3,048 matches
-
cuvinte frumos țesute într-o pânză, un bust, un cap, două brațe țintuite spre extremități, pe aripi imense cât toată suprafața orașului. Și lin, Cel țintuit pe propriul său zbor, de propriile sale aripi, care fâlfâiră ca ale unui pterodactil răscolind vidul, ne uimea privindu-i lungimea trenei pe care o puteau face stelele așternute pe cer, toate cuvintele Universului cu miriadele lor de familii, care apoi se micșorară ca o șosea, stârnind o ploaie de cuvinte peste noi. Și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și invers, pentru că și morții aveau același drept ca și cei vii: dreptul la locuință, la grevă, la cuvânt, la muncă, la o viață ecologică, precum și la o viață decentă. Doamne-ferește să-și facă ăștia sindicat! spunea Primarul. Chiar dacă se răscolea Pământul, nicăieri nu se găsea felia lipsă în care Mioara spera să-și regăsească zdrențele amintirii. Este foarte probabil ca în acel timp să se fi construit altul, încât nici nu mai știi unde să cauți. Dar dacă timpul lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să casc pentru că în echinocțiul de toamnă teza la matematică urma să aibă loc pe câmpia dintre Brăila și Baldovinești, după culesul porumbului, după tăierea ciocanilor, după prima arătură și însămânțare de toamnă cu boabe de grâu în pământul reavăn răscolit de plugurile tractoarelor, afânat de cârtițe și râme, adăposturi pentru licuricii și șerpii neveninoși pe care aveam să-i purtăm în buzunare ca talisman împotriva răului ce țâșnea din privirile profesorilor, ca cele îndreptate spre o gânganie sau spre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu el, fără să-și dea seama că face cea mai mare greșeală. Idealurile de moment ale Revoluției nu mai erau valabile în mintea lui, tot ce dorea era puțină liniște, de ce ar fi interesat unul ca el să-i răscolească trecutul? Dacă se dăduse la fund, de ce trebuia să tragă după el și restul lumii? în ochii Părințelului ardeau două luminițe palide care însă nu reușiseră s-o convingă, deci asta fusese, începu Angelina să-și arunce acuzațiile ca pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
căutare a minunilor mici și agere, iar balta, așa micuță, și-a luat tributul ca orice baltă care se respectă. După scurt timp, copilul s-a liniștit ca și Siretul În porțiunea cu horbote de spumă, străfundurile amâmdorora rămânând Însă răscolite de gânduri și taine. Sufletul lui Va era copleșit de ceva ce nu-l putea concretiza ca durere, dar era apăsător ca lipsa ultimei speranțe. Înțelegea oare, În universul său de copilaș, pierderea primei sale mari iubiri care durase numai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
scurtele mele comentarii critice sunt reproduse în cartea de față. De ce m-am angajat în această acțiune neglorioasă, dezaprobată de unii cunoscuți ai mei (care consideră că o carte proastă trebuie trecută sub tăcere)? Dintr-o plăcere perversă de a răscoli în maldărele de deșeuri ale literaturii? Din dorința de a-mi afirma superioritatea, rănind sensibilitatea unor autori lipsiți de talent? Nici vorbă de așa ceva. Am făcut-o (știu că sună demagogic - în România, în momentul de față, tot ce e
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nu-i reușește decât parțial). Foarte rar apare câte o adiere de poezie în acest discurs obositor: „Ora 7,30, în rapidul Suceava - Mangalia, la Roman am ajuns întârziat și a trebuit luat rapidul, pietriș-fier-argilă-cupru, de neînțeles amestecul de materiale răscolite la calea ferată față de verdele de vegetație, în dreapta eu, în stânga eu, la mijloc peisajul pe cuprins, lanuri interioare mereu aceleași, la comunicare ca să ajungi recomunici.“ De cele mai multe ori, autorul evocă situații și întâmplări semnificative, probabil, pentru el, dar irelevante pentru
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
acestei pustietăți era Vasile Rotaru, un taciturn irecuperabil. Acolo, în căsuța lui moștenită de la părinți, Vasile meșterea nici el nu știa prea bine ce și trăia dintr-o pensie de fost miner, pusă pe card. Un sfert de secol a răscolit măruntaiele pămîntului să scoată cărbune și la 45 de ani era deja pensionar. Mîndria lui Rotaru era un cîine lup, crescut de mic și îngrijit ca pe un copil răsfățat. Cumpăra oase, vitamine și-l peria periodic cu multă afecțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
