindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Trebuie să piară odraslele unei mame odioase ! (V, p. 685). Drept act suprem de răzbunare, își înjunghie ginerele și fata sub privirile soțului neputincios : Bine că ești de față, sub ochii tăi să piară urmașii sângelui tău. Să simți până în rărunchi nelegiuirea (trădării tale) ... Și să rămâi singur (V, p. 686). Femeia înșelată își ia revanșa distrugându-i pe cei implicați în conjurația împotriva ei. În final, deasupra tuturor răsună un cântec ce proclamă omniprezența morții ineluctabile : Te legănai, te legănai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a învăța că nu are voie să se prostitueze cu alte culte. Ridică semeț capul. Nu poți urma și pe Domnul, și pe Baal. — E târziu, face panicat Vittelius. Rufus se smulge din gânduri. — Gata cu hârjoneala! urlă din toți rărunchii. Trecem la ar mele adevărate! Se uită în jur: — Ce vă zgâiți la mine ca proștii? Dacă eu am fost reținut cu treburi, puteați să vă faceți încălzirea și singuri, nu să vă bazați doar pe protecții oculte și magice
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
universul demonilor. Disciplinarea dorinței... Așa făcusem În cortul umbanda, cântasem din agogő, participasem la spectacol de partea orchestrei și mă sustrăsesem transei. Și așa făcusem și cu Lia, rostuisem dorința ca un omagiu adus Soției și fusesem răsplătit În adâncul rărunchilor mei, sămânța mea fusese binecuvântată. Dar nu m-am priceput să perseverez. Aveam să fiu sedus de frumusețea lui Tiphereth. * „Imelda, l-ai răzbunat pe Hiram, asasinat În chip nelegiuit”.(n.tr.) * Traduse literal, numele respective Înseamnă: „Mulțumesc lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un accident teribil, dar care, slavă Domnului, a rămas fără urmări tragice. Și, În final, adaugă: Vrei să Încetezi să te mai porți ca o ticăloasă nenorocită? — Cum Îndrăznești? urlu eu la el. Asta fac, literalmente urlu la el din rărunchi, uimită că am capacitatea de a-mi exprima mînia, uimită că sînt În stare să vorbesc cu cineva așa cum Îi vorbesc acum soțului meu. — Cum Îndrăznești să Îmi vorbești așa? Cum de Îndrăznești să propui să vină aici, după tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să se ridice la nivelul așteptărilor. În timp ce soldățoii își dau coate, iar hijra lasă ochii în podea, deznădejdea se depune și mai grea deasupra palatului. Pran începe să dispere. Se simte prizonier aici, la Fatehpur; nu cu sufletul, ci din rărunchi, de parcă ar avea pietre la fiere sau ar fi înghițit ceva din greșeală. Este singur, extirpat din lumea în care a trăit, fără să-i pese nimănui de el. Când, într-o seară, aude că Flowers îl va aduce din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
O scoase și o aruncă în groapă. În aceeași clipă izbucni un plâns gros, disperat, nestăpânit. "Cine plînge?" se gândi Bologa. Klapka se bătea cu pumnii în piept. Atunci Apostol fu împresurat de un val de iubire izvorâtă parcă din rărunchii pământului. Ridică ochii spre cerul țintuit cu puține stele întîrziate. Crestele munților se desenau pe cer ca un ferăstrău uriaș cu dinții tociți. Drept în față lucea tainic luceafărul, vestind răsăritul soarelui. Apostol își potrivi singur ștreangul, cu ochii însetați
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Ruxăndrița se așeză sprintenă, iar Sima-Vodă rămase în picioare. Tuși ușor, ca spre a-și drege glasul. Se făcu liniște. Din păcate, mica tuse cu scop pur retoric stârni o tuse adevărată, bătrânească și Sima-Vodă începu să tușească din toți rărunchii, zgâlțâindu-se și îndoindu-se ca și cum un turc nevăzut i-ar fi cărat o droaie de pumni după ceafa. Ți-era mai mare mila să-l vezi: roșu la față, apoi vânăt, tușea în rafale, hârâind, înecându-se, căutându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
adunaseră în cursul acelor năcăjite zile de când umblau să fie repuși în drepturi. Cu osebire Barzovie-Vodă, ca un om căruia fosta domnie nu-i sporise numai cutele necazului pe frunte, ci și inelele de osânză în jurul mijlocului, icnea din toți rărunchii, blestemând în gând bătălia de la Kulikovo (1380î unde tătarii, în loc să se alieze cu rușii spre a-i bate mai târziu pe turci, au fost înfrânți de cneazul Dimitri, siliți fiind astfel să se alieze cu otomanii și să se infiltreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în latină: — Nu vă supărați, am vrea să servim masa... Ce ne-ați putea oferi? — Magna pars mei victus în lacte, caseo, carne consistit - răspunse printre sughițuri hangiul. — Atunci, caseum et carnem - comandă Metodiu. — O, ho, ho, ho! - gemu din rărunchi hangiul, ca și cum și-ar fi adus aminte de ceva. Episodul 102 POVESTEA HANGIULUI în fața durerii sincere ce părea să răzbată din plânsul hangiului, cei doi călugări simțiră cum foamea dă înapoi pentru a face loc setei de dreptate. — Ce ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
