514 matches
-
trei Grații/ Amazoane, trei zile petrecute la București de către Euphrosina, cu ocazia Congresului femeilor, oprirea tratamentului după trei săptămâni, reușita absolută a celor trei operații, trei căsătorii ale Sidoniei, trei zile până la nunta Isidorei. Doi, simbolul opoziției, al conflictului, al răsfrângerii, cifra ambivalențelor și a dedublărilor 759 se regăsește în cele două căsătorii ale Euphrosinei, două ceasuri de sfat de taină ale lui Zalomit cu Calinic, administrarea tratamentului de două ori pe zi, două săptămâni pe șantierul din Potcoava, două ceasuri
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
din ascundere ca potență a creativității. Ieșire sub forma unei necurmate unduiri a cărei imagine e dubla reflectare a ascunderii și neascunderii, a mișcării spre ființă și a rămânerii în ființarea pură: "oglindă călătoare, cer mobil" (Râul). Dialectică a unei răsfrângeri încrucișate pe un fundal brăzdat de alternante aparențe și apariții: Când repezi, când sticloase, și umede și rare,/ În orbul mării limpezi - tezaur negrăit -/ Răsfrângeri fără număr, pe rând au oglindit/ Multipla aparență și vecinica schimbare.//...// Și sus, prin golul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ființă și a rămânerii în ființarea pură: "oglindă călătoare, cer mobil" (Râul). Dialectică a unei răsfrângeri încrucișate pe un fundal brăzdat de alternante aparențe și apariții: Când repezi, când sticloase, și umede și rare,/ În orbul mării limpezi - tezaur negrăit -/ Răsfrângeri fără număr, pe rând au oglindit/ Multipla aparență și vecinica schimbare.//...// Și sus, prin golul nopții - mai trist și mai sever -/ Cetatea siderală în stricta-i descărnare/ Își dezvelește-n Număr vertebra ei de fier..." (Pytagora). Nu e totuși discordie
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
bolți de întunerec se farmă și se frâng./ Ce-a fost adânc în noapte se face mai adânc" (Scrisoare)4, aceasta e în virtutea unei succesive dezvăluiri, în cascadă, prin care adâncul se adâncește, își frânge rând pe rând hotarele până la răsfrângerea în clipa "albă" a luminii nevăzute. Lumină a începutului inaparent care face însă totul posibil, precum în sfera de cristal a unei cupe prin care "lumina lumii trece". Trecere a luminii prin mediul transparent al strălucirii, prin vălul nevăzut de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
jocul straniu - dejucat - al imaginilor în fuga ființării, "jocul fără seamăn al luminii/ Pe dimineața ne-ncepută-a lumii" (Țărm pierdut)10. Joc al neobișnuitului și al neasemuirii, care este totodată veșnicul joc al începutului. Tot ce apare în limpezimea luminii e răsfrângerea unui adânc limpezit. Dar pentru ca "genunile ce dorm sub limpezime" (Menire)11 să se arate, lumina trebuie străbătută, însoțită în jocul ei fără de seamăn. Or, jocul ei e oglindire, parcurs reflectat, precum în deja invocata sferă de cristal a cupei
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Cum ne aplecăm pe livezi/ Aripile nu ni le vezi;/ Vezi numai, veghind prin arțari,/ De foc ochii noștri prea mari./ Strălimpezi la trup și obraz". Trupul "strălimpede" e imaginea filtrată a intermediului transparent, a trecerii și a luminii, a răsfrângerii și a răscrucii. A oglinzii ce aprinde "lumină-n inimă", în care "se întretaie/ Pe ger de ape aripe de rai" și unde zboară "foc alb prin înstelatele domnii" (Heruvim)14. Totodată, un interval al răsucirii, al răsturnării perspectivei, căci
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
reflectarea lor în lumea sublunară proiectându-le imaginea pe fondul înaltului de jos al sufletului, în "vaste ceruri interioare"27. Prin urmare, a urca spre cerul sfânt e totuna cu a coborî spre cerul interior, în sufletul frumos care, ca răsfrângere speculară a înălțimii celeste, duce cerul mai departe. Pentru ca minunea să se limpezească, să apară ca splendoare strălucitoare a frumosului, trebuie străbătute toate vălurile ce ecranează, limburile stratificate prin care se coboară până în "fără-de-fundul visului etern", în "negrul afund fără de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
înainte. În lumina prevederii Locul întâlnirii intuiției cu făptura strălucitoare a inaparentului nu deschide orizontul înțelegerii; se dă ca autodonație a sensului în ipostaza pre-începutului posibil, așa cum ne este dat în Eon spre sâmbure 13: "te voi întâlni în ultima/ răsfrângere-n sine a golului/ acolo unde solzii timpului/ se dizolvă-n fântâni". Dacă întâlnirea este cu adevărat o între-vedere, aceasta în dublul său sens: pe de o parte, reciproca oglindire - coprezență reflectată - a ceea ce prevestește semnificarea într-un semn de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