capul adversarilor lui. Multe din consecințele lăcomiei omului încep să-și facă simțite efectul, chiar pe pielea lui. Deșertificarea și explozia demografică vor duce la "crăparea de foame" a miliarde de semeni. Coșmaruri nenumărate se anunță la orizont. Pămîntul este răscolit, transformat și apoi aruncat la gunoi. Gunoaiele încep să cucerească frumusețile naturii zidite de Dumnezeu. Case, blocuri, șosele, cherestea, mobilă, focul sînt înlocuitorii "plaiurilor mioritice". Lucrează omul ăsta doar pentru binele lui, cu o patimă care îl orbește și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pământ, identic, sfidând gravitația. La 15 ani, două fântâni începeau să-și cunoască seceta. Adâncul uita oglinda. Când din oglindă se topește lumina, când în arhivele memoriei praful se ascunde în cuvinte precum focul în cărămidă, când furtuna abia mai răscolește câte o particulă de gând sterp, omul coboară, treaptă cu treaptă, până acolo unde nu se mai aude, nu se mai vede, nu se mai simte sau se dă departe, la marginea ființei, la marginea sufletului și devine propriul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
borsetă cu fermoar; lenjeria curată, bine împăturită; cămășile, halatul, sarafanul, pe umeraș, atârnate de o conductă. Coșul de rufe, o sacoșă de in mereu ascunsă în alt loc și mereu răvășită erau prea mici pentru a înțelege că nu baba răscolea printre chiloții. Despre plăcerea unora de a mirosi viața umezită în lenjeriile intime a aflat mai târziu. Viața, o erecție între două stații de troleibuz, o excitare fluidă a nervilor, o fantezie decupată din imaginarul păpușilor. Viața ca un fetiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sterpăciune, cu ochii descompuși în mâlul cerului după furtună, cu obrajii exfoliați! Fardul ascunde brazdă în inimă. Cum mi-a căptușit sufletul cu singurătate? Dimineți ulceroase, înserări hepatice, noapte și zi deopotrivă la capătul nelocuirii! Mama ei de prefăcută... Mă răscolește o stare de indigestie cumplită, de suflet vomat sub gardul cimitirului, de hoit putred, de amintiri voalate, de pământ afânat sub excavatorul lui Dumnezeu. La dracu cu ciudățenia asta înaripată cuibărită pe umărul stâng! Ieri s-a ascuns într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sau cu vreo piatră desprinsă de pe versant. "Petrele se roagă mai ceva ca oamenii", spunea mămuța. Inimă de piatră, Doamne, zidește întru mine să nu-mi rătăcească sângele în nelegiuire! Cu o movilă de pământ, posibil, m-a confundat. Furnicile răscolesc mușuroaie sub piele, sub frunze, nicio diferență; roua asta de sânge îmi ascunde intențiile tot mai puțin, tot mai subțire. Dacă m-ar fi luat drept stâncă, cuib de șerpi ar fi trebuit să mi se adune în inimă. Astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
legiuni, ar fi pierdut curînd tot ce cuceriseră; el nu se gîndește că, pe lîngă acele colonii și legiuni, romanii mai știau să-și facă și aliați, în timpurile fericite ale republicii, romanii erau cei mai înțelepți briganzi care au răscolit vreodată lumea; ei au știut să păstreze cu prudență ceea ce cuceriseră fără drept: dar i s-a întîmplat pînă la urmă și acestui popor ceea ce i se întîmplă oricărui uzurpator, a fost oprimat la rîndul său. Să ne ocupăm acum
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
rîului Obi și s-a ținut de ea pînă la sfîrșit. De fiecare dată cînd ajungea la oficiu, lăsa cîte o scrisoare pentru ai lui. La eliberare, Împreună cu roșii, a ținut să dea și pe la centrul poștal. Au căutat, au răscolit. A găsit acolo multe din plicurile lui marcate, nedesfăcute, neexpediate nici spre Pișcari, nici spre Chicago. Le-a luat cu sine pe toate, În drum spre casă, și vreme de vreo trei luni, cînd cu trenul, cînd pe jos, mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
acum și-a dat seama câtă dezordine au făcut cei doi. „Când voi reuși să le aranjez pe toate la locul lor? Și trebuie să mă gândesc bine unde se afla fiecare lucru. Altfel... Maria mă va Întreba de ce am răscolit casa? La noapte, știu că voi avea de lucru”... A ieșit În stradă. Soarele ce Îl privea de la chindie l-a făcut să se Întrebe... „Încotro s-o iau? Spre Maternitate sau spre profesor?” După o scurtă ezitare, i-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
gândul de veghe. „În spatele afirmațiilor profesorului se ascunde ceva, dar nu știu ce anume”. „Așteptarea este grea, dar uneori, la final, vine răsplata...” - a plusat gândul de veghe. O bună bucată de noapte, a fost nevoie să așeze și să reașeze lucrurile răscolite de securist și milițian. Abia spre ziuă a ațipit, cu grija de a nu Întârzia la spital... ― Înainte de a merge la treabă, să treci pe la mine - l-a atenționat profesorul, din ușa cabinetului său, când Gruia tocmai intra În clinică