într-o dimineață, trezindu-se ca de obicei mai devreme decât tânăra sa Doamnă Ruxăndrița ce sforăia încetișor alături, Sima-Vodă trase de șnurul din dreapta patului, să cheme feciorul din casă. Nu se auzi nimic. Vodă se sculă oftând din toți rărunchii, se duse la ușă, o deschise și se uită la clopoțelul de deasupra ei: cineva îi luase limba, putea el să o tot tragă de șnur. — Vasâle! - striga Sima-Vodă. Vasâle, feciorul de casă, apăru din odaia de-alători, cu ochii umflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
carne de porc? Afumată, ori numa’ sarată? Bini, bre: afumuită la fum de-afumătoare, de s-aniroasă carnea a verdi ș-a capcioancă din târg! Altul-alta: - Ș’ dac-ai ișî tu o lingură di tigai’, numa bună de ’mestecat niști rărunchi di jițăl cu multă ceapă, stânsă c-on stăcan di jin alb, bre? Ba nu: - Ba nu, că ești cam scurticel, ne-om frige la mânuri cân’ Îmblămcu tini-n foc - ia s’ eș’ tu o lingurică-di-dulcică-di-jișânică... - nu di nuci, di
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să apară. Mă Îndoiam de existența acelui „frate”... Normal că-i mai ușor să Încui un lacăt cu cifru decît să-l descui! Undeva, mai Încolo, se trînti o poartă metalică ce-mi răsună În urechi precum un oftat din rărunchii pămîntului, reverberînd prin conductele Îngroapte. Un lătrat slab rupse apoi liniștea din jur. Voiam să urinez și nu Îmi mai puteam stăpîni un tremur involuntar. Cred că ajunsesem la capătul puterilor. Aveam impresia că a Început să sclipească zăpada, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
proprietarul, cu o față buhăită de parcă deasupra prinsese o răceală zdravănă, abia se mișca de colo-acolo, ștergînd mesele. Și ori de cîte ori termina cîte o masă, arunca o privire celor pe care le ștersese Înainte și ofta din rărunchi. Dacă ar fi să mai adaug ceva, presupun că aș scrie: „Capăt de drum”. Orice altă remarcă ar fi la fel de caraghioasă ca și cînd ai Începe să privești cu lupa fotografia de care vorbeam adineauri... cea cu plantația. Nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
privindu-l pe individ cu coada ochiului. Înțepenise de parcă-l lipise cineva de scaun. O voce ca de copil, acompaniată la chitară, cînta o melodie suavă: Ce bine ! Ce bine ! Ce bine că Te-am visat! TÎnărul Tashiro oftă din rărunchi și apoi șterse geamul aburit cu palma. Aveam impresia că vrea să spună ceva. Nori plumburii se adunaseră undeva dincolo de calea ferată. Locul din mașină părea atît de strîmt, Încît n-aveai nici măcar cum să te miști. Îi auzeam parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cît ea aștepta, făceam și eu la fel, o acompaniam... Undeva, mai Încolo, s-a trîntit cu putere un grilaj de fier, răsunînd printre ramificațiile de conducte și ajungînd, În cele din urmă, la urechea mea ca un oftat din rărunchii pămîntului. Un lătrat sinistru străpungea, anemic, eterul. Cum de puteau cu toții să Înceteze să mai existe? N-aveam cum să nu-mi dau seama că mă urmărea cineva. Afară totul era alb și deși obiectele nu-și redobîndiseră Încă culorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Aplic învățămintele mai ales în piața Timișoara 700 și când ies din supermarketul Bega. De fapt, doar îmi închipui că fac tot baletul cu suveica și țesutul, că scot limba mai să mi-o smulg și că strig din toți rărunchii hua. Dar și așa, discret, pe muțește, într-o secundă prind puteri și mă simt un fel de Nikita, G.I. Jane, Lara Croft sau Yu Shu Lien din Tigru și dragon. Arunc rucsacul în spate ca pe-un fulg, înșfac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
aia mă fleșcăisem d-a dreptu. Am coborât jos, am dat dă trei ori cu manda În juru druzilor și m-am Întors cu Izedin. Ieram istovit câtu-i hău: pă scară, mi s-a făcut negru naintea ochilor, chestii trestii dân rărunchi; totu mi-a părut alfel, chiar și toaișu meu. Ba și Abenhaldun, care d-acu avea Încredere grubă În măndel și În loc să să roage, dase cep la soliter, l-a dus pe Izedin În arhivă și mi-a spus, turuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
meu pentru scorțișoară (acesta fiind, de altfel, și titlul primului capitol al cărții), Bastarda Istanbulului (Editura Polirom, 2007, traducere din limba engleză și note de Ada Tănasă) chiar răspândește aroma mirodeniilor multicolore din bazarul Istanbulului. Vânzători ambulanți strigând din toți rărunchii „Mandarine proaspete!“, forfota interminabilă de pe străzile orașului, parfumul stins al cadânelor, rugăciunea de prânz învăluind clădirile și aerul strident-modern al unei tinere femei încă țintuite de tradiție fac parte din farmecul romanului. Și - cei care l-au vizitat o știu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
pe când “bătălia era în toi, animalele au părăsit imașul, în timp ce moș Andrei, paznicul câmpului, poreclit, nu se știe de ce, Zgaiban, de către săteni, era la postul său. A fost de-ajuns ca unul dintre “războinici”, Titi Mușat să răcnească din toți rărunchii: “Zgaibaaan!”, ca vaca lui s-o ia la sănătoasa. Iar exemplul ei a fost urmat de toate celelalte animale. Nici unul dintre copii n-a înțeles cum reușise băiatul să-și “dreseze” vaca. Și, ori de câte ori erau cu vitele la păscut, ștrengarii
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]