691 matches
-
al literaturii franceze, el se oprește cu un prilej sau altul asupra câte unui scriitor, făcând, în manieră empatic-impresionistă, notații ce pivotează în jurul unor formulări sesizante. Apelul generos la metafore nutrește o frazare nu lipsită de consistență, dar cu nestăpânite răsfățuri poematice, prin care poetul convertit la critică vrea să prefire ceva din atmosfera unei opere. El scoate cu larghețe, ca dintr-o besactea, ametiste și peruzele, topaze, opale și rubine cu care își „pietruiește”, etalând un apetit ca și oriental
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
le transmitem nesiguranță, îi intimidăm, îi putem bloca definitiv. În acest caz am pierdut lupta cu elevul și nu mai putem face mare lucru pentru el, pe tot parcursul școlarității sale. Se pune atunci întrebarea: „Oare strică un pic de răsfăț”, mai ales la clasele foarte mici ? Niciodată nu am remarcat în privirea lor autoînvinovățirea lipsită de temei, că sunt rezervați la ore deoarece se consideră lipsiți de merite? Înainte de a emite judecăți defavorabile, împotriva lor, trebuie să-i cunoaștem foarte
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL GHID EDUCATIONAL. In: CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL:GHID EDUCATIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Science/480_a_848]
-
Simion, care îi fusese și coleg de liceu. I-ar fi plăcut să studieze arheologia și filosofia. Face filologie și, în orele monotone de istoria limbii literare, unde se vorbește despre cuvântul „vergură”, improvizează versuri și compune „palindromuri”. Este un răsfăț alexandrin de tânăr poet care, vorba lui Ion Barbu, încearcă ascuțișul custurii și dexteritatea versului. Apare în viața sentimentală a tânărului, însurat, o colegă, Doina Ciurea, venită de la Școala de Literatură „Mihai Eminescu”. Începe o idilă care se termină cu
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
celor ce îl știu doar ca publicist, o performanță de minuțiozitate analitică. Și în Dicționar de personaje din teatru (2002) se află aceeași jucăușă sagacitate. Iscoditorul lexicograf se angajează într-un slalom printre „dileme” și „interogații”. E, poate, prea mult răsfăț, dar este și o reconfortantă prospețime în galeria aceasta de personaje românești și străine, înfăptuită cu îndemânare portretistică. Sub pana neastâmpăratului U., ele își revelează, răsfrânte în oglinda modernității, noi accente ale fizionomiei. SCRIERI: Saltul, București, 1975; Sub semnul teatrului
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
ambii părinți, chiar dacă unuia îi revine o parte mai mare din responsabilitate decât celuilalt. Familia nu este o piesă de teatru în care fiecare își joacă rolul fixat. Excesul de dragoste înseamnă o falsă dragoste și duce la egoism și răsfăț. După dragoste cea mai mare necesitate a copilului este de a fi condus, de a i se indica ceea ce poate face și ceea ce nu, de a i se cere să se supună unor autorități. Dragostea și autoritatea dau copilului sentimentul
ROLUL FAMILIEI ÎN REUŞITA ŞCOLARĂ. In: Arta de a fi părinte by Elena Sonea () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1393]
-
de a atrage copilul cât mai aproape de sine și de propriile viziuni asupra unor elemente ale universului lor comun, din dorința de a nu și-l îndepărta odată cu începerea vieților pe cont propriu. Astfel, se poate ajunge cu ușurință la răsfăț. Este vital ca un părinte să admită că își poate iubi copilul și altfel decât să simtă nevoia ca cel mic să fie în permanenta fericit și satisfăcut. Mulți părinți cred în mod greșit că percepția copilului că este iubit
RELAŢIILE ŞI COMUNICAREA DINTRE GENERAŢII. In: Arta de a fi părinte by Prof. Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1389]
-