într-un semn de prezență și preînțelegerea saturată intuitiv; pe de altă parte, situarea intuiției într-un înainte de vedere îi dezvăluie locul privilegiat al revelatului, între inaparentul sensului nemanifestat și posibilul unei întrupări imaginale. Loc deschis și totuși gol, al răsfrângerii în sine a golului care nu are ce arăta decât vacuitatea plăsmuirii, sensul invers al dizolvării. Dar ce sens poate avea această frângere pe dos, răsfrângerea unui gol care se arată drept ultimul posibil? Și apoi, ceea ce se întoarce astfel
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
inaparentul sensului nemanifestat și posibilul unei întrupări imaginale. Loc deschis și totuși gol, al răsfrângerii în sine a golului care nu are ce arăta decât vacuitatea plăsmuirii, sensul invers al dizolvării. Dar ce sens poate avea această frângere pe dos, răsfrângerea unui gol care se arată drept ultimul posibil? Și apoi, ceea ce se întoarce astfel și creează locul întâlnirii nu arată ceva în chiar miezul golului răsfrânt, acolo unde solzii timpului se dizolvă-n fântâni? Imaginea aceasta, apărută din gol, e
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ca prevedere în lumina care vine înaintea imaginii. Pentru ca ea să vină - în chiar veșnica ei prevenire -, timpul trebuie să se dizolve, să-și curme curgerea în fântânile în care el e nevăzut, stătător în sine. Se înfășoară în ultima răsfrângere a golului, acolo unde ne întâmpină "o abdicare cețoasă/ a monadelor și-o pace contrasă". Ultim în care se desfășoară lumina dintâi, căci în timpul contras, retras în nemanifestare, ceea ce apare și apariția ca atare arată sălașul atemporal al miezului inaparent
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
aceleiași imagini în mii și mii de unde, într-un izvor uriaș"16. Iar ceea ce rămâne, după trecerea în netrecător, este "vedere și clarviziune", răscruce a vizibilului adus la Unul, "mai mult decât a fost inițial pentru că a intervenit frângerea"17, răsfrângerea prototipului pe chipul imaginii. Nu este aceasta tocmai "icoana transparentă" a lucrurilor, "o nouă față a Logosului nouă necunoscută ca imagine până acum", noua imagine venită "din adâncurile înrădăcinate ale firii" care arată "cerul ascuns în matca izvoarelor"?18 Arătare
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
atunci apare acum, lumea ei e și lumea noastră, dar nu din nou, încă o dată, ci pentru prima dată12. Întoarcerea la clipa de atunci nu înseamnă o revenire în timp, în timpul orb al trecerii,13 ci o răsucire a vederii, răsfrângerea sau întoarcerea pe dos, a interiorului în exterior, a lumii noastre în lumea poemului. Mai mult decât o deturnare, mișcarea răstoarnă planurile, le inversează. Ceea ce se vede nu e exteriorul fără adâncime; e interiorul expus, scos afară, invizibil iconic al
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ci despuierea totală, golirea până la nimicul despre care nu poate fi vorba, "până ce față nu va mai fi și nici față/ ce ar putea ține loc de față"14. Se poate coborî mai adânc, în muțenia lăuntrică, în non-peisajul acestei răsfrângeri, în fractura întoarcerii pe dos? Dar abia întors pe dos, frânt și răsfrânt, poemul spune ceva; abia în chipul gol al morții se vede dincolo, mai presus de orice închipuire: "Pulverizează-te, fii lumina pe care o vede limbajul/ când
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mai departe". Suspensia realizează astfel survenirea neașteptată a ceea ce - în timp - este inaparent: scena nevăzută pe care joacă imaginile fără referent real, în pofida timpului - acum - epuizat. Pe nisipul lucios al așteptării are loc - în chiar locul de întoarcere și de răsfrângere - uvertura unui spectacol, deschiderea vederii. O avanscenă a inevidentului care se expune, se spune în predicțiunea posibilului. Și în răspărul lumii care își face sieși ecou, în ritmul nesfârșitei sale petreceri. Clipa aceasta supremă te arată întors până în ungherul cel
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a o spune/ sunt numai chipuri crispate - pe care stă/ să coboare iarna luminiscentă" (Însă există urmare, vol. Alte versuri, VE, p. 232). Totul se întâmplă acum în lemn,/ într-o vreme de lemn - în care lumina e doar o răsfrângere/ care se oprește în lemn", "într-o nemișcare lemnoasă" (Despre cum înlemnește timpul, vol. Alte versuri, VE, p. 252). Moarte a imaginii, înlemnită în propriul spațiu de iradiere sau, mai curând, închidere a ei într-un loc de trecere, oprire
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
am găsi dintr-o dată în fața unor silabe/ pe care nu le știm - și să facă la marginea acestei nebănuite/ cotituri a drumului un ochi de apă țintuindu-ne rău, și strâmbându-ne/ fața când ne vom apleca să pândim acolo răsfrângerea luminii/ de aici, din jur" (Tot crezând că am mai putea începe - dar cum?, vol. Commentarius perpetuus 2, 2003, VH, p. 355). 9 "Specificul existenței este tocmai de a obliga ființa să se manifeste" (Louis Lavelle, Introduction à l'ontologie