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
spun eu casă? La poarta „hanului” te oprești și bați cu „toiagul”... ― Acolo am să vă... am să te caut. Cu pas alignit, omul a plecat după ce, Însă, cu zâmbet larg, l-a Învăluit pe Gruia Într-o privire părintească... Răscolit de vorbele lui Petrică, a ajuns În spital. Grăbit, a intrat În clinică. După ce și-a pus halatul, a bătut la ușa profesorului. ― Intră - a venit răspunsul... ― Să trăiți, domnule profesor. ― Bună dimineața și bine ai venit. Spune-mi, te
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
unei explozii... Profesorul asista la trecerea celui din fața sa prin nesfârșite stări de neliniște și panică. „Doctorașul” a privit spre profesor ca spre un pericol de neoprit... Se vedea strâns cu ușa și nu găsea ieșirea din impas. Apoi a răscolit involuntar spațiul din jur cu ochi de câine hăituit... În cele din urmă, s-a uitat În sus, ca orice drept credincios, pentru a implora ajutorul Proniei Cerești... Profesorul Îl urmărea chiar cu milă. Vedea foarte bine că acest individ
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ai fi putut Înțelege pe acest om. Am stat mult de vorbă cu el, ca doi oameni care au mâncat aceeași pâine acolo, În iadul războiului. Ai dreptate, este un om deosebit. „Pentru a câta oară, fără să vreau, am răscolit suflete În care sub spuza vremii ce a trecut mocnesc cărbunii unor trăiri care au lăsat urme adânci pentru totdeauna. Nu mai departe astăzi. Doctorul Vatră și profesorul Hliboceanu au Încercat parcă să vadă dacă stratul de spuză din sufletul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se mai domoliră, fură descoperite, prin apropiere de pădurea și de lacul Pusnicu, în vecinătatea reședinței de raion, în niște locuri cam pustii, rămășițele unor militari sovietici, despre care se crezu mai întâi că fuseseră devorați de lupi. În zăpada răscolită de urme și înroșită din belșug cu sânge omenesc, mare lucru din militarii de la răsărit nu mai rămăsese, în afară de cizmele lor cele noi, cu niște inscripții rusești pe tălpi. După cum se vedea, cizmele tari de piele nu le plăcuseră lupilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Comunicăm bine, puteți continua." Lipsa de experiență a mâinilor lui Nicolaï este înlocuită cu prisosință de tinerețea simțurilor, de virilitatea gesturilor, de prospețimea cunoștințelor. Se scurge încă un ultim sfert de oră, în care intimitatea forței vitale a pacientei este răscolită pentru a fi reparată, după care : Prelevare de țesut din coapsa stângă ! Închidere durală etanșă ! Închidere plan peste plan în puncte ! Cel de al doilea asistent execută ca un automat comenzile. * * * Dora plutește pe o spirală vertiginoasă ce o ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
biroul lui confirmă că îl așteaptă o după amiază încărcată: consultații în cabinet, curs la universitate, conferință la seminarul internilor. Pașii sprinteni îl poartă pe aleile prea bine cunoscute, dar gândurile sunt departe de aici. Pacienta de astăzi i-a răscolit și mai mult nevindecabila rană veche. Începuse să practice doar de câțiva ani, avea vârsta lui Nicolaï, dar era deja considerat ca o speranță în neurochirurgie. Dar nu numai viața profesională avea un sens. Întâlnirea cu Margo, marea și singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
din Iași, aflând niște detalii foarte tulburătoare. Eram cu toții victime ale spuselor oficiale că Eminescu ar fi fost răpus de o boală venerică dublată de o demență paralitică. Simion, foarte contrariat de defăimarea idolului lui, stăruise și obținuse aprobarea să răscolească arhivele spitalului Socola și dăduse peste însemnările neurologului Ovidiu Vuia, din care rezulta că sub masca tratamentului de sifilis, marele poet ar fi fost în realitate intoxicat cu mercur. Prin defăimarea lui Eminescu se urmărea destructurarea valorilor României. Mă întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a suferit ea în numai douăzeci și șase de ani, când pleca din nou în necunoscut cu o mașină militară, având alături de ea o nouă speranță ! O speranță cu numele de Alindora..." O să trec repede peste nenorocirea asta care mă răscolește prea tare, își reîncepe Teodora povestirea. Peste două zile, mașina militară a depus-o în fața porții pe Alindora, după care a demarat în mare viteză. Când am auzit zgomot de motor și am ieșit la poartă nu am văzut decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]