facă adevărații părinți. Există situații în care un singur bunic se ocupă de creșterea nepoților. De cele mai multe ori, „bunicii unici” sunt în mod exagerat supraprotectori, excelând în opera de distrugere a prestigiului patern prin intervenții mai puțin dorite sau prin răsfăț exagerat, căutând să atragă simpatia nepotului, în detrimentul părinților. Ei fac ca, prin contrast, părinții să apară într-o lumină frustrantă și tulbură în fața copilului. Un exemplu concludent pentru o astfel de situație este cel al unei bunicuțe, rămasă văduvă, care
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
inconstant, lipsit de confortul afectiv stabil, copiii devin nesiguri și ușor de influențat, fără a‑și pune în valoare propria personalitate. Relațiile interpersonale dintre membrii unei familii pot fi: - relații de înțelegere, dragoste, sprijin, implicare reciprocă și educare; - relații de răsfăț și îndeplinirea tuturor dorințelor; - relații de dominare/dependență; pe de o parte, dominare, dirijare, control, inhibarea inițiativelor, iar pe de altă parte, supunere, acceptare, incapacitate de ripostă; - relații ostile și tensionate - pe de o parte, critică, insulte, sancțiuni; pe de
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
cu ochi pineal și semnificantul transcendental, Excurs în limba povestirilor humuleștene, Reîntoarcerea la soacră (dar și la nurori), Moș Nichifor Perlocuționariul, Al patrulea codoșlâc, Patafizica omenească. Exercițiile de hermeneutică și studiile de „patafizică” ale lui P. pot părea expresia unui răsfăț gratuit și „evazionist”, dar, în pofida aparențelor, ele nu sunt lipsite de o gravitate subiacentă. Titluri de cărți ori de eseuri precum Sentimentul românesc al urii de sine (1991), Cloaca valachica, Locul fetid al devenirii noastre întru ființă, sfidător-polemice, atestă acest
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
retrasă, izolat de boema scriitoricească, deși a trăit în mijlocul ei, R. a scris relativ puțin. După Dacă vrei să fii bărbat, volum alcătuit din cincisprezece nuvele și schițe de un nivel peste media vremii, autorul nu s-a bucurat de răsfățul criticii. Profitând de perioada de „deschidere” de la mijlocul anilor ’60, a reușit să se sustragă comandamentelor ideologice agresive, dar și tendințelor „evazioniste”. Literatura sa este echilibrată, pe calea de mijloc, urmând o tradiție a prozei intelectualiste dintre cele două războaie
REBREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289161_a_290490]
-
se bizuie pe un minim de adevăr luat chiar din datele mitului. Eseistul pune patimă și iscusință în astfel de lecturi subiective, mereu în acel stil războinic - un stil al deciziei și al ultimatumului -, eliminând spațiile de respirație calmă, de răsfăț și ironie. Dacă trebuie să fie găsit un model românesc pentru aceste reflecții în care obiectele sunt privite totdeauna dinspre partea universalului, încărcate de sensurile unei grandori tragice, poate fi citat Vasile Pârvan. El a impus în cultura română modelul
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
refuzând să aleagă, el a și ales”; „tăcerea a ajutat ocupația și a devenit complice cu ea”. P. este foarte priceput în a pune gândul său tăios, ireconciliabil, în asemenea formule memorabile. Moraliștii sunt de regulă corupți de ambiguitățile limbajului. Răsfățul în paradox îi face inofensivi. Orice moralist este, în ultimă instanță, un manierist. P. apără și el ambiguitatea și se socotește chiar un spirit manierist, dar gândește manierismul ca un exercițiu necesar de igienă artistică, iar ambiguitatea ca o posibilitate
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