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o școlastică uscată și o compilație de texte, ci este străbătută și de un spirit creator însuflețind viața cărților în raporturile lor multiple, la fel cu acțiunea scriitorului asupra vieții însăși...” Eugen Lovinescu 463. „Lectura unei cărți și după aceea, răsfrângerea ei în oglinda unor conștiințe, actul critic, cu un cuvânt, se desfășoară după un ritual, la care participă, în măsuri diferite, cititorul, autorul și criticul însuși.” Perpessicius 464. „Ca oricare lucrare a spiritului, și critica cunoaște o tehnică, tradițională, dublată
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
a existat minimal la noi, a căutat mai ales manierele teoretizării și, inevitabil, falsificării, de care Eliade s-a ferit cu consecvență. Pentru Wikander, acest travaliu reprezintă cea mai amplă încercare de reconsiderare a operei sale, nu mai puțin a răsfrângerii sale în apele tulburi ale unei epoci cu consecințe traumatice. În cazul său, eventualele incompletitudini pot fi compensate de elocvența unor materiale inedite sau prea puțin știute, care își găsesc aici pentru prima dată ocazia revalorizării cât mai cuprinzătoare. Faptul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
regăsit originea ideii superiorității arienilor în anticlericalismul lui Jules Michelet și Edgar Quinet. Pentru că ei voiau să deprecieze (direct sau indirect) creștinismul, Michelet sau Quinet exaltau Vedele și «înțelepciunea ariană». Antisemitismul lor și al admiratorilor lor nu era decât o răsfrângere a anticlericalismului lor. Arianofilia lor era de natură religioasă. Fratele celebrului sanscritist Eugène Burnouf, Émile, profesor la Nantes, a scris o istorie a religiilor în care demonstra importanța și vechimea Vedelor. Cartea a avut o enormă influență. Însuși Mallarmé a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
împreună cu părinții, tatăl - preot, de urgia bolșevică. L-am cunoscut, în martie ’58, alături de Nichita, la cenaclul tinerilor scriitori profesioniști ce se ținea duminecă dimineață la sediul de azi al U. Scriitorilor, unde Cezar a citit un ciclu de poezie - Răsfrângeri, criticat cu asprime de mulți dintre cei care erau de față (ședința era condusă de S. Damian sau Titus Popovici, nu mai țin bine minteă, în primul rând pentru absența „mesajului”. Cezar, un tânăr blond, cu părul ondulat, buclat, purtând
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
perfect excentrică lumii literare, până în acea duminică dimineață din martie ’58 nu avusesem curajul să „urc scările” la una din cele trei reviste ale U.S., aflate pe bulevardul Ana Ipătescu, într-o veche vilă boierească.Ă Acel ciclu de poezii Răsfrângeri, criticat de toți cu o excepție, a lui Nichita, și pe care Cezar nu a reușit să-l publice decât după aproape un deceniu, era un adevărat „eșantion” de poezie adevărată și majoră. În revistele literare, pe vremea aceea, puține
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în fund acoperiți de zăpadă. O tăcere adâncă mă împresoară în căldura soarelui de amiază, aici, pe vârful dealului de la hotarul țării. Bucovina, Fălticenii, împrejurimile stau în ceață, o ceață ciudată pătrunsă de o slabă lumină, ca prin fumul cu răsfrângeri de flăcări al unui incendiu nevăzut. S. Teodorescu-Kirileanu Broșteni Ion Teodorescu Broșteni Al. Vasiliu Tătăruși N. Catrinici Hârtoape (Com. Lespezi) V. Cornescu Sodomeni N. Stoleru Baia Gorovei G. Teodorescu-Kirileanu Sadoveanu T. Radu Rotopănești În mormântul dureroaselor iluzii Tinerețea-mi am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
regret niciodată, pe care a trebuit să-l plătesc, ca să-mi pot face auzită «vocea»“, acel debut convențional, așadar, conținea, chiar și el, elemente de atitudine poetică personalizată, înmulțite și dezvoltate în poeziile din faza următoare, romantică, în cărți precum Răsfrângeri (1966) sau Odihnă în țipăt (1969). Unii consideră poezia sa din această fază încă nedesprinsă cu totul de influențe, și poate că așa și este, dar viziunea proprie a poetului era deja configurată, deja el absorbise și retopise „influențele“, pe
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
parte, Luceafărul, ființă de lumină ("lumina are aici funcție ontologică") care, pentru a putea comunica cu lumea omenescului, trece prin diverse transformări, "întrupări". O primă "apropiere" este aceea în care "lumina celestă a Luceafărului trece prin spațiul realității" din afara "spațiului răsfrângerii", prin cel al oglinzii și de aici "în văzduhul visului". E spațiul în care încearcă să se unească "fizicul cu metafizicul". O nouă treaptă intermediară se face prin foc "într-un spațiu tensional al flăcărilor iradiante". Și la această "pătrundere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]