delicii secrete enunțul pieziș (Pruncul serdarului Panait, Ghinea spânul, Părintele Mardarie de la Vovidenie, Herșcu tinichigiul). Din atracția pentru trecut se înfiripă sub condeiul ei și nuvela istorică. Sunt narațiuni fără anvergură, dar cu un anume parfum evocator, dat și de răsfățul lexical prin care se manifestă voluptatea enumerării de veșminte (femeiești, îndeosebi), podoabe și alte găteli de odinioară (Vorniceasa Tarsița Filipescu). Printre serdari, ispravnici, vornici și alți bărboși cu giubea și ișlic se distinge, privită cu solidaritate afectivă, femeia - domnița, duduca
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
copacii sunt râuri / Din care beau apă păsările, tămăduindu-se,/ Iubito, mai departe e luna, / Luna de care te reazimi ca de o piatră rotundă”. Caracteristice sunt și escapadele neoavangardiste ale lui P., care nu fac figură de acte de răsfăț livresc, fiind depistabile mai cu seamă în Alergarea copacului roșu (1985), care cuprinde și texte în proză, unele dintre ele de mare petulanță imagistică, aparent absurdă, de fapt criptat-expresivă, uneori cvasiurmuziene (în fond enigmatic-alegorice). Esențială este deschiderea religioasă, mai pronunțată
PANAITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288648_a_289977]
-
GL, 1965, 24; Martin, Generație, 83-93; Zaharia Sângeorzan, „Ceremonie de iarnă”, IL, 1966, 3; Gelu Ionescu, „Poezii”, AFT, 1966, 5; M.N. Rusu, „Ființele abstracte”, LCF, 1967, 13; Mircea Tomuș, Patru cărți de poezie, ST, 1967, 3; Dana Dumitriu, „Bobinocarii” sau Răsfățul cuvintelor, RL, 1970, 7; Eugen Micu, „Bobinocarii”, O, 1970, 3; Eugen Simion, „Boala de origine divină”, LCF, 1970, 25; Ion Pop, „Boala de origine divină”, TR, 1970, 28; Nicolae Manolescu, „Boala de origine divină”, CNT, 1970, 29; Petru Poantă, Lirică
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
comuniune, o unire, un elan ca să-l am și pe altul împreună cu mine”, „un drum cu sens unic”. Ca și monahismul, „elanul eshatologic” al cuplului oamenilor căsătoriți reprezintă un atac direct la adresa calmului prostesc, a dezmierdării somnolente a sinelui, a răsfățului propriu, a divorțului mut față de ceilalți, a sofismelor inteligenței, a capriciilor și tabieturilor personale de tot felul. Căsătoria trăită în Biserică depășește stadiul estetic, deci simpla experiența adjectivală a iubirii. Monahismul vine doar să-i tâlcuiască ritmurile, din perspectiva celui
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Închei aceste rânduri cu un Îndemn. Hai să ne luăm la Întrecere, tu mai tânăr, eu mai În vârstă, alături de alții și mai În vârstă; tu mai talentat, eu mai puțin talentat, lângă alții și mai talentați; fără toate acele răsfățuri boeme sau complexe egoiste de odinioară, cu care se concurau „aleșii artei”, ci prietenește, conștienți de limitele și calitățile noastre; - hai să ne luăm la Întrecere, să vedem care va lua mai Întâi premiile ce ne așteaptă 11 (Ă). CONGRESUL
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
literar”, „Flacăra”, „Lumea copiilor”, „Adevărul literar și artistic”, „Licăriri”, „Slove”, „Roma”, „Cuget clar”, „Progresul economic” (a figurat și ca director al acestui periodic gălățean), „Darul vremii”, „Utopia” ș.a. Tânăr, poetul compune versuri fluente, cu înrâuriri lamartiniene și nuanțe de mic răsfăț heinean. Ca la mulți posteminescieni din ultima parte a veacului, descrierile apar „poetizate”, pastișele au oarece grație. La tema romantică, trimite și prima sa carte, Singurătate (1897), al cărei cuprins este eterogen. Nota sentimentală și cea retorică se însoțesc, șoapta
BUZDUGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]
-
stă în chiar postul de observație al frontului de luptă (...). Toate aceste lucruri simți nevoia să le spui după ce ai citit poeme de dragoste ca acelea obosit-intimist al Mariei Banuș (Cântecul părului alb), ori cel al Ninei Cassian, de un răsfăț formalist insuportabil (Cântec în zori) - ambele criticate, și pe bună dreptate, la apariția lor. În ce privește poemul Veronicăi Porumbacu, Vor trece ani, cumințenia lui ștearsă care nu exclude totuși prezența unei recuzite erotice uzate (poeta respinge cu un orgoliu cam demodat
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
mentală, în chiar spațiul nostru de viață, are propria lui istorie, propriul lui curs, ajungând să se transforme dintr-o boală rezervată unor dezmoșteniți ai sorții („prostul satului”), sau dintr-o boală antamată doar celor cu timp de „huzur și răsfățuri” (boală boierească), într-o boală endemică a zilelor noastre, întreaga societate contemporană fiind, potrivit lui G. Deleuze și F. Guattari, un câmp al deconstrucției umane, al constrângerilor de tip schizofrenic (Deleuze și Guattari, 1980). În esență, din punctul nostru de vedere
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
eficient pentru un timp, titluri de cavaler în lumea parvenită a negustorimii vieneze. În fine, memorialistul C. reconstituie filmul evenimentelor contemporane, descoperind, ca într-un sumbru periplu inițiatic, culisele politicii perfide și stresante și versatilul labirint fanariot, pavat, în fals răsfăț, cu capete ce cad, credule sau duplicitare. Potrivit unui studiu filologic de dată mai recentă, tot C. ar fi tradus, în perioada de exil, primele patru tomuri din jurnalul lui Joseph Delaporte (Le Voyageur français). Utilizând textul original în paralel
CANTACUZINO-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286069_a_287398]
-
în vorbe, exagerând acum un accent țărănesc, pe care nu l-ar fi arătat pentru nimic în lume la Dijon, unde voise să fie cât mai exact franțuzoaică. Își luase acest accent poate fiindcă așa se transformase gustul ei de răsfăț de odinioară sau fiindcă aceasta o apropia mai mult de țară - mama ei era țărancă - către care o poartă uneori dorurile, dorind poate o viață mai simplă, dar mai curată. Multă vreme nici n-am recu-noscut-o căci nu mai făcea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Horricker de cravate superbe! De la acest punct comparația cu hoțul lui de buzunare era inevitabilă. Acest cult al eleganței masculine trebuie gândit. Ceva important, Încă nebulos, despre Solomon În toată slava lui contra crinilor câmpului. Vom vedea. Și totuși, În ciuda răsfățului de sine chițibușărit, a intoleranței lui față de oameni prost Îmbrăcați, În ciuda numelui lui cochet de generația a treia de evrei, Wharton avea parte de considerație serioasă din partea lui Sammler. Simțea compasiune față de el, Înțelegând puterea greșit călăuzitoare și corupătoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
povestea ei ar merita o carte. Și mă întreb, de ce nu se fac seriale despre astfel de femei cu povești atât de plauzibile în timpul Războiului Rece și după acesta. Și Carmen este o poveste. Cea a plecării în tranziție. De la răsfățul recunoașterii într-o lume marginală și amărâtă la cel al nesiguranței instituționale în buricul european al pământului. Nu am văzut alegeri care să nu conțină măcar ceva dramatic în ele. Iar atitudinea noastră, acolo la fața mioritică a locului: da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
arăbisme și mâncăruri italiene. Revelionul era cel mai scump (125 de căciulă, prețuri ca în România) și acolo ce să vezi? Un taraf și o dizeuză care era perfect adaptată la manelele noastre cele de toate zilele. În timpul acesta de răsfăț, Măriuca, sireaca, îmi șlefuiește versiunea engleză a studiului și zice că e tare. Am stat cu inima strânsă să-i aud părerea. M-am simțit mult mai ușurată, dar și un pic vinovată că ea nu e tot la cocotieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]